Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.147
Ședința publică din data de: 12.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 782A/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - pârât, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/22.01.2009, lipsind recurenții reclamanți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 2.03.2009 intimatul pârât a depus la dosar prin serviciul registratură o precizare în care indică adresele moștenitorilor recurentei reclamante decedate.
Curtea, față de dispozițiile art. 71 Cod procedură civilă apreciază că la termenul de judecată de astăzi procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul intimatului pârât învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul București. În combaterea motivelor de recurs solicită a se avea în vedere că în ceea ce privește calitatea procesuală activă, reclamantul este acela care promovează o acțiune pe rolul instanțelor, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului. Astfel că în cazul reconstituirii dreptului de proprietate, acceptarea succesiunii pentru terenurile ce fac obiectul de reglementare al acestei legi, se poate face exclusiv prin cerere adresată comisiei de specialitate. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin 3 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, nu din oficiu. Mai arată că reclamanta nu a acceptat în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991 succesiunea autorului pârâtului cu privire la terenurile ce fac obiectul prezentului litigiu, de altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată aceasta recunoaște că nu a formulat o astfel de cerere. Cum titlul de proprietate este emis exclusiv pe numele pârâtului, fiind unicul proprietar, reclamanta nu are calitatea de a solicita partajul unor bunuri proprietate exclusivă. Concluzionând arată că în ceea ce privește existența mandatului, a se avea în vedere că acesta nu este un mandat tacit, nu a fost acceptat și executat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 782A/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub numărul 2339/1748/03.07.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea sa de coproprietară, alături de pârât, asupra terenului în suprafață de 4 ha, situat în comuna, cuprins în titlul de proprietate nr. 12905 din 12.11.1994; să se dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la acest teren, prin atribuirea către părți în cote egale, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că terenul menționat a aparținut tatălui părților, defunctul.
Ulterior decesului autorului menționat, reclamanta s-a înțeles cu pârâtul ca acesta din urmă să formuleze în numele amândorura, cerere pentru stabilirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.
A precizat reclamanta că a aflat cu surprindere, după eliberarea titlului de proprietate nr. 12905/1994, figurează ca titular, în calitate de moștenitor al defunctului, doar pârâtul.
Față de împrejurarea că reclamanta este moștenitoarea legală a defunctului, a solicitat instanței să constate că are aceleași drepturi cu pârâtul, aceștia fiind coproprietari asupra terenului în suprafață de 4 ha pentru care s-a eliberat titlul de proprietate menționat anterior.
În drept, s-au invocat prevederile art. 111, 112.pr.civ. art. 669 și 728.civ.
Prin sentința civilă nr.2202/14.11.2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârât prin întâmpinare, și s-a respins cererea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Potrivit titlului de proprietate nr. 12905/994, pârâtul este singurul moștenitor căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului, fapt ce conduce la concluzia, confirmata și de ambele părți, că numai acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii 18/1991.
Potrivit art. 8 din legea nr. 18 din 1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar potrivit art. 13 din aceea și lege, moștenitorii care nu își pot dovedi această calitate, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil, sunt socotiți repuși în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea ce o fac comisiei. Titlul de proprietate urmează să se emită pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire.
În cazul de față, numai pârâtul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren, de pe urma defunctului.
Faptul că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului, înseamnă că aceasta nu a acceptat moștenirea defunctului cu privire la cele 4 ha teren, fapt ce conduce la concluzia că aceasta nu are calitatea procesual activă pentru a introduce acțiunea de ieșire din indiviziune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului, reclamanta apelantă a susținut în esență că:
Instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, pronunțându-se pe o excepție care ar fi trebuit unită cu fondul. Instanța nu a apreciat corect împrejurările care au determinat faptul că numai intimatul-pârât a făcut cerere de reconstituire.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta-apelantă a precizat care a fost conjunctura la momentul formulării cererii de către paratul, și anume înțelegerea pe care am avut-o anterior depunerii cererii în sensul formulării și în numele sau, instanța a ignorat acest aspect, respingând acțiunea.
Exista martori oculari care au cunoștință de faptul ca există o înțelegere pe care a făcut-o cu intimatul în sensul depunerii cererii de reconstituire și în numele său. În toată perioada de la depunerea cererii și până la momentul deschiderii prezentului proces a fost indusă în eroare de către intimat, apelanta așteptând eliberarea titlului de proprietate pe numele amândurora. Instanța nu a cercetat fondul cauzei și nu i-a dat posibilitatea să audieze martori pentru dovedirea faptului că intimatul a indus-o în eroare prin prezentarea unei situații neadevărate.
Neîntocmind înscrisuri cu privire la înțelegerea făcută la momentul depunerii cererii la primărie, doar cu martori se putea face dovada acestei înțelegeri.
Instanța avea datoria să unească excepția cu fondul și, prin audierea martorilor s-ar fi demonstrat că este îndreptățită la fel ca și intimatul.
A mai susținut apelanta că terenul în suprafață de 823. situat în intravilan, 26, parcela 1191 cuprins în Titlul de proprietate la categoria curți, construcții, cât și construcția aflată pe acest teren sunt imobilele care nu au ieșit din patrimoniul autorului lor, și pe care le-au posedat în perioada comunismului. Aceste imobile (casa și teren intravilan) sunt moștenite în mod distinct de suprafețele de teren arabil din extravilan cerute pe legile fondului funciar. Astfel, cu privire la aceste proprietăți nu era necesară formularea unei cereri de reconstituire în baza legii 18/1991 pentru a fi repuși în drepturile succesorale.
Curtea și casa sunt bunurile asupra cărora părțile au drept de proprietate în cote egale, prin calitatea de moștenitori de gradul 1 - fii - față de defunctul, și nu prin repunerea în termenul de acceptare prevăzut de Legea nr. 18/1991. Curtea și casa nu au fost preluate de CAP pentru a face obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 782/A/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a, a fost respins, ca nefundat, apelul astfel susținut.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Potrivit art.137 civ. instanța trebuie să pună în discuție și să se pronunțe asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În speță legitimarea procesuală activa, excepție de fond, trebuia analizată în prealabil de către instanța, ea neputând păși la judecată anterior punerii în discuție a acestei excepții care a fost invocată prin întâmpinare.
A apreciat instanța de apel că nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că excepția trebuia unită cu fondul cauzei întrucât soluționarea sa presupunea administrarea de probe comune, întrucât aceasta modalitate de soluționare a excepției este la latitudinea instanței; în susținerea excepției reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, înscrisuri ce au fost avute în instanța, respectiv titlul de proprietate nr.12905 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din data de 02.11.1994.
În ce privește concluzia la care a ajuns instanța de fond - în soluționarea excepției - s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat partajarea doar a terenului în suprafață de 4 ha, situat în comuna, cuprins în titlul de proprietate nr. 12905 din 12.11.1994 în extravilan, nu și a imobilului situat în intravilan.
Criticile aduse de către reclamanta apelantă asupra modului în care pârâtul intimat a obținut drepturi exclusive asupra bunului succesoral, ar putea constitui motive de nulitate al acestuia, însă instanța de fond nu a fost investita în acest sens. Astfel, până la eventuala anulare a acestui titlu de proprietate asupra terenului a cărui partajare se solicită, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, a aplicat corect normele legale incidente, concluzionând că părțile nu sunt coproprietari asupra acestui teren, deci nu se află în indiviziune, reclamanta nefăcând dovada existentei unui drept subiectiv pe care sa-l valorifice prin acțiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă.
În motivarea recursului se susține în esență că:
În mod greșit au apreciat instanța de apel și de fond că excepția invocată de pârâtă, excepție de fond, nu trebuia unită cu fondul, încălcând dispozițiile art. 137 Cod proc. civ. care stabilește că excepțiile pot fi unite cu fondul " dacă pentru dezlegarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Din interpretarea textului se deduce că legiuitorul a avut în vedere situația în care probele necesare pentru rezolvarea excepției sunt comune cu probele necesare soluționării fondului.
A stabili că lipsește calitatea procesuală activă înseamnă a stabili că reclamantul nu este titularul dreptului real, deci că respectiva cerere este neîntemeiată, ceea ce presupune că probele necesare soluționării excepției sunt necesare și soluționării fondului.
Pentru justa soluționare a excepției era necesară - în opinia recurentei - administrarea probei cu martori, probă utilă și pentru soluționarea fondului. A arătat instanței că există martori oculari care au cunoștință de faptul că a avut loc o înțelegere cu intimatul-pârât în sensul depunerii cererii de reconstituire și în numele recurentei, și că în toată perioada de la depunerea cererii și până la momentul deschiderii prezentului proces recurenta a fost indusa în eroare de către intimat, ea așteptând eliberarea titlului de proprietate pe numele amândurora. Neîntocmind înscrisuri cu privire la înțelegerea făcută la momentul depunerii cererii la primărie, doar cu martori se putea face dovada acestei înțelegeri.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, absolută și peremptorie, deoarece calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. Dovada acestei identități nu s-a făcut deoarece instanța nu i-a dat posibilitatea să propună martori care să fie audiați pentru dovedirea faptului că intimatul pârât a indus-o în eroare prin prezentarea unei situații neadevărate.
Se mai arată că, în dovedirea calității procesuale active, recurenta a invederat instanței faptul că imobilele construcție și terenul în suprafață de 823 mp intravilan, situat în tarlaua 26, parcela 1191, cuprins în Titlul de proprietate la categoria curți, construcții, sunt care nu au ieșit din patrimoniul autorului părților, și pe care aceștia le-au posedat în perioada comunismului. Aceste imobile (casa și teren intravilan) sunt moștenite în mod distinct de suprafețele de teren arabil din extravilan cerute pe legile fondului funciar. Astfel, cu privire la aceste proprietăți nu este necesară formularea unei cereri de reconstituire în baza legii 18/1991 pentru a fi repuși în drepturile succesorale, părțile având calitate de coproprietari în cote de fiecare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ, art. 312 (3) Cod proc.civ.
La data de 24.11.2008 a survenit decesul recurentei, astfel cum reiese din adresa nr. 14/20.01.2009 eliberată de Primăria, jud.
Urmare a decesului recurentei, Curtea a dispus introducerea în cauză a succesorilor acesteia, respectiv:, și.
Intimatul formulat întâmpinare, pe această cale susținând că, în ceea ce privește calitatea procesuală activă a recurentei-reclamante trebuie să se aibă în vedere faptul că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, instanțele având obligația de a verifica justificarea calității procesuale de către toate părțile din proces.
Acceptarea succesiunii pentru terenurile care intră în sfera de aplicare a Legii 18/1991 se face exclusiv prin cererea adresată comisiei de specialitate, reglementarea legală în acest sens având un caracter imperativ.
Se mai arată că stabilirea dreptului de proprietate se face - potrivit art. 10 alin. 3 din Legea 18/1991 - numai la cerere, care se depune la primărie în termenul prevăzut de lege (termen de decădere). În absența unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Titlul de proprietate fiind emis exclusiv pe numele intimatului, arată acesta că este unic proprietar al terenului iar reclamanta nu are calitatea de a solicita partajul unor bunuri proprietate exclusivă.
Analizând recursul, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.cv. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Potrivit art. 137.civ. " Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pricinii. Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Din economia normei enunțate reiese în mod evident că procedura excepției ce se invocă în fața instanței cu fondul pricinii nu numai că nu constituie o obligație pentru instanța chemată să o soluționeze, dar o atare procedură estepermisă de legiuitor(și nicidecum impusă) decât în situația în care este necesară administrarea unor probe care sunt deopotrivă utile și necesare soluționării fondului.
În speță, cererea prin care reclamanta a investit instanța are ca obiect sistarea unei stări de indiviziune asupra unui teren în suprafață de 4 ha deținut în baza unui titlu de proprietate emis în condițiile unei legi speciale, și anume Legea 18/1991, instanța fiind ținută a se pronunța în aceste limite potrivit principiului disponibilității propriu procesului civil.
Situația premisă a oricărei proceduri judiciare de ieșire din indiviziune este - corespunzător prevederilor art.672 ind. 1 din pr.civ. care sunt în sensul că "judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comunăse face cu procedura prevăzută în capitolul de față" - aceea în care părțile din proces au calitate de coproprietari ai bunurilor în privința cărora solicită sistarea stării de indiviziune.
În condițiile în care titlul de proprietate invocat de către reclamantă nu conține referiri la un drept de (co)proprietate al acesteia asupra terenului în suprafață de 4 ha în privința căruia aceasta a solicitat să se dispună sistarea stării de indiviziune, situația premisă cerută de norma enunțată nu se verifică și, ca atare nici legitimarea procesuală activă a acesteia nu este justificată în procedura judiciară declanșată.
O atare analiză nu este una care să aibă elemente comune cu cea care este specifică soluționării fondului unei cereri de partaj propriu-zis, care presupune identificarea și evaluarea bunurilor în privința cărora s-a dovedit în prealabil că sunt deținute în coproprietate și formarea unor loturi corespunzătoare valoric cotelor-părți pe care copartajanții le au în patrimoniu.
Așa fiind, critica prin care se susține nelegalitatea deciziei recurate și, implicit, a hotărârii primei instanțe, cu argumentul că ar fi trebuit ca excepția lipsei calității procesuale active să fie unită cu fondul, este în mod vădit în contradicție cu dispozițiile legale menționate anterior.
Cercetarea aspectului legat de existența unei pretinse înțelegeri ce ar fi avut loc între părțile din proces, a cărei dovedire se intenționa a fi făcută prin proba testimonială, excede cadrului procesual dat de petitul acțiunii.
O astfel de cercetare s-ar justifica în contextul unei acțiuni în care instanța fi fost investită să analizeze regularitatea titlului de proprietate nr. 12905/1994, în baza căruia reclamanta a evocat dreptul de proprietate, iar nu în contextul unei acțiuni în ieșire din indiviziune (cum este cea pendinte) care presupune exhibarea unui titlu de proprietate în ființă - act juridic - care să ateste dobândirea acestui drept în condițiile strict și limitativ stabilite prin art. 644-645.civ.
Audierea martorilor în sensul solicitat de către recurenta-reclamantă, și stabilirea pe baza declarațiilor acestora a dreptului ei de proprietate pentru o cotă de din terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate invocat ar fi echivalat cu anularea respectivului titlu pentru aceeași cotă din dreptul de proprietate al titularului actual (pârâtul) și, concomitent, stabilirea de către instanță a dreptului de (co)proprietate al reclamantei.
Cum o astfel de finalitate nu se circumscrie petitului acțiunii de ieșire din indiviziune cu care prima instanță a fost sesizată, ținând seama și de exigențele impuse de principiul disponibilității, instanțele de fond au procedat în mod judicios apreciind asupra legitimării procesuale active a reclamantei numai în raport de actele juridice invocate de aceasta ca fiind dovezi ale dreptului de (co)proprietate pretins.
Cum instanța nu a fost investită cu o cerere de dezbatere a succesiunii autorului comun al părților, iar terenul în litigiu este - din punctul de vedere al modurilor de dobândire stabilite prin art. 644, 645.civ. - unul dobândit prin efectul Legii 18/1991 (lege specială cu efect reparator în privința terenurilor care au fost preluate în mod abuziv de către fostele autorități comuniste), iar nu unul dobândit prin succesiune (ca fiind unul ce s-ar fi aflat în patrimoniul autorului lor la data decesului acestuia), instanțele de fond nu aveau a cerceta - în puterea aceluiași principiu al disponibilității - în mod distinct legitimarea procesuală a reclamantei pentru terenul evidențiat în același titlu de proprietate la categoria curți-construcții.
Cât privește construcția aflată pe această din urmă suprafață, acesta este un bun care nu se regăsește în conținutul vreunei cererii formulate în fața primei instanțe, așa încât are valoarea unei cereri noi formulate pentru prima dată în fața instanței de apel, iar o atare cerere este inadmisibilă potrivit art. 294 alin. 1 coroborat cu art. 316.pr.civ.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurentă deciziei atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 782A/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Tehred-
2ex/06.04.2009
Jud.apel. TB 5 -
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Carmen
