Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE

DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 67

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Constanța Pană C -

JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în L- jud. C, împotriva deciziei civile nr. 465din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele și, ambele domiciliate în com. -, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele-pârâte asistată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii din 15 ianuarie 2008 și reprezentată de același avocat, lipsind recurentul-reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către reclamantul o cerere, înregistrată sub nr. 759 din 21 ianuarie 2008, la care a atașat chitanța nr. 25983 din 21 ianuarie 2008, în valoare de 10,00 lei și timbru judiciar de 0,50 lei, prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.

Totodată, s-a depus de intimatele-pârâte și întâmpinare, înregistrată sub nr. 670 din 18 ianuarie 2008, la care au atașat împuternicire avocațială pentru avocat din Baroul Prahova și copie xerox a unui articol din ziar cu privire la reclamantul.

Avocat depune adresa nr. 1263 din 13 septembrie 2002 emisă de Postul de Poliție privind comportamentul recurentului-reclamant și având cuvântul, solicită a se verifica decizia pronunțată în dosarul nr. 399/2006 al Curții de Apel Ploiești cu privire la starea de incompatibilitate a d-nelor judecător C și. Cu privire la cererea formulată de recurentul-reclamant arată că se opune amânării cauzei, deoarece acesta a avut suficient timp pentru a-și angaja apărător.

Curtea, verificând decizia pronunțată în dosarul nr. 399/2006 al Curții de Apel Ploiești, constată că prin aceasta s-a admis recursul reclamantului și s-a trimis cauza la Tribunalul Dâmbovița pentru completarea probatoriilor, astfel că nu s-a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, motiv pentru care nu există stare de incompatibilitate a d-nelor judecător C și, care au făcut parte din completul de judecată și în această decizie.

Cu privire la cererea formulată de recurentul-reclamant, curtea o respinge, având în vedere că recursul a fost depus la 30 noiembrie 2007, fost citat cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 1141al.3 Cod pr.civilă, citația fiind primită de acesta la 19 decembrie 2007, astfel că a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător, iar întâmpinarea a fost depusă de intimate cu 5 zile înaintea termenului de judecată, astfel încât nu este obligatorie comunicarea acesteia.

Avocat declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.

Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, care este temeinică și legală. Cauza a avut mai multe cicluri procesuale, s-au întocmit mai multe variante de lotizare la instanța de apel la cererea recurentului, respectiv 7 variante, iar tribunalul a apreciat corect cererile părților, intimatele menționând că doresc orice variantă, mai puțin cea în care se atribuie locuința în indiviziune cu recurentul, datorită comportamentului violent al acestuia. În varianta omologată, instanța a atribuit terenuri intravilane în lotul recurentului și casa a fost atribuită intimatelor, deoarece locuiesc împreună și nu mai dețin altă locuință. Recurentul a solicitat varianta G, în care se atribuie aceleași terenuri și două camere acestuia, însă expertul a arătat că se fracționează excesiv terenul de la pct. "Acasă", camere nu au ieșire separată și ar trebui demolate construcții care nu fac parte din masa de partaj, situate pe calea de acces atribuită recurentului. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanței de la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată a pârâtelor și, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la 6 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat partajarea averii succesorale a autorului, tatăl reclamantului și pârâtei și soțul celeilalte pârâte.

Prin încheierea din 1 aprilie 2004 s-a admis în parte și în principiu acțiunea, s-a constatat deschisă moștenirea defunctului, calitatea de moștenitori legali a părților, cu cotele legale cuvenite, precum și componența masei succesorale, reținându-se că pârâta a contribuit cu eforturi proprii la renovarea exterioară a casei, refacerea treptelor, aplicarea faianței într-o cameră, stâlpul ridicat la poartă și soba refăcută într-o cameră. După întocmirea expertizelor de specialitate, a fost admisă în parte și în fond acțiunea, dispunându-se împărțirea bunurilor conform variantei unice a raportului de expertiză efectuat de ing. G, pe considerentul că răspunde cerințelor legale de partajare.

Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul reclamantului și a dispus partajarea bunurilor succesorale în conformitate cu expertiza întocmită de în apel.

Recursul reclamantului a fost admis prin decizia civilă nr. 421 din 8 februarie 2006, casându-se hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru refacerea expertizei întocmită în apel, în sensul ca prin respectarea criteriilor prevăzute de art. 6739Cod pr.civilă, să se întocmească mai multe variante de lotizare, pentru a da posibilitatea părților să opteze pentru una dintre acestea.

În rejudecare, tribunalul a pronunțat sentința civilă nr. 314 din 18 august 2006 și a dispus împărțirea bunurilor conform variantei A din raportul de expertiză efectuat de același expert.

Reclamantul a declarat recurs cu motivarea că expertul a întocmit formal trei variante de lotizare în care lui îi revin aceleași bunuri și datorează aceeași sultă, fără a-și putea exercita dreptul pentru alegerea unei variante care să îl avantajele, iar obiecțiunile sale au fost respinse fără motivare.

Curtea de Apel Ploieștia admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că tribunalul nu s-a conformat deciziei anterioare de casare, criticile reclamantului dovedindu-se întemeiate.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- și s-a dispus completarea raportului de expertiză în sensul celor arătate mai sus, iar prin decizia nr. 465 din 25 octombrie 2007, s-a admis apelul formulat de reclamantul, s-a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul împărțirii bunurilor conform variantei Dar aportului de expertiză întocmit de expert în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că greșit instanța de apel nu a dispus omologarea variantei G din raportul de expertiză, această variantă fiind cea mai echitabilă, în sensul că în această variantă îi sunt atribuite încăperile 8 și 9 din imobil.

Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

În faza finală de efectuare a raportului de expertiză expertul a propus încă 4 variante de lotizare, pârâtul solicitând omologarea variantei G din raportul de expertiză, iar intimata a solicitat varianta D, această din urmă fiind omologată de instanța de apel.

Această variantă este cea mai echitabilă și corectă, deoarece au fost avute în vedere dispozițiile art. 741 Cod civil, bunurile fiind împărțite în natură, între părțile din prezenta cauză.

Cotele cumulate ale pârâtelor din construcția ce face obiectul partajului sunt superioare celei cuvenite reclamantului, iar sulta stabilită este decentă.

Se are în vedere și faptul că reclamantul recurent nu mai locuiește în acest imobil de peste 30 de ani, având un imobil proprietate în comuna jud. I, în timp ce imobilul ce face obiectul partajului este singura locuință a intimatelor.

De altfel, intimata a locuit cu părinții săi, aducând imobilului în litigiu numeroase îmbunătățiri, ce au fost evidențiate prin încheierea interlocutorie.

Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, îl va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă,

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în L- jud. C, împotriva deciziei civile nr. 465din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele și, ambele domiciliate în com. -, jud.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte, reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C

Grefier,

Red.EC

Tehnored.NM

2ex.

29.01.2008

1719/2003 Judecătoria Pucioasa

2325/- Tribunalul Dâmbovița

,

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Ploiesti