Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.149
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G, domiciliat în comuna, sat de, județul S, împotriva deciziei civile nr. 88 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent G și avocat, pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta din urmă cât și pârâtul intimat
HGProcedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședințe, după care:
Curtea, față de excepția nesemnării recursului, invocată la termenul de judecată anterior, de către reclamanta intimată, dă citire cererii de recurs și interpelează pârâtul recurent dacă își însușește și dacă își menține recursul.
Pârâtul recurent G confirmă că este cererea de recurs formulată de el, pe care și-o menține, semnând pentru aceasta în fața instanței fiecare filă. Totodată, depune la dosar înscrisuri în dovedirea cererii, respectiv: memorii (în original și în copie), copii ale unor declarații de martor, ascultați în fața organelor de urmărire penală, extrase de cont curent etc. și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Avocat, pentru reclamanta intimată nu insistă în exceția invocată la termenul de judecată anterior, având în vedere poziția pârâtului recurent, care își însușește și menține recursul declarat.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri sau de invocat excepții, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul recurent G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată, motivând că nu au fost reținute de instanțele anterioare actele doveditoare ale cotei sale majore de contribuție, respectiv faptul că a lucrat perioadă în străinătate, de unde trimitea lunar câte 1500 lire, nu s-a reținut, de asemenea, suma de bani primită ca zestre, în 1991, respectiv 90.000 lei, echivalentul a două case - fapt dovedit prin înscrisurile depuse la doar, în toate ciclurile procesuale.
Avocat, pentru reclamanta intimată solicită respingerea recursului,dată fiind excepția nemotivării prevăzută de art.303 Cod procedură civilă iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, motivând că nu au fost dovedite susținerile pârâtului, cu privire la cota sa majoră de contribuție.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta intimată, contrar susținerilor pârâtului, a realizat venituri, fiind încadrată în muncă în timpul căsniciei părților. În ceea ce privește suma de bani primită ca zestre de către pârât, acesta nu a dovedit-o prin nici un mijloc de probă. Totodată, apreciază ca fiind corectă soluția instanțelor în ceea ce privește cota de contribuție a bunurilor mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei acestora, fiind nedovedite susținerile pârâtului cu privire la faptul că reclamanta ar fi sustras unele bunuri de la domiciliul comun. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Gura Humorului la data de 13.06.2006, înregistrată sub nr-, reclamanta () a chemat în judecată pe pârâții G și G, solicitând să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu prim - pârâtul, în cote egale, de 1/2 fiecare; să se constate că în timpul căsătoriei, cei doi foști soți au dobândit prin contractul sub semnătură privată încheiat cu secund - pârâtul la 24 mai 2001, suprafața de 500 teren situat în intravilanul satului de, comuna, județul S învecinat cu SC PROBLEM SA, G și G și să se dispună partajarea acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu prim - pârâtul, în perioada 10.04.1997-24.11.2005, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 1083/24.11.2005 a Judecătoriei Gura Humorului, irevocabilă. În timpul căsătoriei a dobândit împreună cu prim - pârâtul bunurile mobile și imobile descrise în anexa la acțiune, cu contribuții egale. Cu referire la parcela de teren intravilan, la momentul încheierii vânzării/cumpărării nu s-au putut perfecta actele în formă autentică, întrucât vânzătorul nu era înscris în CF, iar mai apoi acest lucru nu a mai fost posibil din cauza neînțelegerilor dintre ea și fostul soț.
Pe fondul acestor neînțelegeri, a părăsit domiciliu comun la data de 22.08.2005, luând unele bunuri comune pentru a le proteja de furia prim - pârâtului, bunuri care au fost inventariate de executorul judecătoresc și se găsesc la actualul ei domiciliu.
Prin memoriile depuse la dosar, pârâtul s-a declarat de acord, în principiu, cu sistarea stării de devălmășie, arătând că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, întrucât a lucrat o perioadă de timp în străinătate, de unde a trimis lunar sume de bani și diverse bunuri, că reclamanta a sustras bunurile mobile enumerate de la domiciliul comun (filele 67-68 dosar fond); că a edificat casa și anexele gospodărești în perioada 1996-1997 prin aport propriu, fiind ajutat exclusiv de părinții și fratele său.
La data de 22.06.2007, prin încheiere, Judecătoria a admis în principiu, în parte cererea principală și pe ce reconvențională și a constatat că reclamanta și prim - pârâtul au dobândit prin cumpărare de la secund-pârât parcela de 500 teren intravilan, că cei doi foști soți au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale, două parcele de teren, de 600 și respectiv 500, o casă cu anexe gospodărești și bunurile mobile descrise (filele 153-154 dosar fond).
Prima instanță a reținut dispozițiile art. 36 din Codul familiei, recunoașterile părților și faptul că nu s-a dovedit în cauză existența bunurilor mobile care nu au fost incluse la partaj și nici contribuția mai mare a pârâtului la dobândire bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr. 1539/24.10.2008, Judecătoria a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională și a dispus sistarea stării de indiviziune a părților.
În temeiul dispozițiilor art. 6737Cod procedură civilă a fost modificată încheierea de admitere în principiu, prin includerea la partaj și a imobilului fântână, precum și a sumei de 12.000 RON, în loc de 12.000 euro.
I s-au atribuit reclamantei bunuri mobile în valoare totală de 21.594, 10 lei și suma de 3.400 euro, iar pârâtului bunurile imobile, precum și restul bunurilor mobile, în valoare totală de 198.604,87 lei și suma de 900 euro.
Pentru echilibrarea valorică a loturilor atribuite, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 82.387,885 lei sultă, iar reclamanta pârâtului suma de 1250 euro cu același titlu.
La formarea și atribuirea loturilor prima instanță a avut în vedere opțiunile părților, cotele egale de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor, posesia lor actuală, faptul că la despărțirea în fapt reclamanta a luat de la domiciliul comun o serie de bunuri mobile, folosința și utilitatea bunurilor și posibilitatea de plată a sultelor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, arătând că imobilul construcție a fost supraevaluat, nu s-a avut în vedere cota sa mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor, faptul că reclamanta a sustras bunuri din locuință și a folosit în interes personal banii de la bancă.
Reclamanta s-a opus apelului, arătând că valorile bunurilor au fost stabilite prin expertize de specialitate, necontestate de pârât, iar la partaj au fost incluse doar sumele de bani dovedite.
Prin decizia civilă nr. 88/23.02.2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 800 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că valoarea construcției a fost stabilită pe baza unei probe științifice, expertul luând cunoștință în mod direct atât de faptul că a fost afectată de inundații, cât și de faptul că o parte a materialelor provine din dezafectarea unui grajd al fostului CAP. expertului prevalează, în condițiile în care nu a fost combătută printr-o probă de aceeași valoare, apelantul renunțând la contraexpertiză solicitată.
Reclamanta a fost cercetată penal pentru sustragere de bani și bunuri mobile din patrimoniul comun, iar prin sentința penală nr. 363/19.10.2006 a Judecătoriei Gura Humoruluia fost achitată conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. din Codul procedură penală, stabilindu-se că fapta nu există.
Cu referire la criticile privind cota de contribuție la dobândire bunurilor de partajat, Tribunalul a reținut că în speță a operat prezumția de contribuție egală a soților, prezumție întărită de carnetele de muncă ale părților, din care rezultă că au realizat venituri aproximativ egale și prin depozițiile martorilor propuși și audiați în cauză. Nu s-a dovedit că pârâtul ar fi realizat venituri substanțiale din munca în străinătate, care să fi fost folosite la achiziționarea bunurilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal pârâtul.
Prin memoriul depus la dosar în termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 din Codul d procedură civilă, pârâtul a reiterat susținerile de la instanțele de fond, privind, în esență, cota sa mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor comune, faptul că la încheierea căsătoriei dispunea de suma de 90.000 lei (vechi) și faptul că a trimis periodic bani din străinătate.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea va respinge recursul din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs ori înăuntrul termenului de recurs, de 15 zile, socotit de la comunicarea hotărârii atacate. Sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații legale este cea prevăzută de dispozițiile art. 306 (1) din Codul d procedură civilă, anume aceea a anulării recursului ca nemotivat.
Prin urmare, nu vor fi analizate criticile formulate de pârât prin memoriile atașate dosarului înafara termenului legal, ci doar cele din memoriul de recurs, sintetizate și în raport de precizările părții la termenul de astăzi.
În cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 299-316 din Codul d procedură civilă, calea extraordinară de atac a recursului poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate, ce pot fi încadrate în situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 din Cod procedură civilă.
Așadar, motivele privind exclusiv modul de apreciere a probelor administrate la fond, vizând netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii, nu pot forma obiect de cercetare judecătorească în recurs.
Admițând incidența în speță a dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă, Curtea reține că Tribunalul a răspuns, în limitele investirii, criticilor formulate de pârât, pe baza unei juste reevaluări a probelor administrate și a unei corecte interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
Contrar susținerilor recurentului, înscrisurile privind operațiunile bancare și suma de 90.000 lei depusă la CEC în 1991 se regăsesc atașate dosarului cauzei (filele 40-41 și 19-20 dosar fond) și au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârilor.
Din cuprinsul raportului de expertiză (fila 228 dosar fond) rezultă că la stabilirea valorii construcțiilor s-a avut în vedere că "o parte din lemnul folosit la structura de rezistență a casei a fost adus de la o construcție dezafectată, un grajd al CAP-ului", iar "casa a fost afectată de inundațiile care au fost în zonă". Cum corect a sesizat instanța de apel, constatările expertului nu au fost răsturnate de pârât printr-o probă având forță probatorie comparabilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Codul d procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței care judecă acțiunea civilă, cât privește existența ori inexistența faptei imputate.
În speță reclamanta a recunoscut că a luat la plecarea din domiciliul comun o serie de bunuri mobile, bunuri ce au fost incluse la partaj.
La stabilirea cotei egale de contribuție, instanțele fondului au avut în vedere faptul că pârâtul a realizat venituri din munca în străinătate, dar și faptul că reclamanta a muncit în gospodărie, cât și pentru creșterea și educarea minorului rezultat din căsătorie.
Constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de pârât și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și ale art. 274 din Codul d procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul G, domiciliat în comuna, sat de, județul S, împotriva deciziei civile nr. 88 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent G să plătească reclamantei intimate () suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță
semnează prim - grefier
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/12.06.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Rață Gabriela
