Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 112/
Ședința publică din 20 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantele:, domiciliată în comuna M, sat, județul V și, domiciliată în comuna M, sat, județul V, împotriva deciziilor civile nr.243/R din 4 octombrie 2007 și nr.324 din 20 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și de pârâta, domiciliată în B,-,.1-2,.B,.46, sector 2, împotriva deciziei civile nr.243/R din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.31/11.03.2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul V, pentru recurentele-reclamante și, intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.46/21.02.2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul V, intimații-pârâți și -, prin același apărător, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, fiecare recurentă achitând câte 5,00 lei-timbru judiciar și câte 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentele-reclamante, depune la dosar adeverința medicală nr.1867 din 14 noiembrie 2007, emisă de Unitatea sanitară M, din care rezultă starea sănătății pârâtei.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Constatându-se recursurile în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentele-pârâte și, susține oral recursurile așa cum au fost motivate în scris, solicitând admiterea lor în consecință. Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 324 din 20 decembrie 2007, susține că neacordarea cotei proprii soției supraviețuitoare, echivalează cu o eroare judiciară și nu cu una materială sau cu o nepronunțare asupra unui capăt de cerere și, consideră că nu poate fi îndreptată printr-o decizie completatoare. Cu privire la decizia civilă nr.243/R din 4 octombrie 2007, susține că, deși în considerente instanța a reținut cota de din casa suspusă partajului ca aparținând reclamantei (transmisă prin contractul de întreținere reclamantei ) această statuare nu se reflectă în dispozitivul deciziei. Astfel, apelanții-pârâți preiau toate bunurile succesorale însă plătesc numai pe Consideră că, instanța de apel dispunând modificarea sentinței și a încheierilor anterioare, în sensul atribuirii bunurilor succesorale în natură apelanților-pârâți, trebuia să modifice hotărârile și sub aspectul sultelor deja achitate de reclamante și încasate de pârâți. Invocă nerespectarea criteriilor de atribuire a bunurilor succesorale, considerând că se impunea menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul atribuirii bunurilor către reclamanta, întrucât aceasta are cota cea mai M de 2/3 compusă din cota de 1/3 în calitate de fiică a autorului și cota de dobândită de la mama sa (soția supraviețuitoare) prin contractul de întreținere. Precizează că, în mod greșit tribunalul a reținut că acest contract de întreținere a fost întocmit cu intenția favorizării unuia dintre moștenitori, în realitate, a fost încheiat datorită stării de nevoie în care se află recurenta, care este grav bolnavă și nu se poate întreține singură și, în condițiile în care renunțase la succesiunea autorului exista pericolul să nu mai aibă nici măcar locuință. obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâta, așa cum a fost formulat.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți, și -, asupra recursului declarat de pârâta, susține că este lipsit de interes întrucât vizează interesul altei persoane.
Cu privire la recursurile declarate de reclamante împotriva celor două decizii, consideră că sunt nefondate și solicită respingerea lor, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință. Precizează că, prin decizia civilă nr.324/20.12.2007, instanța de apel a corectat omisiunea de a dispune obligarea la plata integrală a sultei cuvenite părților, astfel că această critică invocată în recurs nu mai poate subzista. Cu privire susținerea recurentelor că, după pronunțarea sentinței ar fi consemnat sultele stabilite (nelegal), consideră că nu se poate justifica vreo critică din cele invocate în recurs și nici nu se poate forța menținerea unei modalități de împărțeală nelegale. Susține că recurentele pot uza de instituția întoarcerii executării sau acestea pot obține restituirea sumei consemnate și nedatorate. Referitor la motivul prin care se invocă nerespectarea criteriilor legale de lotizare, susține că recurenta pretinde să primească în lot toate bunurile succesorale ignorând drepturile legale ale moștenitorilor fiului autorului, numitul -decedat. Precizează că intimații sunt proprietarii casei noi și că la partaj a fost introdusă numai casa veche (renovată de ), însă cele două imobile constituie de fapt o singură gospodărie, situație în raport de care, modalitatea de lotizare stabilită de instanța de apel este echitabilă. Mai susține că, între părți, există o situație conflictuală, care a culminat cu un proces penal, astfel că este imposibilă conviețuirea în aceeași gospodărie. Precizează că reclamanta, prin sentința pronunțată de prima instanță, nu a primit în lot casa de locuit și nici nu a atacat cu apel această soluție, situație față de care consideră recursul declarat împotriva deciziilor tribunalului ca fiind inadmisibil și solicită respingerea lui.
obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În replică, avocat, pentru recurentele-pârâte și, cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea recursului de către pârâta, invocată de intimații-pârâți, susține că toate părțile din proces au interes în respectarea criteriilor de partajare a bunurilor succesorale.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești sub nr.621/2002, reclamantele și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții și, și - moștenitori ai autorului - să se dispună ieșirea din indiviziune succesorală din bunurile rămase de la autorul și anularea declarației notariale nr.114/2000 ce aparține lui, prin care aceasta a devenit străină de succesiune.
În motivarea acțiunii au arătat că de pe urma autorului, decedat la data de 14 septembrie 1998, au rămas ca moștenitori legali - fiică, - fiică, - soție supraviețuitoare, precum și pârâții, și, în calitate de succesori ai fiului aceluiași autor comun, decedat la data de 15.01.2000, respectiv că succesiunea autorului a fost dezbătută la notariat, fiind însă necesar a se dispune sistarea stării de indiviziune în care părțile se află, potrivit cotelor legale ce revin fiecăreia dintre acestea.
Totodată, reclamanta a solicitat anularea declarației sale de renunțare la succesiune, învederând că a acceptat succesiunea locuind în imobilul - casă rămas de pe urma autorului și având o contribuție proprie de din bunurile succesorale rămase, în calitate de soție supraviețuitoare.
În cererea introductivă de instanță, reclamantele au arătat că masa partajabilă succesorală se compune din cota de din bunurile imobile: casă, șopru, pătul din lemn, perdea lipită de casă, din lemn, baie sub perdea, o bucătărie din cărămidă, o cameră lipită de baie construită din pietre de beton, o fântână cu 12 tuburi, un cu trei încăperi, un alt cu o încăpere și un beci sub casă.
Pârâții, - și () - au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (22-23, dosar nr.621/2002), prin care au arătat că sunt moștenitorii defunctului, decedat la data de 15.01.2000, prima în calitate de soție supraviețuitoare și, respectiv, descendenți de gradul I, autorul lor fiind fiul - descendent de gr.I al autorului, calitate în care sunt de acord cu ieșirea din indiviziune cu ceilalți moștenitori acceptanți ai succesiunii, respectiv reclamanta și pârâta, urmând ca fiul și fiicele autorului comun să culeagă o cotă egală de câte 1/3 din succesiune, așa cum apare înscris și în certificatul de moștenitor nr.22/10.11.2000, solicitând să fie respinsă cererea reclamantei privind anularea declarației de renunțare la succesiune, autentificată sub nr.114/2000, deoarece în speță sunt incidente dispozițiile art.696, 700-701 Cod civil.
În ceea ce privește bunurile deduse partajului, pârâții au precizat și au solicitat următoarele: să se constate că autorul lor, împreună cu soția, la o parte din bunurile indicate în acțiune, a efectuat în timpul căsătoriei o serie de construcții, instalații, adăugiri, lucrări, etc. și anume la imobilele - casa cu trei camere, șopron, pătul, B din beton, bucătăria, camera nouă din pietre de beton și fântână, acestea din urmă patru imobile fiind edificate de cu soția, cotețul de păsări și beciul, respectiv să se dispună scoaterea de la partaj a bunurilor ori îmbunătățirilor menționate la pct.1-9 din cererea reconvențională, întrucât reprezintă contribuția autorului lor cu soția și a se majora valoric lotul cuvenit moștenitorilor lui.
Totodată, pe cale reconvențională, cei trei pârâți au solicitat anularea în parte a mențiunii din certificatul de moștenitor nr.22/2000 privind includerea în masa partajabilă la pct.1 a unui teren în suprafață totală de 4079. întrucât suprafața reală ce a aparținut autorului este de numai 732. curți-construcții, restul terenului existent în gospodărie (arabil și vie), adică suprafața de 2600. fiind proprietatea autorului, dobândit de către acesta prin cumpărare de la și, conform actului sub semnătură privată intitulat "Convenție" din 1995, și cuprins eronat în masa partajabilă prin certificatul de moștenitor.
Prin întâmpinare, pârâta (28 dosar) a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune privind bunurile rămase în succesiunea autorului, bunuri menționate în certificatul de moștenitor nr.22/2000, și cu cererea de anulare a declarației autentificate sub nr.14/2000 care aparține lui, prin care aceasta devine străină de succesiune.
Prin încheierea interlocutorie de admitere în principiu din data de 02.07.2002 (94-95, 96-99, dosar nr.621/2002), Judecătoria Bălceștia admis în parte în principiu acțiunea reclamantelor, cât și cererea reconvențională formulată de pârâții, - și () -, constatând deschisă succesiunea autorului, de pe urma căruia au rămas moștenitori legali acceptanți pârâta - fiică, cu o cotă de 1/3, reclamanta - fiică, cu o cotă de 1/3 și - fiu, decedat la 15.01.2000, în ale cărui drepturi succesorale se pârâții - soție supraviețuitoare, și - - fii, cu o cotă succesorală de 1/3, fiind respinsă cererea pentru anularea declarației de renunțare la succesiune nr.14/2000 dată de soția supraviețuitoare, aceasta fiind străină de succesiunea autorului conform art.700 Cod civil.
Instanța a constatat că de pe urma autorului au rămas următoarele bunuri în cote de: casă din lemn cu trei camere acoperită cu tablă și scară în configurația inițială, fără îmbunătățiri; un șopron din lemn acoperit cu tablă, fără îmbunătățiri; un pătul din lemn acoperit cu țiglă și un cu trei încăperi construit din, acoperit cu țiglă, ambele fără îmbunătățiri; o perdea lipită de casă construită din lemn, o perdea din lemn acoperită cu tablă, un cu o încăpere din lemn acoperit cu țiglă și un beci sub casă, fără îmbunătățiri.
S-a constatat că următoarele îmbunătățiri sunt bunuri proprii ale autorului și ale soției sale, și nu fac parte din masa succesorală, dispunându-se scoaterea din masa de împărțit prin mărirea valorică în mod corespunzător a lotului moștenitorilor lui: îmbunătățiri la casă - instalație electrică înlocuită cu instalație de curent trifazic, scară nouă din beton, care a înlocuit scara veche din lemn, montarea unei balustrade la scara dinspre est și a unei sonerii electrice, instalația de apă cu hidrofor, o chiuvetă și o baterie de inox; îmbunătățiri la șopron - doi pereți din ce au înlocuit pe cei vechi din chirpici, podea din beton, grilaj metalic, rame metalice la două uși, încuietoare metalică rotativă și două jgheaburi metalice; îmbunătățiri la pătul - trei furci și o ușă nouă din lemn; o baie nouă; o bucătărie; o fântână și o cameră nouă din pietre din beton; la cotețul de păsări cu trei încăperi - podele de tablă și trei uși metalice și jgheaburi din metal; la beci - tencuit pereții, tavanul și temelia, adâncit - țeavă metalică montată pentru susținere, rafturi metalice și robinet pentru apă.
A fost respinsă cererea formulată de pârâții - moștenitori ai lui, pentru anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.22/2000 privind suprafața de 4079. teren.
Încheierea interlocutorie menționată a rămas definitivă și irevocabilă, în urma respingerii ulterioare a apelurilor declarate de părți, prin decizia civilă nr.239/27.02.2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.3948/2002, ca efect al respingerii recursului declarat împotriva acestei decizii de către pârâții, - și -, prin decizia nr.856/R/13.05.2003, dată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.R/2223/2003.
Contestația în anulare (intitulată recurs în anulare) formulată de către aceiași pârâți împotriva deciziei civile nr.856/2003 a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr.1272/R/30.06.2003, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în același dosar nr.R/2223/2003.
După reluarea judecății în fond, prin încheierea din 29.03.2004, în temeiul dispozițiilor art.67310Cod procedură civilă, ținând cont și de precizările făcute de către reclamanta și de pârâții, - și - prin cererile de atribuire a bunurilor supuse partajului (104-105 și 87-88 dosar), de precizările pârâtei din notele scrise (101-102), precum și cele ale reclamantei din memoriul de la 103 dosar, prima instanță a omologat raportul de expertiză întocmit de experta, atribuind provizoriu toate bunurile rămase de pe urma autorului, reclamantei.
Aceste bunuri, având valoarea totală de 66.957.000 lei Rol, judecătoria a dispus obligarea acesteia la plata unei sulte în valoare de 7.308.333.lei către pârâta și la plata sultei în sumă de 52.340.330 lei către pârâții, - și -, cu dispoziția de suspendare a judecării cauzei (129-130, dosar nr.621/2002), fixându-se termen pentru achitarea sultelor astfel stabilite pentru data de 28.09.2004.
Împotriva încheierii menționate au declarat apel pârâții, - și -, apel respins ca inadmisibil de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.1822/A/16.09.2004, pronunțată în dosarul nr.1930/2004.
Recursul declarat de aceiași pârâți împotriva deciziei civile nr.1822/2004 a fost anulat ca netimbrat (în urma remiterii căii de atac spre soluționare de J - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală) prin decizia civilă nr.253/R/04.03.2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.456/Civ/2005.
Luând act că la data de 02.11.2004 reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite prin încheierea din 29.03.2004, Judecătoria Bălcești, prin sentința civilă nr.275/26.04.2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții, - și -, constatând că reclamanta a achitat sultele prin oferta reală de plată, consemnând la dispoziția lui, suma de 17.447.000 lei Rol; -, suma de 17.447.000 lei Rol, -, suma de 17.447.000 lei și, suma de 7.300.000 lei Rol, atribuindu-i definitiv bunurile mobile și imobile rămase de pe urma autorului, în valoare totală de 66.957.000 lei și compensând în totul cheltuielile de judecată efectuate de părți.
De menționat că, la data de 23.09.2005, în dosarul nr.621/Civ/2002, pârâții, - și (), au solicitat ca în baza art.6377Cod procedură civilă să se dispună pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu suplimentare cu privire la terenul în suprafață de 732. situat în pct."Acasă", comuna M, sat, județul V, cerere ce a fost respinsă prin sentința civilă nr.12/10.01.2006 ca fiind prematură.
Prin decizia nr.415/A/16.06.2006, pronunțată în dosarul nr.714/Civ/2006, Tribunalul Vâlceaa respins apelul principal declarat de pârâții, - și - împotriva sentinței nr.12/2006 și a admis cererea de aderare la apel formulată de intimatele-reclamante și, sentința atacată fiind schimbată în totalitate, în sensul că cererea celor trei pârâți a fost respinsă ca inadmisibilă, soluția rămânând irevocabilă urmare a respingerii recursului acelorași pârâți, conform deciziei nr.1193/R/ 22.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Instanța de fond a soluționat acțiunea de partaj cu care a fost investită prin sentința civilă nr. 275/2005 prin care admis in parte acțiunea civilă și cererea reconvențională, și a atribuit definitiv reclamantei toate bunurile mobile și imobile ramase de pe urma autorului, constatând achitate sultele stabilite de instanță, cu compensarea cheltuielilor de judecată, reținând în esență că, partajarea masei intre parți ar menține starea de indiviziune.
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierilor premergătoare pronunțate la 23.03.2004 și 29.03.2004, în dosarul nr.621/ 2002, au declarat apel pârâții, - și - (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în calea de atac învederând următoarele:
Actul de întreținere, autentificat la nr.213/12.03.2003 (23), prin care transmitea fiicei sale -, cota de din construcțiile edificate în timpul căsătoriei cu autorul, a fost încheiat în disprețul împrejurării că bunurile se aflau în litigiu, fiind în opinia apelanților, lovit de nulitate absolută (conform art.15 alin.2 din Legea nr.54/1998 privind circuitul juridic al terenurilor).
Pe de altă parte, se arată în apel, actul astfel încheiat de reclamante se referă la bunuri în legătură cu care s-a constatat irevocabil că aparțin pârâților-apelanți, și anume lucrările efectuate în gospodărie, devenite imobil prin destinația lor, iar prin sentința nr.1294/16.12.2003, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr.1228/2003 (90 dosar), rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr.1056/2000 emis pe numele autorului, constatându-se că pârâții sunt proprietarii suprafeței de 2600. din terenul ce făcea obiectul partajului.
În același timp, se critică faptul că instanța de fond a omologat un raport de expertiză cuprinzând grave greșeli, respectiv că aceasta a dispus atribuirea provizorie a tuturor bunurilor în lotul reclamantei, prin încheierile premergătoare din 23.03.2004 și 29.03.2004, cu mențiunea că apelul declarat de către pârâți împotriva ultimei încheieri a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr.1822/A/16.09.2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.1930/2004. Cum și recursul declarat în cauză a fost anulat, statuarea Curții de APEL PITEȘTI, potrivit căreia apelul împotriva încheierii a fost calificat ca inadmisibil, intră în puterea lucrului judecat, așa încât apelul de față, susțin pârâții, privește atât sentința prin care s-a dispus împărțirea definitivă a bunurilor, cât și încheierile prin care s-a dispus atribuirea provizorie a bunurilor reclamantei.
Pârâții afirmă că evaluarea bunurilor deduse partajului s-a făcut de instanță în ideea de aoa vantaja pe reclamantă, care avea tot interesul în acest sens, subevaluarea fiind realizată (la construcții) prin aplicarea unor indici negativi de corecție inexistenți în actele normative (5% pentru lucrările de îmbunătățire a construcțiilor amplasate în intravilanul localității) sau prin neaplicarea unor coeficienți pozitivi de corecție (locuința în curte), iar lucrările de îmbunătățire au fost evaluate neștiințific, prin aceea că nu s-au aplicat valorile prevăzute în articole de deviz și s-au ignorat valorile bunurilor încorporate în lucrările de construcție și îmbunătățiri etc. susținerile acestora fiind confirmate în lucrarea întocmită de către expertul extrajudiciar (92 dosar).
Totodată, susțin că atribuirea bunurilor în loturi s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.6739, iar atribuirea provizorie și definitivă s-a făcut cu încălcarea art.67110Cod procedură civilă, nici unul din criteriile legale de atribuire nefiind respectate: cotele ce se cuveneau pârâților justificau dreptul de a primi bunuri în natură; efectuarea lucrărilor de construcție și îmbunătățiri care depășesc valoarea bunurilor deduse partajului îi îndreptățeau pe aceștia să primească în lot gospodăria sau cel puțin o parte din ea și să nu fie expropriați, așa cum a procedat instanța de fond, ceea ce impune efectuarea unei noi expertize care să evalueze corect construcțiile reținute la partaj, lucrările efectuate de pârâți și să se întocmească propuneri de lotizare care să respecte criteriile legale și nu doar dorința intimatei-reclamante.
Solicitând și reevaluarea bunurilor în litigiu, față de data când s-a efectuat lucrarea la fond și în raport cu prevederile art.294 alin.(2) Cod procedură civilă, apelanții au arătat că în calea de atac se impune rezolvarea problemei terenului pe care se află construcțiile, în opinia lor trebuind să fie reținut la partaj și terenul de 732. care provine de la autorul, având în vedere că din cei 4079. suprafața de 2700. constituie terenul pârâților și diferența de circa 700. urmează a fi achitată vânzătorului pe nume, așa cum s-a consemnat și în interogatoriul luat în cauză.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă (55-59 dosar) a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, iar în ceea ce privește cererea prin care s-a solicitat reținerea la partaj și a terenului de 732. situat în comuna M, sat, județul V, se impune disjungerea acesteia, fiind o cerere de partaj suplimentar și trimiterea spre competentă soluționare Judecătoriei Bălcești, cu obligarea apelanților la plata de cheltuieli de judecată.
În privința motivelor de apel, intimata consideră că acestea nu sunt fondate deoarece pe tot parcursul judecății apelanții au recunoscut direct și indirect valabilitatea contractului de întreținere atacat, respectivul contract neavând ca obiect terenuri, ci numai construcții, iar cota de înstrăinată nu este în litigiu, supusă fiind partajului doar cota de din bunurile ce au aparținut autorului.
Referitor la evaluarea bunurilor deduse partajului și a lucrărilor de îmbunătățire realizate în gospodăria în litigiu, a arătat că obiecțiunile pârâților au fost avute în vedere de către instanța de fond, care le-a găsit neîntemeiate, atribuirea provizorie și definitivă a bunurilor succesorale făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale, având în vedere că aceasta are cota cea mai M, de 2/3, compusă din cota de 1/3, în calitate de fiică a autorului și cota de, dobândită de la mama acesteia prin contractul de întreținere, apelanții-pârâți locuind în Râmnicu V, deci preferând viața urbană și venind la țară foarte rar.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.243/R din 04 octombrie 2007, a admis apelul formulat de pârâții, - și -, a schimbat în parte sentința (și încheierile atacate) și, în consecință, a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza apelului de expert tehnic ing. (226-236 dosar), împreună cu schițele-anexă aferente (192-194 și 254, dosar apel), ce fac parte integrantă din această decizie, atribuindu-se părților litigante în proprietate și posesie loturile de bunuri succesorale potrivit variantei a III-a propusă de expert, atribuind lotul nr.1 și, respectiv, lotul nr.2 reclamantei și pârâtei, fiecare dintre aceste două loturi cuprinzând bunuri în echivalent valoric de = 0,00 lei Ron, primind fiecare sultă de la lotul nr.3 - moșt., suma de câte 1843,71 lei Ron.
Lotul nr.3 a fost atribuit în proprietate și posesie moștenitorilor lui:, - și -, cuprinzând toate bunurile cu valoarea totală de 11.062,24 lei Ron, iar pentru echilibrarea valorică a loturilor, au fost obligați să plătească lotului nr.1 - reclamanta și lotului nr.2 - pârâta, suma de câte 1843,71 lei Ron, cu titlu sultă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost obligată intimata-reclamantă să plătească suma de 170 lei Ron cheltuieli de judecată (compensând diferența cheltuielilor ocazionate în dosar până la plafonul de 820 Ron) și, respectiv, pe intimata-pârâtă, la plata sumei de 820 lei Ron, cu același titlu, către apelanții-pârâți.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, masa partajabilă supusă împărțelii o reprezintă cota de din bunurile dobândite de autorul comun al părților, împreună cu soția supraviețuitoare, intimata, au valoarea totală stabilită prin expertiză, de 11.062,24 lei, cota de rămasă după autorul și supusă partajului fiind de 5.531,12 lei (231 dosar), varianta atribuită fiind de natură să corespundă intereselor reale ale părților din proces
Prin decizia civilă nr. 324 din 20 decembrie 2007, pronunțată de același tribunal, s- admis cererea de completare a deciziei civile nr. 243/ 04.oct. 2007, în sensul obligării lotului 3 la plata sumei de 5.531,12 lei, lotului 1, reprezentând cota de drept propriu al paratei din comunitatea de bunuri cu autorul.
Reclamantele și au declarat recurs împotriva deciziilor civile nr.243/R/04.10.2007 și nr.324/20.12.2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, iar pârâta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.243/R/04.10.2007, pronunțată de aceeași instanță.
În recursul lor, reclamantele susțin, în esență, următoarele:
Cu privire la decizia civilă nr.243/R/04.10.2007, se arată că soluția pronunțată în cauză este nelegală, dată cu încălcarea legii, devenind aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În ce privește incidența pct.7 al art.304 Cod procedură civilă, se menționează că este contradicție între considerentele hotărârii și soluția dată prin dispozitivul deciziei civile atacate, deoarece, deși prin considerente a reținut că, cota de din casa supusă partajului a aparținut reclamantei și a fost transmisă prin contractul de întreținere către reclamanta, totuși această statuare nu se reflectă și în dispozitivul deciziei, prin care se atribuie în totalitate bunurile succesorale către apelanții-intimați, deci și cota de din construcții, bun propriu al soției supraviețuitoare, totuși aceștia nu au fost obligați la echivalentă acestei preluări, de 5.531,12 lei.
totală la care trebuiau să fie obligați apelanții-intimați față de reclamanta trebuia să fie de 1843,71+5531,12=7.374,83 lei.
Instanța de apel se află în eroare și cu privire la valoarea totală a bunurilor primite în lot de către apelanți, respectiv nu au primit în lot bunuri de o valoare totală de 25.440,31 lei ce ar reprezenta suma de 19.909,19 lei, echivalentul îmbunătățirilor și 5.531,12 lei, echivalentul bunurilor succesorale, ci au primit bunuri de o valoare totală de 19.909,19 lei plus 11.062,24 lei, la cât se ridică toată casa supusă partajului și celelalte anexe, deci în total 30.971,43 lei.
O alta contradicție ce reiese din soluția pronunțată de către instanța de apel și care îi aduce grave prejudicii, se referă la faptul menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței civile atacate și implicit ale încheierilor.
În aceste condiții, s-a menținut absolut neîntemeiat și vădit eronat obligația sa, de a achita sultă către apelanții-intimați suma totală de 52.340.330 lei ROL, precum și către pârâta suma de 7.308.333 lei ROL și, mai mult, s-a menținut constatarea că reclamanta s-a achitat de această obligație prin consemnarea sumelor pe numele apelanților și al pârâtei.
Or, dispunând modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și a încheierilor anterioare, în sensul de acordare a tuturor bunurilor succesorale către apelanți, instanța de apel trebuia să modifice hotărârile judecătorești atacate și sub aspectul sultelor deja achitate de către recurenta și încasate de către apelanți.
Prin soluția sa, instanța de apel le atribuie apelanților toate bunurile succesorale, o scoate în stradă pe reclamanta, codobânditoare a acestor bunuri și, totodată, prin soluția de menținere a celorlalte dispoziții a sentințelor civile modificate, lasă în mâna acelorași apelanți și achitată anterior de către reclamanta, cu titlu de contravaloare a cotei părți ce li se cuvenea din succesiune și contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceștia, așa cum erau evaluate la data de 28.03.2004.
Astfel, soluția este contradictorie întrucât, modificând sentința civilă apelată nu mai trebuia menținută și constatarea achitării sale de obligația plății sultelor specificate mai sus, ci trebuia modificată sentința și in acest sens, urmând ca apelanții și pârâta să fi fost obligați la restituirea sultelor primite, actualizate la indicele de inflație.
În ce privește incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se consideră că instanța de apel a aplicat greșit criteriile de atribuire a bunurilor succesorale, făcând aplicarea greșit a prevederilor art.741-742 Cod civil, art.6735, 6739și 67310Cod procedură civilă, Legea nr.319/1944, încălcând aceste dispoziții legale.
Se susține că se impunea menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond, în sensul atribuirii bunurilor către reclamanta, întrucât aceasta îndeplinește cele mai multe criterii de atribuire a bunurilor.
Astfel, aceasta este mai îndreptățită a primi bunurile succesorale chiar și prin examinarea principiului echității, potrivit căruia gospodăria succesorală mai degrabă poate fi stăpânită și folosită de soția supraviețuitoare (care este și codobânditor al acesteia) și fiica autorului, decât a fi primită în proprietate de nora acestuia, noră ce pe timpul vieții autorului nu a mers niciodată în această gospodărie, având domiciliul în altă localitate.
Următoarele criterii susține recurenta, o îndreptățesc să primească în lot întreaga gospodărie:
- din bunurile supuse partajului, recurenta are cota cea mai M, de 2/3, compusă din cota de 1/3, în calitate de fiică a autorului și cota de dobândită de aceasta de la mama sa, prin contractul de întreținere deja citat, contract care, contrar reținerilor tribunalului, nu a fost întocmit cu intenția favorizării unuia dintre moștenitori, ci a fost întocmit datorită stării de nevoie în care se află care, fiind grav bolnavă și în vârstă, nu mai poate să se întrețină singură, iar în condițiile în care a renunțat la succesiunea soțului său, se vedea în pericolul de a nu mai avea nici măcar locuință.
Prin atribuirea către apelanți a bunurilor succesorale se ajunge la imposibilitatea de executare a contractului de întreținere sus menționat, precum și la îndepărtarea mamei lor, tocmai din casa edificată de ea în timpul vieții cu multe sacrificii, întrucât relațiile dintre acestea, pe de o parte, și apelanți, pe de altă parte, sunt deosebit de încordate.
O alta locuință decât cea în discuție nu pot asigura beneficiarei întreținerii, care de asemenea, are și un drept special de abitație în casa supusă partajului, drept care, de asemenea, a fost nesocotit de către instanța de apel.
- recurenta s-a născut și a copilărit în casa supusă discuției și în care, în prezent, locuiește mama sa, beneficiară a contractului de întreținere, i sporadic aceasta;
- și pârâta-intimată, sora sa bună, este de acord, chiar a solicitat ca bunurile din litigiu să-i fie atribuite acesteia în proprietate, știind afecțiunea ce o poartă pentru această gospodărie;
- în acest mod s-ar respecta dorințele și interesele celor mai mulți moștenitori i s-ar avea în vedere și faptul că în această locuința vor pomeni amintirea părinților lor în viitor, prin organizarea parastaselor;
- ar fi respectat și criteriul de atribuire după interesul, domiciliul și ocupația părților, întrucât recurenta locuiește la numai 2 km. de gospodăria în discuție, este născută, crescută și stabilită în mediul rural, cunoaște toate deprinderile, datinile și obiceiurile strămoșești, este obișnuită cu munca la câmp și cu traiul în acest mediu.
Pârâții-apelanți au locuit și locuiesc în municipiul Râmnicu V, venind la țară foarte rar, numai în câte o sâmbătă sau duminică, preferând o viață urbană.
Instanța de apel a greșit și cu privire la evaluarea lucrărilor de îmbunătățire, întrucât, deși în urma noii expertize efectuate în apel s-a ajuns la cu totul alte valori, majorarea acestor valori s-a datorat numai trecerii timpului prin creșterea exponențială a valorii de circulație a imobilelor, care în nici un caz nu este egală cu creșterea prin actualizarea sumelor de bani.
Din punctul lor de vedere, achitată anterior exprimă în mod real valoarea de circulație a imobilelor la acel moment.
În ultimă instanță, sunt de acord să completeze achitată apelanților la nivelul noilor valori stabilite prin expertiza efectuată în apel, cu scăderea sumei deja achitate, actualizată.
Așadar, cel mult se putea admite apelul, în sensul majorării sultei cuvenite apelanților-intimați, soluție la care a achiesat prin notele scrise depuse în apel.
Față de aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul atribuirii recurentei, în proprietate, gospodăria succesorală, soluție cu care sunt de acord și celelalte pârâte, și, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește decizia civilă nr.324/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, reclamantele susțin că aceasta este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.2822Cod procedură civilă, pentru a se putea admite o astfel de cerere de completare.
Conform dispozițiilor legale sus citate, se poate completa hotărârea numai în cazul în care instanța de judecată a omis a se pronunța asupra unei cereri formulate de către una dintre părți, în speță, însă, nu exista nici o cerere care să fi fost omisă examinării instanței de apel și asupra căreia aceasta să nu se fi pronunțat.
Neacordarea cotei proprii, soției supraviețuitoare, respectiv cumpărătoarei acestei cote, prin decizia pronunțată asupra apelului, echivalează cu o eroare de judecată, nicidecum cu o eroare materială ori cu o nepronunțare asupra unei cereri formulate în cauză.
Se susține că prin decizia de completare atacată nici nu se face referire la cererea (ori la fila de dosar unde se găsește aceasta) asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat inițial.
Greșeala de judecată menționată mai sus nu putea fi îndreptată decât pe calea recursului, deci în calea de atac exercitată asupra deciziei pronunțate inițial și nicidecum pe calea completării hotărârii.
De altfel, s-a sesizat eroarea de judecată ce s-a comis odată cu soluționarea apelului și s-a criticat această soluție prin motivele de recurs formulate împotriva deciziei pronunțate în apel, motive care erau deja depuse la dosarul cauzei atunci când s-a formulat și s-a soluționat cererea de completare a hotărârii.
La rândul său, pârâta invocă aceleași motive de recurs ca și reclamantele.
Recursul formulat de reclamantele și este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Examinând cu prioritate motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii, sub aspectul sistării indiviziunii, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea îl apreciază ca fondat.
În sensul prevederilor art.6739din Codul d e procedură civilă, în lipsa unui acord al coproprietarilor, un criteriu esențial al partajului îl constituie mărimea cotei părți, care se cuvine fiecăruia din masa bunurilor supuse împărțelii, fiind preferat la atribuirea în natură acela care deține o cotă mai Recurenta, deține atât cota sa de 1/3 din masa bunurilor de împărțit, cât și cota de din bunurile dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, cotă ce reprezintă bun propriu al reclamantei, mama sa, și pe care a dobândit-o în baza contractului de întreținere.
Rezultă că această reclamantă deține din bunul supus împărțelii ca bun propriu cota de, iar ca moștenitor, cota de 1/3 din, rezultând astfel o cota de 4/6 din bun față de ceilalți moștenitori care dețin fiecare câte o cotă de 1/6 din bun.
La atribuirea loturilor, instanța de apel trebuia să țină seama și de contractul de întreținere autentificat sub nr.213 din 12 martie 2003, prin care, soția supraviețuitoare, a înstrăinat reclamantei cota de reprezentând bunul său propriu din imobilele supuse partajării, prețul înstrăinării constituindu-l obligația de întreținere în sarcina dobânditoarei în vederea asigurării celor necesare traiului.
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții, fiind, în același timp, și un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului de a presta întreținere este în funcție de moartea creditorului, "eveniment necert" în ce privește data survenirii lui (art.1635 Cod civil).
Potrivit art.970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună-credință. Astfel, vânzătoarea are obligația de transmite cumpărătoarei proprietatea imobilului în schimbul întreținerii și aog aranta pentru orice evicțiune, potrivit dispozițiilor art.1337 Cod civil. Prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligație de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv, potrivit art.1020 Cod civil, situație în care dobânditoarea este obligată a restitui imobilele ce au făcut obiectul contractului de întreținere.
Modalitatea aleasă de instanța de apel în atribuirea bunurilor, încalcă prevederile art.741 cod civil și art.6939Cod procedură civilă și aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, care nu are calitatea de succesor, drept garantat și prin art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care statuează că, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Totodată, instanța, depășind cadrul procesual cu care a fost investită, modifică implicit contractul de întreținere intervenit între reclamante, prin schimbarea obiectului, eventuala aplicare a art.1020 Cod civil devenind practic imposibilă.
Din conținutul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză se menționează că imobilele supuse partajului nu sunt comod partajabile, iar din probele administrate rezultă că, la imobilul vechi supus partajului s-a efectuat o extindere de, existând practic două unități locative distincte, situație față de care instanța, potrivit dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, trebuia să dispună întocmirea mai multor variante de lotizare, prin care să fie respectate dispozițiile art.6739și urm din Codul d e procedură civilă, în funcție și de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia și cu respectarea dreptului de proprietate pentru bunurile ce nu fac parte din masă.
Cum această probă cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, față de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, sub aspectele reținute, critica se privește ca fondată, urmând ca acest recurs să fie admis potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal.
În rejudecare, instanța va stabili ca unul din obiectivele expertizei să fie întocmirea mai multor variante de lotizare, din care una să atribuie distinct casa veche de camerele noi adăugate, bun propriu al pârâților, cu respectarea dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
Față de soluția adoptată, este de prisos analizarea celorlalte critici formulate în acest recurs, care însă vor fi avute în vedere de instanța de trimitere cu ocazia rejudecării. Pentru aceleași considerente recursul formulat de recurente împotriva deciziei civile nr.324 din 20.12.2007, prin care s-a solicitat completarea deciziei civile nr.243 din 4 octombrie 2007, urmează a fi apreciat ca fondat.
Recurenta, a invocat aceleași critici ca și celelalte două recurente, însă recursul său este lipsit de interes deoarece nemulțumirile sale nu vizează modul în care instanța a soluționat cauza în ceea ce o privește, ci se referă la modalitatea soluționării cauzei raportat la celelalte două recurente, situația sa rămânând neschimbată indiferent de soluția adoptată de instanță.
Față de cele ce preced, recursurile formulate de reclamante se privesc ca fondate și vor fi admise ca atare potrivit dispozițiilor art.312 alin.4 Cod procedură civilă, cu consecința casării ambelor decizii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal pentru a reface lotizarea în sensul celor de mai sus.
Va fi respins, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul formulat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele și, împotriva deciziilor civile nr.243/R/04 octombrie 2007 și nr.324/20 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, și .
Casează deciziile și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, pentru a reface lotizarea, în sensul întocmirii și a altor variante, dintre care una să atribuie distinct casa veche de camerele noi adăugate, reținute ca bun propriu al pârâților, potrivit încheierii de admitere în principiu.
Respinge recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.243/R/04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./ 09.04.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
