Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 525/R/2009
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în O, str. - - nr.10, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,- și intimații pârâți O, cu sediul în O- și prin lichidator, cu sediul în S M, str. - nr. 13, județul S M împotriva deciziei civile nr. 298/Ap din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare împotriva prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 794 din 3 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș ; având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av., în reprezentarea recurentului, av. în reprezentarea intimatei reclamante, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că este nelegală aprecierea tribunalului potrivit căreia recurentul, nu ar avea interes în declararea apelului împotriva hotărârii instanței de fond în condițiile în care el, personal, era administrator și destinatorul acțiunilor în cadrul acestei societăți.
Mai arată că renunțarea la judecată a reclamantei față de societatea comercială s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art, 246 cod procedură civilă, la termenul de judecată din 3 octombrie 2006, când s-a trecut la dezbaterea în fond a cauzei reclamanta nu a fost prezentă, iar această renunțare nu s-a făcut nici în scris.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 794/03.10.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1716/2005 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în O,-, județul S M, prin avocat, împotriva pârâtului, domiciliat în O,-, județul SMSM și, în consecință:
S-a constatat că părțile sub durata căsătoriei, au efectuat investiții la casa de locuit situată în O,- înscrisă în CF 4215 O sub nr. topo. 525/307 în valoare de 793.879.000 lei ROL și au construit o anexă în valoare de 3.691.961.000 lei ROL. Cota de contribuție a părților este de 1/2 parte fiecare.
A fost sistată starea de codevălmășie a părților asupra acestor imobile și le-a atribuit pe toate pârâtului cu obligarea acestuia la plata unei sulte către reclamantă în sumă de 2.242.920.000 lei ROL.
S-a act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâta SC " " SA O, cu sediul în O-, județul S
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 11.100.000 lei ROL, compensânnd restul cheltuielilor de judecată între părți.
Reclamanta a fost obligată să plătească în contul Biroului local de expertize S M, respectiv pe seama expert, diferența de 9.500.000 lei ROL, reprezentând onorariu pentru expertiză efectuată în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a renunțat la judecată față de pârâta SC SA O pentru împărțirea patrimoniului acestei societăți, restrângându-și acțiunea la investițiile făcute la casa de locuit și construcția anexei.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză se reține că părțile sub durata căsătoriei au făcut investiții la casa de locuit situată în O-, înscrisă în CF 4215 O cu nr. topo. 525/307. Această casă tip parter cu garaj la demisol, a fost construită la data căsătoriei și investițiile efectuate sunt lucrări de finisaj exterior și interior, respectiv tencuieli drișcuite și gletuite, tavane ornamentale cu gipscarton, pardoseli din parchet, din plăci de gresie, în bucătărie și baie, placaje din gresie în baie, zugrăveli interioare, instalații sanitare (apă și canalizare) până la poziție, instalație electrică și de încălzire centrală cu centrală termică electrică.
Toate aceste investiții la acest imobil sunt în valoare de 793.879.000 lei vechi.
n spatele acestei case, părțile au construit o anexă formată din trei camere bucătărie, două băi și antreu, precum și pavaj din de beton ornamentale în curte și împrejmuiri, respectiv gard la stradă și lateral, valoarea acestei construcții cu curtea amenajată și împrejmuirile este în valoare de 3.691.961.000 lei vechi.
Contribuția părților la realizarea acestor investiții și la construcția anexă, la amenajat curte și împrejmuiri, este de 1/2 parte.
In consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și în baza art. 30 Codul familiei, a constatat că părțile sub durata căsătoriei au făcut investiții la casa de locuit din O- și înscrisă în CF 4215 O cu nr. topo. 525/307, în valoare de 793.879.000 lei vechi, constând în finisaje exterioare și interioare, montare uși și ferestre, instalații sanitare, electrice și de încălzire centrală. De asemenea, părțile sub durata căsătoriei au construit anexa la această casă cu curte amenajată și împrejmuită în valoare de 3.691.961.000 lei vechi. Valoarea totală a investițiilor și construcțiilor efectuate de părți sub durata căsătoriei este de 4.485.840.000 lei vechi.
În baza art. 36 Codul familiei, instanța a sistat starea de codevălmășie între părți asupra acestor imobile și le-a atribuit pe toate pârâtului, acesta fiind obligat la plata unei sulte către reclamantă în valoare de 2.242.920.000 lei ROL.
n ce privește terenul pe care sunt amplasate aceste construcții, acesta nu intră în masa bunurilor de împărțit, fiind dobândit de pârât cu titlu de zestre.
Referitor la contribuția personală de 150.000 lei vechi a reclamantei la bunurile comune, nu a fost reținută de instanță din lipsa probelor.
În baza art. 274.proc.civ. instanța de fond l-a obligat pe pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 11.100.000 lei vechi, constând în onorariu de avocat, contravaloarea expertizei tehnico judiciare efectuată în cauză și taxa judiciară de timbru, compensând restul cheltuielilor de judecată între părți. Totodată, instanța a obligat-o pe reclamantă să achite expertului suma de 9.500.000 lei reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pentru SC O SA, apel admis inițial prin Decizia civilă nr. 282/Ap/2007 a Tribunalului Satu Mare.
Prin această decizie s-a desființat sentința și s- trimis cauza spre rejudecare. Prin Decizia civilă nr. 372/2008-R, Curtea de APEL ORADEAa admis recursul declarat de, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 298/Ap din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost respins apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 794/03.10.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș .
În rejudecare, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de casare, Curtea de APEL ORADEAa statuat că apelul în cauză a fost declarat de către în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al SC O SA O, sub acest aspect în baza dispozițiilor art. 315 alin. 1.proc.civ. decizia este obligatorie pentru instanța investită cu rejudecarea căii de atac.
Analizând motivele de apel, atât cu prilejul investirii inițiale, cât și prin precizarea depusă în rejudecare, Tribunalul a observat ă că apelantul nu aduce nici o critică pe fondul soluției pronunțate. Singura nemulțumire exprimată este aceea că la judecata în primă instanță, copârâta SC O SA O nu a fost citată în conformitate cu dispozițiile procedurale în materie, luându-se act de renunțarea la judecată față de aceasta în lipsa acesteia și în lipsa unei proceduri legale de citare.
Tribunalul a apreciat că, atâta vreme cât însăși societatea pârâtă, care ar fi avut eventual interesul să invoce aceste motive nu a declarat apel, instanța nu le poate lua în considerare, cu atât mai mult cu cât apelantul nici nu a invocat și nici nu face dovada vreunei vătămări ce i s-ar fi cauzat ca urmare a nelegalei citări a copârâtului.
Împotrivadeciziei a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea cererii sale, recurentul arată că este nelegală aprecierea tribunalului potrivit căreia el însuși nu ar avea interes în declararea apelului împotriva hotărârii instanței de fond în condițiile în care el, personal, era administrator și destinatorul acțiunilor în cadrul acestei societăți.
Cum, renunțarea la judecată a reclamantei față de această societate comercială influențează în mod direct masa bunurilor supuse împărțelii, această poziție procesuală nu putea să producă efecte decât cu îndeplinirea dispozițiilor privind citarea pârtilor, dispoziții ce au fost încălcate la termenul din 3 octombrie 2006.
Intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la 10 noiembrie 2004, reclamanta - care investise instanța cu o cerere de împărțire a bunurilor comune - a completat acțiunea solicitând introducerea în calitate de pârâtă a OS. reprezentată prin - care avea deja calitatea de pârât în nume propriu - deoarece în cadrul procesului urmau a fi partajate și bunuri ce aparțineau patrimoniului societății.
Potrivit actului adițional( fila 41 dosar nr. 2460/2004 a Tribunalului Satu Mare ), în urma redistribuirii capitalului social recurentul a obținut 423 de acțiuni, în timp ce reclamanta intimată a obținut 4 acțiuni la fel ca și alți 3 asociați terți, repartizarea profitului și a pierderilor făcându-se în raport de acțiunile deținute de fiecare acționar. Actul a fost autentificat la 23 ianuarie 2002 iar la 28 ianuarie 2002 recurenta își cesionează pârtile sociale în schimbul sumei de 104.250.000 lei în favoarea celorlalți acționari.
În aceste condiții,completarea de acțiune nu a determinat schimbări majore sub aspectul soluționării litigiului, renunțarea la acțiune față de societate apărând ca un gest firesc în fata instanței la termenul din 3 octombrie 2006.
De altfel, la 20 iunie 2006 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin 2 cod procedură civilă, după ce suferise mai multe amânări ca urmare a neachitării onorariului unuia dintre experți, părtile având termen în cunoștință până în acel moment.
La 13 septembrie 2006, reclamanta formulează o cerere de repunere pe rol și se fixează termen pentru 3 octombrie 2006.
Deși citațiile se emit și se comunică părților la 26 septembrie 2006, recurentul depune o cerere de amânare în 3 octombrie 2006 în vederea angajării unui avocat ( dosarul fiind pe rolul instanțelor de la 2 martie 2004), procedura fiind îndeplinită reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind O și a solicitat cuvântul în fond.
Singurul bun asupra căruia instanța s-a pronunțat l-a reprezentat creanța rezultată din investițiile efectuate de soți la imobilul proprietatea pârâtului, nemaipunându-se problema patrimoniului societății comerciale. Imobilul este proprietatea tabulară a lui ( înscris în CF 4215 O) neavând nici o legătura cu O
Împotriva sentinței a declarat apel iar, Tribunalul Satu Marea admis apelul pârâtului și O iar, prin decizia Curții de APEL ORADEA s-a casat hotărârea tribunalului, reținându-se că singurul care a declarat apel a fost în nume propriu, în timp ce societatea comercială nu a înțeles să uzeze de calea de atac.
Față de această decizie obligatorie, soluția tribunalului apare ca fiind legală, cu atât mai mult cu cât motivele de apel formulate de erau legate în exclusivitate de modul în care fusese soluționată cererea de renunțare la judecata față de O deși, persoana juridică nu formulase nici un fel de critici,hotărârea intrând în puterea lucrului judecat în ceea ce o privește.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art 312 alin 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art 274 cod procedură civilă obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în O, str. - - nr.10, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,- și intimații pârâți O, cu sediul în O- și prin lichidator, cu sediul în S M, str. - nr. 13, județul S M împotriva deciziei civile nr. 298/Ap din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
21.04.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/24.04.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
