Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.648
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, cu sediul în B,- - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 71 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, ai pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII, județul B, precum și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 17 noiembrie 2008, și precizată ulterior, sub nr-, reclamanta prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local și Școala cu clasele I-VIII, județul B, solicitând obligarea acestora la calculul și plata drepturilor bănești reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 și la plata diferențelor de salarii pentru perioada 15 octombrie 2005 - 1 septembrie 2006 actualizate în funcție de indicii de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente. A solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că are calitatea de cadru didactic și o vechime de peste 36 de ani în învățământ și, deși potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 trebuia să beneficieze de tranșe suplimentare de vechime, acestea nu i s-au acordat, nefiindu-i majorat corespunzător coeficientul de ierarhizare. Drept urmare, drepturile salariale au fost greșit calculate, inclusiv prin raportarea sporurilor la o bază mai mică.
A mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale a fost prejudiciată, pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor, invocând dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor, art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național încheiat la 29 noiembrie 2006 și dispozițiile art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantei.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr.71 din 16 ianuarie 2009 a dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Cercetării și T B;
- a admis în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B în numele și pentru reclamanta-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local și Școala cu clasele I - VIII și,
- a obligat pârâții Consiliul Local și Școala cu clasele I - VIII să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale dintre salariul efectiv încasat și cel calculat cu luarea în considerare a creșterilor coeficientului de ierarhizare de 1/25 prevăzute de alin.2 al art.50 din Legea 128/1997 de la 15.10.2005 - 1.09.2006;
- a obligat pârâții Consiliul Local și Școala cu clasele I - VIII, să plătească reclamantei și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței și până la plata efectivă precum și dobânda legală prevăzută de OG9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 17 noiembrie 2008 și până la cea a plății efective;
- a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Astfel prima instanță a reținut că, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2191/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ are rolul de a propune spre aprobare Ministerului Educației, Cercetării și TBn ivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că ținând seama de art. 11 (1) lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele Contractului colectiv de muncă unic la nivel național () își produc efectele pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, inclusiv pentru cei din sectorul bugetar, concluzie confirmată de altfel și de dispozițiile art. 12 alin. 1 teza I din aceeași lege care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
A mai reținut prima instanță că deși la teza a II-a, se menționează că <<prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale>>, această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând Contractul colectiv de muncă unic la nivel național (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, Ministerul Educației, Cercetării și Tac oncretizat art. 95 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea Contractului colectiv de muncă unic la nivel național ci, dimpotrivă, dispune că <<personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă>>.
De altfel, nu în ultimul rând, cu privire la pretenția dedusă judecății, reprezentantul reclamanților - Liga Sindicatelor din Învățământ Bas esizat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care prin Hotărârea nr. 168 din 16 aprilie 2007 - a stabilit că <<faptele prezentate în petiție, cu privire la instituirea unui salariu minim brut pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cuantum inferior față de salariul minim brut pe țară stabilit prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 pentru alte categorii de salariați, reprezintă un tratament diferențiat. Totodată s-a recomandat Ministerului Educației, Cercetării și T să elimine tratamentul diferențiat aplicat personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic cu privire la cuantumul salariului minim brut, având în vedere prevederile legale în vigoare>>.
Conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național (nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, valabil pentru anii 2007 - 2010 <<salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007". Alineatul 1 al acestui articol prevede coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută astfel:
<<(a) muncitori:
1. necalificați = 1,
2. calificați = 1,2;
(b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
(c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. școala de maiștri = 1,3,
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
(d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2>>
Instanța a considerat că salariul de bază minim brut cuvenit reclamanților profesori cu studii superioare începând cu 1 ianuarie 2007, era de 880 lei (440 x 2), iar pentru personalul didactic și nedidactic cu studii medii (conform art. 40 alin. 1 lit. b pct. 1), inclusiv muncitorii calificați (conform art. 40 alin. 1 lit. a pct. 2) era de 528 lei (440 x 1,2).
S-a reținut că salariul de bază minim brut în cazul reclamantei este cel prevăzut de art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG 11/2007, fiind format din:
- salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime;
- indemnizația de conducere;
- indemnizația pentru învățământ special;
- gradație de merit;
- salariul de merit;
- indemnizație pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator.
Acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care l-a avut în vedere instanța la soluționarea acestei cauze prin raportare și la art. 41 din contractul nr- în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoritară în ceea ce privește drepturile salariale.
Prin creșterea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, realizată începând cu 1 octombrie 2007, prin nr.OG 11/2007 (art. 1 alin. 1 lit. b) s-a ajuns ca salariul de bază brut al reclamanților - cadre didactice - să îl depășească pe cel minim prevăzut de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În privința personalului nedidactic, creșterile salariale au fost reanalizate prin nr.OG 10/2007 și așa cum rezultă din anexa V/2C la această ordonanță, salariile de bază minime rezultate din urma creșterilor salariale respective nu depășesc salariul de bază minim brut prevăzut de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național încât acțiunea a fost admisă până la zi.
Deoarece prin întârzierea acestor sume, reclamantele au fost lipsite de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1988 Cod civil, prima instanță a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 13 septembrie 2007, până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
Criticile sale se referă la greșita reținere a calității procesuale pasive. Susține că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat și face referire la art. 13 din OUG nr. 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care, între altele, prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
În dispozitivul hotărârii atacate recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, iar motivele de recurs vizează și fondul cauzei deduse judecății. Sub acest aspect, ea nu cuprinde motive contradictorii.
El (Ministerul Educației, Cercetării și T) are calitate procesuală pasivă întrucât, alături de inspectoratele școlare județene, are atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr. 2192/2004.
, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului), republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator, stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ).
Or, potrivit art. 239 din acest cod <<Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală>>.
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 (nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006), publicat în V nr. 5 din 29 ianuarie 2007, s-a statuat că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții, pentru care condiția de pregătire este ce a de studii superioare, salariul de bază brut negociat este de 880 lei (440 x 2 coeficientul minim de ierarhizare).
Cu data de 1 octombrie 2007 a intrat în vigoare nr.OG 11/2007, care a majorat coeficienții de ierarhizare.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, din aceleași considerente, nu sunt justificate.
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă,
Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și B cu sediul în B, sector 1,--30, împotriva sentinței nr.71 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond .
Jud..
Tehnored.
Ex. 2 / 17.06.2009
Președinte:Gheorghiu NicolaeJudecători:Gheorghiu Nicolae, Maierean Ana, Andronic Tatiana
