Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 149
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții, domiciliați în Râmnicu-S,-, județ B și, domiciliată în Râmnicu-S,-, județ B, împotriva deciziei civile nr. 341/25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții - și, domiciliați în Râmnicu-S str. - -.5, județ
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței seria - /-/17.02.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți, și -, reprezentați de avocat din Baroul Buzău și intimații-reclamanți - și, reprezentați de avocat din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, comunicată recurenților-pârâți potrivit adreselor existente la filele 15-18 dosar.
Avocat pentru recurenți depune la dosar chitanța seria - /-/17.02.2010 reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei, timbru judiciar de 0,5 lei, împuternicire avocațială și chitanța nr. 29/17.02.2010 în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, precizând că i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți și a luat cunoștință de conținutul acesteia, neavând cereri de formulat.
Avocat pentru intimații-reclamanți depune la dosar nota de cheltuieli, chitanța nr. 36/8.02.2010 și factura fiscală nr. 33/8.02.2010 în valoare de 1785 lei, reprezentând onorariu de avocat, precizând că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, și - critică decizia pronunțată, prin care a fost schimbată în parte sentința și încheierea de admitere în principiu și s-a omologat varianta I din expertiza centralizatoare întocmită de expert, fiind
atribuit întregul imobil către intimați cu plata sultelor către recurenți, ca fiind o soluție nelegală, deoarece nu s-a dat eficiență criticilor vizând valoarea imobilului. Aceasta, deoarece potrivit delimitării zonale, imobilul se află în zona B, având valoare mai ridicată în raport de cele din zona C, unde expertul a încadrat bunul. Totodată, nu s-a ținut cont de împrejurarea că imobilul a înregistrat un minus de valoare ca urmare a degradării ce reprezintă o consecință a folosirii neco-respunzătoare.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, pentru efectuarea unei expertize în care să se rețină valoarea reală a imobilului.
În subsidiar, solicită să se constate că raportul de expertiză suportă critici, întrucât la formarea și atribuirea loturilor nu s-au avut în vedere disp.art. 741 Cod civil, imobilul fiind comod partajabil în natură, în varianta a III-a atribuindu-se o parte din teren și recurenților-pârâți, fiind astfel satisfăcut și interesul acestora.
Arată că, prin omologarea variantei menționate, s-ar diminua sultele și s-ar partaja în mod echitabil bunul având în vedere că parte din recurenți nu au un alt spațiu de locuit, așa cum rezultă din probele administrate.
Sub acest aspect, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză.
În privința motivului de recurs vizând pasivul succesoral reprezentat de cheltuielile de înmormântare, față de faptul că nu a fost solicitat în termenul de prescripție de 3 ani, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea acestei critici.
Pentru motivele dezvoltate în scris și depuse la dosar și față de concluziile orale, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul pentru intimații-reclamanți - și apreciază că în speță nu sunt incidente niciunul dintre motivele care să îndreptățească instanța să pronunțe o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare, decizia pronunțată fiind legală și temeinică.
Arată că instanța a dat dovadă de rol activ, a încuviințat expertizele, a înaintat obiecțiunile către experți, însă aceștia și-au menținut punctul de vedere cu privire la prețuire, fiind avută în vedere totodată și fluctuația valorică a pieței imobiliare pe fondul crizei economice, în raport și de starea de degradare a imobilului.
Cu privire la solicitarea recurenților de omologare a variantei a III-a, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât întregul imobil a fost atribuit intimaților, deoarece aceștia locuiau în el, aveau contract de vânzare-cumpărare prin care vânzătorul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, iar reclamanții în calitate de cumpărători erau obligați la întreținerea acestuia, aspecte necontestate de părțile adverse, care nu au înțeles să promoveze apel, însușindu-și astfel această poziție prin pasivitate. În privința sultelor stabilite, apreciază că acestea sunt corect stabilite, iar cu privire la pasivul succesoral, apreciază că s-a prescris dreptul acestora de a mai solicita aceste cheltuieli, pasivul succesoral fiind calificat ca un drept de creanță ce se prescrie odată cu scurgerea a trei ani împliniți de la deschiderea succesiunii, astfel cum s-a statuat și de jurisprudență.
Pe linia susținerilor prezentate în cuprinsul întâmpinării și față de susținerile orale, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit notei de cheltuieli depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Judecătoriei Râmnicu S, reclamanții și au chemat in judecata pe pârâții, si -, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța sa se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la averea rămasa de pe urma defunctei, decedata la data de 28.lo.2000, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea de fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că de pe urma defunctei, au rămas ca moștenitori:, G, si in calitate de fii, cărora le revine o cotă de câte l/4 din masa succesorala, compusă dintr-o casă de locuit situată în Râmnicu S-, cu teren aferent de 272. si anexe gospodărești.
La data de l2.l2.2002, au precizat reclamanții, numitul a decedat, rămânând ca moștenitori reclamantul în calitate de fiu, așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. 22 din 2.04.2003.
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat la nr. 678 /28 martie 2007, reclamanții au dobândit cotele ce le-au revenit moștenitorilor defunctei si anume ale numiților si G, de cate l/4 pentru fiecare din imobilul descris anterior.
În aceste condiții, arată reclamantul, cota sa este de din imobil, din care dobândită prin moștenire de la tatăl său, defunctul și 2/4 prin cumpărare, împreună cu soția sa, reclamanta, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.678/2007.
Reclamanții au precizat că imobilul în litigiu se află în posesia vânzătorului, care și-a rezervat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.678/2007 un drept de uzufruct viager asupra bunului.
Au mai arătat reclamanții că în cursul anului 2006 numitul decedat, cota sa de din imobil fiind cules de pârâții, -, și .
Pârâții, în conformitate cu disp. art.119 Cod pr.civilă, au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat reținerea la masa de partaj a pasivului succesoral, în sumă de 9.550 lei, reprezentând cheltuielile pentru înmormântarea și pomenirea defunctei, pe care le-au suportat în mod exclusiv.
După administrarea probelor testimoniale, cu înscrisuri și cu interogatoriul părților, la data de 27.05.2008 instanța de fond a pronunțat o încheiere interlocutorie, prin care a admis în principiu acțiunea și cererea reconvențională și a constatat că părțile au calitatea de moștenitori ai defunctei, cu cote de pentru reclamanți și pentru pârâți, masa succesorală fiind compusă din imobilul situat în orașul Râmnicu S,-, format din casă de locuit și teren aferent, în suprafață de 272
S-a constatat că pasivul succesoral, în cuantum de 6000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomenirile defunctei, efectuate de pârâți, urmează fi suportate de toate părțile din proces.
Prin aceeași încheiere s-a dispus efectuarea unei expertize constructor, lucrare ce fost întocmită de ing..
La data de 10.10.2008 Judecătoria Râmnicu Sărata pronunțat sentința civilă nr.1373 prin care admis acțiunea și cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform încheierii din data de 27.05.2008 și variantei I din raportul de expertiză întocmit de ing..
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată ale părților și au mai fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 185 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând rest după compensare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că la data de 28.10.2000 a decedat numita, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori părțile din proces, reclamanții cu o cotă de din masa succesorală, iar pârâții cu o cotă de .
S-a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din imobilul situat în orașul Râmnicu S,-, format dintr-o casă de locuit și un teren aferent în suprafață de 272
S-a reținut că anexele gospodărești ale construcției au fost demolate de către reclamanți, întrucât erau în stare de rutină, materialele rezultate fiind aruncate la gunoi.
În privința pasivului succesoral instanța a reținut că acesta, în cuantum de 6000 lei, a fost suportat exclusiv de către pârâți, conform depozițiilor testimoniale administrate, impunându-se astfel admiterea cererii reconvenționale.
Referitor la modalitatea de lotizare omologată, judecătorul fondului a stabilit că în cauză se impune atribuirea în natură a imobilului reclamanților, întrucât aceștia
și-au asumat obligația de întreținere față de vânzători, care continuă să locuiască în imobil, fiind, totodată, cei care s-au preocupat de întreținerea bunului.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal reglementat de art.289 alin.1 Cod pr.civilă, reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în ceea ce privește evaluarea imobilului și obligarea lor la plata pasivului succesoral.
Astfel, apelanții au susținut că cererea pârâților referitoare la suportarea pasivului succesoral era prescrisă, în raport de data decesului-28.10.2000.
S-a mai susținut, sub acest aspect că, pe de altă parte, cuantumul pasivului reținut de instanța de fond este exagerat față de realitate și de probele administrate.
Apelanții au arătat că imobilul a fost supraevaluat, în condițiile în care gradul său de uzură este mai mare decât cel stabilit de instanță, iar raportul de expertiză cuprinde grave erori de calcul, nu conține indici de referință, valoarea bunului fiind determinată în mod arbitrar.
Intimații, în conformitate cu disp. art.115 Cod pr.civilă, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând, în esență, că termenul general de prescripție nu își produce efectele în acest caz și că evaluarea imobilului a fost corectă, uzura bunului fiind determinată de atitudinea apelanților, care nu au luat nicio măsură de întreținere a acestuia.
Prin încheierea de ședință din data de 9.02.2009 tribunalul a dispus, în conformitate cu disp.art.295 Cod pr.civilă, completarea probatoriilor cu două
expertize în specialitatea topografie și construcții, urmând ca expertiza centralizatoare să fie efectuată de către expertul constructor.
La data de 25.11.2009 Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr.341 prin care a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte încheierea interlocutorie din data de 27.05.2009 și sentința, în sensul că a respins cererea reconvențională, constatând prescris dreptul la acțiune privind pasivul succesoral și omologând varianta I din raportul de expertiză centralizator întocmit de ing..
S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii și au fost obligați intimații să plătească apelanților suma de 2.682 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că cererea reconvențională având ca obiect suportarea pasivului succesoral, a fost formulată la data de 8.04.2008, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, prev. de Decretul nr.167/1958, termen ce a început să curgă de la data decesului autoarei pârâților - 28.010.2000.
Referitor la rapoartele de expertiză efectuate în faza apelului, instanța a stabilit că respectă întrutotul cerințele legale, fiind bine documentate și argumentate, valorile menționate în cele două lucrări corespunzând realității.
Reținând că reclamanții au fost singurii care au înțeles să uzeze de calea de atac a apelului împotriva sentinței și, ținându-se cont de principiul neagravării situației în propria cale de atac, tribunalul a dispus omologarea variantei I din raportul de expertiză centralizator întocmit de ing., prin care imobilul se atribuie apelanților-reclamanți, părțile adverse urmând a primi, pentru compensare, sulte.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă, pârâții, și, criticând-o ca nelegală.
În primul motiv de recurs formulat, pârâții, au susținut că tribunalul nu a dat eficiență disp.art.6739Cod pr.civilă și respectiv art.741 Cod civil, respingându-le în mod nejustificat obiecțiunile la raportul de expertiză constructor, prin care arătau că imobilul a fost subevaluat și solicitau efectuarea unei variante prin care să li se atribuie în natură parte din construcții.
Totodată, arată recurenții, nu s-a avut în vedere că degradarea imobilului a fost determinată de culpa intimaților-reclamanți, toate aceste aspecte, impunând, în opinia acestora, omologarea variantei I din raportul de expertiză întocmit de ing., în care li se atribuie în natură suprafața de 70 teren, respectându-se criteriile legale și împrejurarea că doi dintre recurenți nu au în proprietate alte imobile.
În cel de al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit s-a constatat prescris dreptul de a solicita pasivul succesoral, soluția corectă, sub acest aspect, fiind cea pronunțată de instanța de fond.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul de a se menține dispozițiile instanței cu privire la pasivul succesoral și a de a se omologa varianta a III-a din raportul de expertiză centralizator întocmit de ing..
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Intimații-reclamanți, în conformitate cu disp.art. 115 Cod pr.civilă, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, intimații au susținut, în esență, că în mod corect tribunalul a constatat prescrierea dreptului de a solicita pasivul succesoral, în cauză fiind incidente dispozițiile Decretului nr.167/1958, precizând, totodată, că nu se poate discuta despre o atribuire în natură a vreunei părți din teren recurenților, în condițiile în care aceștia nu au declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu referire la primul motiv de recurs formulat de către pârâți, Curtea urmează să înlăture susținerile acestora, întrucât în cauză nu există nicio încălcare a disp.art.6739Cod pr.civilă și respectiv a celor reglementate de art.741 Cod civil.
Astfel, în condițiile în care, recurenții-pârâți nu au înțeles să uzeze de calea de atac a apelului împotriva sentinței, prin care instanța de fond atribuise integral imobilul părților adverse, recurenții primind doar sultă, aceștia nu mai sunt îndreptățiți ca în calea de atac a recursului să formuleze pretenții cu privire la o eventuală atribuire în natură a imobilului, în contextul în care, decizia pronunțată în apel a reiterat dispozițiile instanței de fond cu privire la acordarea de sulte recurenților și respectiv de atribuire în natură a imobilului părților adverse.
calea de atac a apelului împotriva sentinței, recurenții au achiesat implicit la soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la modalitatea efectivă de partajare a bunurilor și la criteriile incidente, fiind de acord, prin urmare, să li se atribuie doar sulta și recunoscând temeinicia și legalitatea pretențiilor părților adverse la atribuirea integrală în natură a imobilului, caz în care invocarea acestor critici pentru prima dată în recurs apare ca fiind formulată omisso medio.
În ceea ce privește respingerea obiecțiunilor formulate de către recurenți, la raportul de expertiză întocmit în apel, Curtea constată că nu poate fi echivalată unui caz de încălcare a disp.art.6739Cod pr.civilă și respectiv a celor reglementate de art.741 Cod civil, astfel cum au pretins recurenții, constituind, în realitate, aspecte legate de administrarea, admisibilitatea și pertinența probelor, care au fost lăsate de legiuitor la latitudinea judecătorului și care exced cazurilor de nelegalitate reglementate de art.304 Cod pr.civilă, prin urmare și controlului judiciar exercitat de instanța de recurs.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs invocat de către pârâți, întrucât, potrivit Deciziei în interesul legii, nr.6 din data de 19.01.2009 pronunțată de secțiile unite ale ÎCCJ, cererile privitoare la lichidarea pretențiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare și respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral, sunt prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani, statuat de art.3 din Decretul nr.167/1958, termen care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.
Cum în speță recurenții nu au avut posesia bunului succesoral, pentru a discuta despre o eventuală întrerupere a cursului prescripției, Curtea constată că în mod legal, tribunalul a stabilit că, în raport de data decesului - 28.10.2000 cererea
reconvențională având ca obiect suportarea pasivului succesoral, formulată de către intimații- reclamanți la data de 8.04.2008 era prescrisă.
În considerarea tuturor acestor argumente, constatând că recurenții nu au dovedit incidența cazului de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă - text de lege pe care și-au întemeiat calea de atac exercitată - Curtea, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp.art. Cod pr.civilă, Curtea îi va obliga pe recurenți să plătească intimaților suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanței aflată la fila 30 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, domiciliați în Râmnicu-S,-, județ B și, domiciliată în Râmnicu-S,-, județ B, împotriva deciziei civile nr. 341/25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții - și, domiciliați în Râmnicu-S str. - -.5, județ
Obligă pe recurenții, și - să plătească intimaților și suma de 1785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
8 ex/02.03.2010
nr- Judec. Râmnicu
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
