Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 115/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(210/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.115
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Fănica
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta pârâtă-reclamantă -, împotriva deciziei civile nr.934 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 7 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 ianuarie 2010, la 21 ianuarie 2010 și apoi la 28 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 934 din 11 iunie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 5864 din 24 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr- (nr. vechi 2505/2005), în contradictoriu cu intimatul - reclamant, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: a omologat raportul de expertiză nr. 1911 din 25 februarie 2008 întocmit în cauză de experții, și G; a atribuit pârâtei - reclamante în proprietate exclusivă imobilul din- A, localitatea -, județul I, compus din teren în suprafață de 700 mp. și construcții: casă de locuit, garaj, magazie, foișor; a obligat pârâta - reclamantă să plătească reclamantului pârât suma de 35.287,20 Euro în echivalent lei la data plății cu titlu de sultă, în termen de 6 luni.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- (număr în format vechi 2505/2005), reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta, să dispună ieșirea părților din indiviziune cu privire la un imobil - bun comun, situat în județul I, oraș -,-, imobil compus din teren în suprafața de 700 mp. și construcția aferenta.
În motivare, s-a arătat ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul în litigiu, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 271 din 03 februarie 2003 de Biroul Notarului Public " ", pe care părțile l-au intabulat prin încheierea nr. 993 din 12 februarie 2003 dată de Judecătoria Buftea - Biroului de Carte Funciară.
A mai arătat reclamantul că imobilul este comod partajabil în natură, în sensul că există posibilitatea formării a două unități locative distincte, urmând ca printr-o expertiză de evaluare să fie stabilite eventualele sulte pentru egalizarea loturilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 673 și următoarele Cod de procedură civilă, art. 728 Cod civil, art. 30 și art. 36 Codul familiei.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a răspuns cererii formulate și a invocat pretenții proprii, solicitând instanței să constate cote diferențiate la dobândirea imobilului - 75% pentru pârâta reclamantă și 25% pentru reclamantul - pârât, să atribuie imobilul către pârâta - reclamantă și să dispună evacuarea reclamantului - pârât.
În motivare, a arătat pârâta că în timpul căsătoriei cu reclamantul a avut venituri superioare acestuia, beneficiind și de un ajutor substanțial din partea părinților săi, întrucât imobilul în litigiu a fost achiziționat cu plata prețului în rate, iar cea de-a doua tranșă din preț, de 16.000 USD, a fost achitată cu o sumă primită exclusiv de pârâta - reclamantă, de la părinții săi.
A mai arătat pârâta că imobilul în litigiu nu este comod partajabil în natură, iar prezența reclamantului în imobil nu ar face altceva decât să tensioneze și mai mult atmosfera.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 și art. 119 Cod de procedură civilă. Prin încheierea dată la 30 septembrie 2005, conform art. 6736Cod de procedură civilă, instanța a constatat ca părțile au dobândit împreuna, în timpul căsătoriei, imobilul situat în județul I, oraș -,-, imobil compus din teren în suprafața de 700 mp. și construcția aferentă (casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești - garaj, terasă, bucătărie), având număr cadastral 579, intabulat în Cartea funciară sub nr. 798 la data de 12 decembrie 2003; a constatat ca părților le revin următoarele cote: reclamantului - pârât - cota de 25,76% și pârâtei - reclamante - cota de 74,24%; s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții.
Prin cererea formulată la 24 februarie 2006 și depusă în scris la dosar, reclamantul - pârât a solicitat instanței completarea masei bunurilor supuse partajării cu doua construcții - magazie și foișor - edificate de părți în timpul căsătoriei cu contribuție egala, de 50%, pe terenul aparținând celor doi soți.
La termenul din 24 martie 2006, solicitat reclamantul - pârât, printr-o cerere formulată verbal în față instanței, modificarea cotelor reținute prin încheierea de partaj, în sensul reținerii unor cote egale, de 50% pentru fiecare. Pârâta - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii completatoare a masei partajabile.
În motivarea excepției inadmisibilității, s-a arătat ca aceste construcții au fost edificate de părți în anul 2002, fără autorizație de construire, iar dreptul de proprietate invocat de reclamantul - pârât nu a fost constatat de instanță ca rezultat al unei cereri separate având ca obiect accesiune.
Pe fond, a solicitat pârâta - reclamantă să se constate că aceste construcții au fost edificate de părți fără un efort financiar propriu, ci cu materiale provenind din vechea construcție, manopera fiind executata de către fratele reclamantului - pârât și câțiva muncitori de la firma acestuia.
La termenul din 24 martie 2006, instanța a pus în discuție și a respins ca neîntemeiata excepția inadmisibilității cererii completatoare a masei partajabile, excepție invocata de pârâta - reclamantă.
La același termen, a fost prezentat pârâtei - reclamante înscrisul invocat de reclamantul - pârât în susținerea cererii de modificare a cotelor cuvenite pârtilor, înscris depus la fila 124 din dosarul de apel și care a fost recunoscut de pârâta - reclamantă, aceasta precizând însă ca mențiunea "sunt de acord cu 50% pentru fiecare" se referă la un partaj de folosință.
Prin încheierea dată în cauza la 12 mai 2006, conform art. 6737Cod de procedură civilă, instanța a admis în parte solicitarea reclamantului - pârât; a dispus completarea masei partajabile cu următoarele bunuri imobile: magazie și foișor, edificate de părți, pe terenul situat în județul I, comuna -,-, cu contribuție egala și constituind bunuri comune ale soților; s-a constatat ca părților le revin, pe cale de consecință, următoarele cote din masa bunurilor comune supuse partajării: reclamantului - pârât cota de 27,04% și pârâtei - reclamante cota de 72,96%.
La 07 noiembrie 2006, reclamantul - pârât a depus la dosar o completare a cererii principale - fără ca pârâta - reclamantă să se opună, prin care a solicitat instanței de a se dispune un drept de retenție până la achitarea integrală a sultei de către pârâta - reclamantă, sulta rezultând din echilibrarea loturilor cuvenite părților și care urmează a fi asigurata prin instituirea acestui drept, astfel cum s-a statuat prin practica judecătorească.
Prin sentința civilă nr. 5864 din 24 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 2505/2005), Judecătoria Bufteaa admis în parte cererea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă în contradictoriu cu reclamantul - pârât; a constatat că părțile au calitatea de codevălmași cu privire la imobilul situat în județul I, comuna -,-, având număr cadastral 579, intabulat în Cartea funciară sub nr. 798 la data de 12 decembrie 2003, imobil compus din teren în suprafața 700 mp. și construcție aferentă, ce cuprinde trei camere de locuit și dependințe (garaj, terasă, bucătărie, magazine, foișor); a constatat ca părților le revin următoarele cote din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu: reclamantului - pârât cota de 27,04%, iar pârâtei - reclamante cota de 72,96%; a dispus ieșirea părților din indiviziune; a omologat în parte varianta a II-a din raportul de expertiza nr. 6096 din 02 octombrie 2006 - răspuns la obiecțiuni întocmit în cauza de dl. expert Casta; a atribuit reclamantului - pârât în proprietate exclusivă, lotul nr. 1, identificat prin varianta a II-a din raportul de expertiza nr. 6096 din 02 octombrie 2006 răspuns la obiecțiuni întocmit în cauza de dl. expert Casta, în valoare totala de 101,339,40 lei/ron; a atribuit pârâtei - reclamante, în proprietate exclusiva, lotul nr. 2, identificat prin varianta a II-a din raportul de expertiza nr. 6096 din 02 octombrie 2006 - răspuns la obiecțiuni întocmit în cauza de dl. expert Casta, în valoare totala de 260.660,60 lei/ron; a obligat reclamantul - pârât sa plătească pârâtei - reclamante suma de 3454,60 lei/ron, cu titlul de sultă, în termen de un an și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere principală având ca obiect instituire drept de retenție și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Pentru a decide cu privire la modalitatea de partajare fizică a imobilului reținut în masa bunurilor comune, instanța a avut în vedere criteriile stabilite de art. 741 Cod civil, art. 6739Cod de procedură civilă.
Astfel, a reținut instanța de fond că imobilul este comod partajabil în natură, putând fi formate două loturi locative relativ corespunzătoare cotelor ce revin părților.
A arătat instanța de fond că a avut în vedere principiul prioritar al partajării în natură, precum și nevoile locative ale părților, și împrejurarea ca raporturile dintre părți, relativ corespunzătoare, nu împiedica partajarea în natură a imobilului.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică precum și proba cu expertiză efectuată de o comisie de trei experți, această din urmă expertiză fiind omologată de instanță.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză tribunalul l-a găsit întemeiat.
Astfel, s-a apreciat ca fiind fondată critica referitoare la modalitatea de ieșire din indiviziune dispusă de instanță. Din concluziile expertizei efectuate în apel, filele 7 - 35 din dosarul de apel, tribunalul a reținut că imobilul suspus partajului nu este comod partajabil în natură, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, având în vedere că pentru partajarea lui, fiecare parte trebuie să execute lucrări suplimentare pentru a se încadra în suprafețele și funcționalitățile minime ale legii.
În consecință, ținând cont de cotele corespunzătoare celor doi foști soți, tribunalul a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea întregului imobil apelantei - pârâte - reclamante, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea intimatului - reclamant - p rât în cuantum de 35.287,20 euro, în conformitate cu valoarea de circulație a imobilului stabilită prin raportul de expertiză de 130.500 euro, raport ce urmează a fi omologat.
S-a apreciat însă ca nefondată critica apelantei referitoare la cotele de contribuție reținute de prima instanță. Astfel, în mod corect a stabilit aceasta că pârâtei - reclamante îi revine o cotă de 72,96% iar reclamantului - pârât o cotă de 27,04%, raportat la materialul probator administrat în cauză.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis apelul formulat de apelanta, și în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a omologat raportul de expertiză nr. 1911 din 25 februarie 2008 întocmit în cauză de experții, și G, a atribuit pârâtei - reclamante în proprietate exclusivă imobilul din- A, din localitatea -, județul I, compus din teren în suprafață de 700 mp. și construcții: casă de locuit, garaj, magazie, foișor, a obligat pârâta - reclamantă să plătească reclamantului - pârât suma de 35.287,20 euro în echivalent lei la data plății cu titlu de sultă, în termen de șase luni și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs - susținând, în esență că, potrivit art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, au fost ignorate probele formulate de recurentă, mai ales că imobilul a fost obținut exclusiv de recurentă (recunoscând din motive de fair-play că fostul soț a avut o contribuție minoră) instanțele au apreciat greșit actele depuse de recurentă în acest sens, fiind interpretate și valorificate probele recurate greșit de instanță (filele 2 - 5 dosar curte, motive scrise de recurs).
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze:
a) hotărârea este lipsită de temei legal;
b) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea legii.
În ambele cazuri, este avută în vedere ca regulă, încălcarea legii de drept material.
Pe de altă parte recursul (cale extraordinară de atac de reformare) se referă strict și limitativ la cazurile art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă (în speță art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă; neavând aspect devolutiv și referindu-se numai la legalitatea deciziei recurate).
Sub acest aspect (din lecturarea motivelor de recurs - filele 2 - 5 dosar curte - dar și a considerentelor deciziei recurate - filele 55 - 57 dosar apel) se reține că recurenta critică hotărârea pe contribuția reținută (ca fiind mult mică în ceea ce o privește) invocând că "cele două instanțe au ignorat probele efectuate de subsemnata în legătură cu contribuția noastră la dobândirea acestor imobile" (din orașul -,- și apartamentul din ).
Or, fără a mai intra în detalii față de motivarea recursului (filele 2 - 5 motive de recurs) se reține că aceste critici se referă al aprecierea probatoriilor.
Așa cum s-a arătat recursul se referă al nelegalitatea hotărârii nu și la temeinicia acesteia (care este atributul instanțelor de fond și apel).
Stricto sensu, motivele de recurs ar fi nule (conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă) deoarece nu se referă la dispozițiile limitativ arătate de lege.
În cazul ipotezei lipsei de temei legal a hotărârii nici nu s- făcut discuție (trebuie analizat dacă din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată).
Aceste ipoteze nu a fost însă invocate.
În cazul cele de-a doua ipoteze, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legi urma să se verifice dacă s-a aplicat o normă generală nesocotind existența normei speciale, s-a aplicat o normă ce nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute (sub acest aspect s-a reținut instanța că există elemente care ar încadra recursul în art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă).
Dar, așa cum s-a arătat recurenta nu a arătat ce normă specială (aplicându-se norma generală) nu s-a aplicat, ce normă care nu era incidentă în speță a fost aplicată și care este clar interpretarea textului de lege (nu a probelor) corespunzător situației de fapt.
Greșeala pe care o face recurenta este aceea că, apreciază că nelegalitatea este tot una cu temeinicia și consideră că în recurs se poate face o nouă judecată și da o nouă apreciere a probelor, lucru care ține de temeinicie, de atributul instanțelor da fond și apel.
Modul cum acestea au interpretat probele (în opinia recurentei, greșit) nu fac obiectul cercetării instanței de recurs, care verifică numai aspectele de nelegalitate, așa cum s-a arătat.
În consecință, motivul de recurs nu poate fi primit și fiind neîntemeiat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă -, împotriva deciziei civile nr. 934 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./15.03.2010
-5.-;
Jud.B-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Fănica
