Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1418/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1418/2008-
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții și domiciliați în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți și domiciliați în O,-, - 4,. 26, județul B, împotriva deciziei civile nr. 129 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimații reclamanți și - ambii personal și reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 17.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenții pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei, achitată prin chitanța nr. -/16.06.2008 emisă de Poșta Română și timbru judiciar de 0,15 lei; că la data de 13.10.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar cerere de amânare din partea recurentului pârât, cerere prin care acesta arată că nu se poate deplasa, fiind paralizat parțial, așa cum rezultă din copia adeverinței medicale eliberată pentru două săptămâni, din 08 octombrie 2008 și care se află anexată cererii, cerere la care se mai găsesc anexate în xerocopii: chitanța fiscală nr.- din 15.04.1993, factura - din 13.02.1993, bilet de internare 2285/14.06.2007, adeverința medicală nr.1912 din 11.06.2007, trei plângeri penale împotriva numiților și, împotriva numitei și a numitei -, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți și, se opune cererii de amânare formulată în cauză de recurentul pârât.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată în scris de recurentul pârât, cauza aflându-se la al doilea termen de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți și solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată justificate cu împuternicirea avocațială depusă la dosar. În motivare arată că, prezenta cauză se află pe rolul instanțelor de mai bine de 12 ani, iar potrivit încheierii din data de 07.01.2008, s-a pus în vedere recurenților pârâți să facă dovada achitării taxei de timbru până la data de 18.02.2008, dată la care recurenții pârâți au formulată cerere de amânare pe considerente de sănătate, cerere ce a fost respinsă deoarece aceștia din urmă nu și-au îndeplinit obligațiile pecuniare, motiv pentru care apelul a fost anulat ca netimbrat. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civila 4746 din 28 06.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, și în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și.
A fost admisă în parte, cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta, și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF. 13411 O, nr.top.5066/11, în natură casă și teren în întindere de 466,20 mp. imobil situat în O,-, prin atribuirea acestuia, în întregime, în favoarea reclamanților.
Reclamanții au fost obligați în favoarea pârâtului, la plata unei sulte în valoare de 54.908 lei corespunzătoare cotei acestuia de proprietate de parte, sumă rezultată în urma deducerii investițiilor efectuate la imobil, de către fiecare parte.
Pârâtul a fost obligat în favoarea reclamanților, la plata sumei de 69.316 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 16.02.1994 - martie 2007, si a dispus B, întabularea dreptului de proprietate al reclamanților astfel stabilit.
Restul pretențiilor din acțiunea principală, acțiunea reconvențională și cererea de intervenție, au fost respinse, iar pârâtul obligat în favoarea reclamanților, la plata sumei de 3424 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit evidenței de CF. care rezultă din copia CF. depusă la dosarul cauzei, reclamanții și pârâtul au calitatea de coproprietari asupra imobilului înscris în CF 13411 O, nr.top. 5066/11, în natură casă în și teren în suprafață de 466,20 mp. reclamanții în cota de 4/8 parte cu titlu de întreținere, reclamanta 1/8 parte cu titlu de moștenire, iar pârâtul cota de 1/8 parte cu titlu de moștenire.
A constatat ca situația faptică a folosinței acestuia rezultă din amplul material probator administrat în cauză, astfel, în conformitate cu declarațiile martorilor -( 45) și (fila 53), a reținut că, în imobilul din litigiu a locuit alături de antecesorii comuni ai părților, reclamanta, împreună cu soțul său, care s-au mutat la începutul anilor 1980 într-un imobil pe care l-au deținut inițial cu titlu de proprietate, iar mai apoi în calitate de chiriași.
In raport de declarațiilor acelorași martori, coroborate cu declarațiile martorilor (53), (54), G (88), (89), precum și răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului (73), intervenientei (72) și reclamantei (130 - 132), a constatat ca pârâtul, împreună cu intervenienta locuiesc în imobil începând cu anul 1990, iar din toate aceste înscrisurile aflate la dosar, conturează stare de tensiune existentă între defunct și pârât precum și lipsa oricărei intenții a celui dintâi de a conviețui cu pârâtul și familia acestuia.
A reținut ca pârâtul a continuat să locuiască în imobil, pe care l-a întrebuințat și ca sediu social al SC" COM"SRL, al cărui unic asociat și administrator este, din anul 1994, aspect pe care l- recunoscut în cadrul interogatoriului luat în cauză.
În conformitate cu disp. art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, dreptul de a cere sistarea stării de indiviziune fiind imprescriptibil extinctiv.
de aceste dispoziții legale, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în O,-, nr.top.5066/11, înscris în CF 13411 O, prin atribuirea acestuia, în întregime în favoarea reclamanților, cu obligarea acestora la plata unei sulte în favoarea pârâtului corespunzătoare cotei sale de proprietate.
Instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de expert, potrivit cărora imobilul nu este comod partajabil în natură dar și cota de proprietate, net superioară deținută de reclamanți și faptul că aceștia sunt cei care plătesc impozitul aferent întregului imobil încă din 1996, aspect necontestat de pârât.
Pentru stabilirea sultei, instanța de fond a reținut că valoare de circulație a imobilului a fost stabilită prin același raport de expertiză la suma de 2.102.842,723 lei( 210.284,27 RON) la nivelul datei de 23.11.2004, iar pârâtul datorită conduitei sale potrivnice dispozițiilor Codului d e procedură civilă, a fost decăzut din proba cu contraexpertiza, ce avut ca obiectiv evaluarea imobilului și a investițiilor efectuate.
Cu privire la investițiile efectuate de către părți la imobil, a reținut, potrivit declarațiilor martorilor - și, că reclamanta este cea care a suportat costul racordului termic care a fost evaluată la suma de 12.610.691 lei, iar pârâtul împreună cu intervenienta au suportat costul montării roletelor de lemn la 6 ferestre (2.591.325 lei), aspect necontestat de către reclamanți și au efectuat reparații curente în valoare de 24.591.325 lei, constând în înlocuit parchet hol, înlocuit podele în bucătărie, înlocuit cadă baie, înlocuit țeava la instalația de apă și caldă la baie, înlocuit țiglă, aspecte ce rezultă din declarația martorei ( fila 89)
A stabilit ca restul investițiilor, pretins realizate de către pârâtul - reclamant reconvențional și intervenientă nu sunt susținute prin nici un mijloc de probă, dimpotrivă, ele sunt infirmate prin declarațiile martorilor, -, sentința civilă nr.9074/1992 a Judecătoriei Oradea, referatul de terminare a urmăririi penale și trimiterea în judecată a pârâtului pentru abandon de familie, chitanțele pentru sumele de 80.000 lei achitată de reclamanți (61) și respectiv 580.000 lei achitată de către def. (192).
Prin coroborarea tuturor acestor probe, instanța de fond a apreciat că pârâtul nu avea posibilități financiare necesare suportării costurilor introducerii încălzirii centrale și confecționarea gardului și a porții metalice, cu atât mai mult cu cât, nu numai situația sa materială se află într-o stare precară, iar pe plan familial, fiind despărțit în fapt de intervenientă ( considerentele sentinței civile nr.9074/1992 a Judecătoriei Oradea ), obligând reclamanții, să-i plătească pârâtului suma de 54.908 lei cu titlu de sultă.
În temeiul art. 22 din 7/96 cu modificările și completările ulterioare, a dispus B, sa procedeze la întabularea drepturilor astfel stabilite.
Având in vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamanți a contravalorii folosului de tras de care au fost lipsiți cu începere de la data de 16.02.1994, evaluată prin raportul de contraexpertiză depus la dosar, efectuat de ing., și, ca fiind în sumă de 69.316 lei.
A apreciat că renunțarea reclamanților, nu s-a făcut cu respectarea disp. art. 69, Cod procedură civilă, motiv pentru care nu a putut lua act de renunțarea la judecată, ci, în temeiul art. 1165 Cod civil, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, constatând ca reclamanții sunt decăzuți din probă, la termenul de judecată din 5.02.2004 (60).
Pentru identitatea de rațiune, a respins ca neîntemeiate și pretențiile reclamantului reconvențional și ale intervenientei, constând în obligarea reclamantului - pârât reconvențional la plata cotei de din sumele de bani pe care aceștia și le-ar fi însușit ca urmare a ridicării pensiei defunctului.
Cu privire la suma de 8000 DM, ce face obiectul cererii de intervenție formulată de, instanța de fond a reținut că, fiind cuprinsă într-o hotărâre definitivă și irevocabilă, această sumă reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în acceptarea textului art.379 Cod procedură civilă, iar creditorii au posibilitatea să o realizeze, pe calea executării silite, înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 3 din dec.167/1958.
A constatat că data formulării cererii de intervenție 12.03.2003 (43), dreptul de a cere executarea silită era prescris extinctiv, termenul de prescripție începând să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești 6.05.1998, iar compensarea, operează între creanțe de aceeași natură, ori, față de cele ce preced, pârâtul și intervenienta nu au fost obligați la vreo sultă în favoarea reclamanților astfel că nu există creanțe reciproce care să fie stinse prin compensare, motiv pentru care respins ca inadmisibil acest capăt de petit din cererea de intervenție.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul în favoarea reclamantei la plata sumei de 3424 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial, taxe timbru, timbru judiciar, onorariu expert).
Împotriva acestei sentințe în termen legal, la data de 02.08.2007 pârâții și au declarat apel împotriva sentinței civile nr.44746/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, învederând instanței faptul că, sentința atacată este nelegală și netemeinică, cu precizarea că, motivele apelului vor fi depuse în termen legal la dosar.
Pentru termenul din 05.11.2007, apelanții și au depus la dosar motivele de apel și au învederat instanței faptul că solicită instanței desființarea sentinței 4746 și retrimiterea cauzei spre judecare la prima instanță.
Arată că, este de acord cu ieșirea din indiviziune dar nu cu atribuirea imobilului numitului și.
De asemenea, subliniază faptul că, reținerile instanței în sensul că, pârâtul nu avea posibilități financiare, sunt neadevărate, deoarece el este persoana care a cumpărat materialele în anii 1992-1993 conform facturilor pe care le depune la dosar.
Precizează că, în mod greșit a fost acuzat de instanță de abandon de familie fără a fi condamnat definitiv și irevocabil și este ilogic să fii calomniat public de afirmații fără acoperire doar în scopul de a denigra.
Mai învederează și faptul că, instanța de fond i-a refuzat contraexpertiza solicitată datorită conduite potrivnice a sa, fiind decăzut din proba ce avea ca obiect evaluarea imobilului și a investițiilor făcute.
Arată că în cauză se impune efectuarea unei noi expertize tehnico economice, deoarece prima nu a fost finalizată, iar experta numită în cauză - - nu a răspuns timp de peste 2 ani solicitărilor instanței de fond.
Nici celelalte considerente ale instanței nu sunt întemeiate, motiv pentru care solicită audierea unor martori cu care să dovedească efectuarea unor reparații capitale și investiții, precum și combaterea considerentelor din sentința atacată.
Apelul a fost comunicat și cu celelalte părți din cauză.
La dosar s-au depus o serie de acte, respectiv factură fiscală, și chitanțe pentru a demonstra suportarea cheltuielilor privind încălzirea centrală de către apelanți.
Motivele apelului au fost comunicate și cu celelalte părți din cauză.
În ședința publică din 7.01.2008, apelanții, au fost citați pentru termenul din 18.02.2008, cu mențiunea timbrării apelului cu suma de 1865 lei timbru fiscal și 2,5 lei timbru judiciar.
La dosar la data de 03.01.2008 s-a depus un certificat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție B, privind existența unei cereri de strămutare a acestei cauze la o altă instanță egală în grad.
Prin decizia civilă nr. 129/A din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-au anulat ca netimbrate apelurile civile introduse de apelanții și, ambii din O- în contradictoriu cu intimații și, ambii din O bd. - nr.41-.4,.26 împotriva sentinței civile nr.4746/28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Apelul nu a fost timbrat, deși apelanții au fost citați cu această mențiune pentru termenul din data de 18.02.2008.
În ședința publică din data de 18.02.2008, s-a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului declarat de apelanții și.
Potrivit disp.art.20, al.1, din Legea 146/1997, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar potrivit disp. art.20 al.3 din Legea 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță, se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Întrucât apelanții nu au înțeles sa timbreze apelul cu suma indicată în citație, date fiind dispozițiile legale amintite mai sus, instanța, a anulat apelul ca netimbrat declarat împotriva sentinței civile nr.4746/28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
În baza art.274 din cod procedură civilă, partea apelantă a fost obligată să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au declarat recurs pârâții și, solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, Tribunalul Bihor nu a analizat motivele de apel formulate de către apelanți, trecând în mod greșit la anularea ca netimbrat a apelului lor, cu toate că nu au avut cunoștință despre obligația de plată a taxei judiciare de timbru, iar instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen, formulată de către apelanți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații și au solicitat respingerea recursului de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Astfel, primul termen fixat în fața instanței de apel a fost la 5 noiembrie 2007, termen la care pârâtul apelant a depus la dosar motivele de apel și un set de acte, comunicate de către instanță reprezentantului intimaților, cauza fiind amânată pentru termenul din 7 ianuarie 2008.
La acest termen apelantul nu s-a prezentat, formulând în scris o cerere de amânare, instanța, constatând că apelul nu a fost timbrat, a fixat termen pentru 18 februarie 2008, termen pentru care, apelantul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1865 lei și timbre judiciare în valoare de 2,5 lei.
Din procesul - verbal, depus la fila 41 apel, reiese că procedura de citare cu apelantul a fost îndeplinită prin afișare, la data de 16 ianuarie 2008, citația purtând mențiunea obligației de plată a taxei judiciare mai sus arătată.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 15 februarie 2006, apelantul a solicitat acordarea unui nou termen, fără a depune însă dovada achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, instanța de apel a respins cererea de amânare, iar prin decizia atacată, a admis excepția invocată de către intimați, în sensul că a dispus anularea ca netimbrate a pelurilor formulate de și soția, aceasta din urmă având calitatea de intervenientă în interesul pârâtului (), iar motivele de apel, au fost formulate în comun cu acesta (filele 10-12 apel).
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr.146/1997, actualizată, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit aliniatului (3) din același act normativ, " Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Întrucât, susținerile recurenților în sensul că nu au avut cunoștință despre obligația de plată a taxei judiciare de timbru sunt infirmate de dovada de îndeplinire a procedurii de citare, care cuprindea această mențiune, în mod corect instanța de apel a respins cererea de amânare formulată la al treilea termen de judecată și a soluționat cauza pe calea excepției invocată de către intimați, conform textelor de lege mai sus evocate.
Pe de altă parte, în fața instanței de recurs, s-a făcut și dovada că, cererea de strămutare formulată de către pârâtul - apelant, pentru care solicitase termen în fața Tribunalului Bihor, a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr.3767/9 iunie 2008, (fila 15 - recurs).
Apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul și intervenienta, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții și domiciliați în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți și domiciliați în O,-, - 4,. 26, județul B, împotriva deciziei civile nr. 129 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /05.11.2008
jud.fond.
jud.apel. -
dact./07.11.2008
ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
