Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 498/
Ședința publică din 03 2009
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea La ordine fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către reclamanta și pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 91/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-reclamantă, lipsă, avocat și pentru recurentul-pârât, lipsă, avocat, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: este cel de-al doilea termen de judecată în recurs; recursurile sunt motivate și timbrate, după care;
Apărătorii recurenților, având pe rând cuvântul, precizează că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., pentru recurenta-reclamantă, precizează că prezentul recurs a fost formulat motivat de faptul că s-a respins capătul de cerere privind restituirea bunurilor sale personale reținând faptul că prin sentința civilă nr. 69/1995 s-a dispus inventarierea bunurilor comune și proprii ale reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a recunoscut faptul că bunurile proprii ale reclamantei se află în posesia sa depozitate în saci.
Sub motivarea că aceste bunuri nu au fost noi instanța de apel consideră că acestea ar fi fără valoare deoarece numai uzura acestora din anul 1990 și până în prezent ar fi contribuit la scăderea semnificativă a valorii lor. Însă, pe lângă valoarea materială a unui bun există și o valoare morală pentru care insistă în recuperarea acestora.
C de-al doilea motiv de recurs vizează mașina autoutilitară despre care se face vorbire în motivarea hotărârii însă instanța de apel nu se pronunță asupra atribuirii acesteia considerând astfel criticabilă soluția pronunțată de instanța de apel pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină cât și pentru faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Av., pentru recurentul-pârât, cu privire la recursul declarat de reclamantă arată faptul că acesta este nefondat și solicită a fi respins ca atare. Bunurile mobile respectiv îmbrăcămintea reclamantei se află la domiciliul pârâtului, fiind lăsată de către aceasta. În mod corect a stabilit instanța de apel faptul că valoarea acestora este foarte mică ele neavând decât o valoare morală.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv autoutilitara, depune la dosarul cauzei, în copie, cartea de identitate a autovehiculului din care rezultă că aparține pârâtului.
Solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârât, solicită ca acesta să fie admis așa cum a fost formulat.
Arată faptul că recursul formulat vizează faptul că ambele instanțe au introdus în masa bunurilor comune ale foștilor soți suma de 80.000 lei, sumă pe care pârâtul a primit-o cu titlu de despăgubire morală urmare decesului fiului său - dintr-o altă căsătorie, în baza unui contract de asigurare astfel că este vorba despre un bun propriu și nu comun.
În consecință, solicită admiterea recursului cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Av., cu privire la recursul formulat de pârât, solicită ca acesta să fie respins ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată ca fiind temeinică și legală, avându-se în vedere probatoriul administrat în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Adjud reclamanta a chemat in judecata pe paratul domiciliat în com. jud.V, pentru partaj bunuri comune.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 1990-2005, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă 473/13.09.2005 a Judecătoriei Adjud. A susținut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu contribuții egale, mai multe bunuri mobile și imobile:la imobilul casa situat in localitatea, cu megieșii si drumul pe 3 laturi, construit de parat cu prima soție, au adus următoarele îmbunătățiri - au terminat de finisat 3 camere, care la data căsătoriei erau in lut mare ( din cele 6 camere existente doar 3 erau locuibile ), au construit în continuarea casei bucătărie de vara de 8/3,5 si 1 hol, au înlocuit acoperișul la întreaga casă care fost din carton și au înlocuit cu eternita, au cimentuit fațada exterioară casei cu diverse modele, au introdus instalație electrică în 3 camere, bucătărie și hol, au construit un grajd din chirpici cu 2 încăperi, având 2 perdele de lemn de 8/2,60 m și cimentuit pe exterior, au construit sobă de teracotă și 2 sobe din cărămida cu plită, au construit gardul la strada de 116 din scândură lambuită și l-au vopsit în anul 2004, au cumpărat în anul 2002 un autoturism 1310 cu serie motor -, au cumpărat autoutilitară având capacitatea cilindrică 1870 și serie motor 29323, suma de 80.000 lei existentă în depozite la CEC la data de 21.02.2002, bani încasați de pârât în baza unor procuri speciale de la avocatul .
De asemenea a solicitat și restituirea mai multor bunuri proprii.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională precizând că a avut o contribuție de 100 % la dobândirea acestor bunuri, întrucât a fost singurul salariat din familie, reclamanta lucrând doar sporadic și veniturile astfel obținute nu erau folosite în familie, casa situată în a fost construită ( inclusiv instalație electrică ) anterior căsătoriei cu reclamanta, împreună cu aceasta făcându-se doar mici reparații, suma de 80.000 lei a fost achitată de societatea de asigurare italiană pentru moartea fiului său dintr-o altă căsătorie, iar suma din contul de la BCR era salariul său. Acesta solicitat și partajarea a dintr-un imobil - casă, situat în com. sat jud. B și o anexă din aceiași curte despre care a susținut că are tot destinație de locuință. Întrucât la acel imobil figura în evidențele Primăriei com. ca proprietar și numitul, fiul reclamantei, acesta a fost introdus în cauză ca reclamant, conform art.6737din Codul d e procedură civilă.
Prin încheierea de admitere în principiu din 25.03.2008 a fost admisă în principiu și în parte acțiunea civilă pentru partaj bunuri comune, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri: un imobil casă din chirpici, în suprafață de 81,76 mp situată în mun. A, str. - nr.6 jud. V, compusă din două camere, nefinisată, acoperită cu azbociment, degradată, fără instalație sanitară,ferestre și gard; un grajd din chirpici cu două încăperi, două anexe din lemn și instalație electrică situat în satul, com. jud. V 3 117; o bucătărie de vară situată în satul, com. jud. V 3 117; un autoturism 1300 an de fabricație 1982, serie motor -; îmbunătățiri efectuate la imobilul casă de locuit situată în satul, com. jud. V 3 117, proprietate a pârâtului, constând în tencuit și văruit interior trei camere, tencuit exterior întreg imobilul, înlocuit acoperiș (azbociment) pentru întreg imobilul, înlocuit scândură gard împrejmuire imobil; un aragaz, o butelie aragaz, un frigider Arctic, un televizor color, un covor persan, 25 perdele, două butoaie stejar ( 700 și 600 ), o cadă lemn ( 2000 ).
În urma administrării ultimei probe și anume expertize pentru evaluarea bunurilor reținute în masa partajabilă și propuneri de lotizare prin sentința civilă nr.538/17.06.2008 a fost admisă în principiu și în fond cererea de completarea a încheierii de admitere în principiu din 25.03.2008 constatându-se că bucătăria anexă situată la domiciliul pârâtului este compusă din 3 încăperi și anume bucătărie, cameră, hol.
Prin aceeași sentință au fost admise în parte în fond acțiunea și cererea reconvențională.
Au fost atribuite reclamantei casa situată în A str.- nr.6, jud.V, aragaz butelie, frigider Arctic, TV color, covor persan, 25 perdea, cadă lemn de 2.000 bunuri în valoare de 7382 lei.
Au fost atribuite pârâtului: grajd, anexă grajd, magazie, bucătărie (compusă din 3 camere) în sat. com. și îmbunătățiri la casa de locuit, stejar 600, stejar 700, autoturism 1300, bunuri în valoare de 32.449 lei.
Pârâtul a fost obligat la 12.533 lei sultă către reclamantă.
A fost respins capătul de cerere referitor la restituirea bunurilor proprii ca nefondat.
Pârâtul a fost obligat la 2517 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prima instanță a reținut componența masei partajabile a părților raportat la probatoriile administrate.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și sentinței, au declarat apel ambele părți.
Astfel, în apelul reclamantei, încheierea și sentința au fost criticate în esență pentru următoarele.
Deși s-a dovedit, nu au fost reținute în masa partajabilă pus stolerie ( 6 uși simple și una dublă la intrare), introdus lumină electrică în 3 camere, făcut plafon la 2 camere, autoutilitară, 80.000 RON sumă existentă în depozite CEC, suma de 1928 RON existentă la 28.12.2004 și producția de porumb și vin aferentă anului 2004 care a rămas în posesie pârâtului.
Prin aceeași sentință greșit a respins capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii, care au fost recunoscute de pârât că au fost inventariate conform sentinței civile nr.69/1995.
Prin apelul pârâtului s-a susținut că în mod greșit nu au fost reținute în masa partajabilă casa nouă de la, îmbunătățirile făcute împreună la casa veche din.
Autoturismul a fost cumpărat cu suma de 5.200.000 lei vechi deși este într-o stare avansată de degradare și nu funcționează a fost evaluat la 32.000.000 lei, obiecțiunile la expertiză nefiind admise.
Instanța de fond a reținut mai mult decât s-a cerut, instanța a reținut în masa de împărțit 5 camere în loc de 3 așa cum s-a cerut. În ce privesc lucrările la fațada casei pârâtului, acesta din urmă le-a efectuat în anul 2006 după divorț.
S-a mai precizat ca motiv de apel că nu au fost admise obiecțiunile referitoare la valoarea grajdului 29.687 lei considerată prea mare comparativ cu casa din Aac ărei valoare i-a fost stabilită ca fiind 6.218 lei.
Pe linia motivelor de apel invocate, s-au administrat probe cu martori și acte.
Prin decizia civilă nr.29/17.02.2009 a fost admis apelul declarat de apelanta reclamantă și schimbată în parte încheierea de admitere și sentința în sensul că:
S-a constatat că părțile au dobândit în comun în cote egale următoarele bunuri aflate în posesia pârâtului - pus stolerie (6 uși simple și una dublă la intrare) la casa din sat. com. jud.V, 80.000 lei, 1928 lei, 5.000 kg porumb boabe.
Asupra bunurilor personale instanța a hotărât a se pronunța odată cu fondul cauzei.
Au fost menținute restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
Prin decizia civilă nr. 91 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea civilă formulata de reclamanții cu domiciliul în mun. A,-, jud. V și,domiciliat în com. sat judetul B împotriva pârâtului cu domiciliul în com., sat jud. V,având ca obiect partaj bunuri comune.
A atribuit pârâtului următoarele bunuri: 6 uși simple - 300 lei, ușă dublă - 87 lei, 5.000 kg porumb boabe - 2500 lei, bunuri în valoare de 1443,50 lei.
A obligat pârâtul la 40.964 lei sultă către reclamantă reprezentând dreptul acesteia de din suma de 80.000 lei+ 1928 lei.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea bunurilor personale.
A obligat pârâtul către reclamantă la suma de 973 lei cheltuieli de judecată.
A menținut dispozițiile sentinței care nu sunt contrarii prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Raportat la constatările deciziei de casare, a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice de specialitate merceologie, expertiză care nu a fost contestată de părți sub aspectul evaluărilor și propunerii de atribuire.
Tribunalul reține că bunurilor reținute în plus de instanța de casare le sunt aplicabile disp. art. 30(1) codul familiei.
Sentința și încheierea interlocutorie apelate, precum și decizia civilă nr.29/17.02.2009 pronunțată de tribunal cuprind așadar comunitatea de bun ale părților asupra cărora potrivit art.728 cod civil acestea nu pot rămâne în indiviziune.
Cum instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota parte ce se cuvine fiecăruia(art.6735cod procedură civilă) tribunalul va proceda la formarea loturilor și la atribuirea lor (art.6732cod procedură civilă).
Toate bunurile fiind reținute în posesia pârâtului respectiv cele din decizia civilă nr.29/17.02.2009 tot acestuia i-au fost atribuite, urmând a se face aplicarea art.742 cod civil.
Referitor la bunurile personale solicitate de reclamantă.
Pentru acestea a fost pronunțată sentința civilă nr.69/1995 ( dosar nr.187/1995 al Judecătoriei Focșani ), sentință prin care s-a dispus inventarierea bunurilor comune și proprii, acestea din urmă ale reclamantei, aflate în domiciliul pârâtului.
Prin întâmpinarea depusă de pârât(pag.14) la prima instanță, pârâtul a recunoscut că în posesia lui se găsesc depozitate în saci bunuri ale reclamantei.
Pentru celelalte bunuri inventariate nu s-a probat că ar fi rămas în posesia pârâtului la momentul despărțirii părților și chiar dacă ar valora aceasta ar fi nesemnificativă deoarece în anul 1990 când părțile s-au căsătorit nu s-a probat că bunurile ar fi fost noi. Numai uzura acestora din anul 1990 până în prezent ar fi contribuit la scăderea semnificativă a valorii lor.
Nulitatea sentinței vis-a-vis de grefierul care a compus completul de judecată la judecătorie nu poate fi primită în condițiile art.25, 27 pct.8 cod procedură civilă și art.4 din Legea nr.303/2004 deoarece textele invocate se referă numai la magistrații care soluționează pricina, grefierul nefăcând parte din această categorie.
Referitor la cheltuielile de judecată - taxa de timbru aferentă valorilor reținute pentru bunurile din decizia civilă nr.29/2009 a fost de 1046 lei + 400 lei expertiza (achitate de reclamantă) = 1446 lei: 2 (regula partajului)= 723 lei + 250 lei )1/2 din 600 lei onorar apărător) rezultă suma totală de 973 lei pe care partea căzută în pretenții, o va achita reclamantei în baza art.274 cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta susține că deși s-a reținut, conform sentinței civile nr. 69/1995, inventarierea bunurilor sale proprii, precum și faptul că acestea au rămas în domiciliul pârâtului, instanța de apel - motivând uzura acestora intervenită din anul 1990, greșit nu a dispus restituirea acestora. Susține reclamanta că instanța de control judiciar a ignorat valoarea morală bunurilor mobile proprii și pentru această valoare solicită recuperarea lor.
Că deși s-a făcut vorbire, în motivarea hotărârii, despre o mașină autoutilitară, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la atribuirea acesteia pronunțând astfel o hotărâre lipsită de motivele pe care se sprijină și, în același timp, lipsită de temei legal.
Pârâtul critică cele două decizii pronunțate de instanța de apel prin prisma greșitei includeri în masa partajabilă a sumei de 80.000 lei - primită de la el ca despăgubire morală în urma decesului fiului său dintr-o căsătorie anterioară.
Că deși în cauză a fost introdus și reclamantul, atât instanța de fond cât și de apel, a omis să se pronunțe cu privire la pretențiile acestuia.
Recursurile declarate sunt nefondate pentru cele ce urmează;
Cu privire la recursul declarat de reclamantă - chiar dacă bunurile proprii solicitate de către reclamantă au fost inventariate - conform sentinței civile nr. 69/1995 a Judecătoriei Adjud, aceasta nu a dovedit, în acțiunea de față, că acestea mai existau în materialitatea lor în posesia pârâtului. Argumentul principal al respingerii acestui capăt de cerere nu l-a constituit devalorizarea bunurilor respective, lăsate de reclamantă în posesia pârâtului un interval atât de mare de timp, cât faptul că aceasta nu și-a dovedit susținerile.
Cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui bun mobil - autoutilitara dobândită de părți în timpul căsătoriei - în anul 2005, se impune precizarea că în mod justificat nu s-a inclus și acest bun în comunitatea de bunuri atât timp cât instanța reținut că acest bun a fost înstrăinat de soți anterior desfacerii căsătoriei dintre ei.
Referitor la recursul declarat de pârât și care vizează doar greșita includere în masa partajabilă a sumei de 80.000 lei( recurentul nemaisusținând critica nepronunțării cu privire la reclamantul ), Curtea apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel în sensul că se impune includerea și a acestei sume întrucât fiul decedat al pârâtului a fost crescut de la vârsta de 9 ani, de către reclamantă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile, criticile formulate nefiind justificate.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 91/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./2.12.2009
Tehnored.
5 exp./3.12.2009
Com. 3 exp./7.12.2009
Fond: Judecătoria Adjud - judecător
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători - -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Anica
