Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 148
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în P,-,.18, județ P și de pârâtul, domiciliat în B, sector 6,-. 229. 1. 10. 129, împotriva deciziei civile nr. 716/30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-,.18, județ
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 30 lei, potrivit chitanțelor seriile nr. -/11.11.2009 și nr. -/11.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova și intimatul-pârât, reprezentat de avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurentul-pârât -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei-reclamante, avocat - arată că a trimis prin poștă împuternicirea avocațială, odată cu cererea de recurs, iar la acest moment nu este în măsură să depună delegația, solicitând lăsarea pricinii la a doua strigare pentru complinirea acestui neajuns. Totodată, depune la dosar raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert pentru imobilul din P,-, comunicat în ședință publică și apărătorului intimatului-pârât, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod proc.civilă.
Avocat - pentru intimatul-pârât, arată că nu se opune lăsării pricinii la a doua strigare pentru a se depune de către apărătorul recurentei-reclamante împuternicirea avocațială, precizând că înțelege să invoce excepția tardivității recursului declarat de reclamanta.
Pentru a se depune de către apărătorul ales al recurentei-reclamante împuternicirea avocațială, instanța a dispus lăsarea pricinii la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, intimatul-pârât, reprezentat de avocat - din Baroul Prahova și recurentul-pârât -.
Avocat - depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurenta-reclamantă, factura fiscală nr. -/30.12.2009 cu care înțelege să facă dovada depunerii recursului în termenul legal, precum și dovada de comunicare a deciziei recurate, ce poartă două ștampile, din 11.12.2009 și respectiv 14.12.2009. La solicitarea instanței, precizează că ambele cereri de recurs din cauza de față au fost trimise în același plic. Totodată, depune la dosar certificatul de încadrare în grad de handicap grav nr. - emis pe numele reclamantei.
Recurentul-pârât - depune la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, precum și adeverința nr. 344/08.02.2010 din care rezultă indicația de repaus la domiciliu pentru perioada 8-28.02.2010, precizând că datorită afecțiunilor sale medicale, diabet zaharat insulinodependent nu a avut posibilitatea până la acest moment să-și angajeze apărător ales.
Avocat - pentru intimatul-pârât, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 49/28.01.2010 în valoare de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat și având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de amânare formulată de recurentul-pârât -, învederând că cererea de recurs nu este semnată de parte, deci nu a înțeles să-și însușească prezenta cale de atac.
Avocat - pentru recurenta-reclamantă declară că nu se opune amânării cauzei la cererea recurentului-pârât -.
Curtea, verificând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât - constată că aceasta este semnată de parte.
Cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul-pârât -, în baza art. 156 alin.1 Cod proc.civilă, Curtea o apreciază neîntemeiată și o respinge ca atare, având în vedere că recursul a fost declarat de pârât la data de 31.12.2009, astfel cum rezultă din viza Tribunalului Prahova aflată pe cererea de la fila 4 dosar, situație în care, de la acel moment, recurentul dispunea de suficient timp pentru a-și angaja un apărător, fiind lipsit de relevanță că începând cu data de 8.02.2010 acestuia i s-a recomandat repaus la domiciliu conform adeverinței depusă la acest termen de judecată.
Avocat - pentru intimatul-pârât invocă excepția tardivității recursului promovat de reclamanta.
Avocat - pentru recurenta-reclamantă solicită respingerea excepției tardivității recursului, invocată de apărătorul ales al intimatului-pârât, precizând că prin actele depuse la acest termen a făcut dovada declarării în termen a prezentei căi de atac.
Recurentul-pârât -, având personal cuvântul, consideră că recursul a fost declarat de reclamantă în termen legal.
Curtea, având în vedere excepția tardivității recursului declarat de reclamanta, invocată de apărătorul ales al intimatului-pârât, avocat -, în baza art. 137 Cod proc.civilă rap.la art. 301 Cod proc.civilă o respinge ca neîntemeiată, constatând că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că recursul a fost declarat în termenul reglementat de art. 301 Cod proc.civilă, respectiv în 15 zile de la comunicarea deciziei pronunțată de tribunal.
În baza art. 137 Cod proc.civilă, rap.la art. 301 Cod proc.civilă și art. 105 Cod proc.civilă, Curtea invocă și pune în discuția părților excepția tardivității recursului promovat de pârâtul -, având în vedere că, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 80 dosar apel, acestuia i-a fost comunicată decizia pronunțată de tribunal la data de 11.12.2009 și recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 30.12.2009, conform înscrisurilor depuse la dosar în ședință publică, respectiv factura fiscală -/30.12.2009, cu care au fost expediate cererile de recurs către Tribunalul Prahova.
Recurentul-pârât -, având personal cuvântul, arată că a fost perioada sărbătorilor de iarnă, circuitul actelor fiind îngreunat, iar starea sa precară de sănătate nu i-a permis deplasarea, din cauza diabetului fiindu- afectate inclusiv unghiile de la picioare.
Avocat - pentru recurenta-reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției tardivității recursului promovat de recurentul-pârât -, invocată din oficiu de instanță.
Avocat - pentru intimatul solicită admiterea excepției tardivității recursului declarat de pârâtul -, invocată din oficiu de instanță, precizând că, în realitate, asupra acestui recurs a înțeles să invoce excepția de tardivitate.
Avocat - pentru recurenta-reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în recurs, învederând că expertiza extrajudiciară depusă la dosar și comunicată în ședință publică apărătorului intimatului-pârât reprezintă înscris nou.
Avocat - precizează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri la cererea apărătorului ales al recurentei-reclamante.
Curtea, în baza art. 305 Cod proc.civilă și având în vedere acordul celorlalte părți, încuviințează la cererea apărătorului ales al recurentei-reclamante proba cu înscrisuri, respectiv actul nou depus la dosar reprezentat de expertiza tehnică extrajudiciară întocmit de expert pentru imobilul din P,-.
La solicitarea instanței părțile prezente, având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat, solicitând judecarea pricinii.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei și sentinței, în principal atribuirea în totalitate către reclamantă a imobilului casă de locuit, iar în subsidiar atribuirea către aceasta a unei părți din imobilul dedus partajului.
Apreciază că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, nu s-a preocupat pentru administrarea probelor privind-o pe reclamantă, care are o situație specială, fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav, reținându-se o cu totul altă situație de fapt decât cea care ar fi rezultat prin administrarea probatoriilor. Consideră că nici instanța de apel nu a ținut cont de probele solicitate de reclamantă, învederând că la fila 19 dosar fond, prin întâmpinarea formulată, pârâtul recunoaște posesia reclamantei asupra imobilului în litigiu, fiind de acord ca sora sa să locuiască în acea casă, precizând că imobilul poate fi partajat în natură în două loturi, pârâtul schimbându-și însă pe parcursul judecății această poziție procesuală.
Sub un alt aspect, învederează instanței că expertiza topo întocmită a concluzionat că în ceea ce privește terenul supus partajului părțile sunt în indiviziune forțată, deși sunt 2,3 intrări, fără a observa că reclamanta a solicitat atribuirea unei părți din imobilul casă de locuit. Arată că reclamanta este cea care plătește datoriile rezultate din întreținerea casei, iar în raport de handicapul dovedit cu certificatul depus la dosar aceasta nici nu ar putea locui într-un apartament, neputând să urce scările, necesitând supraveghere și însoțitor permanent.
Apreciază că instanțele au încălcat disp.art. 6739Cod proc.civilă privind opțiunea părților, iar atâta vreme cât reclamanta deținea posesia, în opinia sa aceasta era îndreptățită să i se atribuie în natură un lot din casă, cu atât mai mult cu cât intimatul-pârât a fost de acord inițial cu acest aspect, astfel cum a arătat prin întâmpinare.
Sub un alt aspect, astfel cum rezultă din expertiza extrajudiciară depusă la dosar, precizează că imobilul are două căi de acces separate, putându-se executa astfel un partaj corect.
Consideră că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice, solicitând admiterea recursului, potrivit criticilor formulate în scris și în raport de concluziile orale, fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
Sub un prim aspect, solicită a se avea în vedere că reclamanta solicită o ieșire din indiviziune imposibil de realizat, adică cere atribuirea unei părți din casă, terenul urmând să rămână în indiviziune, iar în subsidiar cere atribuirea în totalitate a imobilului casă de locuit, ceea ce nu poate fi primit.
În opinia sa, consideră că reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate în sensul art. 304 Cod proc.civilă, purtând discuții numai cu privire la modalitatea de atribuire a bunurilor.
Învederează că nu s-a contestat de părți faptul că se pot forma mai multe spații locative distincte. Solicită a se avea însă în vedere faptul că opinia expertului topo este clară, în sensul că ieșirea din indiviziune se poate realiza numai prin atribuirea bunurilor în totalitate către una din părți.
Ori, reclamanta nu a făcut nici un fel de obiecțiuni, astfel că deși instanța a dat dovadă de toată bunăvoința, nu s-a putut realiza pe cale amiabilă ieșirea din indiviziune.
Precizează că reclamanta este proprietara unui apartament, a primit sulta corespunzătoare, astfel că este în măsură să-și cumpere un imobil care să-i confere confortul maxim în raport de starea sa de sănătate, prezentul proces fiind de altfel inițiat la dorința ei.
Sub un alt aspect, arată că reclamanta nu suportă în exclusivitate cheltuielile casei, așa cum s-a susținut în recurs, ci se suportă în comun cu intimatul care locuiește de asemenea în același imobil.
Solicită a se avea în vedere că intimatul-pârât a fost singurul capabil să achite sultele cuvenite, pe care le-a pus la dispoziția părților încă din faza de fond a pricinii.
Recurentul-pârât -, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de reclamanta.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în P,-, județul P, compus din teren în suprafață de 187 și locuința existentă pe acesta, în suprafață construită de 104,41, imobil cu număr cadastral provizoriu 9789, înscris în cartea funciară nr.10406/2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 86/22.03.2006, emis de pe urma autoarei lor, decedată la 22.09.2005, părțile din prezenta cauză se află în indiviziune asupra imobilului anterior identificat, în cotă de 1/3 fiecare.
Pârâtul a formulat întâmpinare, în care a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului bun succesoral, optând pentru primirea unei părți în natură.
După administrarea probatoriului, prin sentința civilă nr.2526/6.03.2009, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în P,-, județul P, conform variantei a III-a din raportul de expertiză tehnică ing..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că varianta de lotizare omologată corespunde cel mai bine criteriilor legale de partajare, ținându-se cont de mărimea cotei ce se cuvine fiecărei părți, masa bunurilor de împărțit (compusă dintr-o casă de locuit cu un teren foarte mic, ce nu permite formarea a două unități locative), domiciliul și ocupația părților, precum și de posibilitatea fiecăreia de achitare a sultelor.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr. 716/30.11.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta și de pârâtul.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
În recursul său, reclamanta a susținut, în esență, că decizia este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, la omologarea variantei de lotizare nu s-a ținut cont că ea este cea care se află în posesia imobilului bun succesoral, precum și de starea sănătății sale (dovedită cu certificatul ce atestă că are un grad de handicap grav, emis în baza Legii 448/2006, precum și cu numeroase acte medicale) ceea ce îi conferă dreptul de a obține în natură imobilul.
În mod greșit tribunalul a reținut că în cauză s-au administrat toate probele propuse de părți, iar din dezbateri nu a rezultat necesitatea administrării altor probe. În realitate, prima instanță a încălcat dispozițiile art.129 pct.2,4,5 Cod pr.civilă și, ca atare, situația de fapt reținută nu este cea reală. De altfel, tribunalul nu se pronunță în nici un fel cu privire la înscrisurile noi depuse în faza apelului.
A mai susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut împrejurarea că imobilul în litigiu s-ar afla în indiviziune forțată, neputând fi atribuit în natură mai multor persoane. Chiar și în situația stării de indiviziune forțată asupra terenului, construcția se poate partaja, în acest sens impunându-se exprimarea punctului de vedere de către expertul constructor.
Față de data declarării recursului de către pârâtul - 30.12.2009, curtea, în baza art.137 alin.1 Cod pr.civilă, a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția tardivității formulării recursului acestuia.
Examinând excepția invocată, în raport de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Potrivit art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
recursului în termenul legal atrage neluarea lui în considerație, deoarece, potrivit art.103 Cod pr.civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal imperativ, este supusă sancțiunii decăderii, afară dacă legea nu dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În speță, hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului la 11.12.2009( a se vedea în acest sens dovada existentă la fila 80 dosar apel), iar recursul a fost declarat la 30.12.2009, depășindu-se astfel termenul legal prevăzut de art. 301 Cod pr.civilă (ultima zi fiind 28.12.2009).
În aceste condiții, având în vedere și faptul că pârâtul nu a făcut dovada că nedeclararea recursului în termenul legal a fost urmarea unei împrejurări mai presus de voința sa, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă coroborat cu art.137 alin.1 Cod pr.civilă și art.103 Cod pr.civilă, va respinge recursul acestuia ca tardiv formulat.
Referitor la recursul declarat de reclamanta, curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În aplicarea principiului înscris în art.6735alin.2 Cod pr.civilă, potrivit căruia împărțeala în natură constituie regula, urmează a se conchide că, atunci când bunul supus partajului este o locuință, instanța are îndatorirea să administreze probele necesare pentru a stabili dacă acel imobil poate fi împărțit în natură astfel încât să se formeze două unități locative distincte, apte fi folosite.
Ori, în cazul în speță, din raportul de expertiză lotizare ing. -, se reține că bunul succesoral nu este comod partajabil în natură, neputându-se forma două unități locative distincte, apte fi folosite.
Această situație de fapt este recunoscută chiar de recurenta-reclamantă prin nota de ședință de la termenul de judecată din 31.10.2008 - fila 62 dosar fond ("Întrucât din expertiza construcții la care nu avem obiecțiuni rezultă faptul că imobilul construcție constituie o singură unitate locativă, la fel terenul în suprafață de 187 nu poate fi delimitat în 2 loturi ).
În acest context, nu se mai poate pune în discuție neexercitarea rolului activ de către instanța de judecată (reglementat de art.129 Cod pr.civilă) sub aspectul administrării altor probatorii, pentru a se stabili dacă imobilul bun succesoral este partajabil în natură.
Într-o atare situație, a imposibilității partajării în natură a imobilului bun succesoral, în mod legal acesta s-a atribuit unui singur copărtaș, iar celorlalți li s-a acordat echivalentul în bani sub formă de sultă.
Este de menționat și faptul că varianta de lotizare omologată de instanță ( prin care s-a atribuit imobilul bun succesoral pârâtului ) corespunde cel mai bine criteriilor legale de partajare prevăzute de art.6739Cod pr.civilă.
De altfel, însăși recurenta-reclamantă, prin nota de ședință de la termenul de judecată din 31.10.2008 ( fila 62 dosar fond) apreciază că pârâtul este cel mai îndreptățit a i se atribui imobilul bun succesoral, fiind singurul care are posibilitatea de achita sultele ce li se cuvin celorlalți doi comoștenitori.
Mai mult decât atât, prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu ( fila 83 dosar fond), reclamanta recunoaște că deține deja în proprietate un apartament situat în municipiul
Față de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B, sector 6,-. 229. 1. 10. 129, împotriva deciziei civile nr. 716/30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-,.18, județ P și reclamanta, domiciliată în P,-,.18, județ
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 716/30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții și.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
5 ex/24.02.2010
nr- Judec.
nr- Trib.
ta,
operator de date cu caracter personal
nitificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
