Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1910/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1362
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 647 din 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și și cu intimatul reclamant.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru ieșire din indiviziune.
La apelul nominal se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei pârâte și lipsesc recurentul reclamant, precum și intimații pârâți, și intimatul reclamant.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Curtea constată că recursul a fost legal timbrat cu suma de 9 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 2 lei, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, care nu este evaluabil în bani și că, dintr-o eroare, s-a stabilit prin rezoluție administrativă, la data înregistrării dosarului, că recursul urmează a fi timbrat la valoare.
Avocatul intimatei pârâte arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, urmând a se pune concluzii și cu privire la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.
Avocatul intimatei pârâte solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului, apreciind că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute la art. 304 din Codul d e procedură civilă.
După deliberare, Curtea respinge excepția nulității recursului, apreciind că motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, pot fi încadrate în prevederile art. 304 din Codul d e procedură civilă, în raport de care se va face analiza recursului.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, susținând că partea recurentă nu a adus dovezi în susținerea cererii sale.
Pentru toate motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, solicită respingerea recursului.
Nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr.2962/25.02.2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună dezbaterea succesiunii defunctului privind averea imobilă a acestuia înscrisă în actul de partaj voluntar din 28.02.1949.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că fratele său, cu ultimul domiciliu în B,-, sectorul 1, decedat la 27.11.1982 fără ca succesiunea să fie dezbătută; mai exact, procedura succesorală a fost suspendată și părțile îndrumate la instanța judecătorească competentă conform încheierii pronunțate de notariatul de Stat al Sectorului 1 B la 22.04.1982.
La 04.12.1993 a decedat și soția fratelui său, succesiunea acesteia fiind acceptată de o nepoată a sa, conform certificatului de moștenitor nr.1022/11.05.1994.
Masa succesorală a defunctei nu cuprinde nici măcar parțial averea imobilă a defunctului obținută prin actul de partaj voluntar din anul 1949, fapt pentru care a solicitat dezbaterea succesiunii. Conform actului de partaj invocat, averea imobilă a defunctului cuprindea: bucata, livadă. 134, lat. 50 și pădure (. 134, lat. 30 ), în suprafață de 1,20 ha, vecină la cu, la cu moștenitorii FI., la cu și și la cu; bucata la "mal" deasupra coastă și sub "mal" în suprafață de 2, 528 ha, vecină la cu., la cu, la cu moștenitorii lui și la cu moștenitorii lui și; bucata "" fântână,. de 124 lat. de 9, vecină la cu Preot, la cu, la cu și la cu Preot; bucata "" la, lungă 70, lată de 22, vecină la cu Șt., la cu, la cu și la cu drumul și bucata la "", de, în suprafață de 0,500 ha vecină la cu șoseaua comunală, la cu Gh. și alții și la cu moștenitorii lui.
La data de 18.06.2004, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat faptul că reclamantei i s-a prescris dreptul de opțiune succesorală.
În motivare, pârâta a arătat că, astfel cum rezultă din încheierea Notariatului de Stat din 22.04.1982 dată cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului, singurii succesori care s-au prezentat acceptând moștenirea în termen sunt soția defunctului, autoarea sa și fratele defunctului, ei fiind cei care si-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.
Ceilalți patru frați ai defunctului, și anume, și reclamanta nu au făcut niciun fel de acte de acceptare a moștenirii defunctului lor frate.
Ca atare, a intervenit prescripția dreptului de opțiune succesorală, ca urmare a neexercitării acestuia în termenul consacrat de art.700 Cod civil, sancțiunea fiind stingerea dreptului la acțiune în sens material.
Prin urmare, reclamanta, fiind o persoană străină de moștenire, nu poate justifica niciun interes în promovarea unei cereri de dezbaterea a acestei succesiuni, soluția ce se impune fiind respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, pârâta a arătat că la data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba, respectiv 27.11.1981, autoarea sa întrunea toate condițiile pentru a putea moșteni pe decujus.
Cota succesorală la care era îndrituită autoarea sa este de din masa succesorală; pentru deschiderea succesiunii ea venea în concurs numai cu colateralii privilegiați ai defunctului ei soț, neexistând alți moștenitori legali sau testamentari.
Pârâta este succesoarea universală a, decedată la data de 04.12.1993, neintrând în concurs cu alți moștenitori legali sau testamentari, așa cum rezultă din testamentul olograf al acesteia, autentificat la cererea testatoarei prin încheierea nr.16033 din data de 5.09.1991 a Notariatului de Stat al Sectorului 1 și din certificatul de moștenitor nr.1022 din 11.05.1994. Lipsa din certificatul de moștenitor a bunurilor imobile ce formează obiectul prezentei pricini se datorează necunoașterii existentei acestora și nu poate avea efecte juridice asupra cotei ce i se cuvine din aceste terenuri.
La termenul din 7.09.2004, instanța a unit excepția prescripției cu fondul, iar la termenul din 1.02.2005, calificând-o ca fiind excepția lipsei calității procesuale active, a pus-o în discuția părților.
Prin sentința civilă nr.1132/08.02.2005, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.500.000 lei și 978 USD, echivalent în lei la data plății, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru a avea calitatea procesuală activă aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
În cazul cererilor având ca obiect dezbaterea unei succesiuni, ceea ce presupune stabilirea moștenitorilor, a masei succesorale și a cotelor ce se cuvin moștenitorilor, calitate procesuală activă nu poate avea decât o persoana care întrunește condițiile pentru a fi moștenitor al defunctului și, ca atare, este titular ai unei cote din bunurile moștenite.
Pentru ca o persoana să poată succede la moștenirea alteia este necesar să îndeplinească, pe lângă condițiile de a avea capacitate succesorală și de a nu fi nedemna de a moșteni, și pe aceea de a fi chemată la moștenire, adică de a avea vocație succesorală, legală sau testamentară.
Reclamanta a invocat în motivarea acțiunii calitatea de sora a defunctului, ceea ce ar implica vocația succesorală legală în calitate de colateral de gradul II.
Cu toate că avea, conform art.1169 cod civil și art.129 alin.1 Cod procedură civilă, obligația de a-și dovedi susținerile, reclamanta nu a depus la dosar acte de stare civilă în dovedirea acestei calități și nici nu a administrat probe din care să rezulte că nu este înlăturată de la moștenire de un alt succesibil, chemat de lege în preferabil sau de un legatar.
Calitatea de moștenitor implică, pe lângă vocația succesorală, și efectuarea unor acte de acceptare a moștenirii în cadrul termenului legal de opțiune.
În dreptul român, atât în cazul moștenirii legale, cât și în cazul moștenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniu operează de drept din momentul deschiderii succesiunii, fără vreo manifestare de voința din partea succesibilului și chiar fără știrea lui.
Cu toate că transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moștenirii, ea nu are caracter definitiv și obligatoriu. Dimpotrivă, ca principiu de ordine publică, legea apreciază că nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine.
Prin urmare, succesibilul are dreptul de a alege - numit drept de opțiune succesorală - între consolidarea titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și desființarea acelui titlu prin neacceptare.
Pentru ca soarta juridică a moștenirii să nu rămână multă vreme incertă, dreptul de opțiune trebuie să fie exercitat, potrivit art.700 Cod civil, într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii. În cazul în care succesibilul nu își exercită în termen acest drept, el este considerat străin de moștenire prin neacceptare.
După cum s-a stabilit în practica judecătorească și în literatura de specialitate, ceea ce interesează din punctul de vedere al începutului prescripției dreptului de opțiune este data decesului celui care lasă moștenirea. Termenul de prescripție începe sa curgă de la acest moment, chiar dacă succesibilul a luat cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea.
Reclamanta nu a dovedit însă că ar fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită în cadrul termenului de 6 luni și nici că ar fi intervenit un caz de suspendare/întreruperea a termenului de prescripție sau a unei situații care justifică repunerea în termen.
Deși la termenul din 11.01.2005, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu martori, aspectele care tindeau a fi dovedite priveau alte împrejurări, astfel că a fost respinsă de instanța de fond ca nefiind utilă cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 2566/2005 (număr unic -) la data de 29.06.2005, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin serviciul registratură, s-a depus la dosar un certificat de deces al apelantei-reclamante, iar prin încheierea de ședință din data de 07.10.2005, în temeiul art.243 alin.1 pct.1 proc.civ. tribunalul a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă, (decedată), împotriva sentinței civile nr.1132/08.02.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr.2962/2004, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și, și, până la data când vor fi indicați moștenitorii.
La 10.04.2006, în calitate de moștenitor al defunctei reclamante, a depus la dosar motivele de apel ce înțelege a le invoca împotriva hotărârii atacate, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, ca fiind în mod vădit netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, a arătat că reclamanta a probat cu rigurozitate calitatea sa procesuală activa în prezenta cauza, aceasta, împreună cu ceilalți pârâți - chemați în judecată, având vocație succesorală la succesiunea defunctului frate, în calitate de colaterali privilegiați în cotele prevăzute de lege.
De asemenea, textul de lege privind acceptarea succesiunii în termen nu este aplicabil în cauză, deoarece bunurile imobile ce au aparținut defunctului, în urma partajului voluntar din 11 aprilie 1949, s-au aflat în posesia continuă a fraților săi (cei chemați în judecată), fapt ce le conferă calitatea de acceptanți ai moștenirii ce le revine de drept.
Apelantul a solicitat a se constata că testamentul autentificat sub nr.16033/03.09.1991 de Notariatul de Stat al sectorului 1, prezentat de către pârâta în justificarea așa-ziselor sale pretenții, este fals. Acest fapt a fost probat prin expertiza grafologică de la dosar și Ordonanța nr.552/P/21 martie 2006 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, fapt ce conduce la excluderea pârâtei de la moștenire.
Ulterior, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamant, a celuilalt moștenitor al defunctei, numitul.
În ședința publică din data de 27.10.2006, s-a învederat instanței că intimatul-pârât a decedat, urmând să facă diligențe pentru indicarea moștenitorilor.
Apelantul-reclamant, în calitate de moștenitor al defunctei, a declarat că înțelege să renunțe la judecată și la eventuale drepturi ce ar putea obține din moștenirea unchiului său, dar nu și la drepturile ce-i revin de pe urma mamei.
Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2006, tribunalul a luat act de declarația apelantului-reclamant, în sensul că înțelege să renunțe la judecată și la eventuale drepturi ce ar putea obține din moștenirea unchiului său, dar nu și drepturile ce-i revin de pe urma mamei.
La data de 23.03.2007, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la apelul formulat de către reclamanta - prin moștenitor, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr.1132/2005 Judecătoria Sector 1, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, că instanța de fond a respins în mod întemeiat cererea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, drept consecință a incidenței prescripției dreptului de opțiune succesorală, conform art.700 alin.1 Cod civil.
Intimata-pârâtă a solicitat a se constata faptul că termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală - 6 luni de la deschiderea succesiunii - este aplicabil tuturor categoriilor de moștenitori (fie ei moștenitori legali, legatari universali sau legatari cu titlu universal).
Conform mențiunilor încheierii Notariatului de Stat Local al Sectorului 1 datată 22.04.1982, la dezbaterea succesiunii defunctului au fost prezenți numai doi dintre succesibilii acestuia: - soția supraviețuitoare - și - fratele defunctului.
doi moștenitori au fost singurii care au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni de la deschiderea moștenirii.
Ca efect al prescripției, succesibilii care nu își exercită acest drept de opțiune în termenul legal devin străini de moștenire. În aceste condiții, stingerea dreptului de opțiune prin incidența prescripției atrage și stingerea vocației succesorale.
Ca urmare, nu poate fi vorba de o vocație succesorală a reclamantei pentru moștenirea defunctului, vocație în temeiul căreia să se justifice calitatea procesuală activă.
Mai mult, nu poate fi vorba nici de o posesiune de drept a succesiunii, în accepțiunea art.653 Cod civil, în ceea ce-i privește pe frații defunctului, astfel cum se susține de către moștenitorul reclamantei., ca beneficiu al legii, este aplicabilă exclusiv rudelor în linie dreaptă - descendenți sau ascendenți ai defunctului, astfel cum stabilește textul de lege mai sus amintit: "Descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului. Ceilalți moștenitori intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției".
În consecință, nu se poate invoca de către colateralii privilegiați o posesiune de drept a moștenirii, fără a mai fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor cu respectarea termenului legal de exercitare a dreptului de opțiune succesorală.
Cu privire la susținerile apelantei, prin moștenitor, referitoare la falsificarea testamentului autentificat sub nr.16033/03.09.1991 - Notariatul de Stat Sector 1, solicită suspendarea cauzei având în vedere existența pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 dosarului nr.3871/P/2006, dosar având ca obiect plângerea formulată împotriva intimatei-pârâte de către sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri și uz de fals, prevăzute de art.288, respectiv 291 Cod penal.
În aceste condiții, având în vedere faptul că acest dosar privește un înscris pe care sunt întemeiate solicitările intimatei-pârâte în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.244 alin.1. pct.2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, intimata a arătat că, așa cum a solicitat și în fața instanței de fond, în situația în care se va considera că reclamanta și-a justificat calitatea procesuala activă, s-a solicitat a se stabili cotele succesorale, observând că îndeplinea, Ia data decesului soțului său, toate condițiile legale pentru a veni Ia moștenirea acestuia, respectiv avea capacitate succesorală, fiind în viață la momentul deschiderii succesiunii lui decujus (art.654 Cod civil); nu era nedemnă a moșteni, nefiind incidente nici unul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art.655 Cod civil; avea vocație succesorală concretă, încadrându-se într-o categorie îndreptățită conform legii (Legea nr.319/1944) a veni la moștenire.
În aceste condiții, autoarea pârâtei beneficia de drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, astfel cum sunt acestea reglementate de art.1, 4 și 5 din Legea nr.319/1944. În consecință, cota ce îi revenea autoarei pârâtei, dat fiind concursul acesteia exclusiv cu clasa colateralilor privilegiați, era de din masa succesorală.
Cota de din moștenirea defunctului a fost transmisă intimatei, prin legat universal, în baza căruia a fost emis certificatul de moștenitor nr.1022/1994 de Notariatul de Stat Sectorul 1
Având în vedere calitatea intimatei-pârâte de legatar universal al defunctei, trebuie subliniat faptul că acceptarea legatului a fost făcută conform principiuluinemo pro parte heres,aceasta constituind un act juridic indivizibil ce privește întreaga moștenire a autoarei pârâtei (inclusiv bunurile a căror existență nu a fost cunoscută la momentul emiterii certificatului de moștenitor).
Drept consecință, solicită acordarea unei cote succesorale de din moștenirea de pe urma defunctului, această cotă revenind pârâtei, dată fiind calitatea de legatar universal al soției defunctului.
În temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea în mod definitiv a cauzei penale, ce formează obiectul dosarului penal nr.3871/P/2006, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol, în sensul că s-a dispus începerea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals cu privire la testamentul autentificat sub nr.16033/3.09.1991 al Notariatului de Stat Sector 1, act pe care își întemeiază pretențiile.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 27.02.2009, la cererea apelantului-reclamant, acesta arătând că moștenitorii intimatului-pârât sunt și.
La data de 08.05.2009, apelantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că solicită continuarea judecării apelului.
În motivarea cererii, a arătat că Judecătoria Sectorului 1 Bar eținut corect situația de fapt, dar a dispus greșit, admițând excepția lipsei calității succesorale active a apelantei-reclamante, care nu ar fi făcut acceptarea succesiunii în termenul de 6 luni.
Astfel, apelantul a arătat că a decedat pe 27.11.1982, fără ca succesiunea să fie dezbătută, mai exact, procedura succesorală a fost suspendată de către notar și părțile îndrumate la instanța judecătorească competentă, conform încheierii pronunțate de Notariatul de stat local al sectorului 1 B în dosarul nr.525 la data 22.04.1982.
Ținând seama de cele solicitate de prin acțiunea introdusă la Judecătoria sectorului 1 B, dosar nr.2962/2004, cât și de cele corect reținute în sentința civilă nr.1132/2005, instanța ar fi trebuit să constate că procedura succesorala s-a efectuat de către notar cu ignorarea prevederilor legale în materie, întrucât aceasta nu a stabilit care sunt moștenitorii lui și calitatea lor și nici nu i-a citat, care este întinderea drepturilor acestora și compunerea masei succesorale.
Astfel, deși nu a citat toți succesorii, notarul a suspendat procedura succesorală neîntemeiat înainte de a se fi împlinit termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii - data decesului lui fiind 27.11.1981, iar data suspendării procedurii succesorale fiind 22.04.1982.
În aceste condiții, când procedura succesorală a fost suspendată fără citarea moștenitorilor, reclamanta, care locuia la țară, nu a avut cunoștință de suspendarea respectivă și, având în vedere neregularitățile săvârșite de către notar în cadrul procedurii succesorale, a solicitat instanței să se constate că procedura succesorală la notar a fost suspendată netemeinic și nelegal. Suspendarea procedurii succesorale la notar a întrerupt curgerea termenului de 6 luni de opțiune pentru acceptarea succesiunii, iar până la aceasta dată, succesiunea după nu s-a dezbătut și, ca atare, terenurile acestei succesiuni nu sunt în circuitul civil.
De asemenea, a solicitat să se constate că proprietățile imobiliare (terenuri) ce i-au aparținut lui au rămas în folosința fraților săi încă din anul 1950 și până în prezent, aceștia suportând toate cheltuielile și obligațiile către Stat (impozite, taxe locale, cote etc.), teritoriul fostei comune nefiind cooperativizat.
Totodată, apelantul a arătat că, urmare a suspendării procedurii succesorale în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru exprimarea opțiunii privind acceptarea unei succesiuni, curgerea acestui termen a fost întreruptă și, ca atare, mama sa ar fi fost în termen pentru a accepta succesiunea cu prilejul reluării procedurii succesorale la notar. Întrucât mama reclamantul a decedat, în prezent urmează ca acest drept să fie folosit de către apelant, în calitate de fiu moștenitor.
Prin decizia civilă nr.647 A din 08.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - reclamanți și și a respins, ca neîntemeiate, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că defuncta, apelantă-reclamantă, a cărei calitate procesuală s-a transmis în urma decesului intervenit la data de 15.06.2005 către și, în calitate de fii, a solicitat prin cererea introductivă de instanță, în contradictoriu cu intimații-pârâți, să se dispună dezbaterea succesiunii defunctului său frate, privind averea imobilă a acestuia înscrisă în actul de partaj voluntar din 28.02.1949.
Prin sentința civilă nr.1132/8.02.2005, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a defunctei și a respins acțiunea acesteia, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, deoarece aceasta nu și-a exercitat în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil dreptul de opțiune succesorală față de defunctul.
A mai reținut instanța de fond că, fiind străină de succesiune, nu poate justifica nici un interes în promovarea unei cereri de dezbatere a succesiunii, iar calitatea acesteia de colateral de gradul II nu îi conferă drepturile pe care le au descendenții de posesiune de drept a succesiunii.
Prin cererea de apel se critică soluția instanței de fond, în sensul că s-ar fi probat că are vocație succesorală la succesiunea defunctului.
Se mai arată că textul de lege privind acceptarea succesiunii în termen nu este aplicabil în cauză, deoarece bunurile mobile care au aparținut defunctului s-au aflat permanent în posesia continuă a fraților săi, ceea ce le conferă calitate de acceptanți ai moștenirii.
Cu privire la primul motiv de apel, instanța de apel a constatat că defuncta apelantă-reclamantă avea vocație succesorală la succesiunea defunctului său frate, dar acest aspect nu este suficient pentru a deveni și succesoarea acestuia și a avea calitate procesuală pentru a solicita dezbaterea succesiunii.
Pe lângă calitatea de succesor prevăzută de lege, se mai impunea și acceptarea în mod expres sau tacit a succesiunii, împrejurare care nu a fost dovedită nici în fața instanței de fond și nici în apel.
Cu privire la împrejurarea că bunurile din actul de partaj voluntar din 11.04.1949 s-au aflat în permanență în posesia continuă a fraților defunctului, nici aceasta nu este un fapt de natură a dovedi acceptarea succesiunii lui, decedat la 27.11.1981, în termenul prevăzut de art.700 Codul civil.
Posesia bunurilor din anul 1949 poate constitui, eventual, o probă într-un proces de uzucapiune prin intervertirea posesiei, față de moștenitori și nicidecum nu conduce la concluzia că aceștia ar fi acceptat succesiunea și și-ar fi exercitat dreptul de opțiune prin preluarea bunurilor de la momentul decesului defunctului.
Ultimul motiv de apel, prin care se invocă testamentul autentificat sub nr.16033/3.09.1991 de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 B, încheiat în favoarea intimatei-pârâte, nu este întemeiat, întrucât, prin decizia penală nr.209 R/8.02.2008 pronunțată de - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a constatat în mod definitiv scoaterea de sub urmărire penală a numitei pentru infracțiunea de fals prevăzută de art.291 Cod penal cu privire la testamentul defunctei.
După decesul apelantei-reclamante, unul dintre moștenitorii acesteia, a declarat că renunță la eventualele drepturi de pe urma defunctului său unchi.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece, față de apelanții-reclamanți, apelul a fost respins, iar cu privire la intimații-pârâți nu s-au depus dovezi din care să rezulte cheltuielile de judecată efectuate de către aceștia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii, iar, rejudecând cauza în fond, instanța să dispună notarului public să refacă procedura succesorală în cauza privind moștenirea defunctului, cu repunerea în termenul de acceptare a succesiunii pentru, respectiv a recurentului, ca moștenitor al acesteia.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că tribunalul nu a motivat decizia pronunțată, limitându-se doar la transcrierea hotărârii instanței de fond. După efectuarea acestui procedeu, instanța de apel a reținut totuși că "bunurile din actul de partaj voluntar din 11.04.1949 s-au aflat în permanență în posesia continuă a fraților defunctului "; cu toate acestea, tribunalul a concluzionat, contrar prevederilor art.689 Cod civil, în temeiul căruia defuncta trebuia să fie considerată că a acceptat tacit moștenirea, că sunt incidente dispozițiile art.700 Cod civil. Or, cât timp este stabilit că frații lui au posedat averea acestuia, situată pe teritoriul fostei comune, județul G, comună ce nu a fost cooperativizată și, ca atare, ei au putut folosi terenurile în cauză, instituția acceptării tacite a moștenirii se aplică.
Recurentul a învederat instanței de recurs că a susținut criticile menționate anterior și prin notele scrise depuse în fața instanței de apel, însă tribunalul nu le-a analizat sub nici un aspect. Din punct de vedere juridic, recurentul a precizat că aceste concluzii nu au încălcat prevederile art.294 Cod procedură civilă, caz în care puteau fi cercetate de instanța de control judiciar.
În continuarea motivelor de recurs, recurentul a redat criticile formulate prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel, arătând că a decedat la 27.11.1981, fără a fi dezbătută succesiunea rămasă la decesul acestuia; procedura succesorală a fost suspendată de către notar, părțile fiind îndrumate să se adreseze instanței judecătorești competente. În aceste condiții, notarul a ignorat prevederile legale în materie, întrucât nu a stabilit care sunt moștenitorii lui și calitatea lor, nu i-a citat pe aceștia, nu a arătat care este întinderea drepturilor succesorale, respectiv compunerea masei de împărțit, procedând la suspendarea procedurii înainte de a fi împlinit termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii.
Autoarea recurentului, care locuia la țară, nu a avut cunoștință de suspendarea respectivă; proprietățile imobiliare (terenurile) ce i-au aparținut lui au fost folosite de frații acestuia, inclusiv de defuncta, încă din anul 1950. Urmare a suspendării procedurii succesorale în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru exprimarea opțiunii privind acceptarea succesiunii defunctului, curgerea acestui termen a fost întreruptă, caz în care, oricând, autoarea recurentului putea accepta moștenirea.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că recursul este nemotivat, întrucât nu sunt indicate motivele în raport de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, criticile expuse de recurent reprezentând argumente de fond.
Totodată, intimata a susținut că recurentul nu are calitate procesuală activă, întrucât s-a prescris dreptul de opțiune succesorală pentru succesiunea defunctului.
Singurii moștenitori care au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni de la decesul defunctului au fost, soția supraviețuitoare și, fratele defunctului.
Ca efect al prescripției, succesibilii care nu își exercită acest drept de succesiune în termenul legal devin străini de moștenire. În aceste condiții, stingerea dreptului de opțiune prin incidența prescripției atrage și stingerea vocației succesorale.
Ca urmare, nu poate fi vorba de o vocație succesorală a recurentului pentru moștenirea defunctului, vocație în temeiul căreia să se justifice calitatea procesuală activă. În plus, nu poate fi vorba nici de o posesiune de drept a succesiunii, în accepțiunea art.653 Cod civil, în ceea ce îi privește pe frații defunctului., ca beneficiu al legii, este aplicabilă exclusiv rudelor în linie dreaptă - descendenți sau ascendenți ai defunctului, nicidecum în favoarea unor colaterali privilegiați.
În ședința publică din 22.10.2009, deliberând asupra excepției nulității recursului, Curtea a apreciat, în raport de prevederile art.306 alin.3 Cod procedură civilă, că motivele dezvoltate de recurent fac posibilă încadrarea lor în cazul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Drept consecință, recursul nu este nul.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, Curtea constată că recursul declarat de reclamantul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat prin cererea de față să se dispună dezbaterea succesiunii defunctului, întrucât procedura succesorală desfășurată în fața notarului a fost suspendată, părțile (respectiv - soția defunctului și - fratele defunctului) fiind îndrumate să se adreseze instanței de judecată pentru a soluționa neînțelegerile ivite între aceștia, conform încheierii de ședință din 22.04.1982, emisă de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 A precizat reclamanta că la deschiderea succesiunii nu au fost citați ceilalți frați ai defunctului (între care și ea) și nici nu s-a făcut vorbire de bunurile înscrise în actul de partaj voluntar încheiat la 28.02.1949, care reprezentau, în fapt, masa succesorală.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a acceptat în termen succesiunea defunctului său frate, astfel încât aceasta nu are calitate procesuală activă.
Apelul promovat de reclamanta și motivat de succesorul acesteia, a vizat, pe de o parte, împrejurarea probării calității procesuale active justificată prin dovedirea vocației succesorale la succesiunea defunctului (adică dovada calității de colateral privilegiat), iar, pe de altă parte, lipsa de temei juridic a hotărârii apelate (ce reține incidența prevederilor art.700 Cod civil), împrejurare determinată de exercitarea posesiei asupra bunurilor succesorale încă din anul 1949.
Tribunalul a analizat cele două critici invocate prin motivele de apel, constatând că nu este suficient ca reclamanta să probeze că are vocație succesorală la succesiunea defunctului său frate, ci se impune ca aceasta să dovedească și acceptarea expresă sau tacită a moștenirii. Instanța de apel a considerat, de asemenea, că posesia bunurilor nu conduce la concluzia că reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termen.
Întrucât motivele de apel au fost depuse de către reclamantul la data de 10.04.2006 (fila 26 dosar apel), instanța de apel era obligată să se raporteze la aceste critici sau, în cazul în care apelul nu cuprindea motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, să se pronunțe, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, în raport de prevederile art.292 alin.2 Cod procedură civilă.
În acest context, nu se poate reține susținerea recurentului, în sensul că decizia recurată nu este motivată.
Potrivit art.261 pct.5 Cod procedură civilă, instanța care pronunță hotărârea este obligată să prezinte în considerente motivele de fapt și de drept ce au stat la baza formării convingerii acesteia, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, dezvoltând argumentele pentru care au fost înlăturate/respinse criticile apelantului-reclamant.
Singura apărare formulată de reclamanta în fața instanței de fond, cu referire la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâta, s-a referit la necitarea sa la momentul deschiderii succesiunii defunctului în fața notarului, or, aceasta nu însemnă că succesibilul ar fi făcut un act de acceptare a moștenirii.
Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă (indirect, dar) neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii (art.689 Cod civil).
Tribunalul a analizat și acest aspect, susținut prin motivele de apel, însă a constatat, în mod legal, că simpla împrejurare a unei posesii continue asupra bunurilor succesiunii nu ar fi de natură să conducă la concluzia săvârșirii unor acte tacite de acceptare a succesiunii.
Rezultă, pe de o parte, că instanța de apel nu a stabilit cu certitudine exercitarea acestei posesii asupra bunurilor înscrise în actul de partaj voluntar din 1949, neexistând, de altfel, dovezi în acest sens, iar, pe de altă parte, chiar și într-o astfel de situație, că actele săvârșite de succesibil nu pot fi definite ca fiind făcute de acesta în calitatea sa de proprietar/coproprietar sau de acceptant al moștenirii în lipsa unui probatoriu administrat conform art.1169 Cod civil.
Necitarea celorlalți moștenitori la deschiderea succesiunii în fața notarului, împrejurare susținută de reclamantă în combaterea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, nu produce consecințe juridice, întrucât, în speță, nu a fost eliberat un certificat de moștenitor care vatămă drepturile acestei părți, în măsura în care sunt dovedite.
De altfel, singura problemă de drept dedusă judecății și în fața instanței de recurs, soluționată în mod legal de tribunal, este legată de instituția acceptării tacite a moștenirii defunctului și modul de soluționare a acestei chestiuni juridice, prin raportare la dispozițiile legale în materie, asupra căreia Curtea a expus anterior argumentele sale.
În ceea ce privește neanalizarea motivelor de apel formulate de reclamantul prin notele scrise depuse în fața tribunalului, Curtea are în vedere că exigența fundamentală a contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților.
Drept consecință, în mod corect tribunalul nu a reținut spre analiză criticile susținute de reclamantul prin notele scrise depuse la dosar la 08.05.2009, după închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei spre soluționare, întrucât altfel ar fi încălcat principiul contradictorialității, intimații neputând pune concluzii asupra cererilor apelantului.
De altfel, caracterul contradictoriu al procedurii implică, în parte, facultatea de a lua cunoștință de observațiile și actele depuse de cealaltă parte și a le discuta (CEDO; cauza Ruiz - Mateos contra Spaniei), iar, egalitatea armelor, element inerent dreptului la un proces echitabil, implică obligația de a oferi fiecărei părți posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său.
În raport de aceste considerente, nu se impune a se analiza celelalte aspecte invocate prin recurs, care fac trimitere exclusiv la notele scrise din apel.
Ca atare, întrucât nu se poate reține incidența art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, conform art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.647 din 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimații - pârâți, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.2/14.12.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Stere Learciu, Claudiu Marius
