Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1608/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1468/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1608
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât-reclamant -, împotriva deciziei civile nr.321 A din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 16.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2007 sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu - împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.03.1981, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr.8325/6.09.1996 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B, și că în timpul căsătoriei a dobândit un bun comun, respectiv apartamentul cu două camere situat în-,.A,.35,.5,.20, sector 1, B, ea având o contribuție de 60% iar pârâtul de 40%.
A mai arătat reclamanta că în timpul căsătoriei a dobândit un teren situat în județul P, localitatea, în anul 1994 cu fonduri proprii, pe care le-a avut dinaintea căsătoriei și că pe acest teren a construit o căsuță după divorț care nu intră în discuția cererii de partaj.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.36 alin.1 Codul familiei.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să constate că a dobândit în cote de 50% bunurile din masa de împărțit, respectiv apartamentul din B, str. T, terenul în suprafață de 1.500 mp situat în comuna și casa edificată pe această suprafață de teren.
În motivare, a arătat că și el a avut o contribuție la dobândirea bunurilor, că suma de 19.637 lei achitată la data de 15.11.1991 care reprezintă avansul privind apartamentul din str. Taf ost achitată din economiile lui proprii ăi nu din banii reclamantei, ca sumele de bani depozitate la CEC de reclamanta - pârâtă provin din economiile familiei și nu numai din înstrăinarea altor bunuri proprii ale acesteia.
A precizat pârâtul - reclamant că venitul obținut de el a fost cu mult mai mare decât cel obținut de reclamantă, venitul acesteia fiind provenit din înstrăinarea unor proprietăți și nicidecum din muncă.
A susținut pârâtul - reclamant că terenul în suprafață de 1.500 mp este achiziționat tot cu sume de bani obținute de el, salariile fiind depuse de reclamanta - pârâtă fără cunoștința sa la CEC, și că nu are cunoștință de acei bani despre care reclamanta susține că ar fi fost folosiți de la fiica ei.
S-a mai arătat în cererea reconvențională că în ceea ce privește casa edificată pe acest teren, pârâtul - reclamant a avut o contribuție majoritară la
ridicarea ei, ocupându-se de obținerea autorizației de construcție, de procurarea materialelor de construcție de angajarea personalului, toate acestea fiind făcute din venitul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă și art.673 Cod procedură civilă.
La termenul din 03.09.2007, instanța a încuviințat pentru reclamanta - pârâtă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimoniala cu doi martori, expertiza evaluatoare imobiliară privind apartamentul din B și proba cu expertiza contabilă, iar pentru pârâtul - reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimoniala cu doi martori, expertiza imobiliară în construcții privind apartamentul din str. T și construcția edificată pe terenul din localitatea, și expertiza topo privind terenul situat în localitatea.
La termenul din 01.10.2007, reclamanta - pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia și stabilirea contribuției la dobândirea bunurilor comune și a masei de împărțit ținând cont de bunurile proprii pe care ea le-a avut anterior căsătoriei, precum și de faptul că venitul pârâtului - reclamant din salariu a fost diminuat cu pensia alimentară pe care a plătit-o pe tot parcursul căsătoriei fiicei dintr-o căsătorie anterioară.
În motivare, reclamanta - pârâtă a arătat în esență următoarele: pârâtul nu a făcut dovada provenienței sumei de bani pe care susține că a achitat-o ca avans pentru apartamentul nr.114 din str. T, în timp ce ea a demonstrat cu filele CEC că a retras suma de 15.000 lei cu care a achitat avansul la acea casă, care în total a fost de 19.000 lei.
A susținut reclamanta - pârâtă că în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.500, acesta a fost achiziționat în timpul căsătoriei dar cu fonduri proprii, cu banii de pe CEC-urile fiicei sale moșteniți de la tatăl ei în urma decesului acestuia și întrucât actele terenului nu erau în regulă nu a putut cumpăra pe numele fiicei sale terenul și s-a întocmit un testament după care, după 2 ani, au încheiat actul de vânzare-cumpărare, însă banii au fost achitați în anul 1992 așa cum rezultă din chitanța de mână.
A precizat reclamanta-pârâtă că în ce privește casa de pe teren aceasta a fost construită după divorț, așa cum și paratul-reclamant și-a cumpărat mașina după pronunțarea divorțului.
Reclamanta a formulat cerere completatoare a cererii principale solicitând includerea în masa de împărțit și a unei arme de vânătoare cumpărată în anul 1994 conform facturii nr.283 în valoare de 156.400 lei.
În cauză au fost efectuate rapoarte de expertiză în specialitatea construcții de experții și și în specialitatea topografie de expertul.
Prin sentința civilă nr.9127/30.06.2008 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis în parte cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant, a admis în parte cererea reconvențională, a dispus ieșirea din indiviziune, a atribuit reclamantei - pârâte lotul 1 compus din apartamentul nr.20 situat în-,.35,.5,.A, sector 1, valoarea lotului fiind de 256.238 lei, a atribuit pârâtului - reclamant lotul 2 compus din imobilul teren în suprafață de 1.500 mp (1693,70 mp din măsurători) situat în intravilanul comunei, sat F, județ P, identificat potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2379 din 5.09.1994 și casa de locuit situată pe teren, cu descrierea și suprafețele din autorizația de construcție nr.5/27.05.1992, valoarea lotului fiind de 161.898 lei, a obligat pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 15.550 lei, cu titlu de sultă și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 22.10.2007, în temeiul art.6736alin.1 Cod procedură civilă instanța a constatat că reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 65% reclamanta - pârâtă și 35% pârâtul - reclamant următoarele bunuri comune: imobilul apartament nr.20 situat în-,.35,.5,.A, sector 1, imobilul teren în suprafață de 1.500 mp situat în intravilanul comunei, sat F, județ P, identificat potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2379 din 5.09.1994 și casa de locuit situată pe teren, cu descrierea și suprafețele din autorizația de construcție nr.5/27.05.1992.
Imobilul apartament nr.20 situat în-,.35,.5,.A, sector 1 fost identificat și evaluat prin raportul de expertiză tehnică înregistrat la - sub nr.671 din 21.01.2008 întocmit de către expert tehnic (fila 290), reținându-se că valoarea de circulație a acestuia este de 256.238 lei.
În ceea ce privește valoarea imobilului teren în suprafața de 1.500 mp situat în intravilanul comunei, sat F, județ P, identificat potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2379 din 5.09.1994 și casa de locuit situată pe teren, aceasta este de 161.898 lei, astfel cum rezultă din concluziile rapoartelor de expertiză tehnică în specialitatea topografie, înregistrat la - sub nr.2662/17.03.2008 efectuat de expert și raportul de expertiză în specialitatea construcții, completat cu răspunsul la obiecțiuni (fila 343, fila 391) înregistrat la - sub nr.4136 din 30.04.2008.
Potrivit art.728 Cod civil, nimeni nu poate rămâne în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor.
Având în vedere criteriile stabilite de art.6739Cod procedură civilă, solicitările părților, cotele de contribuție ale acestora, astfel cum au fost stabilite, împrejurarea că reclamanta are domiciliul în apartamentul din B, inclus în masa de împărțit instanța a atribuit reclamantei - pârâte lotul 1 compus din apartamentul nr.20 situat în-,.35,.5,.A, sector 1, valoarea lotului fiind de 256.238 lei și pârâtului - reclamant lotul 2 compus din imobilul teren în suprafață de 1.500 mp (1693,70 mp din măsurători) situat în intravilanul comunei, sat F, județ P, identificat potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2379 din 5.09.1994 și casa de locuit situată pe teren, valoarea lotului fiind de 161.898 lei.
Pentru a se respecta cotele părților, instanța a obligat pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 15.550 lei, cu titlu de sulta.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu din data de 22.10.2007, în termen legal a declarat apel pârâtul-reclamant, criticând soluția pronunțată de instanța de fond, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: cu privire la încheierea de admitere în principiu a cererii de partajarea bunurilor imobile dobândite de către părțile din prezenta cauză în timpul căsătoriei înțelege să formuleze următoarele critici:
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 22.10.2007 în conformitate cu prevederile art.6736alin.1 Cod de procedură civilă, instanța de fond a constatat că reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 65% și respectiv 35% apartamentul situat în B,-,.35,.A, sector 1, cât și terenul în suprafață de 1.500 mp pe care s-a edificat o construcție conform autorizației de construcție nr.5/27.05.1992, teren dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2379/05.09.1994, situat în comuna, sat F, județ
O primă critică adusă încheierii de admitere în principiu apelată este aceea că în mod greșit instanța de fond a reținut cotele de contribuție la dobândirea bunurilor imobile ale părților de 65% și respectiv 35%, dar în același procent pentru ambele imobile.
Din punct de vedere al apelantului, cotele reale de contribuție ale părților sunt: 1) pentru apartamentul situat în B,-..35.. sector 1 cota apelantului - pârât este de 55% și cota intimatei - pârâte este de 45%; 2) pentru imobilul situat în comuna, sat F, județ P, cota apelantului - pârât este de 60% și cota intimatei - pârâte este de 40%, avându-se în vedere la stabilirea acestor cote următoarele criterii: venitul realizat de părți de-a lungul căsătoriei și ulterior după despărțirea în fapt până în luna martie 2007 (până la promovarea cererii de partajare a bunurilor comune), amenajările interioare aduse la imobilul din B, sumele de bani care s-au avut înainte de căsătorie și cu care s-au făcut plățile la apartament (în avans).
Astfel - arată apelantul - așa cum rezultă din adeverința de venit nr.1022/24.09.2007 eliberată de pentru apelant în perioada 1981-1991 acesta a obținut venituri din muncă, achitând ratele la apartament, rate în valoare de 67.468 lei, suma fiind compusă din: 18.316 lei + 48.200 lei + 952lei.
În mod greșit instanța de fond nu a luat în seama toată perioada de plată a ratelor la apartamentul din B de către apelantul - pârât, adică cea de 5 ani și 11 luni, achitându-se și dobânda de 8% pe an.
Din adeverința de venituri a intimatei - reclamante nr.8067/2007 eliberată de Spitalul clinic Sf. rezultă venitul său în perioada 1981 - 1995 în suma de 77.738 lei, compus din: rata de 253 lei achitată în 11 luni în sumă de 2783 lei + 150 lei, 146luni = 74.460 lei și sumele de 260 lei și respectiv 235 lei.
Nu este de omis aspectul cum că în toată această perioadă apelantul a obținut pe lângă venitul său rezultat din adeverința de venit și sporuri salariale și prime care și acestea au contribuit la sporirea venitului familiei.
În ceea ce privește suma obținută din venitul intimatei, conform adeverinței eliberată în anul 2007 aceasta se ridica la valoarea de 77.738 lei, ci nu cum în mod eronat a indus în eroare instanța de judecată când a afirmat ca ea a obținut din venit un salariu de 79.560 lei.
Făcându-se referire la avansul achitat de apelant pentru apartament acesta într-adevăr a fost achitat exclusiv de apelant, fapt relatat de martora (declarația de la fila nr.269) care i-a dat personal în anul 1981 suma de 5.000 lei reprezentând din valoarea avansului dat, restul sumei de 5.000 lei (restul de 1/2) vechi achitându-i din economii proprii. Contribuția apelantului la achiziționarea bunurilor imobile, astfel cum rezultă din adeverințe de venit este de 6.667.239 lei, iar a intimatei este de 5.192.964 lei, deci contribuția apelantului este majoră raportat la cea a intimatei.
Referitor la imobilul din comuna, sat F, județ P cotele de contribuție astfel cum au fost arătate rezultă din faptul că de la data achiziționării terenului și până la finalitatea construcției edificată pe acesta tot apelantul este acela care a contribuit în majoritate, și anume cu premii obținute de la locul său de muncă precum și cu salariul.
În fața instanței de fond a depus în cadrul probatoriului un deviz de cheltuieli care s-au făcut pentru imobilul din județul P, în cuprinsul căruia la filele 7 și 8 se regăsesc toate cheltuielile efectuate cu achiziționarea terenului, cheltuieli majoritare suportate de apelant, iar la fila 10 din același deviz de cheltuieli se regăsesc sumele achitate cu titlu de preț pentru proiectul casei, sume obținute din venitul considerabil realizat în acea perioada de către apelant, dar pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Cotele de contribuție astfel cum au fost stabilite de către instanța de fond sunt determinate de declarația și înscrisurile intimatei și a condus la soluția pronunțata care nu s-a bazat pe probe certe și că suma de bani de 79.560 lei este, dar din înscrisurile deja depuse rezultă contrariul.
Pe acest aspect, și anume acela prevăzut de art.6735Cod de procedură civilă, legiuitorul îi da posibilitatea magistratului de a schimba conținutul încheierii interlocutorii pe care a pronunțat-o, tocmai pentru a putea evita o dezlegare a pricinii neconformă cu legea.
Cu privire la sentința civilă apelată înțelege să aducă următoarele critici: după administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, raportat la cota de contribuție a fiecărei părți s-a stabilit valoarea de circulație a imobilelor și sulta acordată pentru egalizarea loturilor.
Referitor la expertiza tehnică construcții efectuată de experta aceasta prezintă o eroare de calcul, deoarece se greșește valoarea masei partajabile care după calculul efectuat este de 409.981 lei (l15.608 euro) și în mod greșit se trece ca și valoare, valoarea de circulație a imobilului de 256.238 lei. Observând aceasta neregulă, conform cotelor stabilite de prima instanță, și anume aceea de 65% și respectiv 35% cotele ar fi rezultat astfel: 65% = 266.488 lei și 35% = 143.493 lei (89.683 1,6 coeficient cerere ofertă).
Amenajările aduse apartamentului sunt demonstrate prin probe, însă în conformitate cu prevederile art.292 Cod de procedură civilă, urmează să se suplimenteze probatoriul pentru a se demonstra acest fapt.
A solicitat apelantul, în temeiul art.294-298 Cod de procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și, pe cale de consecință, constatarea următoarelor cote: la apartament cota de contribuție a apelantului este de 55%, la casa din județul P este de 60%; la apartament cota de contribuție a intimatei este de 45%, la casa din județul P este de 40%, și ulterior conform cotelor de contribuție stabilite solicită atribuirea în natură a imobilului din B către intimată, cu obligația acesteia la sultă către apelant, precum și atribuirea către apelant a imobilului situat în județul
În dovedirea motivelor de apel, acesta a depus la dosar o serie de înscrisuri.
La data de 09.02.2009, prin serviciul registratură, intimata a depus cu caracter de întâmpinare, note scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.321/02.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.9127/30.06.2007, cât și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 22.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul civil nr-, în contradictoriu intimata-parata, cererea de chemare având ca obiect partaj bunuri comune, ca nefondat și a obligat apelantul să plătească intimatei, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În legătură cu critica referitoare la cotele de contribuție diferite ale părților la dobândirea bunurilor comune, în mod corect instanța de fond a procedat la analiza comparativă a veniturilor obținute de cei doi soți, apreciind că ambii soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, ambii fiind încadrați în muncă, astfel încât, nu se justifică a se reține cote diferite de contribuție la dobândirea întregii mase partajabile.
De altfel, cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune se apreciază în funcție de totalitatea bunurilor care intră în patrimoniul devălmaș al soților, ca universalitate de bunuri și nu în funcție de fiecare bun în parte, aprecierile instanței de fond în acest sens fiind corecte.
În același sens sunt chiar susținerile apelantului din cererea de apel, prin care se solicită a se constata cote diferite de contribuție cu privire la cele două imobile din masa partajabilă, în ipoteza în care, făcându-se o medie a acestor cote propuse, masa partajabilă nu suferă în valoarea ei nici o modificare, și nici contribuțiile soților, fiecare având asupra masei partajabile câte o cotă de .
Criticile cu privire la erori de calcul ale instanței de fond, au fost apreciate, de asemenea, neîntemeiate, respectivele calcule eronate, fiind rezultatul reținerii "greșite" a cotelor de contribuție.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul-reclamant.
O prima critică adusă deciziei civile recurate este aceea că în cuprinsul acesteia se reține de către instanța de apel cu privire la cotele de contribuție diferite ale părților că în mod corect instanța de fond a procedat la analiza comparativă a veniturilor obținute de cei doi soți în timpul căsătoriei, apreciind ca ambii soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, ambii fiind încadrați în muncă, astfel încât nu se justifica a se reține cote diferite de contribuție la dobândirea întregii mase partajabile.
Cu privire la această susținere ca și motivarea respingerii cererii de apel a recurentului, înțelege să aducă următoarele critici, după cum urmează:
- așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței de venit nr.1022/2007 eliberată de dar de și de pentru recurent, acesta a obținut venituri din muncă, achitând în proporție majoritară și ratele la apartament, perioadă pentru care a achitat aceste rate este de 5 ani si 11 luni, achitându-se totodată dobânda de 8%/an;
- din adeverința emisă de către Spitalul Sf. pentru intimata - reclamantă - pârâtă nr.8067/2007 rezultă că venitul său a fost în valoare de 77.738, ci nu cum în mod eronat menționează instant de fond ca fiind acela de 79.560 lei.
Trebuie avut în vedere din totalul venitului încasat de către recurent în perioada căsătoriei cu intimata - reclamantă - pârâtă și a dobândirii bunurilor că a avut o contribuție majoră în achiziționarea acestora în sumă de 6.667.239, pe când aceasta o contribuție de 5.192.964 lei, deci mai mică decât a recurentului.
Chiar dacă se reține că ambii soți au fost încadrați în muncă important este venitul ce l-au adus, precum și cheltuielile la care aceștia au contribuit, astfel încât instanța de recurs trebuie să aibă în vedere faptul că venitul mai mare al recurentului a sporit valoarea de contribuție la dobândirea bunurilor comune, sens în care a depus în fața instanței de apel cheltuielile făcute cu amenajarea apartamentului (a se vedea fișa de tranzacții client ), venitul său în acea perioadă și contribuția majoritară în cheltuielile și venitul din familie care era compus din salariu și prime-contabilizate chiar de intimată, construirea imobilului din comuna și utilarea sa s-au făcut cu banii obținuți din venitul recurentului - pârât - reclamant mai mare decât al intimatei - reclamante - pârâte.
În virtutea rolului sau activ, instanța de judecată în calea de atac era obligată conform noilor înscrisuri depuse în susținerea motivelor de apel să aprecieze asupra cotelor de contribuție ale părților și să dea o valoare reală acestora, majorată conform celei stabilită de către instanța de fond.
O a doua critică adusă deciziei civile recurate este aceea în sensul că referitor la erorile de calcul ale instanței de fond acestea sunt datorate reținerii "greșite" a cotelor de contribuție, însă instanța de apel a făcut o gravă eroare când a afirmat acest fapt, pentru ca s-a referit la eroarea de calcul ce aparține expertului.
Din adresa înaintată către expert catre Cabinetul de Avocat " " (depusă la dosarul cauzei) în urma adresei acestuia prin care i se semnalase o eroare de calcul aceasta trebuia îndreptată astfel: valoarea masei partajabile este de 409.981 lei (115.608 euro) în mod corect, astfel încât la cotele stabilite de către instanța de fond de 65% și respectiv 35% cotele ar fi fost de 266.488, respectiv de 143.493.
Față de această eroare de calcul și conform criticilor adresate trebuia operată această modificare în conținutul sentinței civile apelate referitoare la cotele inițiale, luând în calcul și valoarea reală a apartamentului, iar în caz contrar conform cotelor ce se stabileau prin decizia instanței de apel.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă.
La data de 3.09.2009, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut această că rima p. critică de recurs adusă deciziei nr.321/2009 se referă la modul de stabilire a cotelor de contribuție ale părților la realizarea bunurilor comune ce au fost supuse partajării mai întâi de către instanța de fond și apoi cercetării acestor cote de către instanța de apel.
Se arată de către recurent că instanța de apel a reținut în mod eronat cuantumul cotelor de contribuție a părților la realizarea bunurilor comune față de instanța de fond, critică greșită total motivat de faptul că instanța de apel nu a făcut altceva decât să constate cotele stabilite de instanța de fond ca fiind stabilite corect după ce a analizat motivele de apel invocate. În nici un caz nu a existat o contribuție egală la realizarea acestor bunuri, instanțele stabilind doar că salariile soților au fost aproximativ egale dar, că intimata a contribuit pe lângă salariul avut și cu sume de bani proprii avuți înainte de încheierea acestei căsătorii.
În sprijinul acestui motiv de recurs recurentul pârât-reclamant ca și în apel invocă o anumită adeverință cu veniturile obținute de el, o adeverință cu veniturile obținute de intimată, concluzionând în pag.2 alin.7 rând 4, "că instanța de apel în baza rolului său activ trebuia să dea o valoare reală acestor cote, majorată conform celei stabilită de către instanța de fond".
Nu se poate constata că instanța de apel ar fi schimbat acele cote stabilite la instanța de fond și anume 65% pentru intimată și 35% pentru recurent, iar solicitarea acestuia din apel că s-ar fi impus ca instanțele să stabilească cote diferite pentru cele două bunuri imobile în sensul că la apartamentul din T contribuția sa ar fi fost de 55% iar a intimatei de 45% și pentru imobilul din cotele de contribuție ar fi trebuit stabilite tot în cote diferite-60% pentru recurent și 40%, susținere în contradicție cu modul de calcul al valorii patrimoniului devălmaș al foștilor soți care se apreciază în funcție de totalitatea masei realizate și nu în funcție de fiecare bun în parte, nu poate fi apreciată ca o susținere legală pentru ca instanța de apel să fi schimbat cotele de contribuție stabilite de instanța de fond.
Or, din toate aceste aspecte arătate de către recurent la primul motiv de recurs, instanța nu poate realiza care sunt dispozițiile legale încălcate de instanța de apel pentru a le putea cenzura, iar intimata să poată aduce contraargumente.
Această critică de fapt se referă la o așa zisa apreciere greșită a instanței de fond și a instanței de fond la aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, critică care ar putea fi încadrată la o netemeinicie a deciziei și nicidecum la o nelegalitate. Cum dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă se referă la aplicarea greșită a temeiului legal sau aplicării greșite a unui text de lege, puteți constata că această critică nu poate fi încadrată în textul de lege invocat.
În această situație trebuie observat că instanțele anterioare au aplicat în mod corect dispozițiile art.6735-67310Cod procedură civilă, în ceea ce privește procedura împărțelii și a art.728 Cod civil.
Cea de-a doua critică adusă deciziei nr.321/23.02.2009 de către recurent se referă la erorile de calcul făcute atât de instanța de fond cât și la menținerea acestor erori de către instanța de apel. Aceste erori ar fi fost constate după pronunțarea sentinței civile în fond prin aceea că recurentul prin apărător ales a solicitat expertului numit la fond să efectueze o recalculare a valorilor și cote lor stabilite de instanță și, expertul a confirmat acele erori.
Precizează că recurentul în fața instanței de apel nu a solicitat nicio probă în plus decât cea cu înscrisuri, înscrisurile care existau deja la dosarul de fond și un înscris nou și anume o adresă emisă de expertul către cabinetul de avocat. Or, adresa în sine nu reprezintă decât un act extrajudiciar, recurentul nefăcând uz în calea de atac a apelului de dispozițiile art.295 (2) Cod procedură civilă, și de aceea această critică este neîntemeiată, critică care de altfel nu îndeplinește de asemenea elementele cerute de textul de lege invocat ca motiv de recurs.
Urmare acestor susțineri pertinente prin prezenta întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat.
In ședința publică din data de 16.11.2009 Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului declarat în cauză în raport de prevederile art. 306.proc.civ. excepție ridicată prin întâmpinare.
Analizând în prealabil actele dosarului prin prisma excepției procesuale ridicate din oficiu Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3021alin.1 lit. c proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.proc.civ. criticilor de recurs invocate.
În speță, Curtea reține că prima critică adusă deciziei instanței de apel se referă la modul de stabilire a cotelor de contribuție ale părților la realizarea bunurilor comune ce au fost supuse partajului, recurentul susținând astfel că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit eronat cuantumul cotelor de contribuție a părților la realizarea bunurilor comune, fără a avea în vedere adeverințele cu veniturile obținute de recurent și faptul că imobilul din comuna a fost construit și utilat cu banii obținuți de recurent, care a obținut un venit mai mare decât intimata.
Or, față de toate aceste aspecte și argumente arătate de către recurent în dezvoltarea primului motiv de recurs, Curtea constată că deși, formal recurentul a invocat prevederile art. 304 pct.9 proc.civ. critica vizează exclusiv o apreciere greșită a probelor administrate în cauză care însă nu poate face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară a recursului, întrucât față de actuala configurație a art. 304.proc.civ. - care permite reformarea unei hotărâri a instanței de apel în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie - instanța de recurs nu mai poate cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, verificând doar legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt stabilită.
In ceea ce privește criticile de recurs referitoare la erorile de calcul făcute de instanța de fond, constatate după pronunțarea sentinței, și menținute însă de către instanța de apel, Curtea apreciază că se încadrează în textul de lege invocat, respectiv dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă sub aspectul aplicării greșite al legii la stabilirea valorii loturilor și, implicit, a sultei datorate de copărtași, susținerile intimatei în sens contrar neputând fi primite.
Față de cele reținute anterior, Curtea constată că se impune respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată.
Procedând în continuare la examinarea deciziei recurate prin prisma acestui ultim motiv de recurs invocat în cauză, Curtea constată întemeiate aceste critici de recurs pentru considerentele expuse în continuare.
In fața instanței de apel recurentul în speță a învederat calcularea eronată a valorii loturilor, indicând în acest sens și o adresă emisă de expertul către cabinetul de avocat, adresă din care reiese că
Împrejurarea că apelantul nu a solicitat în fața instanței de apel încuviințarea altor probe decât cea cu înscrisuri, sau faptul că aceasta adresă a parvenit reclamantului doar după ce se pronunțase instanța de fond sunt lipsite de relevanță, în cauză neimpunându-se administrarea de probe noi cu privire la acest aspect ci doar analiza atentă a raportului de expertiză judiciară existent la dosar, în condițiile în care prin acel înscris de care apelantul a înțeles să se folosească experta nu completa situația reținută prin raportul efectuat în cauză, ci atrăgea atenția asupra unei erori de calcul strecurate în raport, eroare ce putea fi verificată de tribunal pe baza lucrării existente deja la dosar.
Tribunalul a examinat superficial acest aspect în cadrul considerentelor deciziei pronunțate în cauză, apreciind doar că prin acest motiv de apel s-ar încerca repunerea în discuție tot a cotelor de contribuție la realizarea bunurilor comune stabilite de prima instanță, deși apelantul critica aspecte ulterioare stabilirii respectivelor cote în cauză, și anume realizarea efectivă a operațiunii partajului între soți, prin stabilirea valorii loturilor și a sultei datorate pentru egalizarea acestora, conform art. 6736alin.2 proc.civ. rap. la art. 728 Cod civil.
Curtea reține astfel din raportul de expertiză tehnică întocmit de experta (fila 292 dosar judecătorie), omologat de instanțele de fond, că valoarea reală a apartamentului situat în B,-, a fost calculată ca fiind de 115.608 euro, respectiv, 409.981 lei (RON), potrivit cursului BNR euro-leu de la momentul efectuării acestei lucrări în cauză, sub acest aspect fiind emisă ulterior și adresa expertei de rectificare a celor consemnate în continuare în raport.
Această eroare materială strecurată în raport, neobservată de prima instanță și, ulterior, neluată în considerare, contrar art. 295.proc.civ. de instanța de apel, are consecințe asupra stabilirii loturilor și a sultei corespunzătoare, astfel încât valoarea lotului reclamantei este în sumă de 409.981 lei, aceasta din urmă datorând în consecință o sumă de bani cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor atribuite, în cuantum de 38.260 lei, iar nu recurentul, cum în mod nelegal s-a stabilit în cauză.
In consecință, în baza art. 312 alin.1 proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului formulat de apelantul pârât-reclamant împotriva sentinței civile nr.9127/30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, urmând ca pe fond să constate valoare corectă a lotului atribuit reclamantei-pârâte și să o oblige pe aceasta la plata unei sulte, cu înlăturarea corelativă a obligație de plată stabilită în sarcina pârâtului-reclamant.
Văzând și dispozițiile art. 274.proc.civ. rap. la art. 316 și art. 298.proc.civ. va fi obligată intimata să plătească recurentului suma de 4.848 lei cheltuieli de judecată în recurs, având în vedere culpa procesuală a acesteia în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția privind nulitatea recursului.
Admite recursul formulat de recurentul pârât-reclamant -, împotriva deciziei civile nr.321/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul formulat de apelantul -, împotriva sentinței civile nr.9127/30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, schimbă în parte sentința apelată și pe fond:
Constată că valoarea lotului reclamantei este în sumă de 409.981 lei RON și obligă pe reclamanta-pârâtă să-i plătească sultă pârâtului-reclamant în cuantum de 38.260 lei RON.
Înlătură obligarea pârâtului-reclamant la plata sultei și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 4.848 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - --- - -
GREFIER
Red.NG.
.
2 ex./7.12.2009
TB-4 -,
Judec.1 -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Mihai Andrei Negoescu Gândac
