Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 125/
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 46/Ap/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 2010, apoi pentru azi 10 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1034/21.04.2009 a Judecătoriei Sf. G a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul ales în -G,str. - -, nr. 1,. 1,. A,. 3, jud. C, în contradictoriu cu pârâta cu domiciliul în -G,-, jud. C, și în consecință:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în -G,- jud. C, înscris în CF nr. 2932 -G, nr. top 63/5 și 64/4/1, prin atribuirea acestuia, în întregime și în natură, în favoarea pârâtei.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și 122.333,3 lei cu titlu de sultă aferentă cotei de 1/3 reprezentând bun comun și reclamantului suma de 122.333,3 lei cu titlu de sultă aferentă cotei de 1/3 reprezentând bun propriu.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la imobilul menționat în cartea funciară, cu titlu de partaj.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și.
Prin decizia civilă nr. 46/20 octombrie 2009, Tribunalul Covasnaa admis apelul declarat de apelanții - reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 1034/21 aprilie 2009 Judecătoriei Sfântu Gheorghe pe care o schimbă în parte după cum urmează:
A admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei .
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Sf.G-, județ C, înscris în CF 2932 G, nr. top 63/5 și 64/4/1.
A atribuit imobilul reclamanților și.
A obligat reclamanții ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei decizii să plătească pârâtei suma de 122.333,3 lei reprezentând contravaloarea cotei sale părți de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat.
A dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului înscris în CF 2932 G nr. top.63/5 și 64/4/1, în sensul că reclamantul deține cota parte de 1/3 cu titlu de moștenire iar cota de 2/3 revine reclamanților și cu titlu de cumpărare și partaj.
A păstrat din sentința apelată dispoziția referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată de la fond.
A obligat intimata să plătească apelantului suma de 1013,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Este știut că la partaj părțile au dublă calitate, cumulând calitatea de reclamant cu cea de pârât, iar întâmpinarea prin care pârâta se declară de acord cu sistarea stării de coproprietate, solicitând în principal partajarea imobilului în natură și plata sultei în ipoteza imobilului nepartajabil în natură, joacă și rolul unei cereri reconvenționale.
Pârâta fiind și reclamantă, înseamnă că îi erau aplicabile dispozițiile art.132 alin.1, în sensul că modificarea cererii sale în legătura cu partajarea imobilului,trebuia să survină cel mai târziu la primul termen acordat în acest sens după prima zi de înfățișare.
Cât privește netemeinicia sentinței apelate, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților trebuia admisă în întregime, în sensul că imobilul bun comun trebuia să le fie atribuit.
Atât reclamanții cât și pârâta au adus îmbunătățiri imobilului, investițiile apelanților întrecându-le ca valoare pe cele ale intimatei, nici una din părți necerând să îi fie recunoscută și acordată creanța născută din starea de proprietate comună ( creanța referitoare la lucrările de construcții și instalații executate la imobil ).
Apelanții dețin însă o cotă parte de 2/3 din imobil, fiind cei care, potrivit chitanțelor depuse în apel, au suportat impozitul pe clădire și teren în anii 2004, 2005, 2007 și 2009.
Aceeași apelanți, tot potrivit înscrisurilor înfățișate în apel, dețin într-un cont bancar o sumă în moneda Euro, care depășește contravaloarea cotei părți de 1/3 din imobil care aparține intimatei, ceea ce înseamnă că au posibilitatea să achite acesteia suma care i se cuvine.
Această din urmă concluzie se sprijină și pe faptul că intimata nu a achitat nici până în acest moment " sulta" datorată apelanților, plată care putea surveni independent de declararea căii de atac de către aceștia, pentru ipoteza refuzului de a primi plata, existând procedura ofertei reale urmată de consemnațiune.
În consecință, tribunalul a apreciat că o parte din criteriile enumerate în art.673 ind.9 Cpc sunt în favoarea apelanților, în plus aceștia putând întreține cel mai bine imobilul ( date fiind posibilitățile lor materiale mai largi), după cum pot achita într-un termen scurt echivalentul cotei părți din imobil care aparține intimatei, aceasta din urma fiind în măsură ca din suma de bani obținută să își procure o altă locuință dimensionată pentru nevoile unei singure persoane.
O atare variantă de sistare a coproprietății trebuie evitată, câtă vreme există posibilitatea partajării bunului prin atribuire către unii dintre coproprietari.
Pe temeiul art.673 ind.10 alin.4 Cpc a atribuit imobilul reclamanților și. și tot pe același temei, văzând și expertiza imobiliară așa cum a fost completată,a obligat reclamanții ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei decizii să plătească pârâtei suma de 122.333,3 lei reprezentând contravaloarea cotei sale părți de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat.
În baza art.46 din Decretul -lege 115/1938 a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului înscris în CF 2932 G nr. top.63/5 și 64/4/1, în sensul că reclamantul deține cota parte de 1/3 cu titlu de moștenire iar cota parte de 2/3 revine reclamanților și cu titlu de cumpărare și partaj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de apel, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare pentru desăvârșirea probațiunii privind formarea a două loturi în natură din imobilul supus partajării.
În dezvoltarea cererii de recurs se arată că recurenta și-a petrecut toată viața în imobilul care face obiectul partajului și de care este legată sufletește.
Deși cota de proprietate a reclamanților este mai mare și dispun de mijloace bănești, ei doresc rezolvarea indiviziunii din scopuri economice în timp ce recurenta pârâtă, păstrarea acestuia pentru familie și pentru că nu are altă locuință.
Întrucât instanța de fond a respins cererea pentru o nouă expertiză, care să fi partajat imobilul în două apartamente și nu a mai avut posibilitatea de a obține ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi în natură în raport de cotele de proprietate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 673//9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama de posibilitatea partajării în natură a imobilului, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre copărtași au făcut îmbunătățiri.
Reglementarea legală în materie are în vedere nu o posibilitate arbitrară și lipsită de o fundamentare suficientă de împărțire în natură, ci situația când imobilul supus partajului este comod partajabil în natură, în sensul asigurării pentru copărtași a unei funcționalități integrale a loturilor ce s-ar putea constitui.
Prin soluția instanței de apel au fost reținute exact elementele care demonstrează imposibilitatea dezmembrării propuse de expert, datorită imposibilității fizice și economice cât și faptul că investițiile intimaților la imobil sunt mai mari decât cele efectuate de recurenta pârâtă.
Examinarea îndreptățirii la atribuirea imobilului, în condițiile în care recurenta are o cotă parte indiviză de 1/3 s-a făcut examinând și situația personală a tuturor copărtașilor. În cadrul acestei examinări a fost luat în seamă ca și criteriu de preferință, împrejurarea că intimații reclamanți au dovedit prin înscrisurile de la dosar că dețin în cont bancar sume importante, având posibilitatea să achite recurentei sulta care i se cuvine potrivit cotei părți de 1/3 din imobil, aceasta având posibilitatea să-și procure o altă locuință.
Susținerea recurentei privind atribuirea în natură a imobilului este neîntemeiată și pentru faptul că legea permite ca în cazul imposibilității împărțirii în natură prin formarea de loturi, inegalitatea de valoare să fie compensată prin sulte, ori recurenta nu are această posibilitate.
Față de existența posibilității de partajare a imobilului către intimații reclamanți, ca urmare a îndeplinirii criteriilor enumerate de art 673/9 Cod procedură civilă în favoarea acestora, soluția adoptată de instanța de apel este întemeiată.
Pentru considerentele relevate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 46/20 octombrie 2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 10 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 15.02.20101
Tehnored AG 18.02.2010/ 5 ex
Jud fond -
Jud apel /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu
