Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Viorica vicepreședintele Curții de Apel
Judecător - - -
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 333 din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul-pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și pentru intimata-reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av., pentru recurentul-pârât, depune la dosar chitanța nr. - din 23.01.2009 cu care face dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 1.478,00 lei și timbru judiciar în valoare de 4,85 lei; depune de asemenea în 2 exemplare înscrisuri, un exemplar fiind înmânat apărătorului intimatei-reclamante. Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Av. precizează că a lecturat conținutul înscrisurilor depuse astăzi; nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av., pentru recurentul-pârât susține și dezvoltă oral motivele scrise de recurs aflate la dosar, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Astfel, apreciază că instanța de recurs, doar ținând seama de veniturile reale ale celor doi soți poate stabili în mod echitabil contribuția fiecăruia la achiziționarea imobilului proprietate comună, în mod cert rezultând faptul că veniturile realizate de recurent sunt substanțial mai mari decât cele ale intimatei. Făcând aplicarea dispozițiilor legale solicită se reține contribuția egală de 50 % a fiecărei părți la dobândirea imobilului situat în G,-, -.77.
Al doilea motiv de recurs vizează greșita aplicare a legii în ce privește atribuirea imobilului în litigiu.
Astfel, invocând dispozițiile art. 6739cod procedură civilă, atribuirea bunului se face ținându-se seama printre altele și de domiciliul și ocupația părților. Ținând seama de faptul că intimata mai are un apartament cu 3 camere unde locuiește împreună cu copiii, spre deosebire de recurent al cărui singur domiciliu este imobilul în litigiu, solicită ca apartamentul să fie atribuit pârâtului.
Apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și cu privire la aplicarea incorectă a dispozițiilor art.276 cod procedură civilă, referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată, solicită în concluzie, admiterea recursului și compensarea corectă a cheltuielilor de judecată, modificarea hotărârii recurate și admiterea pretențiilor recurentului așa cum au fost formulate în motivele scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimata-reclamantă, apreciază că în mod corect cele două instanțe au stabilit cota acesteia de 53,33 % din imobilul în litigiu, prezentul recurs reprezentând doar un motiv de tergiversare, în acest fel recurentul-pârât având posibilitatea să mai locuiască în apartamentul în litigiu.
În mod corect imobilul a fost atribuit reclamantei avându-se în vedere că are și 2 copii minori în întreținere și tot în mod corect au fost compensare și cheltuielile de judecată.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8696/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- ( nr. vechi 5922/C/2006) a fost admisă în parte acțiune civilă de partaj bunuri comune formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și a fost admisă în parte cererea reconvențională. S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală cota de 46,67% din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G-, -.77, îmbunătățirile aduse imobilului ( termopan la una din camere și parchet) un autoturism 1300 înmatriculat sub nr.-, un corp șifonier, o canepea și două fotolii imitație de piele, un fotoliu pat extensibil, o masă extensibilă, un corp șifonier două canate, două TV marca, o combină frigorifică, o mașină de spălat marca, un covor " Orăștie", un calculator, un aspirator și un mixer.
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei, cota de 53,33% din imobilul în discuție, o masă de bucătărie și două scaune, o măsuță TV, o plapumă din lână, 4 saci de dormit, două pături, o mochetă bej de 20 mp. și două lenjerii de pat.
Imobilul a fost atribuit în exclusivitate reclamantei și aceasta a fost obligată să-i plătească pârâtului sumele de 37.099, 35 lei reprezentând cota parte din dreptul de proprietate ce aparținea pârâtului și de 1505,55 lei reprezentând cota parte din valoarea îmbunătățirilor, sume reactualizate cu indicele de inflație începând cu luna iulie 2007 și până la plata integrală.
Reclamantei i-a fost atribuit autoturismul 1300 în valoare de 1400 lei și lotul A de bunuri mobile așa cum a fost propus în raport de expertiză imobiliară, lot în valoare de 1770 lei, și a fost obligată să plătească pârâtului, suma de 850 lei reprezentând diferență valoare drept de proprietate cu privire la aceste bunuri, iar pârâtului i-a fost atribuit lotul B de bunuri mobile, în valoare de 1470 lei.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată avansate de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 9.01.1999 și au divorțat la data de 4.11.2005, iar în timpul căsătoriei au dobândit o serie de drepturi patrimoniale ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art.36 Codul Familiei.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 8.05.2007 a fost reținută masa partajabilă și cotele părților în litigiu la dobândirea acestei mase partajabile.
Cu privire la apartament s-a reținut că reclamanta avea în patrimoniul anterior căsătoriei dreptul de proprietate asupra unui alt imobil pe care l-a vândut în luna iulie 1999 cu suma de 40.000.000 ROL și după numai o lună de la vânzare părțile cumpără cu suma de 75.000.000 ROL, iar pârâtul a recunoscut în instanță că reclamanta a folosit cei 40.000.000 ROL pentru cumpărarea celui de-al doilea apartament, astfel că drepturile sale proprii se regăsesc în noul drept dobândit în proporție de 53,33%, diferența de 46,67% reprezentând un drept comun. Cu privire la celelalte bunuri mobile și îmbunătățirile aduse imobilului, acestea au fost recunoscute în parte de către părți sau au fost dovedite cu proba testimonială administrată în cauză.
În ceea ce privește valoarea masei partajabile instanța a reținut concluziile rapoartelor de expertiză mobiliară și imobiliară instrumentate în cauză, iar atribuirea bunurilor mobile s-a făcut conform solicitării părților.
Cu privire la atribuirea imobilului s-a considerat că profită reclamantei având în vedere că are o cotă mai mare la dobândirea dreptului de proprietate și având în vedere că aceasta mai are doi minori în întreținere.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat și motivat apel pârâtul reclamant care a criticat soluția primei instanțe sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia, astfel:
În mod greșit prin încheierea de admitere în principiu din data de 8.05.2007 s-a reținut că din dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu părțile au o contribuție comună doar asupra cotei de 46,67%, iar nu de 100%, din copia cărții de muncă a apelantului și din declarațiile martorului audiat la propunerea sa rezultând fără dubii că în timpul căsătoriei a avut venituri substanțiale și cu mult mai mari decât ale intimatei, iar prețul vânzării apartamentului proprietatea exclusivă a acesteia care se regăsește în valoarea imobilului bun comun este singura contribuție materială a ei în familie.
Și în ceea ce privește atribuirea imobilului apelanta a considerat că aceasta îi profită deoarece nu mai are un alt imobil în proprietate, iar intimata a recunoscut la interogatoriul luat în primă instanță că mai are în proprietate un imobil cu trei camere pe care-l ocupă în prezent împreună cu minorii rezultați în căsătorie.
În ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată apelantul a apreciat că s-a dispus eronat având în vedere că a suportat în primă instanță cheltuieli de judecată mai mari decât cele avansate de către intimată și compensarea trebuia realizată în limita cotelor reținute în favoarea fiecărei părți.
În dovedirea apelului, apelantul nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
Prin decizia civilă nr.333 din 11.06.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, obligându-l totodată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în apel.
Pentru pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că intimata și-a înstrăinat un bun propriu și a folosit suma de 4000 lei obținută din vânzare pentru dobândirea imobilului bun comun, astfel că din valoarea acestui imobil o parte este proprietatea exclusivă a intimatei întrucât proprietatea exclusivă nu se transformă în proprietate comună. Este adevărat că apelantul a dovedit că a avut venituri substanțiale în perioada căsătoriei, dar nu și faptul că a avut o contribuție mai mare la dobândirea masei patrimoniale sau că intimata ar fi avut venituri atât de mici încât să se justifice o egalizare a cotelor părților la dobândirea imobilului.
În mod corect s-a reținut că atribuirea apartamentului profită reclamantei având în vedere cota de drept pe care o are supra acestui imobil și faptul că cei doi minori rezultați din căsătorie au fost încredințați, iar faptul că locuiește împreună cu minorii într-un alt imobil nu înseamnă că îl are și în proprietate.
Și compensarea cheltuielilor de judecată în temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă s-a apreciat că s-a făcut în mod corect având în vedere soluția de admitere în parte acelor două cereri și cotele părți din masa partajabilă pe care le are fiecare parte în litigiu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării greșite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul, în dezvoltarea motivelor de recurs, greșita reținere a cotei diferențiate a soților la dobândirea apartamentului nr.77 din G,-, bloc, întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că, în timpul conviețuirii cu reclamanta el avut venituri substanțial mai mari decât cele realizate de fosta soție. Că, potrivit art.31 Codul familiei, veniturile suplimentare în medic de 42% din venitul salarial lunar realizate ca cercetător științific, precum și veniturile obținute ca premii și alte recompense, sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Pe de alt parte, susține că reclamanta a irosit sume importante de bani, în timpul căsătoriei, depunându-le la Fondul de Investiții.
În fine, susține recurentul că au fost aplicate greșit și criteriile prevăzute de art. 677/9 Cod procedură civilă cu privire la atribuirea apartamentului, instanțele ignorând faptul că reclamanta mai deține un apartament. Greșit s-au interpretat și aplicat, în opinia recurentului, și dispozițiile art.276 Cod procedură civilă referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Cum, reclamanta dovedit că suma obținută de ea din vânzarea unui alt apartament bun propriu, a fost folosită la dobândirea apartamentului nr.77, corect au reținut instanța de fond și cea de apel, că 53,33% din acest apartament reprezintă un propriu al reclamantei (raportat sumei de 40.000.000 lei vechi) reclamanta răsturnând astfel prezumția comunității de bunuri.
Art.673/9 Cod procedură civilă enumeră cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuirea (imobilelor) în partajul judiciar. Enumerarea nu are însă caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia "altele asemenea", ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate să țină cont și de alte criterii (de ordin familial, social, moral sau material).
Susținerea recurentului că reclamanta ar mai deține un alt spațiu de locuit nu reprezintă în sine un criteriu determinant care să justifice atribuirea imobilului în favoarea sa.
Aspectul că, din apartamentul în litigiu, doar 46,67% constituie bun comun, restul fiind corect reținut ca fiind bun propriu al reclamantei, justifică atribuirea imobilului în favoarea sa.
Nici critica aplicării greșite a dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă nu se justifică, instanța procedând corect la compensarea cheltuielilor efectuate de părți în cauză, raportat la admiterea în parte cererilor formulate.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, critica aplicării greșite a legii nefiind justificată.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 312 pct.1 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civildeclarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 333 din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent către intimată la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./25.02.2009
VM/25.02.2009
2 ex./25.02.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător:
Apel: Tribunalul Galați - judecători: +
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
