Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1196/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1139
Ședința publică de la 30 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulat de recurentul - contestator, împotriva deciziei civile nr.129 din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, intimații - intervenienți în nume propriu G și.
are ca obiect - partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30 iunie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de către, sub nr-, la data de 09.08.2007, acesta a solicitat suspendarea deciziei civile nr.1512 A/21.09.2006 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, pronunțată în dosarul nr-, în raport de decizia civilă nr.376/26.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr.2428/2006.
În motivarea cererii, petentul a susținut că nu au fost respectate normele procedurale de citare a acestuia de către instanța de apel care a pronunțat soluția în dosarul nr-, respectiv decizia civilă nr.1512 A/21.09.2006.
Petentul a arătat că la dosar există înscrisuri doveditoare din care rezultă că agentul însărcinat cu îndeplinirea procedurii de citare nu a respectat dispozițiile legale, în sensul că a întocmit procesul - verbal cu mențiunea că ar fi primit citația. În consecință, acesta nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărări în condițiile legii.
Față de obiectul cererii și motivele prezentate mai sus, dar și de poziția petentului la termenul din 4.09.2007, acesta declarând că înțelege să atace decizia civilă pronunțată de Tribunalul București, Curtea a suspus dezbaterii părților calificarea căii de atac, reținând în condițiile art.84 Cod procedură civilă că cererea cu care a fost sesizată reprezintă o contestație în anulare argumentată pe motivul prevăzut în art.317 pct.1 din același Cod.
Prin decizia civilă nr.50/A/04.09.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI și a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.1512 A/21.09.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimații - intervenienți în nume propriu G și, în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
La primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art.319 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea contestației în anulare, având în vedere că decizia atacată reprezintă o hotărâre pronunțată în apel, de către Tribunalul București.
Având în vedere textul de lege sus-enunțat, care prevede soluționarea contestației în anulare de către instanța a cărei hotărâre se atacă, aceasta fiind Tribunalul București, și dispozițiile art.158 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
Pe rolul Tribunalului București, cauza a fost înregistrată la data de 18.09.2007.
Prin decizia civilă nr.275/A/28.02.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.1512/A/21.09.2006 a aceleiași instanțe, ca tardiv formulată și a obligat contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr.2986/10.05.2006 pronunțată în dosarul nr.2445/2005 Judecătoria sectorului 4 Bad ispus, printre altele, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către contestatorul din prezenta cerere și, contestatorul fiind obligat la plata unei sulte în cuantum de 58872 Ron, ce urma a fi plătită în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin decizia civilă nr.1512/A/21.09.2006 pronunțată în dosarul nr.2445/2005 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a anulat apelul formulat de apelantul, ca netimbrat.
A mai reținut Tribunalul că împotriva acestei decizii a formulat recurs, ce a fost respins prin decizia civilă nr.376/R/26.02.2007.
Sentința civilă nr.2986/2006 a fost pusă în executare, în acest sens, fiind emisă somația nr.209/2007 din data de 6.07.2007. Această somație a fost comunicată contestatorului la data de 24.07.2007 la adresa indicată prin contestația în anulare.
Având în vedere art.319 alin.2 Cod de procedură civilă și art.401 alin.1 lit. b și c Cod de procedură civilă, reținând că somația a fost comunicată contestatorului la data de 24.07.2007, iar contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 9.08.2007, Tribunalul a constatat că prezenta cerere a fost formulată cu depășirea termenului legal.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, contestatorul a promovat recurs, susținând că greșit tribunalul nu a analizat cererea sa pe fond, ci a respins-o ca tardiv formulată. În acest sens, a depus la dosar înscrisuri despre care a precizat că tribunalul nu a ținut cont.
Prin decizia civilă nr.951/16.06.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins excepția tardivității declarării recursului, ca nefondată, a admis recursul formulat de recurentul contestator, a casat decizia civilă nr.275/A/28.02.2008 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a constatat că potrivit art.101 alin.1 Cod de procedură civilă, termenele de drept procesual se calculează pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când încep, nici ziua când s-e sfârșesc termenele.
Termenul de 15 zile prevăzut de art.319 alin.2 Cod de procedură civilă raportat la art.401 Cod de procedură civilă, este un termen de procedură, supus regulilor menționate în art. 101 alin. 1 Cod de procedură civilă indicat.
Curtea a apreciat că în mod corect a reținut instanța faptul că somația i-a fost comunicată contestatorului la data de 24 iulie 2007, însă acest termen se împlinea la data de 09 august 2007, potrivit regulii impuse de art.101 alin.1 Cod de procedură civilă, astfel încât formularea contestației în anulare la acea dată, 09 august 2007, determină concluzia formulării sale în termenul legal, de-abia începând cu data de 10 august 2007, punându-se problema tardivității, termenul fiind calculat pe zile libere.
Pentru aceste considerente, reținând greșita aplicare în cauză a art.319 alin.2 Cod de procedură civilă, de către tribunal, Curtea a admis recursul potrivit art.312 alin.3 și 5 Cod de procedură civilă și a casat decizia, dispunând rejudecarea cauzei de tribunal, având în vedere că nu s-a soluționat prin decizia recurată, fondul contestației.
După casare, contestația în anulare s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 13.07.2008, sub nr-.
Prin decizia civilă nr.129/21.01.2009 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca inadmisibilă contestația în anulare.
Examinând contestația în anulare, în raport de dispozițiile art.317 Cod de procedură civilă, Tribunalul a constatat că prin expresia "nu au putut fi invocate" folosită la alin.1 al textului mai sus enunțat, se înțelege faptul că motivele contestației (în speță neîndeplinirea procedurii de citare cu respectarea normelor imperative prevăzută în acest sens) nu au putut fi analizate pe calea apelului sau recursului (fie pentru că erau necesare verificări, fie că recursul a fost respins fără a fi judecat pe fond).
Or, în cauză, contestatorul a invocat, pe calea recursului, neîndeplinirea procedurii de citare conform cerințelor legale, această critică fiind analizată de instanța de recurs, așa cum s-a arătat, iar recursul a fost respins ca nefondat, urmare acestei analize.
În consecință, cum motivele contestației (neîndeplinirea procedurii de citare) au putut fi și au fost analizate de instanța de recurs, care a respins recursul ca nefondat, găsind neîntemeiată critica recurentului sub acest aspect, Tribunalul a constatat, raportat la cerințele impuse de art.317 alin.1 și 2 Cod de procedură civilă, inadmisibilă contestația în anulare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, arătând că prin decizia civilă nr.951/16.06.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie i s-a admis recursul, s-a casat decizia civilă nr.275/A/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, decizia rămânând irevocabilă.
Recurentul a susținut că Tribunalul București - Secția a V-a Civilă nu a ținut seama de acest lucru și a pronunțat soluția de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă.
Curtea constată că recurentul contestator nu și-a întemeiat recursul pe nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
La data de 25.06.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului raportat la art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției nulității recursului prin raportare la art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Recursul reprezentă o cale de atac extraordinară, potrivit calificării consacrate expres în capitolul I titlul V din Codul d e procedură civilă, fiind pusă la dispoziția părților numai pentru motivele limitativ și expres prevăzute de lege, enumerate în art. 304 pct. 1-9 Codul d procedură civilă și care vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Această soluție a fost impusă de faptul că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fata instanței de fond și o rejudecare a fondului în fața instanței de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în vreme ce, potrivit dispozițiilor art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezoltarea lor sau, după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.Curtea urmează să aibă în vedere și dispozițiile art. 306 alin. 1 cod procedură civilă care stabilesc că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care s-ar invoca motive de ordine publică, acestea din urmă putând fi invocate și peste termenul de motivare a recursului.
Curtea reține că, potrivit acestor prevederi legale, declararea recursului trebuie să fie însoțită și de motivare corespunzătoare a lui, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Cu alte cuvinte, un recurs nu poate fi considerat motivat decât atunci când motivele sale se află în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică a acesteia și tinzând la a proba nelegalitatea ei.
În considerarea acestor exigențe ale legii, Curtea urmează să constate, analizând recursul contestatorului, căsingura susținere a recurentului constă în faptul că tribunalul nu a ținut cont de decizia pronunțată în recurs, respectiv decizia civilă nr.951/16.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin care s-a respins excepția tardivității declarării recursului, ca nefondată, a admis recursul, a casat decizia civilă nr.275/A/28.02.2008 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea constată că recurentulnu a indicat în concret sub ce aspect Tribunalul nu a ținut cont de această decizie, pentru ca instanța să procedeze la o verificare în consecință.
Simpla susținere a recurentului în sensul că nu s-a ținut cont de o anume hotărâre, fără a exprima punctual, în concret, în ce constă greșeala instanței care a soluționat cauza supusă cenzurii instanței de recurs, este inaptă să valoreze critică a deciziei recurate.
Recurentul avea obligația formulării unei critici punctuale și complete în ce privește hotărârea atacată, întrucât numai în aceste condiții instanța de recurs ar fi avut posibilitatea analizării în concret a acesteia și pronunțării în consecință.
De altfel,prin decizia la care a făcut referire recurentul- și despre care acesta a susținut că nu a fost luată în considerare de către tribunal - instanța de recurs s-a pronunțat în sensul greșitei rețineri a excepției de tardivitate în formularea contestației șia trimis cauza spre rejudecare, ceea ce s-a și întâmplat, fără a fi date alte îndrumări.
La pronunțarea acestei soluții, Curtea urmează să aibă în vedere și faptul că prevederile art. 304 și art. 306 din Codul d procedură civilă au făcut, în mai multe rânduri, obiectul controlului de neconstituționalitate, excepțiile care vizau neconcordanțele între aceste texte de lege și art. 6 din CEDO, respectiv art. 21 din Constituție, fiind respinse, Curtea Constituțională reținând că:,reglementările internaționale nu impun în materia exercitării căilor de atac, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cazul și alții contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, în care s- constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere".
În raport de considerentele expuse, Curtea, constatând că singura susținere invocată de recurent nu se subsumează dispozițiilor art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă în raport de dispozițiile legale arătate mai sus, va admite excepția nulității recursului și, în consecință, va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul declarat de recurentul contestator împotriva deciziei civile nr.129/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata și intimata intervenienți în nume propriu G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact
2 ex/6.07.2009
-------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
