Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (51/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1319
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta - reclamantă - și de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1462/A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-.
Obiectul pricinii - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă - personal și asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocatură " - (fila 11 dosar tribunal), recurentul - pârât, personal și asistat de avocat - C, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 21).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură, la data de 07.10.2009, a fost depusă notă scrisă (în două exemplare), având anexă set de înscrisuri (în două exemplare), din partea recurentei - reclamante, prin care solicită ca instanța să purceadă la soluționarea cauzei, întrucât datorită lipsei posibilităților materiale, nu mai poate susține financiar procesul.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, arată că, în speță, trebuie lămurită problema timbrajului; arată, pe de o parte, că a făcut dovada achitării taxei judiciare (fila 45), dar acest aspect nu s-a menționat în încheierea de ședință, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește recursul declarat de pârât, că instanța nu a determinat taxa judiciară, pe care acesta o datorează, deși i s-a pus în vedere să precizeze valoarea pe care o contestă și să timbreze corespunzător.
Recurentul - pârât, prin avocat, susține că a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale pe aspectul valorii bunului, cererea fiind soluționată favorabil, astfel încât motivul de recurs pe acest aspect nu mai subzistă; în realitate, ceea ce contestase prin recurs, era împrejurarea că în mod eronat, s-a reținut în dispozitivul altă sumă decât cea stabilită prin raportului de expertiză.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, arată că, într-o atare împrejurare,
este necesar ca partea adversă, să precizeze și, în scris, cadrul procesual, asupra căruia instanța de recurs urmează a se opri.
Curtea, în urma deliberării, constată că primul motiv de recurs a făcut în realitate obiectul cererii de îndreptare a erorii materiale, soluționate de tribunal.
Recurentul - pârât, prin avocat, învederează că, dat fiindcă valoarea de circulație a bunului imobil este mult mai mică, la momentul actual, valoarea sultei pe care acesta o datorează este mare, ținându-se seama și de cota sa de contribuție, apreciind că ar putea fi reținută o îmbogățire fără just temei a părții adverse, cu atât mai mult cu cât se impune pronunțarea unei hotărâri care să aibă la bază valoarea de circulație reală a apartamentului.
Mai arată că, bunul nu poate fi vândut într-un termen scurt, sens în care se impune acordarea unui termen rezonabil, în vederea achitării sultei.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, apreciază că, în realitate, susținerea recurentului - pârât legată de aspectul îmbogățirii fără just temei, reprezintă un motiv nou de recurs, astfel încât invocă excepția de nulitate a recursului, atât pentru faptul că respectiva critică a fost formulată peste termenul prevăzut de lege, cât și pentru faptul că, în opinia sa, aceasta nu se încadrează între cazurile prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă.
Având cuvântul, recurentul - pârât, prin avocat, solicită respingerea excepției nulității recursului, nefiind vorba despre un motiv nou de recurs. Singura critică legată de valoarea sultei ce urmează a fi calculată prin raportare la valoarea reală a bunului, poate fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Curtea acordă cuvântul părților în susținerea respectiv combaterea criticilor formulate pe calea recursurilor promovate, urmând a se apleca cu precădere asupra excepției de nulitate invocate de recurenta reclamantă.
Recurenta - reclamantă -, prin avocat, solicită admiterea criticilor invocate potrivit pct.4 și 9 al textului art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Criticile recursului privesc două aspecte, respectiv depășirea atribuțiilor instanței de apel și nelegalitatea hotărârii atacate; în ceea ce privește depășirea atribuțiilor instanței de apel, arată că există o încheiere de ședință din data de 16.04.2007, prin care părțile, după formularea cererii reconvenționale, au stabilit că vor vinde apartamentul la valoarea de 55.000 EURO, situație de care instanța a luat act, fiind vorba de o tranzacție; ulterior, fără a se administra probatorii, fără a se purta discuții în ceea ce privește cota de contribuție, s-a stabilit că pârâtul are o cotă contribuție mai mare decât reclamanta, la dobândirea bunurilor; față de această situație, solicită să se constate că instanța de apel, în mod greșit, nu a admis și acest motiv de apel.
Solicită desființarea, în parte, a hotărârii recurate și să se constate cota de contribuție egală a părților la masa partajabilă.
Solicită constatarea nulității recursului declarat de pârâtul și, în subsidiar, respingerea acestuia; nu solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul - pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului reclamantei și admiterea recursului său astfel cum a fost formulat.
Cu privire la cota de contribuție, părțile s-au înțeles, la instanța de fond, respectiv asupra procentului de 50 % la dobândirea bunurilor. La termenul de judecată din data de 13.04.2006, s-a reținut că pârâtul și-a modificat cererea reconvențională, prin care a solicitat partajarea bunurilor mobile și atribuirea bunului imobil reclamantei, convenind cu aceasta să vândă apartamentul și să împartă banii. Ulterior, prin încheierea interlocutorie, părțile s-au răzgândit, iar în instanța de apel s-au înțeles doar asupra valorii imobilului; după pronunțarea încheierii interlocutorii, partea adversă a renunțat la proba cu expertiză, arătând că își însușește valoarea imobilului de 55.000 EURO.
Instanța de apel a admis concluziile raportului de expertiza și conform dispozițiilor art. 6735din Codul d e procedură civilă, a stabilit cotele de contribuție ale fiecărei părți, ținând seama de probele administrate în cauză și în virtutea cărora a rezultat că, pârâtul a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor; solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 06.02.2006, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea bunurilor comune mobile și imobile, dobândite în timpul căsătoriei, urmând a se reține în favoarea sa o cotă de contribuție de 70%, iar în favoarea reclamantei o cotă de contribuție de 30%, în privința dobândirii bunurilor.
Părțile au solicitat, în egală măsură, atribuirea în natură a apartamentului nr.23 situat în B,-,.16,.A,.6, sectorul 2.
Cererea reconvențională a fost modificată la data de 13.04.2006, pârâtul arătând că solicită partajarea în cote egale a bunurilor mobile și înstrăinarea imobilului, urmând ca suma obținută să fie împărțită, deopotrivă, în cote egale; a precizat că modalitatea de partajare propusă întrunește și consimțământul reclamantei.
La data de 01.03.2007, instanța a pronunțat o încheiere interlocutorie, în conformitate cu prevederile art.6735și 6736Cod procedură civilă, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție de 40% a reclamantei - pârâte și 60% a pârâtului - reclamant, imobilul situat în B,-,.16,.A,.6,.23, sectorul 2 și bunurile mobile indicate în cuprinsul hotărârii.
Bunurile mobile au fost partajate prin bună învoială, fiind depus în acest sens la dosar procesul - verbal întocmit de părți la data de 26.04.2007, dată la care acestea au învederat, totodată, că insistă în cererile formulate, privind constatarea calității de bun propriu pentru parte din bunurile menționate în cuprinsul cererii principale, respectiv reconvenționale.
Prin sentința civilă nr.5519/28.06.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis în parte cererile formulate; a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei - pârâte următoarele bunuri mobile: șifonier cu 3 uși, comodă, pat mijloc cu 2 noptiere, toaletă cu scaun, lenjerii de pat, troiță, calorifer electric, bunuri aflate în posesia pârâtului; a constatat că sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant următoarele bunuri mobile: TV, ministație LG, pat pliant, scule și dispozitive de lucru, lustră cu 2 brațe, masă de bucătărie cu 2 scaune, cărți de specialitate, termometru cu mercur optic, cuțit de vânătoare cu de, ceas de mana, un inel de aur bărbătesc, cărți de specialitate; a completat masa bunurilor comune dobândite de parți în timpul căsătoriei cu următoarele bunuri mobile: bibliotecă, masa de 12 persoane și 6 scaune tapițate, ceas tip mobilă, ceas de masă cu suport cu scene de vânătoare, covor persan, masă cu 4 scaune și aragaz de voiaj, 1 ceas de buzunar, 1 canapea de 1 persoană, coarne, 12 prosoape, 3 servicii masă complete, suport pahare, tablou lemn sculptat și piuliță; a dispus sistarea stării de devălmășie a părților cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei; a atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr.1 format din următoarele bunuri mobile și imobile: apartamentul nr.23, situat în B,-,.16,.A,.6, sector 2, compus din 3 camere și dependințe, cu o valoare stabilită de părți, de 55.000 Euro, autoturismul marca 1310 cu o valoare stabilită de părți de 10.000 Ron, mobilă de sufragerie compusă din bibliotecă, oglindă, masa sufragerie, TV, mobilă hol, compusă din canapea 2 persoane extensibilă, 2 fotolii, mobila dormitor, compusă din dormeză, birou, mobila de bucătărie, compusă din bufet 2 corpuri, dulap cu șifonier cu ușă, (bufet de bucătărie), frigider Arctic, saltea de lână, 2 covoare persane, 2 traverse persane, perdele, jaluzele, 2 seturi draperii, 2 tablouri, mașină de cusut, 2 ceasuri de perete electronice, 2 veioze tip aplică, radiocasetofon, mașina de spălat, aspirator Ideal, 6 scaune pliante, o plapumă lână, 2 pilote, 2 perne, 1 pătura sintetică, cărți de specialitate și cele personale, un cort de 4 persoane, un sac de dormit, un mixer, storcător de fructe, un ștergar de melană (artizanat), oale și cratițe ramase, conform învoielii părților, precum și următoarele bunuri mobile cu o valoare totală de 170 lei și anume bibliotecă (50 lei), masă 12 persoane plus 6 scaune tapițate (50 lei), ceas tip mobilă (10 lei), ceas masă cu scene de vânătoare (10 lei), un ceas de buzunar (20 lei), o canapea de o persoană (10 lei); a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr.II format din următoarele bunuri mobile: măsuță, 4 tablouri, (lupii, anotimpul iarna, nud, natura moartă), ceas pendul, două colțare lemn, două paturi, pernele, 6 lenjerii pat desperecheate, restul de cărți rămase, o butelie aragaz, 8 seturi x 6 pahare, 1 set tacâmuri inox, 4 tăvi inox, 6 platouri ceramică, vaza, o fructieră albastră, un serviciu cafea pentru 6 persoane, două coșuri de pâine inox, două ștergare de borangic, cratițe și oale și anume: oala sub presiune, cratița emailată 8 cu, strecurătoare emailată, oala inox 2, cu și oala inox 10 cu, conform învoielii părților, precum și următoarele bunuri mobile cu o valoare de 415 lei și anume: coarne de (3 lei), 12 prosoape (60 lei), 3 servicii masa complete (300 lei), suport pahare (10 lei), tablou de lemn sculptat (40 lei), piulița (2 lei); a obligat pârâtul-reclamant la plata sultei în cuantum de 3.819 lei și 22.000 Euro, către reclamanta-pârâtă, pentru echivalarea loturilor; a obligat pârâtul - reclamant să predea reclamantei-pârâte bunurile mobile aflate în posesia lui incluse în lotul nr.II, atribuit acesteia; a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți cu procesul.
Pentru a hotărî astfel, instanța a luat în considerare încheierea interlocutorie din data de 01.03.2007 și a ținut seama de învoiala părților cu privire la modalitatea partajării bunurile mobile (procesul - verbal din 26.04.2007).
A reținut, totodată, că părțile au renunțat la administrarea expertizelor tehnice imobiliară, auto și prețuitoare a bunurilor mobile, convenind asupra valorii bunurilor pretinse a fi comune sau proprii.
S-a reținut, astfel, că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit apartamentul nr.23, situat în B,-,.16,.A,.6, sectorul 2, compus din 3 camere și dependințe, precum și bunurile mobile precizate în cuprinsul încheierii interlocutorii.
Din dovezile administrate, instanța a reținut că sunt bunuri proprii ale reclamantei - pârâte, șifonierul cu 3 uși, comoda, patul de mijloc cu două noptiere, toaleta cu scaun, lenjeriile de pat, troița și caloriferul electric (bunuri aflate în posesia pârâtului), și că sunt bunuri proprii ale pârâtului - reclamant TV, ministația LG, patul pliant, sculele și dispozitivele de lucru, lustra cu două brațe, masa de bucătărie cu 2 scaune, cărțile de specialitate, termometrul cu mercur optic, cuțitul de vânătoare cu de, ceasul de mână și inelul de aur bărbătesc.
Cu privire la celelalte bunuri mobile, respectiv bibliotecă, masă pentru 12 persoane, 6 scaune tapițate, ceas tip mobilă, ceas de masă cu suport cu scene de vânătoare, covor persan, masă cu patru scaune și aragaz de voiaj, un ceas de buzunar, o canapea pentru o persoană, coarne, prosoape, trei servicii de masă complete, suport pahare, tablou lemn sculptat și piuliță, instanța a apreciat că părțile nu au probat calitatea de bunuri proprii ale uneia sau celeilalte, nefiind răsturnată prezumția comunității de bunuri instituită de art.30 Codul familiei.
În legătură cu atribuirea imobilului, instanța a reținut că pârâtul - reclamant a avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune, că starea sănătății sale este precară, că acesta nu are o altă locuință, dar și faptul că între părți a intervenit o învoială pe acest aspect.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat apelanta că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, stabilind o cotă de 10% peste ceea ce părțile s-au învoit, că hotărârea se sprijină pe motive contradictorii și străine de natura pricinii, că este nemotivată în fapt și în drept, în sensul că în legătură cu suplimentul de contribuție și criteriile de preferință pentru atribuirea imobilului nu s-au administrat dovezi.
O împărțire justă și echitabilă presupunea luarea în considerare a valorii de circulație a apartamentului, cu atât mai mult cu cât niciunul din soți nu a efectuat îmbunătățiri care să conducă la sporirea valorii bunului.
Cum părțile ajunseseră la un acord, a precizat apelanta, pronunțarea încheierii interlocutorii nu mai era necesară.
Apelul a fost admis prin decizia civilă nr.1462 A/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, fiind schimbată în parte sentința în sensul că valoarea imobilului este de 83.485 euro, iar cuantumul sultei datorate de pârâtul - reclamant este de 3.819 lei și 32.994 euro; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A constatat tribunalul că atât încheierea interlocutorie, cât și hotărârea judecătorească întrunesc elementele prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, astfel încât această critică este neîntemeiată.
Încheierea interlocutorie s-a pronunțat în condiții de deplină legalitate, de vreme ce părțile nu au încheiat o tranzacție, motivul fiind determinat de împrejurarea că nu s-au înțeles asupra componenței masei partajabile și cotelor de contribuție.
Instanța de apel a apreciat că reclamanta nu a administrat dovezi din care să rezulte o cotă de contribuție superioară a sa la dobândirea bunurilor comune.
În legătură cu valoarea de circulație a imobilului, s-a reținut că aceasta corespunde valorii stabilite prin raportul de expertiză efectuat în faza apelului, respectiv 82.465 euro.
Împotriva deciziei au promovat recurs ambele părți.
Recurenta - reclamantă - pârâtă a criticat soluția pentru nelegalitate, arătând că prin hotărârea pronunțată instanța a acordat pârâtului - reclamant o cotă de contribuție suplimentară de 10%, peste învoiala părților consemnată în încheierile de ședință.
Totodată, a precizat că hotărârea se sprijină pe motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Modificând cadrul procesul cu care a fost învestită (înțelegerea părților sub aspectul contribuției) instanța a nesocotit și dispozițiile referitoare la plata taxei de timbru corespunzătoare cotei de contribuție stabilite în favoarea pârâtului.
În lipsa învoielii părților, reclamanta arată că nu ar fi renunțat la administrarea dovezilor privind evaluarea bunului imobil, cu atât mai mult cu cât o împărțire justă și echitabilă trebuie să țină seama de valoarea de circulație a imobilului.
Deși bunurile partajabile au fost folosite exclusiv de pârât nu s-a pus problema stabilirii gradului de uzură, tocmai datorită înțelegerii părților, așa cum tot din acest considerent nu trebuia pronunțată o încheiere interlocutorie, instanța depășindu-și limitele învestirii.
Prin recursul declarat, pârâtul - reclamant arată că, deși, potrivit raportului de expertiză întocmit în faza apelului, valoarea de circulație a imobilului este de 82.465 euro, în dispozitivul deciziei se precizează o valoare mai mare (83.485 euro) fără a se arăta și considerentele care o fundamentează.
Arată recurentul că în hotărâre nu se precizează valoarea în lei a bunului și nici momentul la care trebuie să se raporteze partea care datorează sultă pentru a stabili echivalentul în lei al sumei în euro, menționate în hotărâre (cursul leu-euro).
Instanța nu a stabilit un termen înăuntrul căruia să se achite integral sulta, iar această împrejurare este de natură să afecteze situația celui care datorează sultă, prin faptul că prețurile de piață ale apartamentelor sunt în continuă scădere, iar obligația este calculată la valoarea stabilită prin expertiză și care este ridicată.
Recurentul - pârât (intimat) a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat; a precizat că prima instanță a reținut în mod corect că între părți nu a intervenit o tranzacție privind cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune sau modul lor de partajare, că reclamanta a renunțat la administrarea expertizei imobiliare ulterior pronunțării încheierii de admitere în principiu, când deja se stabilise în favoarea pârâtului cota de contribuție de 60%, că taxa de timbru aferentă diferenței de 10% din valoarea masei de partaj a fost achitată în mod corespunzător la fond.
Recurenta - reclamantă a depus la dosar înscrisuri (chitanțe, facturi, acte medicale) în susținerea pretențiilor formulate.
Cu ocazia dezbaterilor orale recurentul - pârât a precizat că primul motiv al recursului promovat, referitor la diferența dintre valoarea de circulație a imobilului menționată în considerente și cea cuprinsă în dispozitiv, nu mai subzistă, dat fiind că această chestiune a fost rezolvată pe calea îndreptării erorii materiale, astfel încât nu se mai justifică nici satisfacerea taxei de timbru la valoarea sumei contestate; a arătat că singura critică în recurs rămâne cea legată de valoarea imobilului, care între timp a scăzut, astfel încât cuantumul sultei datorate, stabilită la valoarea de expertiză, este ridicat, aspect ce conduce la îmbogățirea fără just temei a reclamantei.
În raport de această poziție s-a invocat de către recurenta - pârâtă, prin apărătorul său, excepția nulității recursului, atât din perspectiva formulării unui nou motiv de recurs, cât și din perspectiva neîncadrării acestei critici în prevederile art.304 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondată.
Astfel, din cuprinsul motivelor recursului promovat de pârât, reiese că recurentul a criticat faptul că instanța nu a stabilit momentul la care debitorul obligației de plată a sultei urmează a se raporta în scopul efectuării plății, din perspectiva cursului leu - euro (suma fiind stabilită în euro), argumentând că acest aspect îl prejudiciază, de vreme ce valoarea de piață actuală a imobilului a scăzut, iar sulta a fost calculată prin raportare la valoarea stabilită prin expertiză.
Ca atare, motivul invocat nu este nou, fiind formulat în termenul prevăzut de lege, iar criticile pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dat fiind că vizează aplicarea dispozițiilor specifice materiei partajului, cu privire la asigurarea unei depline egalități a copartajanților din toate punctele de vedere, inclusiv cel al evoluției economice și financiare a pieței.
Examinând legalitatea deciziei atacate, din perspectiva criticilor formulate de părți, Curtea apreciază că ambele recursuri promovate sunt nefondate.
1) În privința recursului promovat de reclamanta - pârâtă, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica referitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut, respectiv a unei cote de contribuție suplimentare de 10%, la dobândirea bunurilor comune, în beneficiul pârâtului.
Este adevărat că la data de 13.04.2006 pârâtul - reclamant a propus o evaluare provizorie a bunurilor ce constituie masa de împărțit și a învederat că înțeleg să solicite partajarea bunurilor mobile și atribuirea lor în cote egale, convenind cu reclamanta asupra înstrăinării imobilului și a împărțirii în cote egale a sumei obținute, însă învoiala părților nu a fost materializată în concret, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul încheierii de admitere în principiu, astfel încât nu a putut fi valorificată de instanță în sensul producerii de efecte juridice.
Instanța a procedat în atare împrejurare la analiza pretențiilor formulate de părți prin cererile depuse la dosar (introductivă și reconvențională), stabilind contribuțiile fiecăreia pe baza dovezilor administrate, sens în care nu se poate susține că s-a trecut peste învoiala părților și s-a depășit cadrul procesual stabilit în virtutea principiului disponibilității.
Nu este fondat nici motivul referitor la considerentele contradictorii și străine de natura pricinii, care fundamentează decizia atacată.
Atât prima instanță cât și instanța de apel și-au argumentat judicios raționamentele, soluția pronunțată fiind lipsită de echivoc.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă, deopotrivă, că în etapa procesuală a fondului instanța a stabilit în sarcina pârâtului reconvenient obligația satisfacerii taxei de timbru corespunzătoare cotei de contribuție majorate pretinse (10%), iar acesta s-a conformat dispozițiilor (filele 240, 257 dosar fond), astfel că nu se poate reține că soluția a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor legale specifice (Legea nr.146/1997).
Nici relația de intercondiționare dintre conduita procesuală a reclamantei de renunțare la administrarea expertizei și învoiala părților referitoare la cotele de contribuție și modalitatea aleasă pentru partaj nu se verifică, de vreme ce o atare poziție a fost exprimatăulteriorpronunțăriiîncheierii de admitere în principiu, prin care s-au stabilit aceste aspecte, și a fost justificată de lipsa posibilităților materiale.
Aspectele care au condus la lipsa de eficiență juridică a unei învoieli nematerializate în concret, stau, deopotrivă, la baza combaterii susținerii privitoare la problema stabilirii gradului de uzură al bunurilor, o atare solicitare fiind la îndemâna reclamantei pe parcursul procesului de partaj, inclusiv după pronunțarea încheierii interlocutorii, conform art.673 Cod procedură civilă.
În mod eronat a apreciat recurenta - reclamantă că, pronunțând această încheiere, instanța a depășit limitele învestirii.
Așa cum s-a arătat, de vreme ce părțile nu au concretizat intenția manifestă privind partajarea bunurilor comune și stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea acestora, procedura împărțelii trebuia urmată, iar una din etapele acesteia este reprezentată de încheierea de admitere în principiu (art.6735și următoarele Cod procedură civilă).
2) În privința recursului declarat de pârâtul - reclamant se constată că prin încheierea din 04.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a îndreptat erorile materiale strecurate în decizia ce face obiectul prezentului recurs, la cererea pârâtului, astfel încât motivul de recurs relativ la aceste chestiuni nu mai subzistă.
S-a menționat în dispozitivul încheierii că valoarea imobilului în discuție este de 82.465 euro, respectiv 301.000 lei (la un curs euro/leu de 3,65), iar valoarea sultei de 3.819 lei și 32.986 euro, respectiv 120.398,9 lei (la același curs), fiind astfel satisfăcută și exigența precizării sumelor în monedă națională.
Pe de altă parte, stabilireatermenuluiîn care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul direct prin hotărârea asupra fondului (art.67310alin.4 Cod procedură civilă) urmează să plătească, se dispune la cererea expresă a acestuia, ori această condiție nu este îndeplinită, de vreme ce o atare solicitare a fost formulată doar în faza apelului.
Lipsa precizării intervalului de plată a sultei nu poate avea un efect păgubitor asupra debitorului obligației, decât în ipoteza în care executarea este întârziată nejustificat.
Împrejurarea că în timp valoarea bunurilor (imobile) fluctuează, reprezintă un aspect firesc al evoluției economiei de piață, iar posibilitatea limitării consecințelor acestui fenomen nu poate avea un caracter absolut, după cum eventuala scădere a prețului pieții nu reprezintă în mod automat o îmbogățire fără justă cauză a creditorului obligației, nefiind întrunite cerințele esențiale ale incidenței faptului juridic cu caracter ilicit.
În consecință, în temeiul art.137 Cod procedură civilă coroborat cu art.306 Cod procedură civilă va respinge excepția nulității recursului promovat de pârât, iar în baza art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul - reclamant.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta - reclamantă - pârâtă și de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1462 A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
.
2 ex./15.02.2010
TB-3 -;
Jud.2 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ilie, Ionelia Drăgan
