Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 524/R/2009
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, județul S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în S M, str. - nr.2,.5, județul S M și, domiciliat în S M,-,.25,.38, județul S M împotriva deciziei civile nr. 262/Ap din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr.2201 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: pretenții
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av., în reprezentarea intimaților reclamanți, lipsă fiind restul părților.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2201/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanții, și împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și în consecință a fost obligat acesta din urmă la plata către reclamanți a unor pretenții în sumă de 294.991,04 lei Ron reprezentând valoarea de circulație a imobilului în cauză, fiind obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților, reținându-se de către prima instanță că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.110/20.01.1997 reclamanții au cumpărat de la SC SA SMi mobilul cu destinația de locuință situat în mun.S M,-, jud.S M identificat conform datelor de carte funciară din dispozitiv, după care prin sentința civilă nr.1644/2003 a Judecătoriei Satu Mare rămasă irevocabilă prin decizia nr.21/Ap/09.02.2007 a Tribunalului Satu Mares -a constatat nulitatea absolută a contractului de mai sus dispunându-se restituirea în natură a imobilului pe seama fostului proprietar.
Raportat la această stare de fapt prima instanță a apreciat că în speță își găsesc incidența disp.art.50.2 și 3 din Legea nr.10/2001, art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995 coroborat cu art.1337, 1341 și 1350 Cod civil, reținând în acest sens îndreptățirea reclamanților cumpărători la restituirea valorii de circulație a imobilului, prima instanță făcând totodată trimitere și la jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza Păduraru împotriva României.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal pârâtul Statul Român prin MEF B reprezentat prin DGFP S M, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării acestuia doar la plata prețului efectiv plătit de către cumpărători, reactualizat potrivit dispozițiilor legale, cu înlăturarea obligației pârâtei de suportare a cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților în primă instanță.
Prin decizia civilă nr. deciziei civile nr. 262/Ap din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins apelul declarat de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR reprezentat prin DGFP SMî mpotriva sentinței civile nr.2201/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, și.
Din considerentele deciziei se reține că starea de fapt necontestată de către părțile în proces este conformă cu cele reținute de către prima instanță în considerentele sale și anume, situația juridică a cumpărătorului care a dobândit un imobil cu destinația de locuință în condițiile Legii nr.112/1995 evins ulterior de fostul proprietar beneficiar al măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr.10/2001 republicată, în ce privește îndreptățirea celei dintâi la repararea prejudiciului cauzat pe această cale.
Practic, aspectul litigios dedus judecății îl constituie strict determinarea întinderii pretențiilor bănești la care este îndreptățit cumpărătorul astfel evins (această îndreptățire în sine nefiind contestată de către apelantul pârât), în prezenta cauză invocându-se pe de o parte de către apelant, plafonul valoric limitativ prevăzut în art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 coroborat cu art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995 și nr.250/2007, iar de către intimații reclamanți valoarea de circulație a imobilului în cauză, astfel cum a fost aceasta stabilită prin lucrarea de specialitate încuviințată și efectuată pe cale judiciară în fața primei instanțe, raportul de evaluare întocmit de exp.ing. (filele nr.65-79 din dosarul primei instanțe), la nivelul sumei de 294.991,04 lei Ron, concluzii care nu au fost contestate de către apelantul pârât.
În acest context tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut incidența în cauză a disp.art.1092 cod civil aplicabil în materia plății nedatorate și art.1337-1351 Cod civil vizând obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătorului SC SA S M în reprezentarea Statului Român.
De asemenea față de jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie potrivit Legii nr.31/1994), în speță cauza Păduraru împotriva României, prima instanță a stabilit în mod legal prioritatea normelor juridice anterior evocate privind îndreptățirea cumpărătorilor intimați reclamanți la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin evicțiunea rezultată ca urmare a aplicării Legii nr.10/2001, (din culpa reprezentantului vânzătorului, culpă rezultată din pronunțarea unei soluții irevocabile de constatare a nulități absolute a vânzării cumpărării inițiale), față de dispozițiile speciale limitative invocate de către apelantul pârât.
De altfel, instanța de apel a apreciat că dispozițiile cuprinse în legile speciale și care reglementează modul de restituire a prețului actualizat plătit de cumpărătorii locuințelor în baza Lg.112/1995 nu sunt în contradicție cu normele generale cuprinse în Codul civil, fiind completate de acestea din urmă.
Astfel, prejudiciul efectiv suferit de reclamanți în urma desființării contractelor de vânzare-cumpărare, a pierderii dreptului de proprietate asupra apartamentelor, îl constituie valoarea actuală a acestor apartamente, iar nu prețul achitat și actualizat al acestora.
Dispozițiile Codului civil permit pe lângă restituirea prețului efectiv plătit, actualizat, acoperirea integrală a prejudiciului efectiv creat în patrimoniul reclamanților.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a formulat recurs Statul Român reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs olicitând modificarea în parte a acestora în sensul limitării despăgubirilor acordate la valoarea reactualiză a prețului efectiv plătit potrivit contractului de vânzare cumpărare ale cărui efecte au fost înlăturate.
În motivarea cererii sale, recurentul precizează că acțiunea trebuie cercetată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001 care stabilesc în mod expres limitele despăgubirilor achitate chiriașilor ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost anulate, că hotărârea Păduraru contra României nu este aplicabilă în speță așa cum greșit a reținut tribunalul și, că sub aspectul cheltuielilor de judecată acestea au fost în mod greșit acordate deoarece recurenta nu are nici o culpă procesuală, neavând nici o competență în procesul de vânzare, în condițiile Legii nr 112/1995, a locuințelor aflate în proprietatea Statului Român de către SC SA.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului, apreciind soluția atacată ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că nu sunt întemeiate criticile recurentului, acesta urmând a fi respins,hotărârile pronunțate de instanțele inferioare fiind menținute ca legale și temeinice.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor legii speciale chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost lipsite de efete juridice li se restituie valoarea reactualizată prețului achitat la cumpărare în schimbul locuințelor respective.
Prin această normă, Statul Român și-a limitat propria răspundere pentru evicțiune în condițiile în care pierderea posesiei imobilului de către cumpărător intervine ca urmare reglementării incoerente prin care a fost creat cadrul restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 1945 -1989. Cum, vânzătorul nu poate limita printr-o clauză contractuală răspunderea sa pentru evicțiunea determinată de actele sale anterioare celui lipsit efecte juridice nici Stat Român nu poate, prin intermediul normei, să limiteze răspunderea sa pentru prejudicii ce izvorăsc din aplicarea unor norme ce nu respectă tehnica legislativă.
În temeiul Legii nr. 112/1995 s-a recunoscut un drept chiriașilor de a cumpăra în anume condiții locuințele pe care le ocupau în temeiul unor contracte de închiriere legal încheiate, în opinia Curții de APEL ORADEA la 22 decembrie 1989. În temeiul acestui drept, chiriașii au formulat cereri pe care le-au depus instituțiilor care reprezentau Stat Român în aceste raporturi juridice, revenindu-le acestora sarcina de stabili în ce măsură chiriașii îndeplinesc condițiile prevăzute de lege iar imobilele pot fi înstrăinate.
Chiar dacă s-a reținut o culpă a cumpărătorului, pentru a putea fi lipsit de efecte juridice contractul de vânzare- cumpărare în raportul dintre cumpărător și vânzător culpa celui dintâi este infimă deoarece administrația avea obligația de a stabili cu claritate ce imobile pot fi vândute și pentru ce imobile s-a demarat procedura de restituire și trebuia să refuze înstrăinarea imobilelor din această a doua categorie.
în categoria cărora se regăsesc și intimații au suferit un grav prejudiciu ca urmare atitudinii lipsite de interes și de responsabilitate a reprezentanților instituțiilor statului și, în calitate de proprietar ce deține atributul dispoziției imobilului Statul Român este cel care răspunde pentru evicțiune în aceste cazuri.
Este nejustificată și afirmația potrivit căreia recurentul nu ar avea culpă procesuală, Statul român fiind cel care a creat acesta situație, astfel încât se impune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, așa cum în mod corect au stabilit instanțele.
Față de toate cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin 1 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art 274 cod procedură civilă, obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, județul S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în S M, str. - nr.2,.5, județul S M și, domiciliat în S M,-,.25,.38, județul S M împotriva deciziei civile nr. 262/Ap din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
21.04.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/24.04.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
