Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (704/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 1147
Ședința publică din 02.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sorina Gabriela Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
Grefier - I
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant -, împotriva deciziei civile nr.199/A/09.02.2009, emisă de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimatul - pârât.
Obiectul cauzei - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 25.06.2009 și apoi la 2.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 20 februarie 2007, sub nr.2467/30l12007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în B, str. - -. nr. 14 b,. 9 bis,. 10,. 41, sector 3; să se constate că are o cotă de contribuție de 80% și să-i fie atribuit imobilul supus partajării, lăsarea în deplină si liniștită proprietate și posesie a imobilului și să se constate nulitatea absoluta a ordonanței de adjudecare din 28 octombrie 1998 pronunțata de Judecătoria Sector 3 B în dosarul nr. 10908/1997, cu cheltuieli de judecată.
Mai arată ca avansul plătit in cuantum de 19.000 lei erau bani primiți de la părinții reclamantei, fiind o donație din partea acestora. Mai mult decât atât, realiza venituri mult mai mari decât ale pârâtului.
Pârâtul, a împrumutat fără știrea sa, de Ia, numitul, suma de 1.750 USD, adică 6.140.750 lei/rol, având scadența la data de 28 februarie 1997, acest împrumut fiind o datorie personală a pârâtului. La încheierea contractului de împrumut, reclamanta arată că nu a fost parte și nici nu a avut cunoștință de acest împrumut, iar datorită faptului că pârâtul nu și-a onorat contractul de împrumut, creditorul a solicitat emiterea comandamentului, emis la data de 15 octombrie 1997 și transcris de Judecătoria Sector 3
Reclamanta arată că, despre ordonanța de adjudecare prin care a fost vândut imobilul a luat cunoștința în anul 2001, când creditorul a solicitat evacuarea din imobil.
Pârâtul a depus la dosar, întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii întrucât imobilul nu mai există în masa partajabiIă, tardivitatea revendicării imobilului vândut Ia licitație publică, inadmisibilitatea cererii privind constatarea nulității absolute a Ordonanței de adjudecare întrucât un act de executare nu se poate anula decât printr-o contestație Ia executare, existența răspunderii comune pentru datorii făcute în timpul căsătoriei.
La data de 03 aprilie 2007, reclamanta a formulat cerere modificatoare a pct. 1 alin. 2 din acțiunea introductivă în următorul sens: solicită în temeiul art. 480 cod civil revendicarea prin compararea de titluri a imobilului situat în B, str. - -. nr. 14 b,. 9 bis,. 10,. 41, sector 3. Totodată, estimează provizoriu apartamentul Ia suma de 25.000 lei/ron.
Prin sentința civilă nr. 2792 din 18 martie 2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea modificatoare formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și; a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în perioada căsătoriei un imobil situat în B, str. - -. nr. 14 b,. 9 bis,. 10,. 41, având o valoare de 117.945 lei lunar și aflat în prezent în posesia pârâtului - adjudecatar; a constatat că soții au dobândit imobilul în cotă de 60% pentru reclamantă și de 40% pentru pârâtul; a atribuit imobilul pârâtului, validând retroactiv actul de adjudecare încheiat la data de 28 octombrie 1998 și la obligat la plata unei sulte către reclamantă în valoare de 70.767 lei; a respins capătul de cerere privind revendicarea imobilului ca neîntemeiat; a respins excepția invocată de pârâtul privind prescrierea dreptului de a cere desființarea ordonanței de adjudecare ca neîntemeiată și a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 17 iunie 2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că în cererea introductivă s-a solicitat a se constata că a dobândit imobilul revendicat în timpul căsătoriei sale cu pârâtul în baza contractului de construite nr. 357/1973 și întrucât avansul plătit în cuantum de 19.000 lei erau bani pe care recurenta îi avea de la părinții săi, fiind o donație din partea acestora către ea. De asemenea precizează faptul ca a primit in repetate rânduri de la familia sa, aceștia fiind bani ce erau dați pentru recurentă, imobilul era proprietatea sa iar pârâtul avea calitatea de coproprietar așa cum rezultă și din adeverința nr. 357 din 18 mai 1973 eliberata de Consiliul Local al Municipiului B Oficiul pentru Construirea de locuințe.
Consideră că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității atribuind imobilul pârâtului în condițiile în care acesta nu a solicitat atribuirea în natură a imobilului și nici nu a contestat vreodată în timpul cercetării judecătorești cota sa de contribuție.
Instanța de fond a nedreptățit-o având în vedere că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, în toată această perioadă recurenta efectuând îmbunătățiri în apartament, plătit taxe și impozite, comportându-se că un adevărat proprietar, fiind încălcat principiul disponibilității constând în faptul că a atribuit imobilul soțului său, iar nu recurentei care I-a și solicitat.
În plus susținerile primei instanțe în sensul validării ordonanței de adjudecare a intimatului sunt netemeinice și nelegale, având în vedere că recurenta nu a fost parte în procesul în cadrul căruia s-a pronunțat această ordonanță de adjudecare, recurenta neavând cunoștință despre existența acesteia.
La termenul de judecată din data de 06 octombrie 2008 fost calificată calea de atac că fiind apel (fila nr. 32 dosar tribunal).
Prin decizia civilă nr. 199 din 09 februarie 2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 2792 din 18 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, ca nefondat.
Față de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile - prima instanță și apel - precum și răspunsurile la interogatoriu, în mod și temeinic prima instanță a reținut contribuția diferită a soților asupra dobândirii imobilului, apreciind că prezumția contribuției comune a părților la dobândirea bunurilor comune a fost răsturnată, urmând sa se constate ca reclamanta a avut o cota de contribuție de 60% la dobândirea bunul imobil în cauză, iar pârâtul o contribuție de 40%, cu referire exclusiv la contribuția apelantei la administrarea gospodăriei comune a soților, apelanta nefăcând conform art. 1169 Cod civil dovada celor susținute atât în prima instanță, cât și în apel, prin atașarea dovezilor privind nivelul veniturilor sale lunare obținute pe perioada achitării prețului apartamentului, declarația extrajudiciară a tatălui acesteia nefiind suficientă în acest sens în măsura în care nu se coroborează cu alte probe în același sens, iar simpla emitere a chitanței privind avansul de 19.000 lei în care figurează că plătitoare doar apelanta nu susține această ipoteză.
Asupra criticilor vizând modul în care a fost atribuit apartamentul bun comun în favoarea intimatului - pârât, prin validarea ordonanței de adjudecare a imobilului, precum și nerespectarea principiului disponibilității, tribunalul a constatat că sunt nefondate, avându-se în vedere atât criteriile prevăzute de dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă, prevăzute în mod alternativ, precum și soluția asupra capătului de cerere vizând revendicarea apartamentului, respinsă că neîntemeiată.
Cu privire la cererea apelantei - reclamante vizând revendicarea apartamentului bun comun, tribunalul a reținut că, deși prima instanță a reținut că titlul prezentat de către intimatul - pârât este preferabil întrucât ar fi fost înscris anterior titlului prezentat de soții, comparând prin urmare cele două titluri, respectiv contractul de construire din anul 1970 și ordonanța de adjudecare în temeiul căreia intimatul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în urma finalizării procedurii de executare silită a intimatului, totuși titlurile părților nu provin de la același autor, comun, astfel încât să se analizeze concursul în timp dintre cele două înscrieri ale titlurilor părților.
Critica vizând încălcarea principiului disponibilității în sensul validării ordonanței de adjudecare este nefondată și a fost înlăturată având în vedere faptul că în mod corect prima instanță a aplicat prin analogie principiile recunoscute în practica și doctrina judiciară privind vânzarea unui bun indiviz și efectele partaj ului ulterior asupra vânzării bunului în cauză, astfel încât avându-se în vedere și dispozițiile art. 520 alin. 1 Cod civil care consacră excepția prescriptibilității extinctive a acțiunii în revendicarea imobilelor în această situație specială, pentru respectarea securității circuitului civil și implicit validarea actului de adjudecare în mod retroactiv prin atribuirea bunului supus partajului către copartajantul de la care a fost adjudecat apartamentului respectiv, din masa partajabilă nemaifăcând parte decât valoarea imobilului dobândit de soții, în condițiile în care pârâtul a devenit proprietarul imobilului, în urma emiterii ordonanței de adjudecatare din data de 28 octombrie 1998, transcrisă sub nr. 25296 din 01 noiembrie 1998.
Împotriva deciziei civile anterior menționată a declarat recurs pârâtul, criticând sub aspectul motivelor de nelelgalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 6 Cod de procedură civilă, arătând în esență următoarele:
În considerentul că urmăresc bunuri comune în contul unor debite personale dispozițiile art. 33 din Codul familiei interzic această situație - așadar hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 Baf ost dată cu încălcarea prevederilor legale.
Întrucât creditorul cunoștea situația reală a împrumutului acesta trebuia să introducă o cerere de partaj, pe cale incidentală, partajarea bunurilor comune ale soților, până la concurenta creanței sale.
Potrivit dispozițiilor art. 493 Cod de procedură civilă, creditorii personali ai unuia dintre codevălmași nu vor putea urmări partea lui din acel imobil fiind obligate ca mai întâi să ceară împărțeala acestuia - ori niciodată nu a solicitat acest lucru, dar a beneficiat de o hotărâre în care i s-a dat ceea ce nu a cerut niciodată.
Un alt motiv pentru care consideră că atât sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B cât și decizia civilă a Tribunalului București sunt: potrivit dispozițiilor art. 974 Cod de procedură civilă "creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, în afară de acelea care îi sunt exclusiv personale" - ori în situația acestora contribuția la achiziția acestui imobil aparține în proporție de 80% lui.
În funcție de condițiile de exercitare, căile de atac se împart în ordinare și extraordinare, acestea din urmă putând fi exercitate numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
În etapa recursului se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate (în afara cazului în care recursul este declarat în condițiile art. 3041Cod de procedură civilă).
În folosirea căilor de atac există o ierarhie, în sensul că nu se poate recurge la o cale extraordinară, câtă vreme partea are la dispoziție o cale de atac ordinară.
Din interpretarea dispozițiilor art. 299 alin. 1 Cod de procedură civilă și ale art. 377 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă se desprinde concluzia că hotărârea dată în primă instanță care nu a fost atacată cu apel, nu mai poate fi atacată nici cu recurs.
Cu alte cuvinte instanța de recurs nu poate să examineze omisso medio aspecte care nu au făcut obiectul controlului instanței de apel.
Partea care nu a exercitat apel, poate să exercite recurs împotriva hotărârii instanței de apel, numai dacă prin aceasta i-a fost creată o situație mai grea decât cea din hotărârea de primă instanță.
În speță, recurentul nu a formulat apel împotriva sentinței dată de judecătorie, iar apelul declarat de a fost respins ca nefondat, ceea ce înseamnă că nu i s-a îngreunat situația nici recurentului.
Întrucât nu a exercitat calea de atac a apelului, înseamnă că a achiesat la soluția primei instanțe și, ca atare, nu mai poate, omisso medio, peste calea de atac a apelului, s-o deducă judecății recursului.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea a apreciat că este inadmisibil recursul și l-a respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 199 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimatul - pârât, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
I
Red.
.
2ex./23.07.2009
-4.--;
Jud.3.-
Președinte:Sorina Gabriela PrepelițăJudecători:Sorina Gabriela Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
