Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1519/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 1519
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 10 decembrie 2009, privind judecarea recursului declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.509 din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.20458 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, față de cererea formulată de recurenta pârâtă, pentru a da posibilitatea acesteia de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 17 decembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2007, s-a dispus disjungerea capătului de cerere nr. 2 din cererea reconvențională formulată de, privind constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiată în luna mai 2006, având ca obiect casă situată în comuna de, sat, punct, compusă din 3 camere, hol, baie, având în prelungire încă 2 camere și pivniță, acoperite cu tablă, un garaj cu două compartimente, fântână în curte și alte anexe, terenul aferent în suprafață de 1250 mp și un autoturism marca camionetă, cu nr. de înmatriculare -.
În motivare a arătat că actul sub semnătură privată denumit " chitanță de vânzare-cumpărare" s-a încheiat în luna mai 2006 în prezența martorilor, ocazie cu care a și achitat prețul de 9000 EURO, părțile obligându-se să încheie și actul autentic la data de 01.12.2006, interval apreciat ca fiind suficient pentru terminarea noii construcții. Nu s-a încheiat actul autentic chiar la data convenției, tot la sugestia soției tatălui său, aceasta temându-se că nu le va mai permite să locuiască în imobil până la terminarea construcției. Actul sub semnătură privată a fost conceput și semnat în Municipiul C, în prezența a 2 martori care au și semnat, fiind prezentă și, care împreună cu defunctul, după primirea prețului de 9000 Euro, s-au deplasat în târgul de săptămână de unde au procurat materiale de construcție.
Reclamantul a mai arătat că personal l-a ajutat pe tatăl său la construcția noii case, lăsându-i acestuia spre folosință autoturismul pentru aprovizionare cu materiale. În condițiile în care debitorul obligației de a face a decedat la data de 04.10.2006, urmează să se constate că moștenitorii acestuia au dobândit toate drepturile și obligațiile pe care le cuprinde moștenirea, deci inclusiv obligația de a face constând în încheierea actului autentic asumat. Cum moștenitorii refuză îndeplinirea obligației, în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor, reclamantul a solicitat instanței, în temeiul art. 111 civ.Cod Penal, să pronunțe hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, suplinind astfel voința debitorilor obligației de face.
La data de 09.01.2008, pârâtele și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtele au arătat că reclamantul se prevalează de înscrisul sub semnătură privată, încercând astfel să intre în stăpânirea unei părți importante din bunurile succesorale rămase de pe urma autorului, însă imobilul și autoturismul ce fac obiectul prezentei cauze fac parte din masa succesorală a autorului. Pe cale de excepție, pârâtele au invocat prev. art.166 civ.Cod Penal, respectiv excepția puterii lucrului judecat având în vedere faptul că a fost pronunțată SC 3155/16.03.2007, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca și a imobilului situat în comuna de, sat.
Prin sentința civilă nr. 20458/19 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele, și .
S-a constatat valabilitatea convenției încheiată între reclamant, în calitate de cumpărător, și autorul părților, în calitate de vânzător, având ca obiect imobilul situat în de, sat compus din teren în suprafață de 1250 mp și casă de locuit cu 3 camere, hol, baie, având în prelungire 2 camere și pivniță, un garaj cu două compartimente și anexe și autoturism cu nr. de înmatriculare DJ.02.
S-a făcut mențiunea că hotărârea ține loc de act de vânzare-cumpărare pentru teren. Au fost obligați pârâții către reclamant la cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că între reclamant în calitate de cumpărător și autorul părților în calitate de vânzător, s- încheiat convenție de vânzare-cumpărare materializată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță de vânzare-cumpărare "( fila 5), având ca obiect imobilul situat în de, sat, compus din teren în suprafață de 1250 mp și casă de locuit cu 3 camere, hol, baie, având în prelungire 2 camere și pivniță, un garaj cu două compartimente și anexe și autoturism cu nr. de înmatriculare DJ.02..
Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantului - martori direcți ce au semnat convenția dintre părți - au arătat că recunosc convenția aflată la fila nr. 5 prin care reclamantul dobândit de la autorul părților imobilul situat în de, sat compus din teren și casă de locuit cu 3 camere, hol baie având în prelungire 2 camere și pivniță, un garaj cu două compartimente și anexe și un autoturism. Au mai arătat că în prezența lor prețul de 9000 euro stabilit pentru bunuri fost achitat de reclamant iar defunctul a predat banii și chitanța pârâtei, părțile înțelegându-se verbal ca imobilul și autoturismul să rămână în continuare în posesia vânzătorului până în toamna anului 2006 - dată la care acesta trebuia să finalizeze altă construcție.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea pârâților - martori indirecți, instanța a reținut că acestea nu sunt concludente întrucât au arătat că nu au cunoștință despre existența vreunei convenții între părți, că nu au discutat cu defunctul despre intențiile acestuia cu privire la imobil, dar că imobilul și autoturismul au rămas în posesia defunctului și ulterior a pârâtei.
În raport de prevederile art. 969 Cod civil, art. 5 alin.2 din Titlul din Legea nr. 247/2005, instanța a constatat că, în speță, prin actul încheiat între părți nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului și autoturismului, convenție care este valabilă însă ca antecontract ce dă naștere unei obligații de a face, respectiv obligația de a încheia actul în formă autentică.
În ceea ce privește susținerile pârâtei cu privire la inexistența multiplului exemplar al convenției și a lipsei datei încheierii acesteia instanța nu le- reținut, întrucât pe de o parte formalitatea multiplului exemplar nu este necesară în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată convenții sinalagmatice în cazul în care una din părți nu și- executat integral obligația asumată prin convenție înainte sau odată cu semnarea înscrisului - ori în speță din declarațiile martorilor direcți rezultă că reclamantul și- achitat integral obligația de plată prețului anterior semnării înscrisului; pe de altă parte, nerespectarea formalității multiplului exemplar nu afectează valabilitatea convenției ce va putea fi dovedită cu alte mijloace de probă, însuși înscrisul respectiv constituind început de dovadă scrisă. În ceea ce privește data încheierii convenției în raporturile dintre părți aceasta este supusă condiției recunoașterii, lipsa acesteia neatrăgând nevalabilitatea convenției.
Față de aceste considerente, pe baza probelor analizate, instanța în raport de disp. art. 1073-1077 civ. admis acțiunea formulată și a constatat valabilitatea convenției.
Împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel pârâtele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, comune celor două apelante, s-a arătat că instanța nu a dat eficiență materialului probator administrat, respectiv constatat valabilitatea unui înscris sub semnătură privată care nu este datat, nu este depus în original, semnăturile fiind indescifrabile și nu este menționat numărul și seria cărții de identitate a martorului, situație care impunea ca depoziția acestuia să fie înlăturată.
În continuarea motivelor de apel se fac aprecieri proprii referitoare la probatoriul administrat. S-a solicitat încuviințarea probei cu expertiza grafică.
Prin decizia civilă nr. 509 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta. S-a respins apelul formulat de apelanta. Au fost obligate apelantele către intimatul, la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a constatat că instanța de fond, în stabilirea situației de fapt dedusă judecății a realizat o amplă și corectă analiză a întregului material probator administrat în cauză, concluzionând în sensul valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant, în calitate de cumpărător și autorul, în calitate de vânzător, având ca obiect imobilul situat în de, sat, compus din teren în suprafață de 1250.p, și casă de locuit cu trei camere, hol, bai, având prelungire 2 camere și pivniță, un garaj cu două compartimente și anexe și un autoturism marca -.
S-a apreciat că au fost avute în vedere de către prima instanță declarațiile martorilor audiați, considerentele sentinței atacate, cuprinzând o prezentare logică și coerentă a raporturilor juridice existente între părți și autorul acestora și faptul îndeplinirii condițiilor privind valabilitatea convenției de vânzare cumpărare materializată în chitanța mai indicată.
În acest sens a constatat că, deși înscrisul sub semnătură privată încheiat de părți cuprinde clauze specifice unui contract de vânzare-cumpărare, prin lipsa formei autentice are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare (în aplicarea principiului conversiunii actelor juridice), ce naște în sarcina părților obligații personale, privind încheierea în formă autentică actului, cerută ad validitatem.
probator a evidențiat îndeplinirea tuturor cerințelor privind admisibilitatea cererii, în raport de dispozițiile art. 1073 cod civil și dispozițiile art. 5 alin.2 din Titlul din Legea nr. 247/2005.
S-a reținut, de asemenea, că au fost analizate corect apărările privind inexistența multiplului exemplar al convenției, lipsa datei acesteia, reținând că nici unul din cele două elemente nu sunt de natură să atragă nevalabilitatea convenției.
Raționamentul juridic al primei instanțe este confirmat de rezultatul cercetărilor penale dispuse prin rezoluția nr. 5914/P/2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova privind pe reclamant, reținându-se că prin depozițiile martorilor prezenți la întocmirea chitanței, s-a confirmat realitatea tranzacției încheiată între reclamantă și defunctul său tată.
S-a constatat că prima instanță a făcut o analiză corectă a probatoriului administrat, dând eficiență depozițiilor martorilor reclamantei și nu și celor propuși de pârâte, care au relatat că nu au cunoștință despre existența vreunei convenții între părți, și că nu au discutat cu defunctul despre intențiile acestuia cu privire la imobilul ce constituie obiectul chitanței înscris sub semnătură privată. A fost considerată nefondată, prin urmare, critica referitoare la caracterul părtinitor al analizei ansamblului probator de către instanța de fond, sentința atacată fiind amplu motivată, motivele în cuprinsul acesteia fiind clare și corecte.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta solicitând să fie casate cele două hotărâri pronunțate în cauză iar pe fond să fie respinsă acțiunea.
În motivarea recursului recurenta a susținut că instanțele nu s-au preocupat să administreze proba cu expertiză grafologică pentru a verifica dacă înscrisul chitanță a fost semnat de vânzător, de cumpărător și de martori. Chitanța nu conține data încheierii, locul și numărul de exemplare. A apreciat recurenta că se impune trimiterea chitanței de vânzare-cumpărare la Laboratorul interjudețean de expertiză grafologică B în vederea expertizării. A solicitat să fie obligat intimatul reclamant să-i lase liber cel puțin dreptul de proprietate asupra casei pe care a edificat-o împreună cu defunctul în prelungirea casei vechi și care încă se află în faza de construcție pe cheltuiala recurentei.
La termenul din 26 noiembrie 2009 recurenta a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 244 Cod pr. civilă până la soluționarea cererii de strămutare pe care a formulat-o la instanța supremă, cerere ce a fost respinsă cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele art. 244 Cod pr.civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la 16.12.2009 recurenta a susținut că depoziția martorului trebuia înlăturată ca fiind subiectivă întrucât acesta a fost căsătorit cu mama intimatului reclamant. A susținut de asemenea că nu există nici o dovadă care să explice refuzul înmânării unui exemplar original al chitanței numitului, dacă într-adevăr s-ar fi încheiat înscrisul sub semnătură privată; instanța de fond a constatat valabilitatea unui înscris nedatat și ale căror vecinătăți nu corespund realității întrucât în anul încheierii actului vecinătățile erau cu totul altele (nord -, vest, sud - - și est - Calea ); nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art.1176 și urm. din Codul civil, respectiv înscrisul nu este valabil deoarece nu a fost încheiat în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrar sunt.
Recursul este nefondat.
În vederea soluționării litigiului instanțele au administrat probatorii cu respectarea dispozițiilor corespunzătoare din Codul d e pr. civilă și a celor din Codul civil. În acest sens, după depunerea la dosar a copiei de pe chitanța de vânzare-cumpărare de către reclamantul și contestarea înscrisului de către recurenta pârâtă, instanța a procedat la înaintarea înscrisului (și a actelor depuse pentru compararea semnăturii) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova pentru a se stabili dacă semnătura de la rubrica vânzător este realizată de defunct sau nu și dacă a fost săvârșită infracțiunea de fals.
Prin rezoluția din 13 oct. 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul. În motivarea rezoluției s-a arătat că efectuarea unei constatări grafice asupra semnăturii vânzătorului nu a fost posibilă întrucât la dosarul cauzei nu s-a putut atașa exemplarul original al înscrisului ci doar o fotocopie. S-a concluzionat că după audierea martorilor, și nu au rezultat elemente și indicii temeinice în sensul că înscrisul contestat a fost alterat în materialitatea sa de către făptuitor.
Rezoluția din 13 octombrie 2008 nu a fost atacată cu plângere de către recurenta pârâtă, ceea ce duce la concluzia că aceasta și-a însușit, cel puțin parțial, concluziile rezoluției.
Efectuarea unei expertize grafologice a înscrisului denumit "chitanță de vânzare-cumpărare", probă solicitată de recurentă atât în apel cât și în recurs, nu este posibilă câtă vreme nu se prezintă la dosar originalul înscrisului contestat. În condițiile în care nu s-a putut stabili cu certitudine dacă defunctul a semnat sau nu înscrisul sub semnătură privată prezentat de reclamantul, pe baza analizării originalului acestuia, important în cauză, sub aspectul stării de fapt ce trebuia stabilită, este faptul că reclamantul a solicitat instanței de fond administrarea probei cu martori și că recurenta pârâtă, prezentă și asistată de avocat, nu s-a opusla administrarea acestei probe (opoziție care era posibilă, față de prevederile art. 1191 Cod civil); în lipsa opunerii recurentei pârâte la administrarea probei cu martori, în mod corect instanța a încuviințat și administrat această probă.
La termenul de judecată din 13 februarie 2008 intimatul reclamant a indicat numele martorilor și, de asemenea, recurenta pârâtă nu a formulat obiecțiuni cu privire la persoana martorilor propuși spre audiere (pe care le putea face potrivit art. 189 Cod pr. civilă). În aceste condiții recurenta nu mai poate solicita, în căile de atac, ca instanțele de control judiciar să nu aibă în vedere depoziția martorului.
În raport de cele expuse, Curtea apreciază că în mod corect instanțele au procedat la stabilirea stării de faptpe baza analizării probatoriului testimonialadministrat. În raport de conținutul acestui probatoriu s-a reținut ca fiind dovedit faptul că între autorul și reclamantul a intervenit convenția antecontract de vânzare-cumpărare. Martorii audiați au învederat faptul că autorul a înstrăinat către intimatul reclamant imobilul compus din teren și construcții situate în de sat precum și un autoturism, contra sumei de 9.000 euro, preț ce a fost achitat de cumpărător.
Reținându-se ca fiind dovedită convenția antecontract de vânzare-cumpărare, în baza art.5 alin.2, Titlul din Legea nr. 247/2005 s-a constatat valabilitatea convenției, urmând ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Aspectele referitoare la lipsa mențiunii datei și a formalității multiplului exemplar de pe înscrisul intitulat chitanță de vânzare-cumpărare nu sunt esențiale în rezolvarea litigiului de față, întrucât (astfel cum am arătat deja), în condițiile în care înscrisul prezentat de intimatul reclamant a fost contestat, dovada susținerilor din acțiune a fost apreciată de instanțe ca fiind făcută cu proba testimonială. Astfel fiind, nu prezintă relevanță a fi analizate eventualele deficiențede formăale înscrisului, care oricum nu erau în măsură să afectezevalabilitatea convenției, ci numaiforța probantăa înscrisului.
Din solicitarea formulată de recurenta pârâtă prin motivele de recurs, ca intimatul reclamant să-i lase liber cel puțin dreptul de proprietate asupra casei pe care a edificat-o împreună cu defunctul în prelungirea casei vechi și care încă se află în faza de construcție, rezultă că se contestă faptul că autorul ar fi proprietar exclusiv al tuturor bunurilor înstrăinate. Recurenta pârâtă nu a învestit, însă, instanțele de fond cu analizarea aspectului menționat, situație în care acesta nu poate face obiectul analizei direct în calea de atac a recursului.
vecinătăților imobilului ce a făcut obiectul convenției antecontract de vânzare-cumpărare constituie un aspect de fapt invocat în calea de atac a recursului prin concluziile scrise. Acest aspect nu constituie un motiv de casare de ordine publică, situație în care nu poate fi analizat întrucât nu a fost invocat în termenul reglementat de art. 303 Cod pr. civilă.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă va fi respins recursul ca nefondat. Recurenta pârâtă va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, în baza art. 274 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.509 din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr. 20458 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți și.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
15.01.2010
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
