Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Completul 5
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1146
Ședința publică din 02.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sorina Gabriela Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
Grefier - I
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1460 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
are ca obiect - succesiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 25.06.2009 și apoi la 02.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la 22.06.2006, sub nr-, reclamanții si au chemat în judecata pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 16.12.2005, calitatea de moștenitori a lui, soție supraviețuitoare, și, fiii defunctului, compunerea masei succesorale din. 142, din B,-, - 26 bis,. 4, sect. 3, compus din trei camere și dependințe, având o suprafață utilă de 55,84 mp și nr. cadastral 287/142; cotele ce se cuvin în calitate de moștenitori și lichidarea stării de indiviziune și atribuirea bunurilor ce li se cuvin, să se constate nulitatea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2511/20.03.2002 încheiat de către Notarul Public, fiind încheiat cu încălcarea condițiilor legale privind valabilitatea unei convenții și includerea în masa succesorală a acestui bun, urmând a fi partajabil între moștenitori.
În motivarea cererii, reclamanții arată că la data de 16.12.2005 a decedat tatăl reclamanților, de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori, soție supraviețuitoare, și, în calitate de fii. Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-un apartament situat în B,-, - 26 bis,. 4, sect.3. Defunctul a fost căsătorit cu mama reclamanților, însă căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț în anul 1988. Din această căsătorie s-au născut reclamanții, fiind încredințați spre creștere și educare mamei lor. Deși era divorțat de mama acestora, defunctul a păstrat legătura cu reclamanții până la decesul acestuia. De fiecare dată când se vizitau, defunctul se plângea de modul cum se comportau pârâții cu acesta, de faptul că i se introduc în mâncare medicamente care i-ar grăbi moartea.
Au mai susținut reclamanții că defunctul a încheiat cu, fiul lui, un contract de întreținere, acesta fiind încheiat cu încălcarea flagrantă a condițiilor de valabilitate ale oricărui act juridic privind consimțământul părților, cauza morală și licită și prestarea obligațiilor de către părți.
La data de 19.09.2006, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat ca imobilul ce face obiectul cauzei nu face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, la data încheierii contractului de întreținere, acest apartament era bun comun al pârâtei și al defunctului soț, fiind dobândit de aceștia în timpul căsătoriei lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1044/08.05.1996 de BNP, încheiat cu, mama defunctului.
Au arătat pârâții că defunctul nu a prezentat niciodată manifestări cu caracter psihopatologie care să-i afecteze capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor ce decurgeau din contractul de întreținere încheiat.
La data de 30.10.2006, reclamanții au depus la dosar precizări, prin care au arătat că soli să se constate nulitatea contractului de întreținere, pentru lipsa discernământului.
Prin sentința civilă nr.2590/13.03.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, a admis, în parte, acțiunea, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 16.12.2005, a constatat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori: reclamantul, în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8, reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8, a respins cererea de constatare a nulității contractului, ca neîntemeiată, a respins cererea de constatare ca făcând parte din masa partaj abia a apartamentului nr.142, situat în B, Al. - - nr.6, b1. bis,.4,.8, sector 3, ca neîntemeiată, a respins cererea de ieșire din indiviziune, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții către pârâți la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei.
Față de decesul numitului, în baza art. 651.civ. instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului la data de 16.12.2005. Având în vedere existența celor doi fii, reclamanții, precum si a soției supraviețuitoare, pârâta, la data decesului, conform art. 654.civ. precum și vocația succesorală legală a acestora, recunoscută pentru descendenți de art. 669.civ. și Legea nr.3l9/l994 pentru soția supraviețuitoare, instanța a constatat calitatea acestora de moștenitori legali cu cote de1/4 (2/8)din masa succesorală pentru câte3/8din masa succesorală pentru fiecare dintre cei doi fii, reclamanții din cauză.
În ceea ce privește cererea de anulare a contractului de întreținere autentificat sub nr. -.03.2002 de BNP, pentru lipsa discernământului numitului la momentul încheierii contractului, instanța a considerat această cerere ca neîntemeiată, deoarece din coroborarea raportului de expertiză medico-legală efectuat de INML cu înscrisurile depuse la dosar și martorii audiați în cauză, a rezultat că la momentul încheierii contractului avea discernământ.
Față de dispozițiile art. 948 Cod civil, și art. 953 cod civil și cum din probele administrate în cauză nu a reieșit că la momentul încheierii contractului de întreținere consimțământul numitului nu a fost valabil exprimat, judecătoria a respins cererea de constatare a nulității contractului de întreținere pentru lipsa discernământului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și (fostă ), criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, sub nr.11908/301l2006, la data de 17.05.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții-reclamanți au arătat că instanța a luat în considerare și a omologat în aceasta cauză un raport de expertiză efectuat de către Minovici, prin care se concluzionează în mod.greșit și total nefondat că defunctul avea, la data perfectării contractului de întreținere discernământul păstrat.
Dacă ar fi luat în considerare toate documentele medicale doveditoare ale defunctului, rezultatul [mal al acestei expertize psihiatrice ar fi fost cu totul altul, s-ar - fi constatat că defunctul, la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare (întreținere - cum a fost intitulat), era total lipsit de discernământ.
Referitor la consimțământul exprimat de către defunctul, apelanții apreciază că acesta a fost dat de către o persoană lipsită de discernământ, acesta lipsind cu desăvârșire, datorită gravelor boli psihice de care suferea.
În cazul de față, vânzătorul nu avea cum să-și exprime în mod valabil consimțământul, având în vedere că suferea de o boală psihică permanentă, care se afla sub tratament medical, cu internări repetate la diferite spitale.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea apelului ca nefonat.
Prin decizia civilă nr.1460 A din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți și () în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că susținerea esențială a apelanților, dezvoltată pe larg în considerentele expuse în motivele de apel, a fost în sensul că defunctul nu avea la data încheierii contractului de întreținere atacat, discernământul actelor și faptelor sale, astfel că actul este lovit de nulitate relativă pentru motivul nevalabilității consimțământului, însă această susținere nu a fost probată în cauză.
Pe de altă parte, tribunalul reține că onouăexpertiză psihiatrică nu era utilă soluționării cauzei, câtă vreme nu au fost prezentate noi înscrisuri cu caracter " medical, care să releve existența altor afecțiuni cu influență asupra capacității psihice a defunctului, iar cele aflate deja la dosar au fost avute în vedere la efectuarea lucrării.
La momentul încheierii actului, în afara părților și a notarului au fost prezenți și doi martori, și, întărind astfel prezumția de regularitate a încheierii actului (dată de procedura autentificării).
Mai mult decât atât, la fila 60 în dosarul de fond a fost depusă adeverința nr.4377/l2:03.2002, eliberată cu câteva zile înaintea încheierii actului de medicul de familie, care atestă că la acel moment eraîn deplinătatea facultăților mintale,act care susține concluzia rezultată din celelalte mijloace de probă analizate mai sus, în sensul netemeiniciei pretenției apelanților reclamanți.
S-au înlăturat susținerile referitoare la natura juridică a actului încheiat, care sunt, pe de o parte, greșite, deoarece contractul este unul de întreținere (nefiind prevăzut un preț în bani, prestația celui ce dobândea bunul fiind acordarea întreținerii), iar din punct de vedere juridic nu există contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere (ci fie contract de întreținere, fie contract de vânzare-cumpărare) și, în plus, nerelevante pentru obiectul pricinii, deoarece nu se invocă nevalabilitatea actului pentru o eventuală eroare a vreuneia dintre părți, ci nevalabilitatea consimțământului pentru lipsa discernământului.
Împotriva deciziei civile anterior menționate, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în fapt următoarele motive:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod greșit că diagnosticul pus de diferite instituții medicale.
Fiind și consumator de băuturi alcoolice, este cunoscut faptul că alcoolul dacă nu a fost el factorul determinant în declanșarea bolii în mod cert o accentuează în mod alarmant.
De asemenea, consideră că instanța de fond și de apel în virtutea rolului său activ ar fi trebuit să dispună avizarea raportului de expertiză de către Comisia Superioară Medico-Legală, cu atât mai mult cu cât pârâții au avut expert parte, care este coleg cu cei care au întocmit raportul de expertiză și odată în plus pentru a se asigura de obiectivitatea și corectitudinea acestuia ar fi trebuit să dispună această avizare.
În mod greșit instanța de apel a apreciat că nu poate fi primită o expertiză în sensul celor solicitate de apelanții-reclamanți de a arăta dacă existența demenței vasculare ar putea afecta discernământul persoanei ce suferă de această afecțiune și în timp s-ar fi deteriorat capacitatea psihică a unei asemenea persoane, deoarece în lipsa subiectului, este firesc că trebuie făcută o evaluare și o apreciere generală pe situații ipotetice, prin prezentarea unor teorii și descrieri generale și nu să ne raportăm la o situație de fapt concretă.
Consideră că, fie nu s-a ținut cont de situația de fapt existentă, fie nu au fost luate în considerare toate actele medicale puse la dispoziție în vederea evaluării, din motive subiective, fie concluziile raportului medico-legal nu a reflectat realitatea descrisă, deoarece fără putință de tăgadă actele medicale, reflectă în mod obiectiv realitatea situației de fapt în ceea ce privește sănătatea mintală a defunctului, iar concluziile trebuiau să fie în acest sens.
Instanța și-a întemeiat motivarea și pe faptul că adeverința medicală de la mediul de familie prezentată la momentul semnării actului atestă faptul că la acel moment era în deplinătatea facultăților mintale, însă, tocmai acest lucru trebuia să ridice semne de întrebare instanței.
De asemenea, apreciază recurenții că, raportul de anchetă socială a fost efectuat superficial, care pe lângă faptul că a fost efectuată după aproximativ 3 ani de la data decesului lui, a avut în vedere declarațiile persoanelor implicate în mod direct în prezenta cauză și pe declarațiile persoanelor audiate ca martore în fața instanței de judecată, de aici rezultând subiectivismul declarațiilor date, cu atât mai mult cu cât martorii neavând cunoștințe de specialitate nu pot conduce la niște concluzii corecte.
Recurenții au mai arătat că, ansamblul materialului probator este contrazis de răspunsurile la interogatoriu a intimatului-pârât în sensul în care acesta afirmă că i-a acordat întreținere și sprijin la momentul în care defunctul avea nevoie de internare și medicamentele necesare specifice bolii de care suferea, însă la întrebarea nr.1, a răspuns că nu cunoștea că acesta era suferind și că ar fi necesitat internare în Spitalul de psihiatrie. În concluzie, rezultă că nu-i acorda întreținere din moment ce nu avea asemenea cunoștințe elementare, cu privire la starea sa de sănătate.
Față de toate aspectele și situația de fapt descrise mai sus, recurenții consideră că, consimțământul defunctului la data de 20.03.2002 nu a putut fi exprimat în mod valabil, așa încât actul de întreținere a fost încheiat cu încălcarea condiției esențiale de valabilitate a oricărui act juridic privind consimțământul valabil exprimat.
La termenul de judecată din 18.06.2009 intimații pârâți au invocat faptul că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepția absolută și dirimantă invocată, Curtea va reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art.299 și următoarele Cod procedură civilă, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanței și o rejudecare a fondului (atât în fapt cât și în drept) în apel.
Cauza recursului constă deci în nelegalitatea hotărârii care se atacă și trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în caz contrar, fiind incidente dispozițiile art.306 Cod procedură civilă privind nulitatea recursului.
Simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Criticile dezvoltate de recurenți nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate de aceștia, reglementate de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în cuprinsul acestora nefiind menționat actul juridic dedus judecății care să fi fost interpretat greșit de către tribunal și nici o dispoziție legală care să fi fost încălcată de instanța de apel.
Toate criticile dezvoltate de recurenți vizează modalitatea greșită, în opinia lor, în care instanța de apel a interpretat probele existente la dosar, nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, indicate de recurenți și nici nu pot fi încadrate din oficiu de instanță în celelalte motive de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
În această situație, devin incidente dispozițiile art.306 pct.1 Cod procedură civilă, iar instanța de recurs urmează să admită excepția invocată și pe cale de consecință să constate nulitatea recursului.
Fiind în culpă procesuală, în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1460 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenții să plătească intimaților 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. / 2 ex./13.07.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 3. - Secția Civ. -
Președinte:Sorina Gabriela PrepelițăJudecători:Sorina Gabriela Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
