Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Maria David
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna M, sat,str. -, nr. 16, județul P, împotriva deciziei civile nr. 401/8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în comuna M, sat, județul P, domiciliată în comuna M, sat, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,50 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin procurator conform procurii judiciare autentificată sub nr.1438/10 iunie 2008 de P, intimații-reclamanți personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale /2008 din Baroul Prahova, prin avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimații-reclamanți la motivele de recurs.
Procurator având cuvântul depune la dosar procură judiciară autentificată sub nr.1438/10 iunie 2008 de P ( în copie xerox).
Avocat având cuvântul arată că nu contestă procura.
Curtea, comunică un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți, procuratorului.
Procurator pentru recurenta-pârâtă, având din nou cuvântul arată că este lipsit de resurse materiale, și susține că nu mai stăruie în cererea formulată privind acordare de ajutor public judiciar. Nu are acte doveditoare pentru a i se acorda ajutor public judiciar. Înțelege să se judece la acest termen.
Avocat având cuvântul, în baza dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă solicită proba cu înscrisuri. Depune la dosar decizia nr. 1749/20 iulie 1968 emisă de Protecția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale; decizia nr. 51686/13 decembrie 1971 emisă de aceeași instituție. Înscrisurile au fost comunicate și recurentei-pârâte prin procuratorul său.
Curtea având în vedere prevederile dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, admite proba cu înscrisuri.
Avocat având din nou cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurator având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Susține procuratorul recurentei că părțile adverse au încercat și au reușit să inducă în eroare instanțele de judecată, fapt pentru care ar fi trebuit sancționate cu amendă. Mai arată procuratorul că părinții să au avut tot ceea ce le trebuia pentru înmormântare. Tatăl său a decedat acum cca. 40 ani, iar mama sa a mai supraviețuit încă 18 ani după decesul soțului.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că, potrivit dispozițiilor art. 774 Cod civil, coerezii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii fiecare în proporție cu ce ia. Pe de altă parte, în ceea ce privește lichidarea stării de indiviziune asupra terenurilor care au format obiectul Legii 18/1991, această stare de indiviziune izvorăște și se datorează tot calității de moștenitoare a recurentei la succesiunea defunctului.
Potrivit art. 13 din Legea 18/1991 așa cum a fost republicată, moștenitorii care nu își pot dovedi calitatea de moștenitor sunt socotiți repuși în drept în termenul de acceptare, fiind considerați repuși în drept prin cererea pe care o fac Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991.
De altfel nu este legal, dar nici moral să se solicite și să se primească drepturi din succesiunea unei persoane, iar când trebuie să se suporte și cotă parte din sarcinile succesiunii să te eschivezi sub diverse pretexte de la plata acestora.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr.1253 din 29 iunie 2006 pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea pasivului succesoral rămas de la defuncții si, pe care l-au suportat și obligarea pârâtei să suporte cotă parte din acesta.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, la data de 24 octombrie 1971 decedat de pe urma căruia au rămas ca succesori, toate părțile din proces, în calitate de descendenți, cu cote egale din succesiune, de câte 1/3 fiecare.
Au precizat, de asemenea, că averea rămasă de pe urma aceluiași defunct a fost împărțită prin sentința civilă nr. 410/2005 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului, că la moartea defunctului numai ei - reclamanții - au suportat cheltuielile de înmormântare care, la data respectivă au fost de 4.000 lei și au organizat parastasele potrivit datinilor creștinești până la 7 ani, în sumă totală de 21.000 lei și au făcut un monument funerar la locul de veci, respectiv o cruce pentru care au achitat 5.000 lei.
În sfârșit, au precizat că, la decesul defunctei, 26 decembrie 1990, tot ei au cheltuit pentru înmormântarea acesteia suma de 5.000 lei, iar ulterior cu parastasele până la 7 ani încă 4.000 lei, până în anul 1992 și încă 40 milioane lei până în anul 1997.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 si 774 cod civil.
La data de 5 octombrie 2006 pârâta a formulat întâmpinare prin care a susținut că defuncții au fost înmormântați de către toți cei trei copii cu banii acestora, întrucât au fost pensionari și membrii V de M, încasați de către.
A mai arătat pârâta că, partajarea averii defuncților s-a dispus prin sentința civilă nr. 410/2005, însă reclamantul folosește și culege fructele, în mod abuziv de pe terenurile expres menționate, iar reclamanții nu i-au achitat sumele stabilite prin aceeași hotărâre de partaj, cu titlu de cheltuieli de judecată.
După administrarea probei cu înscrisuri, Judecătoria Vălenii d e M, prin sentința civilă nr.1237/2006, a admis excepția prescripției extinctive invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea.
Prin decizia nr.9/2007 Tribunalul Prahovaa admis recursul declarat de și împotriva sentinței civile susmenționate, a casat sentința civilă nr.1237/2006 și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cererii, reținându-se că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece atâta timp cât partajul în ansamblul său este imprescriptibil, înseamnă că și acțiunea formulată separat, având ca obiect numai partajarea pasivului succesoral este imprescriptibilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la nr. 761/331 din 30 martie 2007.
După administrarea probei cu înscrisuri, testimonială si interogatoriile reclamanților, instanța a pronunțat in conformitate cu disp.art. 6735-6.pr.cv. încheierea din ședinta din 7 noiembrie 2007, prin care a reținut că în cadrul partajului succesoral inițial a bunurilor rămase de pe urma defunctului, ce a format obiectul dosarului nr. 514/2004, în care s-a pronunțat sentința civilă 410/2005 de către Judecătoria Vălenii d e M, s-a stabilit că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori părțile din prezenta cauză, în calitate de descendenți de gr. I, fiecare cu o cotă de 1/3.
Fiind o cerere de partaj succesoral suplimentar, față de calitatea de moștenitori acceptanți a părților și față de cotele lor părți ideale, instanța a constatat că succesiunea defunctului este grevată de un pasiv succesoral în sumă de 30.000 lei, din care 5.000 lei, reprezentă contravaloarea monumentului funerar, iar 25.000 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor tradiționale.
S-a mai constatat că, succesiunea defunctei este grevată de un pasiv succesoral în cuantum de 9.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor tradiționale, ce au fost suportate de către reclamanți.
S-a reținut că totalitatea cheltuielilor de înmormântare și cele efectuate cu parastasele tradiționale ale defuncților, fiind sarcini ale succesiunii, constituie un element pasiv care se va împărți prin puterea legii - art. 674 si 777.cv. - între moștenitori în aceeași proporție ca si activul, respectiv de 1/3.
În vederea reactualizării pasivului succesoral și a întocmirii variantelor de lotizare, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile.
După efectuarea raportului de expertiză contabilă, Judecătoria Vălenii de Ma pronunțat sentința civilă nr.832/09.04.2008, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanți.
Întrucât, pasivul succesoral a fost reactualizat la valoarea actuală - față de data decesului defuncților, prin raportul de expertiză tehnică la suma de 19.435 lei, din care fiecăruia dintre moștenitori i-a revenit suma corespunzătoare cotei de 1/3, respectiv câte 6.478,34 lei, față de împrejurarea că instanța a constatat că pasivul succesoral a fost suportat de reclamanți, a obligat pârâta să le plătească acestora cota sa parte ideală din pasiv, respectiv suma de 6.478 lei, precum și 208 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând cota parte ideală a acesteia din taxa judiciară de timbru și onorariu de expert.
La data de 12.05.2008 pârâta a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 832/09.04.2008 a Judecătoriei Vălenii d Munte.
Ulterior, apelanta a depus "completare, dezvoltare a motivelor de apel".
A arătat apelanta că în mod nelegal instanța de fond a obligat-o să plătească reclamanților cota parte din pasivul succesoral, în condițiile în care ea nu a acceptat succesiunea defuncților și, starea de indiviziune asupra terenului agricol de 1,4925 ha, menționat în titlul de proprietate nr.-/10.11.2003 provenind nu din moștenirea de la, ci din aplicarea Legii nr.18/1991.
A mai arătat apelanta că suma stabilită de instanță ca pasiv de pe urma defunctului este exagerat de mare, în mod greșit instanța a reținut ca pasiv succesoral parastasele făcute până la 7 ani, ceea ce contravine practicii în materie. Mai mult, a arătat apelanta, instanța de fond a avut în vedere doar declarațiile martorilor propuși de reclamanți, mărturiile acestora neprezentând credibilitatea necesară și necoroborându-se cu alte probe care să creeze convingerea că relatările acestora sunt adevărate.
Un al treilea motiv de apel a vizat faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus actualizarea pasivului succesoral, că moștenitorii, conform art.774 cv. au contribuit la plata datoriilor și a sarcinilor succesiunii, obligația acestora fiind stabilită de lege și, drept urmare, ar fi fost necesară punerea în întârziere a debitorului printr-o notificare (conform art.1079 cv.) - ceea ce reclamanții nu au făcut.
A mai susținut apelanta că în speță nu este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă - pentru a se putea dispune actualizarea ei de la o dată anterioară (art.1088 al.2 cv.), iar în ceea ce privește regimul juridic al datoriilor și sarcinilor succesiunii, dreptul coerezilor de a cere partajarea pasivului succesoral este imprescriptibil, dar ei nu pot cere daune interese decât din ziua cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 401 din 8 septembrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că prin cererea de chemare în judecata intimații - reclamanți și au solicitat obligarea apelantei -pârâte la suportarea, în limita cotei sale succesorale a pasivului succesoral rămas de pe urma defuncților si .
In ceea ce privește susținerea recurentei -pârâte în sensul ca în mod greșit a fost obligata la suportarea pasivului succesoral rămas de pe urma celor doi defuncți deoarece nu a acceptat succesiunea defuncților și, starea de indiviziune asupra terenului agricol de 1,4925 ha, menționat în titlul de proprietate nr.-/10.11.2003 provenind nu din moștenirea de la, ci din aplicarea Legii nr.18/1991, tribunalul a apreciat- ca neîntemeiata.
Astfel, la data de 2 martie 2004 apelanta parata a solicitat partajarea bunurilor succesorale ramase de pe urma defunctului, decedat la data de 24 octombrie 1972. Instanța a admis acțiunea și a constatat calitatea acesteia de comoștenitoare a defunctului, în cota de 1/3, alături de ceilalți descendenți ai defunctului, intimați -reclamanți în prezenta cauză.
Pe de alta parte, starea de indiviziune nu poate izvori din prevederile Legii nr- 18/1991 ci din calitatea părților de moștenitori ai defunctului de pe urma căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Apelanta - pârâtă nu a făcut dovada ca ar fi renunțat la succesiunea niciunuia din cei doi defuncți, această dovada putând fi făcută fie printr-o declarație autentica de renunțare făcută în interiorul termenului de 6 luni de opțiune succesorală, fie printr-un certificat de moștenitor din care să reiasă calitatea acesteia de renunțător. Dealtfel,în cuprinsul întâmpinării formulate în fața instanței de fond, apelanta -parata nu a formulat aceasta apărare.
Referitor la cuantumul pasivului succesoral reținut de instanța de fond tribunalul a apreciat că acesta este în acord cu declarațiile martorilor audiați în cauză, în practica judiciara suportarea parastaselor până la 7 ani pentru defunct de către moștenitorii acestuia fiind un semn de respect a datinilor creștinești.
Tribunalul a constatat că martorul pârâtei - - a declarat ca l-a cunoscut pe defunct însa nu a participat la înmormântarea acestuia, iar recurenta - pârâtă, în ședința publică din data de 7.11. 2007 declarat că nu mai solicita audierea și a celuilalt martor, precizând că persoana care cunoștea întreaga situație a decedat.
In consecință, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză în condițiile în care recurenta pârâtă nu a putut administra decât proba cu un martor, iar martorul audiat nu a cunoscut situația de fapt dedusă judecății.
Nici critica recurentei potrivit căreia nu se impunea reactualizarea sumei reprezentând pasiv succesoral,de vreme ce nu a fost pusă în întârziere cu privire la plata acesteia nu este fondata. Astfel, sunt sarcini succesorale obligațiile care se în persoana moștenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior, respectiv cheltuielile de înmormântare și cele făcute cu pomenile (parastasele ) pentru rememorarea defunctului. Conform art. 777 coroborat cu art. 1060.civ. datoriile și sarcinile succesiunii se împart de drept între comoștenitori, de la data deschiderii succesiunii, proporțional cu cota ereditară a fiecăruia. De asemenea, potrivit art. 778.civ. în toate cazurile în care unul din coindivizari a suportat o parte din datorie care depășește partea sa ereditara, acesta are, potrivit art. 778.civ. recurs în contra celorlalți moștenitori pentru partea ce fiecare dintre ei era obligat. Moștenitorii solvens au la îndemână fie acțiunea izvorâtă din gestiunea intereselor altuia (art. 987 si urm. civ.), fie acțiunea rezultând din subrogația legală (art. 1108.civ.) având dreptul de a solicita suma achitata la data respectiva în moneda actuala, respectiv de a cere actualizare sumei în funcție de indicele de inflație sau indicele prețurilor de consum pentru a nu suporta prejudiciul creat prin devalorizarea monedei naționale.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 296.pr.civ. tribunalul a respins apelul formulat ca nefondat, obligând apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reprezentând onorariu avocat conform chitanței emisă la data de 23 iunie 2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia,constând în aceea că în mod greșit s-a admis acțiunea și a fost obligată la o sumă foarte mare de bani față de posibilitățile ei, fără a se avea în vedere că toate cheltuielile de înmormântare a tatălui părților au fost suportate de soția acestuia care a mai trăit încă 17 ani și care avea posibilități materiale, pentru că ambii defuncți aveau pensii și aveau cumpărate din timpul vieții cele necesare înmormântării, iar cheltuielile cu înmormântarea defunctei mamei trebuia să fie făcute de nepotul de fiu al decedatei căruia defuncta i-a vândut întreaga avere, prețul vânzării constând în întreținerea pe care dobânditorul s-a obligat să o presteze pe timpul vieții defunctei și ulterior să suporte cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de datinile creștinești față de acest eveniment.
În dovedirea susținerilor sale recurenta a depus la dosar copia contractului de întreținere, autentificat sub nr. 598/24 martie 1988 de notar public -notariatul de Stat V de
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Prin acțiunea formulată reclamanții au investit Judecătoria Vălenii de M cu cerere de partajare a pasivului succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și parastasele ulterioare pe care le-au suportat la decesul autorilor lor, decedat în 1972 și decedată în 1989.
succesoral rămas de pe urma defunctului a fost partajat, așa cum rezultă din decizia civilă nr.150/20 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de, împotriva deciziei civile nr.548/14 septembrie 2005 Tribunalului Prahova, care la rândul ei a menținut sentința civilă nr.410/23 martie 2005.
Atunci când s-au administrat probatoriile în fața instanței de fond reclamanți intimați fiind întrebați la interogatoriu de ce nu au solicitat pasivul succesoral atunci când s-a partajat activul succesoral, aceștia au arătat că nu a fost nevoie.
Din celelalte probatorii administrate rezultă că atunci când a murit tatăl părților, acesta și soția supraviețuitoare aveau posibilități materiale, fiind pensionari CAP și aveau deja cumpărate cele necesare pentru un astfel de eveniment, de înmormântarea defunctului ocupându-se soția supraviețuitoare la acel moment, care a mai trăit până în 1989. Din actele depuse rezultă că defunctul deținea în societatea teren, toate drepturile fiind ridicate de și, care au ridicat și ajutorul de deces.
Așa fiind, cheltuielile cu înmormântarea defunctul au fost suportate de soție,din veniturile defuncților, numai așa explicându-se răspunsul pe care reclamanții l-au dat la interogatoriu în sensul că nu au cerut partajarea pasivului succesoral atunci când s-a partajat activul, pentru că nu a fost nevoie.
În plus, reclamanții intimați nu au făcut nici o dovadă cu acte pentru dovedirea pasivului cum ar fi fost firesc,înțelegând să administreze doar probe testimoniale pentru fapte petrecute acum circa 40 de ani.
În ce o privește pe defunctă, urmează a se constata față de actul nou depus în recurs că aceasta a încheiat un contract de întreținere cu nepotul de fiu căruia i-a vândut locuința situată în comuna M sat și terenul aferent în suprafață de 250 mp. prețul vânzării constând în întreținere la care cumpărătorul s-a obligat să o presteze pentru vânzătoare și să suporte cheltuielile de înmormântare și parastasele conform datinii.
Deci,obligația suportării cheltuielilor de înmormântare și pomeni pentru această defunctă revenea lui, iar faptul că reclamanții au înțeles să suporte ei eventualele cheltuieli de înmormântare a mamei lor nu înseamnă că trebuie să îndrepte acum împotriva pârâtei care ar fi obligată la plata unei sume mari de bani după o perioadă îndelungată de la moartea părinților părților.
Pentru considerentele arătate recursul de față este fondat urmând ca față de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă să fie admis, pe cale de consecință să se modifice în tot ambele hotărâri pronunțate și pe fond să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna M, sat,str. -, nr. 16, județul P, împotriva deciziei civile nr. 401/8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în comuna M, sat, județul P, domiciliată în comuna M, sat, județul P și în consecință;
Modifică în tot susmenționata decizie precum și sentința civilă nr. 832 din 9 aprilie 2008,pronunțată de Judecătoria Vălenii d e și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
3 ex./14.01.2009
f- Jud.V de
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Maria David
