Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1063/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1230/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1063
Ședința publică de la 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă ). ), împotriva deciziei civile nr.222 A din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Cauza are ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă-pârâtă (fostă ), personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimatul-pârât-reclamant, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei-reclamante-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 58 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/22.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 3 lei. Totodată, solicită în susținerea cererii de recurs proba cu înscrisuri prin care să dovedească contribuția majoră a recurentei la dobândirea bunurilor comune.
Intimatul-pârât-reclamant depune la dosar note de ședință prin care invocă excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.304 pct.1-9 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursului, având în vedere caracterul prioritar al acesteia în raport de cererea de probatoriu formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă, conform dispozițiilor art.137 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât-reclamant solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
Avocatul recurentei-reclamante-pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât apreciază că, criticile aduse hotărârii recurate se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 din Cod procedură civilă, având în vedere că instanța de apel nu a analizat și interpretat corect probatoriul administrat în cauză și dispozițiile art.36 din Codul familiei.
Curtea reține cauza pentru soluționarea excepției nulității cererii de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4615/07.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea de partaj formulată de reclamanta - pârâtă (), împotriva pârâtului - reclamant și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu titlu de bunuri comune, apartamentul nr.213 situat în B,-, - 35,.5,.9, sector 3 și mai multe bunuri mobile menționate expres și limitativ în dispozitivul hotărârii, s-a constatat că reclamanta - pârâtă are o cotă de participare la dobândirea bunurilor comune de 70%, iar pârâtul - reclamant de 30%, s-a constatat că autoturismul este coproprietatea părților, în cote de 50% pentru fiecare, fiind dobândit cu titlu de premiu, a sistat starea de coproprietate dintre părți, atribuind reclamantei - pârâte în deplină proprietate și posesie apartamentul și mai multe bunuri mobile menționate în dispozitiv, iar pârâtului - reclamant autoturismul și restul bunurilor mobile, a obligat pe reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant, cu titlu de sultă, suma de 134.758,93 lei, în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii și a obligat pârâtul - reclamant să plătească reclamantei - pârâte suma de 4.423,29 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește regimul juridic de bunuri comune, posesia și împărțeala bunurilor mobile, cu excepția autoturismului, părțile au ajuns la un punct de vedere comun, de care instanța va ține seama la pronunțarea hotărârii
În privința autoturismului, instanța a reținut că a fost câștigat cu titlu de premiu la concursul televizat " palma" și, deși este un bun dobândit în timpul căsătoriei, are regim de bun propriu, în cotă de pentru fiecare dintre soți, în conformitate cu prevederile art.30 lit.d din Codul familiei. Instanța a considerat nerelevant faptul că participarea la concurs a fost posibilă printr-o înscriere și selecție individuală, realizată pe numele reclamantei - pârâte, sau că taxa de înscriere a fost achitată la acel moment dintr-un împrumut acordat în 2002, de o prietenă, în condițiile în care restituirea sumei s-a realizat tot din bani comuni.
În susținerea acestui punct de vedere, instanța a avut în vedere și faptul că înscrierea și participarea efectivă la acest concurs nu ar fi fost posibilă fără îndeplinirea de către candidat a condiției de a fi căsătorit și de a asigura și participarea soțului la concurs, pârâtul - reclamant nefiind simplu spectator.
Cu privire la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut că în timpul căsătoriei reclamanta - pârâtă a avut venituri net superioare celor obținute de pârâtul - reclamant, iar pârâtul - reclamant și-a întrerupt activitatea circa 2 ani de zile, potrivit mențiunilor din cartea sa de muncă, ceea ce justifică reținerea unei cote de 70% în favoarea reclamantei - pârâte și de numai 30% în favoarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul - reclamant, criticând-o cu privire la cota de contribuție, caracterul de bun comun al autoturismului, atribuirea în natură a apartamentului către reclamanta - pârâtă și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.222 A/18.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile menționate în dispozitivul sentinței instanței de fond, cu contribuție egală, a constatat că autoturismul este bun comun, a obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant, cu titlu de sultă, suma de 231.547,21 lei, a modificat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul - reclamant la suma de 1.127,5 lei, a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat intimata - reclamantă - pârâtă la plata sumei de 310 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de apelantul - pârât - reclamant în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că veniturile realizate de părți în timpul căsătoriei au fost relativ egale, ambii s-au implicat în activitățile gospodărești, iar pârâtul - reclamant a fost implicat în efectuarea unor îmbunătățiri ale apartamentelor în care soții au locuit. S-a reținut că deși în cartea de muncă a pârâtului nu se menționează pentru o perioadă de 2 ani de zile obținerea unor venituri ca angajat, aceasta nu poate duce la diminuarea cotei sale de contribuție cât timp nu s-a contestat de reclamantă faptul că acesta a investit în gospodărie sumele obținute dintr-o succesiune, vânzarea unor terenuri obținute cu acest titlu, precum și din lichidarea depozitelor lăsate de autorii săi.
În ceea ce privește autoturismul, tribunalul a apreciat că participarea soților la un concurs televizat nu poate fi asimilată cu o activitate deosebită în domeniul creației intelectuale, astfel cum prevăd dispozițiile art.30 lit.d din Codul familiei, situație în care, acesta urmează a fi considerat bun comun al părților.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs intimata - reclamantă - pârâtă, criticând-o pentru netemeinicie.
Prin motivele de recurs a susținut că în mod netemeinic instanța de apel a reținut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune deși întreg probatoriul administrat în cauză a relevat o cu totul altă realitate. Au fost invocate în acest sens de recurentă depozițiile martorilor, și, din care rezulta, în opinia sa, contribuția mai mică pe care pârâtul - reclamant a avut-o la dobândirea bunurilor comune.
A susținut că deși a făcut afirmația potrivit căreia ar fi lucrat "la negru" ca șofer, la firma unui vecin, pârâtul - reclamant nu a adus nici măcar un martor care să confirme versiunea sa, iar în cartea sa de muncă există perioadă de 2 ani în care nu au fost menționate venituri pe care să le fi obținut ca angajat.
S-a mai susținut de recurentă că sumele din succesiune pe care intimatul - pârât - reclamant a susținut că le-ar fi folosit în gospodărie nu au existat în realitate, iar despre cele două acte sub semnătură privată, din care rezultă că acesta ar fi înstrăinat două terenuri, nu a avut cunoștință, iar intimatul nu a adus niciodată în gospodărie care să fi provenit din vânzarea unor astfel de terenuri.
În continuare, recurenta a învederat că bunurile supuse partajării au fost achiziționate cu bani obținuți din vânzarea unui apartament cu două camere, cumpărat de părți în anul 1991 la a cărui achiziționare recurenta ar fi avut o contribuție mai mare.
În finalul motivelor de recurs s-a solicitat ca, în subsidiar, pentru ipoteza în care instanța de recurs va reține tot contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, să se dispună atribuirea apartamentului și a autoturismului către intimatul - pârât - reclamant, cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare către recurentă.
La termenul de judecată din data de 22.06.2009 intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, precizată verbal ca fiind vorba de excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Având cuvântul asupra acestei excepții, recurenta - reclamantă - pârâtă prin apărător a solicitat respingerea, considerând că toate criticile dezvoltate prin cererea de recurs sunt subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând excepția urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Art.304 pct.9 Cod procedură civilă, text de lege invocat de recurentă în cererea sa de recurs, reglementează nelegalitatea hotărârii recurate pentru ipoteza în care a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Prin criticile dezvoltate în scris, recurenta nu a indicat nici un text de lege care să fi fost interpretat sau aplicat greșit de către instanța de fond, pentru a fi incident în cauză motivul de nelegalitate menționat de aceasta în cererea de recurs.
Toate criticile dezvoltate de către aceasta privesc modalitatea, greșită în opinia sa, în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză și nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de recurs reglementate de art.304 Cod procedură civilă, situație în care devin incidente dispozițiile art.306 Cod procedură civilă privind nulitatea recursului.
În consecință, instanța urmează să admită excepția invocată de intimat și să constate nulitatea recursului formulat de recurenta - reclamantă - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta - reclamantă - pârâtă (fostă ), împotriva deciziei civile nr.222 A din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
.
2 ex./01.07.2009
TB-3 -;
Jud.3 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
