Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1419/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1419/2008-
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, ambii din S M,-, jud. S M, intimații pârâți: din S M,-, jud. S M și MUNICIPIUL SMp rin PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 150/Ap din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.677 din 05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 09.10.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimaților reclamanți și, la data de 10.10.2008 prin același serviciu al instanței a parvenit la dosar concluzii scrise din partea recurentului pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP. S M, privind susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a statului, la care se află anexată practică judiciară: decizia nr.78/C/2008-A din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.-, după care:
Se constată că, după închiderea dezbaterilor, în timpul deliberării, prin registratura instanței a parvenit la dosar cerere de judecare în lipsă, formulată de recurentul pârât Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP. S M și concluzii privind susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a statului reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, concluzii la care se află anexate: decizia civilă nr.78/C/2008-A din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.- și decizia nr.76/C/2008 din 19 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.-.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 677/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Primarului municipiului S M în reprezentarea STATULUI ROMÂN invocată din oficiu de instanță.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții și împotriva pârâților, STATUL ROMÂN prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și MUNICIPIUL SMp rin reprezentant legal primar.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/1 care în natură reprezintă casă și teren aferent în suprafață de 237 mp și cea a pârâților înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/2 care în natură reprezintă casă și teren aferent în suprafață de 231 mp, linia urmând a fi pe aliniamentul 1-4 prevăzut în schițele din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de ing., depus la filele 92-96 de la dosar, care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost stabilit un drept de servitute de trecere pe parcela nr. topo 174/2 în favoarea parcelei nr. topo 174/1, respectiv pentru parcela deținută de pârâți în favoarea celei deținute de reclamanți, servitutea urmând a se institui pentru suprafața de 57 mp care a fost identificată prin hașurare în culoarea albastră în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de ing. ce s-a menționat mai înainte.
S-a dispus ca dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/2 să fie înscrise într-o coală nouă de carte funciară, diferită de cea a pârâților.
S-a act de renunțarea la judecată a reclamanților față de pârâta pentru ridicarea construcțiilor de pe terenul lor.
Fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că starea de fapt prezentată de reclamanți în acțiune este reală și confirmată de probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză, astfel reclamanții au făcut dovada că sunt proprietari alături de ceilalți pârâți în cauză cu privire la suprafața de teren de 237 mp înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/1, în acest sens fiind depus la dosar extras la fila 21 și tot prin acest act s-a făcut dovada că și ceilalți pârâți au un drept de coproprietate asupra parcelei înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/2 care în natură reprezintă casă și teren aferent în suprafață de 231 mp.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de ing., depus la filele 92-96 de la dosar, care va face parte integrantă din prezenta hotărâre s-a demonstrat că suprafețele de teren ale părților sunt învecinate și ca atare între aceste parcele se impune delimitarea lor. Tot din concluziile raportului de expertiză se evidențiază faptul că pârâta nu are edificată nici o construcție pe terenul reclamanților, motiv pentru care reclamanții au și renunțat la al treilea capăt de cerere care viza pretenții pe acest aspect, iar instanța a luat act de această renunțare în condițiile art. 246 Cod procedură civilă.
Tot din raportul de expertiză care a fost însușit în totalitate la dosar ca probă, se evidențiază aspectele care impun necesitatea acordării unui drept de servitute pentru parcela dominantă a reclamanților cu nr. top 174/1 față de cea aservită a pârâților cu nr. topo 174/2, având în vedere lipsa de acces a reclamanților la imobilul lor pe partea dinspre curte unde de altfel se și învecinează parcelele deținute de părți în cauză.
Vizavi de cele învederate mai sus, instanța a apreciat că cererea de completare a raportului de expertiză, pe baza faptului că expertul reține în concluziile sale că pentru pârâta s-ar fi cuvenit o suprafață mai mică decât cea de care beneficiază în prezent, atunci când i s-a atribuit bunul, precum și pentru faptul că a reținut că atât aceasta, cât și reclamanții folosesc suprafețe de teren corespunzătoare parcelei cu nr. topo 173, este netemeinică, deoarece în raport de renunțarea la judecată cercetarea acestor aspecte neconcludente atât pentru pârâta, cât și pentru pârâtul MUNICIPIUL SMc are susține că raportul nu a ținut seama de situația celorlalți terți care au un drept de proprietate sau dețin în chirie imobile din cele evidențiate la nivelul parcelei cu nr. topo 173, este inutilă, nepertinentă și neconcludentă, deoarece aceasta ar viza în caz de admitere soluționarea de aspecte ce nu au legătură cu obiectul dedus judecății, adică cu pretențiile formulate de reclamanți în dosar astfel cum au fost acestea precizate.
În același context s-a apreciat că pârâtul MUNICIPIUL S M nu are calitatea de reprezentant al pârâtului STATUL ROMÂN care poate fi reprezentat legal doar de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice în condițiile art. 25 din Decretul Lege nr. 31/1954, iar legitimitatea procesuală a acestuia în cauză este determinată în raport de faptul că este titularul unui drept de coproprietate pentru cota de 108 mp din cei 231 mp care compun parcela înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/2, ori potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 înscrierea unui drept real se poate face în cartea funciară numai împotriva celui care este înscris în evidențele de carte funciară. Pentru aceste motivații a și admis instanța excepția lipsei calității de reprezentant a Primarului Municipiului S M în reprezentarea STATULUI ROMÂN invocată din oficiu de instanță, respectiv a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN pe care a invocat-o reprezentantul său legal Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, iar citarea în cauză a pârâtului MUNICIPIUL SMa fost făcută pentru opozabilitate în condițiile în care ulterior pronunțării hotărârii de față aceasta ar putea fi pusă în imposibilitatea de a fi executată în cazul admiterii ei pe considerentul că terenul din litigiu îi aparține de drept MUNICIPIULUI SMf iindu-i atribuit în baza actelor emise cu aplicarea prevederilor din Legea nr. 213/1998, iar în cartea funciară nu și-a efectuat înscrierea prezumtivului său drept deoarece nu are această obligație fiindu-i incidente sub acest aspect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996. De altfel în cauză MUNICIPIUL SMa conștientizat rolul său de pârât, dedus chiar din concluziile sale incluse în actul de la fila 34 de la dosar și obiecțiunile la raportul de expertiză, chiar dacă pe parcursul judecății reprezentantul său primarul a fost citat în mod eronat așa cum s-a arătat mai sus ca reprezentant al pârâtului STATUL ROMÂN, drept pentru care s-a și invocat de instanță excepția antemenționată.
Față de cele arătate mai sus prima instanță, în baza art. 480 Cod civil, art. 584 Cod civil, art. 634 Cod civil, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată excepția lipsei calității de reprezentant a Primarului municipiului S M în reprezentarea STATULUI ROMÂN invocată din oficiu de instanță și în consecință a admis ca fondată acțiunea formulată de către reclamanții și împotriva pârâților, STATUL ROMÂN prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și MUNICIPIUL SMp rin reprezentant legal Primar, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/1 care în natură reprezintă casă și teren aferent în suprafață de 237 mp și cea a pârâților înscrisă în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/2 care în natură reprezintă casă și teren aferent în suprafață de 231 mp, linia urmând a fi pe aliniamentul 1-4 prevăzut în schițele din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de ing., depus la filele 92-96 de la dosar, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Totodată a stabilit un drept de servitute de trecere pe parcela nr. topo 174/2 în favoarea parcelei nr. topo 174/1, respectiv pentru parcela deținută de pârâți în favoarea celei deținute de reclamanți, servitutea urmând a se institui pentru suprafața de 57 mp care a fost identificată prin hașurare în culoarea albastră în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de ing. ce s-a menționat mai înainte, a dispus ca dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 752 SMs ub nr. topo 174/2 să fie înscris într-o coală nouă de carte funciară, diferită de cea a pârâților și a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților față de pârâta pentru ridicarea construcțiilor de pe terenul lor.
Nefiind solicitate, nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile cu numărul de mai sus, pârâtul STATUL R reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, prin în temeiul art. 282 și urm. Cod procedură civilă a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac promovate, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul: respingerii față de acest pârât a cererii referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de STATUL R reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin S
În motivare, cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți,a arătat că STATUL R reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitate procesuală pasivă în raport cu speța în discuție.
Calitatea procesuala pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, pentru a putea fi obligat în raportul juridic dedus judecații, trebuie să existe o identitate între persoana juridică chemată în judecată și titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Astfel, pentru a determina cine are calitatea procesuala pasivă trebuie stabilit cine este titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Cadrul fixat de legiuitor prin art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu modificările și completările ulterioare, nu lasă loc de interpretări: " terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26".
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar, "terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului și municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosința celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24 " (terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole și de producție, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești și care au fost edificate, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători).
Astfel, regimul juridic al acestor imobile presupune că aceste terenuri au trecut în proprietatea comunei, orașului și municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, ele fiind în măsură să se pronunțe cu privire la situația juridică a terenurilor din intravilan, respectiv putând să dispună cu privire la acestea în calitate de proprietari.
De asemenea, trebuie avute în vedere prevederile art. 119 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniul privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial".
n aceste condiții, art. 122 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare specifică faptul că: "Toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale și județene li se prezintă anual de către primar, respectiv de președintele consiliului județean, un raport asupra situației gestionarii bunurilor".
Incidente sunt și dispozițiile art. 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia: "În litigiile prevăzute la alin. (4),(litigiile privitoare la dreptul administrativ, la dreptul de concesiune, închiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau închiriate),statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau de consiliile locale, care dau mandat în scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat să-l reprezinte în fața instanței".
Chiar dacă textul de lege face referire numai la bunurile proprietate publică și la litigiile privitoare la dreptul de proprietate publică în care Statul are calitate procesuală pasivă, în literatura de specialitate se susține că aceste dispoziții legale sunt deopotrivă aplicabile și în litigiile privitoare la dreptul de proprietate privată a Statului.
Mai mult, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare: " În aceleași condiții (dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terți, fără înscrierea in cartea funciara - art. 26 alin. l din Legea nr. 7/1996)sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești". Prin urmare, trecerea în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, este opozabilăerga omnesși fără înscrierea în cartea funciară.
Prin terenuri proprietatea statului, legiuitorul a înțeles să se refere la: "acele suprafețe intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice".
Potrivit textelor de lege citate, cererile referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți și a unui drept de servitute de trecere, trebuie analizată în raport cu unitatea administrativ teritorială, respectiv MUNICIPIUL SMp rin primar, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transmisope legis, de la STATUL R către aceasta, în baza Legii nr. 18/1991, act normativ intrat în vigoare cu mult înaintea promovării prezentei acțiuni de către reclamant.
II. Cu privire la notarea în cartea funciara a dreptului de proprietate dobândit de către reclamanți, respectiv de către pârâți și a suprafeței corespunzătoare servituții de trecere prin parcela cu nr. top 174/2 în favoarea parcelei cu nr. top. 174/1 de sub B 24, conform identificării acestei suprafețe prin expertiza topografică, a învederat următoarele:
La punctul 1, în argumentarea, inutilității promovării unei acțiuni împotriva STATULUI R reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin care să se constate stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți, a arătat că persoana adevăratului proprietar al imobilului - teren, este unitatea administrativ-teritorială. Prin urmare, întrucât STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitatea de proprietar, instituția pârâtă nu se poate pronunța cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți, deduse judecații în speța de față.
n considerarea celor de mai sus, a solicitat instanței de control judiciar să admită apelul și să modifice în parte Sentința civilă nr. 677/05.02.2008 pronunțata de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr-, în sensul respingerii față de instituția pârâtă apelantă a cererii referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de STATUL R reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin S
n drept, au fost invocate dispozițiile legale la care a făcut referire în calea de atac.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta, a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii dată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că STATUL R prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, legitimitatea procesuală a acesteia fiind determinată prin prisma prevederilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia înscrierea unui drept real se poate face în cartea funciara numai împotriva celui care este înscris în evidențele de carte funciară, ori STATUL R este proprietar în cartea funciară și nu unitatea administrativ teritorială.
Potrivit art. 242 Cod procedură civilă a solicită judecarea cauzei și în lipsa sa.
Reclamanții intimați și prin concluziile scrise, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a hotărârii judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la excepția invocată de apelantul pârât a lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor au arătat că este nefondată și au solicitat respingerea acesteia.
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 56 din HG nr. 208/2005 printre atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor se numără și aceea de a "reprezenta statut ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ". Conform extrasului CF 752 S M, STATUL ROMÂN figurează ca proprietar tabular astfel încât este obligatorie asigurarea opozabilității hotărârii față de acesta.
Chiar dacă potrivit art. 36 și 26 din Legea nr. 18/1991 MUNICIPIUL SMa re un drept de administrare, respectiv de proprietate asupra terenurilor aflate în proprietatea statului, atâta vreme cât acest drept nu este intabulat în cartea funciară în favoarea unității administrativ teritoriale aceasta are doar o calitate de proprietar faptic al terenului care îi justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, dar determină necesitatea chemării în judecată și a proprietarului tabular - STATUL ROMÂN.
Prin decizia civilă nr.150/Ap din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost espins apelul declarat de STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M cu sediul în S M, - nr. 3-5 împotriva Sentinței civile nr. 677/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- privind pe intimații și domiciliați în SMs tr. - nr. 63, domiciliată în SMs tr. - nr. 63 și MUNICIPIUL SMp rin Primar cu sediul în SME. 25 Octombrie nr. 1, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum a arătat și apelantul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin SMp entru a determina calitatea procesuală pasivă trebuie stabilit cine este titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Din extrasul CF nr. 752 SMs -a reținut că STATUL ROMÂN deține o cotă de proprietate asupra terenului în litigiu notată ca atare în cartea funciară.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, înscrierea unui drept real în cartea funciară se poate face numai împotriva celui care este înscris în evidențele de carte funciară, dispoziții care conferă apelantului legitimitate procesuală, fiind obligatoriu asigurarea opozabilității hotărârii față de proprietarul tabular.
Argumentele apelantului referitor la dispozițiile art. 36 alin. 1 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 nu au fost primite de instanță, în cauză neproducându-se dovezi cu privire la incidența acestor texte de lege.
În aceste condiții instanța a apreciat ca nefiind întemeiate susținerile apelantului privind excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul - recurent Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii față de recurentă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea recursului se arată că terenurile în litigiu au făcut obiectul Legii 18/1991, ceea ce însemnă că ele au trecut în proprietatea comunei, orașului, municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, numai acestea din urmă având calitate procesuală să se pronunțe cu privire la situația juridică a respectivelor terenuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere calitatea de proprietar tabular al Statului Român.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de apel că potrivit art. 22 din Legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, înscrierea unui drept real în cartea funciară se poate face numai împotriva celui care este înscris în evidențele de CF. ori din aceste evidențe rezultă că Statul Român - deține o cotă de proprietate asupra terenului în litigiu.
În ceea ce privește susținerile recurentului privind incidența dispozițiilor Legii 18/1991 asupra terenurilor în litigiu, acestea nu au nici un suport probator.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, ambii din S M,-, jud. S M, intimații pârâți: din S M,-, jud. S M și MUNICIPIUL SMp rin PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 150/Ap din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /31.10.2008
Jud.fond.Zbona
Jud.apel. -
Dact./05.11.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
