Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 640/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 640
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.80/AC din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă curator pentru recurentul-pârât asistată de av. și, care se legitimează cu provizorie seria nr.- eliberată de.Mun.P N la data de 01.09.2008 asistată de av., lipsă fiind recurentul-pârât.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru intimată depune la dosarul cauzei acte, facturi, respectiv filele 34-45 dosar, precizează că intimata locuiește la vechiul domiciliu comun și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat pentru recurent precizează că intimata lucrează în Italia, a venit doar pentru proces, recurentul locuiește la vechiul domiciliu și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului și pronunțarea unei soluții legale deoarece în mod greșit instanța a atribuit apartamentul intimatei încălcându-se art.6739Cod procedură civilă, neținându-se seama de interesele soțului bolnav. Mai arată că recurentul nu are unde sta, stă internat în spital, iar în imobilul de la țară sunt 7 frați. Cu privire la cel de-al doilea motiv, respectiv modul în care au fost atribuite bunurile mobile arată că i-au fost atribuite recurentului dar nu are unde să le ducă, au fost atribuite total inechitabil doar pentru a se micșora sulta. Mai arată că se susține că recurentul nu ar avea de unde să plătească sulta de 1240 lei, dar curatorul se obligă să plătească acea sultă. În concluzie solicită admiterea recursului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de Judecătoria Piatra Neamț. Arată că primul motiv nu este întemeiat, au depus acte în acest sens, recurentul este plecat din 2005 cu tot cu bunuri mobile, este pensionat gr. II și locuiește la părinți la. Solicită respingerea acestui motiv de recurs. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs arată că recurentul și-a luat toate bunurile noi. În concluzie solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț sub nr. 2300/279 din 03.05.2006 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, reținându-se o cotă de câte 1/2 pentru fiecare, să se constate că mobila de sufragerie este bunul său propriu iar pârâtul să fie obligat la restituirea ei, ca și a contravalorii lucrărilor de achiziționare și montare a unor repartitoare, și să se constate că cheltuielile de întreținere în cuantum de 27.149.486 lei vechi reprezintă o datorie proprie a pârâtului.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor indicate de reclamantă în cotă de 1/2 pentru fiecare, și că este de acord cu pretențiile reclamantei în ceea ce privește mobila de sufragerie, nu și cu privire la cheltuielile de întreținere întrucât până la pronunțarea divorțului acestea au reprezentat o datorie comună, iar după acest moment cheltuielile au fost suportate doar de el.
Pârâtul a arătat că este de acord cu valoarea bunurilor mobile așa cum a fost precizată de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 4646 din 21.11.2007 Judecătoria Piatra Neamța admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat că părțile s-au căsătorit la data de 28.08.1978 și că prin sentința civilă nr. 4415/09.11.2005 a aceleiași instanțe căsătoria a fost desfăcută prin divorț, că mobila de sufragerie este bun propriu al reclamantei, precum și faptul că părțile au dobândit împreună în timpul căsătoriei, cu o cotă de 50% pentru fiecare, bunuri comune în valoare totală de 130.010 lei, respectiv un apartament situat în P N,-, - 11,. D,. 67, în valoare de 124.640 lei, și bunuri mobile în valoare de 5.370 lei, respectiv un colțar, o măsuță de sticlă, o lustră cu 3 brațe, un covor persan, 2 scaune tapițate, 14 bibelouri, un taburet, 2 fotolii, un TV alb - negru,o măsuță, un cuier, o combină frigorifică, o traversă persană, o lustră cu un braț, 4 corpuri suprapuse de bucătărie, o masă, 3 scaune, o canapea, un aragaz, o traversă persană, o mobilă de dormitor compusă din 2 șifoniere, corpuri suprapuse, un pat și două noptiere, o bibliotecă aplicată, un birou, un TV color, o lustră cu 3 brațe, un covor persan, 2 scaune, un aspirator, o mașină de spălat A și o masă de 12 persoane.
Prin aceeași sentință prima instanță a mai dispus încetarea stării de devălmășie existentă între părți, atribuind reclamantei apartamentul situat P N,-, -11,. D,. 67, iar pârâtului bunurile mobile, a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 59.635 lei cu titlu de sultă, a respins cererea reclamantei privind restituirea contravalorii întreținerii, a repartitoarelor și a lucrărilor de montare a acestora, a obligat pârâtul să restituie reclamantei mobila de sufragerie și a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 300 lei, cu obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 540,6 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la 28.08.1978, că prin sentința civilă nr. 4415 din 09.11.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț și, având în vedere poziția concordantă a acestora în ce privește cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, a reținut că lor le revine o cotă de contribuție de câte 1/2 pentru fiecare.
A mai reținut ca fiind dobândite în timpul căsătoriei atât apartamentul ce face obiectul Contractului de vânzare - cumpărare nr. 5664/31.07.1991, cât și bunurile mobile indicate în acțiune.
În privința mobilei de sufragerie, din declarațiile martorilor, din chitanța nr. 426 și din factura nr. 26078/1986 prima instanță a reținut că ea a fost achiziționată pentru reclamantă de mama ei, numita, situație în care mobila este un bun propriu al reclamantei.
Referitor la contravaloarea întreținerii, a repartitoarelor și a lucrărilor de montare a acestora, prima instanță a reținut că ele privesc perioade anterioare divorțului, astfel că reprezintă datorii comune ale foștilor soți, iar faptul că reclamanta le-a suportat nu determină calificarea lor ca fiind datorii proprii ale uneia dintre părți, acest aspect putând determina stabilirea cotelor de contribuție, însă părțile au convenit ca acestea să fie de 1/2 pentru fiecare.
La formarea loturilor, prima instanță a avut în vedere faptul că din probele administrate în cauză reiese că în timpul căsătoriei reclamanta a fost cea care s-a ocupat de gospodărie, de copil, a suportat în cea mai mare parte cheltuielile de întreținere a apartamentului, iar după ce a plecat în Italia, a trimis bani acasă, în timp ce pârâtul consuma în exces băuturi alcoolice, nu se preocupa de familie și gospodărie, ba chiar înstrăina bunuri din locuință pentru a procura bani în vederea cumpărării de băutură. De asemenea, din adeverința eliberată la 10.08.2006 de Asociația de proprietari nr. 91 și din cererea de scădere de la întreținere formulată de pârât, a constatat că acesta are posibilitatea de a locui în satul, comuna.
A mai reținut că bunurile mobile din masa de partaj au rămas în posesia pârâtului din anul 2005, iar de atunci și până în prezent doar el s-a folosit de ele, astfel că se impune includerea lor în lotul pârâtului, în lotul reclamantei urmând a fi inclus apartamentul, inegalitatea valorică a loturilor fiind compensată prin plata unei sulte.
Prin Decizia civilă nr.80/AC/2008 Tribunalul Neamța respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul.
A reținut astfel, instanța de apel următoarele:
Împrejurarea că în perioada 1999 - 2002 reclamanta ar fi beneficiat doar de ajutor de șomaj, de indemnizație de sprijin și ulterior de alocație de sprijin, este irelevantă din moment ce părțile au convenit asupra unei cote de contribuție de câte 1/2 din bunurile comune pentru fiecare. În acest contest interesează numai dacă prima instanță a aplicat corect criteriile legale referitoare la constituirea loturilor.
Potrivit art. 6739Cod procedură civilă, atribuirea loturilor se face ținându-se seama de acordul părților, de mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecărui coproprietar, a masei de împărțit, de natura bunurilor, de faptul că unii coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut la bunul supus partajului, cu acordul celorlalți coproprietari, îmbunătățiri, construcții sau alte asemenea, de domiciliul și ocupația părților, precum și de alte criterii, stabilite de practica judiciară, cum ar fi compunerea loturilor, posibilitatea unei valorificării cât mai eficiente a acestora, de procurare a altor bunuri de natura celor partajate și de achitare a sultei, posesia îndelungată a unui copartajant asupra bunurilor partajabile etc.
Ori, în speță, dacă s-ar inversa loturile, este evident că pârâtul nu ar avea posibilitatea să achite sulta de 59.635 lei, în condițiile în care a recunoscut că este atât de bolnav încât a trebuit să i se numească un curator. Deoarece nu ar putea plăti această sultă, reclamanta ar putea să solicite executarea silită a apartamentului și astfel atribuirea acestuia pârâtului ar fi iluzorie. Dimpotrivă, întrucât reclamanta poate să achite sulta, pârâtul ar avea și el posibilitatea să achiziționeze o garsonieră cu o contribuție mult mai mică din partea sa.
De asemenea, întrucât el a fost cel care s-a folosit de bunurile mobile în ultimii 3 ani, având în vedere că acestea se degradează mult mai repede, este normal ca tot el să suporte această depreciere prin includerea lor în lotul care i-a fost atribuit.
Împotriva acestei decizii apelantul a declarat recurs, declarat și motivat în termen, legal timbrat.
În motivare acesta a criticat soluția instanței de apel sub aspectul atribuirii apartamentului către reclamantă, care locuiește în Italia, astfel încât nu au fost respectate criteriile de atribuire, deoarece el este cel îndreptățit, având în vedere și starea sa de sănătate.
Și în privința bunurilor mobile recurentul critică modalitatea de atribuire, singurul argument că le-a folosit doar reclamantul nefiind corect.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului arătând că ambele instanțe au atribuit corect bunurile.
Recursul este nefondat.
Astfel, urmează a se reține că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, în această fază procesuală, putând fi puse în discuție numai motivele de nelegalitate ale hotărârii instanței de apel.
Ca atare menirea instanței de recurs este de a verifica în ce măsură instanța de apel a aplicat și interpretat legea și nicidecum modul de interpretare a probelor.
Drept consecință, urmează a se reține că instanța a procedat la formarea și atribuirea loturilor potrivit dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă, ținând seama și de împrejurările cauzei.
Față de acestea, potrivit art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul, ca parte aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.80/AC din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Camelia Viziteu, Elena Pașcan
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
15/16.10.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Camelia Viziteu, Elena Pașcan
