Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 507
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș Daniela Părău
: - -
GREFIER: - -
*********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.161 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant care se legitimează cu BI din care rezultă că este fiul lui și CNP - seria - nr.- eliberat la data de 22.08.2003, și avocat pentru intimata lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul depune taxa de timbru aferentă recursului declarat.
Nemaifiind alte cereri instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Recurentul, având cuvântul, a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei apelate și pe fond a se reține cota de contribuție de 50% pentru fiecare parte la dobândirea bunurilor comune, și a se atribui bunurile în natură în mod egal fără obligarea la sultă.
Apărătorul intimatei a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat, susținând că decizia instanței de apel este legală și temeinică în raport de probele dosarului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA -
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.16 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de pârâtul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 866 din 09.04.2008 a Judecătoriei Tîrgu
A fost admis apelul incident declarat de reclamanta - pârâtă - împotriva aceleiași sentințe civile.
A fost schimbată în parte sentința, astfel:
S-a atribuit reclamantei - pârâte lotul nr. 1 compus din casa de locuit situată în orașul Tîrgu N,-, având regim P + M, compusă din 3 camere, baie, living, bucătărie, magazie, terasă și 2 camere la mansardă, în valoare de 240.589 lei; anexele gospodărești (terasa acoperită, bucătăria + cămara și șopronul deschis) în valoare totală de 17.394 lei; grajdul în valoare de 6.855 lei și terenul în suprafață de 880 mp cu destinația curți - construcții și arabil, în valoare de 35.776 lei, pe care se află construcțiile menționate, dobândite în timpul căsătoriei; s-a constata că acesteia i se cuvin bunuri comune în valoare de 189.934,14 lei corespunzătoare unei cote de contribuție de 60%, din valoarea de partajat, că bunurile atribuite sunt în valoare de 300.614 lei și a fost obligată la sultă către pârâtul - reclamant în sumă de 110,679,86 lei.
S-a atribuit pârâtului - reclamant lotul nr. 2 compus din toate bunurile mobile în valoare totală de 15.942,90 lei; s-a constatat că acestuia i se cuvin bunuri comune în valoare de 126.622,76 lei corespunzătoare unei cote de contribuție de 40%, la masa patrimonială dobândită în timpul căsătoriei, reclamantei pârâte datorându-i sultă suma de 110.679,86 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost compensate cheltuielile de judecată făcute de părți în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a arătat în esență că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tîrgu N sub nr. 1674/321 din 15.05.2007 reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivare a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1992 și s-au despărțit în fapt în luna octombrie 2006, iar prin sentința civilă nr. 803 din 09.05.2007 căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț, astfel că nu se mai justifică menținerea stării de devălmășie cu privire la bunurile pe care le-au dobândit în comun.
A mai arătat că în timpul căsătoriei au dobândit o casă situată în orașul Tîrgu N, construită din anul 1994, cu parter și mansardă, compusă din 3 camere, baie, living, bucătărie, având la parter o magazie și o terasă iar la mansardă două camere și o terasă, construită pe terenul în suprafață de 880 mp cumpărat în anul 1993. Pe același teren au construit și anexe gospodărești precum și un grajd, masa partajabilă completându-se cu bunurile mobile indicate în acțiune, constând în obiecte de uz casnic și mobilier.
Reclamanta a mai indicat și bunurile pe care le-a primit cu titlu de zestre la încheierea căsătoriei și care, întrucât se află în posesia pârâtului, a solicitat restituirea lor.
Pentru că a lucrat în toată perioada căsătoriei și a fost ajutată și de părinți iar pârâtul a fost timp de 6 ani student și nu a avut venituri, iar din octombrie 2006 renunțat la locul său de muncă, reclamanta a solicitat să se rețină în favoarea sa o cotă majorată de contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, mai ales că ea a fost cea care a achitat cheltuielile casei și ratele pentru un televizor și un aspirator.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord cu partajul dar nu și cu cota de contribuție solicitată de reclamantă deoarece, chiar dacă el a fost student la începutul căsătoriei, în această perioadă a practicat sport de performanță și a dobândit venituri din meciurile de fotbal la care participa și a avut și bursă. De asemenea, a arătat că a fost un bun familist, a muncit la casă și a fost ajutat și el de părinții săi, motiv pentru care a solicitat să se rețină în favoarea sa o cotă de 60% la dobândirea bunurilor comune.
Totodată a recunoscut o parte din bunurile de zestre ale reclamantei, respectiv un frigider, un congelator, o pătură coreeană, perne, o cergă, două pături din păr de cămilă, două plăpumi, o canapea și două fotolii.
În urma audierii martorilor propuși de părți, a efectuării expertizelor pentru identificarea și evaluarea bunurilor pretinse de părți ca fiind comune sau de zestre, prin sentința civilă nr. 866 din 09.04.2008 prima instanță a admis în parte atât acțiunea introductivă a reclamantei - pârâte cât și cererea reconvențională a pârâtului - reclamant, a constatat că părțile s-au căsătorit la 18.07.1992 și au divorțat la 09.05.2007, a stabilit că în timpul căsătoriei au dobândit în comun casa de locuit situată în orașul Tîrgu N,- în valoare de 240.589 lei, anexele gospodărești în valoare de 17.394 lei, un grajd în valoare de 6.855 lei - toate amplasate pe terenul în suprafață de 880 mp cu destinația curți - construcții și arabil în valoare de 35.776 lei, precum și bunuri mobile în valoare de 15.942,90 lei.
Prin aceeași sentință s-a constatat că sunt bunuri de zestre ale reclamantei - pârâte aflate în posesia pârâtului - reclamant, care a fost obligat să i le restituie, o serie de bunuri, o masă pentru 12 persoane cu 6 scaune tapițate în valoare de 510 lei, un birou cu 2 sertare și o ușă în valoare de 210 lei, o servantă cu 3 sertare și 2 uși în valoare de 240 lei, o lustră cu 3 brațe în valoare de 110 lei, un covor persan de 2,5 x 3,5 în valoare de 245 lei, un covor persan vișiniu de 2 x 3 în valoare de 468 lei, un set cergă și 2 huse roșii în valoare de 140 lei, o perdea de 4 ml în valoare de 16,80 lei, un covor persan bej de 2 x 3 în valoare de 168 de lei, un set de 6 cești de cafea de sticlă în valoare de 40 lei, un set de 6 pahare de sticlă maro în valoare de 35 lei, 2 plăpumi matlasate în valoare de 120 de lei, 2 perne mari în valoare de 70 lei, 2 pături din păr de cămilă în valoare de 80 lei, un scaun tapițat pentru birou în valoare de 140 lei, o perdea de 4 ml în valoare de 19,2 lei, o lustră cu brațe din sticlă în valoare de 120 lei, o cergă albă în valoare de 84 de lei, o masă Tv. cu vitrină cu 3 uși în valoare de 150 lei, o masă din lemn natur pentru 6 persoane și 2 scaune tapițate în valoare de 210 lei, un cuier din lemn în valoare de 120 de lei, o masă de bucătărie din lemn cu 4 taburete în valoare de 100 lei, un frigider Arctic în valoare de 170 lei, precum și un congelator Arctic mic în valoare de 330 lei.
De asemenea, s-a constatat că valoarea bunurilor comune dobândite de părți este de 316.556,90 lei, că reclamanta - pârâtă are o cotă de contribuție de 70% la dobândirea lor iar pârâtul - reclamant o cotă de contribuție de 40%, și s-a dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea de loturi.
Astfel, lotul nr. 1 fost atribuit reclamantei - pârâte, în compunerea acestuia intrând următoarele bunuri mobile: o perdea maro voal de 8 ml în valoare de 252 lei, canapeaua cu ladă cu 2 fotolii cu tapițeria plușată maro în valoare de 840 lei, tablourile mici pictate în ulei în valoare de 100 lei, biroul din lemn natur cu o ușă în valoare de 245 lei, mobila tip bibliotecă din stejar cu 6 corpuri și vitrina în valoare de 1540 lei, mileul macrame în valoare de 50 lei, colțarul din 3 piese și fotoliul cu tapițerie gri în valoare de 1050 lei, perdeaua bleu cu voal de 4 ml în valoare de 126 lei, Tv. Panasonic color în valoare de 276 lei, calculatorul III cu monitor, tastatură și boxe în valoare de 720 lei și aspiratorul Phillips în valoare de 245 lei, iar lotul nr. 2 fost atribuit pârâtului - reclamant, în compunerea acestuia intrând restul bunurilor comune și bunurile imobile constând în casa de locuit, anexele gospodărești, grajdul și terenul în suprafață de 880 mp în valoare totală de 310.912,90 lei.
Pentru egalizarea loturilor pârâtul - reclamant a fost obligat să plătească reclamantei - pârâte suma de 184.290,14 lei cu titlu de sultă.
În privința cheltuielilor de judecată, prima instanță a dispus compensarea lor.
La pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a avut în vedere faptul că compunerea masei partajabile nu a fost contestată de părți, că bunurile au fost identificate și evaluate de experți iar obiecțiunile referitoare la prețul de circulație a construcțiilor au fost lămurite de aceștia.
Nici în privința bunurilor de zestre nu au existat în general contestații, ele au fost recunoscute în mare parte de pârâtul - reclamant, astfel că instanța de fond a apreciat că se impune obligarea acestuia la restituirea lor.
Prima instanță a apreciat că reclamanta - pârâtă a avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune deoarece a lucrat permanent și a fost ajutată atât material cât și prin prestarea unor munci de părinții ei, în timp ce pârâtul a fost student între anii 1991 - 1998, perioadă în care a fost edificată casa. Chiar dacă a beneficiat de bursă în doi din anii de studiu, el nu a avut o contribuție substanțială la întreținerea familiei sale în condițiile în care a lucrat sporadic și a participat doar la câteva meciuri de fotbal în divizia De aceea reclamanta - pârâtă a fost nevoită să contracteze pe numele ei împrumuturi pentru procurarea unor bunuri casnice și tot ea a achitat ratele atât înainte cât și după despărțirea în fapt a părților.
La stabilirea loturilor, având în vedere starea conflictuală accentuată dintre părți, judecătoria a apreciat că pentru evitarea apariției de noi conflicte se impune atribuirea bunurilor imobile pârâtului - reclamant, urmând ca reclamanta - pârâtă să primească acea parte a bunurilor mobile pentru care a optat și sulta corespunzătoare până la completarea valorii lotului atribuit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul - reclamant, care a criticat-o sub aspectul stabilirii în favoarea reclamantei - pârâte a unei cote majorate din bunurile comune și cu privire la cuantumul sultei la care a fost obligat, apreciind că partajarea acestor bunuri se poate face în natură fără stabilirea unei sulte compensatoare.
În dovedire a depus acte de stare civilă, copia foii matricole anexă la diploma sa de licență, a unor cărți de muncă, a certificatului de înregistrare a SC " Serv Com" SRL Tîrgu N și a unor cupoane de pensie ale reclamantei - pârâte.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 877,50 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,5 lei timbru judiciar.
Reclamanta - pârâtă a formulat în termen legal cerere de aderare la apel ( 54 - 55) în care a solicitat să i se atribuie ei imobilele din masa partajabilă deoarece nu pot fi împărțite comod în natură iar pârâtul - reclamant nu dispune de mijloace pentru achitarea sultei.
Analizând apelurile formulate tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta - pârâtă a avut o cotă de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune deoarece într-adevăr, din probele administrate reiese că ea a fost salariată în toată perioada căsătoriei, a fost ajutată de părinții săi cu materiale de construcții, financiar și cu forță de muncă la construirea locuinței și anexelor gospodărești. De asemenea, deoarece numai ea era salariată, a încheiat contracte cu plata prețului în rate pentru achiziționarea unor bunuri casnice.
Pârâtul - reclamant nu a putut face însă dovada că ar fi obținut în aceeași perioadă venituri comparative ca fotbalist sau din activitatea prestată ca asociat unic la SC " Serv Com" SRL Tîrgu N, în condițiile în care o bună perioadă de timp a fost student, ceea ce presupune atât alocarea de timp pentru pregătirea examenelor cât și efectuarea unor cheltuieli speciale pentru susținerea lor și pentru achiziționarea de cursuri și tratate.
Totodată, din dovezile administrate la prima instanță nu reiese că ar fi fost ajutat în mod substanțial de părinții săi.
Tribunalul mai reține că deși prima instanță a reținut în favoarea reclamantei - pârâte o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune și de 40% pentru pârâtul - reclamant, în realitate, din partea la care părțile au fost considerate îndreptățite din valoarea totală de 316.556,90 lei a acestor bunuri - respectiv de 189.934,14 lei pentru reclamanta - pârâtă și de 126.622,76 lei pentru pârâtul - reclamant - cotele de contribuție sunt de 60% și respectiv de 40%.
În privința atribuirii loturilor, din prevederile art. 6739. pr. civ. tribunalul reține că aceasta se face ținându-se seama și de acordul părților, de mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecărui coproprietar ori a masei de împărțit, de natura bunurilor, de faptul că unii coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut la bunul supus partajului, cu acordul celorlalți coproprietari, îmbunătățiri, construcții sau alte asemenea, de domiciliul și ocupația părților, precum și de criterii stabilite de practica judiciară cum ar fi compunerea loturilor, posibilitatea unei valorificării cât mai eficiente a acestora, satisfacerea nevoilor de locuit, posibilitatea de procurare a altor bunuri de natura celor partajate, posesia îndelungată a unui copartajant asupra bunului precum și de orice alte criterii care pot contribui la o atribuire justă și echitabilă a loturilor.
În cauză însă, deși s-a reținut că pârâtul - reclamant are o cotă de contribuție de 40% la dobândirea bunurilor comune, i s-a atribuit un lot în valoare de 310.912,90 lei - ce reprezintă mai mult de 98% din masa partajabilă - și obligația de a plăti o sultă de 184.290,14 lei, ce îi depășește cu mult posibilitățile.
De aceea tribunalul apreciază că se impune reconsiderarea componenței și valorii loturilor, prin atribuirea către reclamanta - pârâtă - care dispune de mijloace financiare - a bunurilor imobile și atribuirea bunurilor mobile pârâtului - reclamant, care va primi sulta corespunzătoare până la concurența sumei la care este îndreptățit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 teza a II-a pr. civ. tribunalul va admite atât apelul principal al pârâtului - reclamant cât și apelul incident al reclamantei - pârâte și va schimba în parte sentința apelată în sensul celor de mai sus, cu compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în această etapă procesuală.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs pârâtul - reclamant care a criticat hotărârea atacată sub aspectul cotei de contribuție ce i-a fost reținută de instanță, solicitând ca ambelor părți să le fie recunoscută o contribuție de 50% la dobândirea bunurilor comune, în condițiile în care ambele părți au contribuit în măsură egală la dobândirea bunurilor.-
A mai solicitat recurentul acordarea în valoarea egală în natură a bunurilor ambelor părți, fără plata de către intimată a unei sulte compensatorii.-
Prin avocat intimata a solicitat respingerea ca nefundat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Art.30 Codul Familiei stipulează faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, textul normativ instituind, în același timp, prezumția legală a dobândirii bunurilor în cotă parte de câte 50% de către fiecare dintre soți. -
Prezumția legală instituită prin textul normativ anterior arătat poate fi răsturnat prin orice mjloc de probe, situație avută în vedere de instanța de apel. -
Astfel, aceasta în mod corect, în considerarea ansamblului probator administrat în cauză, a reținut că, în perioada căsătoriei, contribuția soților la dobândirea masei patrimoniale comune, nu a fost egală în condițiile în care intimata a obținut venituri salariale pe întreaga durată a căsătoriei a contractat pe numele său o serie de împrumuturi pentru achiziționarea bunurilor, a fost ajutată substanțial de părinți material și financiar și cu forță de muncă angajată pentru edificarea casei, iar recurentul, o mare parte din timpul căsătoriei, a fost student, nu a realizat venituri în perioada achiziționării și edificării imobilului (1993 -1994), iar după terminarea studiilor a avut întreruperi de activitate, veniturile sale fiind sporadice.-
În ce privește atribuirea în natură a bunurilor comune, în valoare egală, cu achitarea plății unor sulte, se apreciază că și acest motiv al recursului este neîntemeiat. -
Astfel, instanța de apel, în mod corect, în raport de contribuția fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune, și a posibilităților de partajare în natură a imobilelor dobândite în timpul căsătoriei, în considerarea relațiilor tensionale dintre părți, a necesităților locative a fiecăruia dintre acestea ( intimatei încredințându- i- se urmare divorțului minorii spre creștere și educare), precum și în considerarea asigurării echității în atribuirea în natură a bunurilor a stabilit varianta atribuirii în natură către intimată a imobilului iar a totalității bunurilor mobile, recurentului. -
În modalitatea de atribuire a loturilor, se apreciază, că instanța de apel a procedat la o corectă aplicare a art.741, art.742 cod civil conform cărora, la formarea și compunerea părților( loturilor) trebuie să se dea pentru fiecare parte, pe cât se poate, aceiași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură și valoare, cu evitarea pe cât posibil a împărțirii excesive, a masei de partajat, inegalitatea părților date în natură, fiind compensată prin bunuri.-
Având în vedere cele anterior arătate,în raport de motivele invocate, se apreciază că instanța de apel a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art.29,30,36 Cod familie coroborat cu art.1169 Cod civil, respectiv art.741, 742 Cod civil, precum și ale art.6735, 6739, 67310alin.1 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, apreciind că în speță, nu se impune modificarea deciziei recurate, instanța în temeiul art.312 Cod procedură Civilă, se va obliga recurentul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.161 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Obligă recurentul să plătească intimatei 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.
Red.dec.,
Red.dec.rec.LC/2 iunie 2009- Tehn.red.EG-4 iunie 2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș Daniela Părău
