Speta Legea 10/2001. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1522/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.611
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.340 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 16.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
La data de 11 august 2008 s-a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 de către contestatorul, împotriva Deciziei nr. 175 din 04 iulie 2008 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (S), prin care s-a solicitat anularea deciziei și obligarea intimatei de a emite decizie de restituire în echivalent pentru suprafața de 3.000 mp. și construcțiile aferente situate în B,-, sector 6.
În motivarea contestației s-a arătat că imobilul a fost proprietatea autorului, moștenit de autoarea contestatorului C - imobilul deservind fabrica de sticlărie înființată de defunctul, în mod greșit fiind respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 prin decizia contestată, cu motivarea că nu a fost dovedită preluarea abuzivă a imobilului revendicat și nici dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
Or, contestatorul a dovedit dreptul de proprietate cu înscrisurile administrate, inclusiv preluarea abuzivă la stat, făcând o prezentare detaliată a acestora.
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației.
S-au administrat probele cu înscrisuri, relații privind situația juridică a imobilului și expertiză tehnică topografică efectuată de către expertul.
Prin sentința civilă nr. 340 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr- s-a admis contestația, a fost anulată Decizia nr. 175 din 04 iulie 2008 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și s-a dispus acordarea în beneficiul contestatorului, a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în B,-, sector 6, compus din teren de 3.000 mp. identificat în expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul și construcțiile identificate prin aceeași expertiză, imobil imposibil de restituit în natură.
Intimata a fost obligată să plătească suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, contestatorului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că prin certificatele de moștenitor nr. 176 din 04 iulie 1999 eliberat de Biroul Notarului Public "Miess " și nr. 06 din 29 ianuarie 2008 eliberat de Biroul Notarului Public "escu ", s-a făcut dovada calității de moștenitor a contestatorului față de autorul proprietar al imobilului,.
S-au mai reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 61773 din 17 decembrie 1945 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat (filele 14 - 15 dosar fond), a cumpărat de la și terenul viran în suprafață totală de 3.000 mp. situat în comuna suburbană, pe drumul la comuna -, având la răsărit pe o latură de 75 cimitirul B -, la apus pe o latură de 75 drumul de exploatare a terenurilor spre lotul, la miazăzi pe o latură de 48 proprietatea și la miazănoapte pe o latură de 32 cimitirul B - (în prezent Cimitirul Domnului, conform adresei aflată la fila 81 dosar fond).
La data de 20 decembrie 1945 fost emisă în beneficiul lui de către Ministerul Industriei și Comerțului - Direcțiunea Industriei autorizația nr. 53623 (fila 17 dosar fond), în vederea înființării de către acesta a unei fabrici de sticlărie suflată, iar la data de 02 februarie 1946 a solicitat Camerei de Comerț și Industrie din B (prin cererea depusă la filele 18 - 20 dosar fond) înmatricularea unei firme individuale cu obiect de activitate comerț cu amănuntul și ridicata și export de articole de sticlărie, cristaluri, ceramică, smalț, precum și fabricarea acestor produse, import și reprezentanță de sticlărie, firmă cu sediul principal în B,-.
Potrivit înscrisurilor depuse la filele 21 - 22 dosar fond, a închiriat în luna august a anului 1949 către Fabrica de " Românească", fabrica sa de sticlărie din B, Comuna suburbană,-, cu clădirile, instalațiile și inventarul existent, contractul de închiriere fiind încheiat pe o perioadă de 18 luni, de la 26 iulie 1949 până la 26 ianuarie 1951.
Ulterior, prin decizia nr. 4881 din 21 decembrie 1950 emisă de Sfatul Popular al (fila 26 dosar fond), s-a dispus constituirea Gospodăriei "Întreprinderile de și 6 Martie", cu sediul în Șos. - - - la - nr. 1, având în vedere că printre întreprinderile închise se afla și fabrica de sticlă din- - -.
Din documentația depusă la filele 32 dosar fond și următoarele din dosar tribunalul s-a reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1077 din 24 mai 1994, eliberat de Ministerul Industriilor, a fost recunoscut în beneficiul societății SC SA dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață totală de 4.645 mp. și clădirile în suprafață totală de 2.540 mp. situate în B,-.
Din înscrisul intitulat "Situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale SA B" (fila 44 bis dosar fond) rezultă că titlul care a justificat recunoașterea dreptului de proprietate pentru acest bun a fost deciziunea nr. 4881 din 21 decembrie 1950 emisă de Sfatul Popular al Populare România - Comitetul Executiv, amintită mai sus, de înființare a Întreprinderii de și 6 Martie, cu sediul în-.
În raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expertul (filele 196 și următoarele dosar fond), la punctul 1 din concluzii, s-a arătat că imobilul teren în suprafață de 3.000 mp. ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr.61773 din 17 decembrie 1945 situat pe drumul la Comuna -, Comuna suburbană este același cu cel descris în contractul de închiriere din luna august 1949, încheiat între și " Românească", identificat cu ajutorul planului scara 1:500 ca fiind inclus în imobilul menționat în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate amintit mai sus.
În lucrare s-a arătat că pe teren se află clădiri ridicate cu mai mult de 40 ani în urmă, acestea fiind identificate cu suprafața construită totală de 2.087 mp.
Expertul a expus părerea sa în mod temeinic argumentat, arătând motivele pentru care a ajuns la această concluzie, comparând actele ce i-au fost prezentate cu privire la dovada dreptului de proprietate al autorului contestatorului și totodată, laturile și vecinătățile celor două imobile.
În legătură cu identificarea imobilului tribunalul a mai reținut și conținutul adresei nr. -/17253 din 17 octombrie 2007 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală (fila 79 dosar fond), din care rezultă că imobilul din- a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950, la poziția 8.534 fiind înscris, al Deciziei nr. 89 din 21 ianuarie 1954 emisă de Sfatul Popular al prin care se autoriza Sfatul Popular al Raionului G D să scoată din fondul de bază al Întreprinderii de Gospodărie Locativă imobilul în discuție, iar ulterior, în anul 1986, terenul reprezintă o secțiune din imobilul înscris în evidențele cadastrale ca având suprafața de 4.652 mp. din care 1597 mp. construcții, proprietate de stat, categoria de folosință "Întreprinderi Industriale", cu posesor de parcelă. Articole.
La fila 166 dosar fond a fost depusă decizia amintită mai sus, nr. 891 din 21 ianuarie 1954, emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al al Populare România, prin care s-a decis autorizarea Sfatului Popular al Raionului G D să scoată din fondul de bază al Întreprinderii de Gospodărie Locativă imobilul situat în-.
În expunerea de motive a acestei decizii s-a reținut că Întreprinderea a adus la cunoștința autorității că imobilul din B,-, a fost declarat naționalizat de Ministerul Industriei Ușoare prin deciziunea nr. 403 din 15 mai 1950 și constituit ca fond al unei întreprinderi a sa, care ulterior s-a comasat cu Întreprinderea, care are în fondul de bază înscris acest imobil, deși în același timp el figurează și în fondul de bază al Întreprinderii de Gospodărie Locativă a Raionului G D, ca naționalizat pe baza Decretului nr. 92/1950.
Totodată, potrivit adresei nr. -/18654 din 20 noiembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul (fila 80 dosar fond), artera de circulație situată în prezent în B, sector 6, care poartă denumirea de - la -, anterior nu a purtat altă denumire, și a aparținut administrativ teritorial la nivelul anului 1945, comunei suburbane.
Tribunalul Bucureștia constatat astfel, din coroborarea acestor mijloace de probă, că imobilul compus din 3.000 mp. și construcțiile aferente, ce a făcut obiectul notificării, a aparținut autorului, fiind individualizat în patrimoniul SC SA, fiind irelevant faptul că această societate nu cunoaște cine a fost proprietarul imobilului, din relațiile de la dosar, rezultând o dublă naționalizare a imobilului, o dată în baza Decretului nr. 92/1950 și o dată prin decizia nr. 403 din 15 mai 1950 Ministerului Industriei Ușoare, fiind vorba despre un act de dispoziție al administrației de stat (aspect ce rezultă din decizia nr. 89/1954 - fila 166).
Apărările intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul că nu s-a dovedit identitatea dintre imobile, au fost înlăturate, din înscrisurile și expertiza tehnică administrate, rezultând suficiente informații privind identitatea imobilului teren și construcții revendicate, cu cel care a aparținut autorului.
Nu au fost primite nici apărările intimatei, în sensul că nu s-ar fi dovedit modalitatea de preluare a imobilului - fabrică, întrucât în anexa de Ba D ecretului nr. 92/1950 s-a menționat pentru adresa imobilului în litigiu, două apartamente, fără însă a fi menționată compunerea lor, iar omisiunea din actul de preluare nu poate dăuna contestatorului, preluare fiind abuzivă în sensul art. 2 lit. a din Legea nr. 10/2001 aplicabil.
Privitor la stabilirea concretă a măsurilor reparatorii, Tribunalul Bucureștia avut în vedre faptul că în prezent imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale SC 2000 SRL, constituită în 1996 cu capital mixt, la care SC SA (și implicit statul român) era acționar minoritar cu 31,312% din capitalul social, cu aportul în natură constituit de imobilul în litigiu - astfel cum rezultă din adeverința nr. 671 din 17 martie 2008 emisă de SC SA (filele 45 - 47), iar din anul 2007, SC SA nu mai deține părți sociale la SC 2000 SRL.
În aceste condiții, aplicarea prevederilor art. 21 alin. 1 - 2 din lege este exclusă, reparația urmând a se face prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ca parte căzută în pretențiuni, intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată potrivit art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului,schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit s-au înlăturat apărările Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului privind lipsa de identitate între imobilul pentru care s-a depus notificare și cel revendicat de la fabrica SC SA, respectiv de la SC 2000 SRL, în cauză lipsind actul de preluare la stat a fabricii autorului, în baza Decretului nr. 92/1950 fiind preluate două apartamente de la adresa imobilului și nu o fabrică de sticlărie.
Din probele administrate nu rezultă suprafețele exacte ale imobilului, inclusiv ale construcțiilor, anul edificării, eventual materialele folosite - date solicitate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în baza cărora se face propunerea concretă de acordare de măsuri reparatorii.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că în criticile din apel, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului reia cele două apărări esențiale formulate la fond, nedovedirea identității dintre imobilul proprietatea autorului - teren de 3.000 mp. și construcții aparținând vechii fabrici de sticlărie a acestuia și imobilul din patrimoniul SC SA, respectiv din patrimoniul fabricii de sticlărie prezente SC 2000 SRL și nedovedirea preluării imobilului revendicat de către stat.
Din verificarea și reanalizarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză tehnică efectuată în cauză, se constată că cele două critici nu sunt fondate, prin expertiza de la fond, ca și cea extrajudiciară din dosarul de notificare, fiind identificat terenul potrivit vecinătăților din titlul vechi al autorului, cu cel aflat în patrimoniul SC SA, constituit ca aport la SC 2000 SRL, fiind menționată și existența pe același teren a construcțiilor vechi din anii 1940 - aspect coroborat cu înscrisurile de preluare și administrare apoi de către stat, prin instituțiile ce țineau de Ministerul Industriei Ușoare, imobilul deservind și după preluare, aceeași destinație, ca și anterior, la fostul proprietar, de fabrică de sticlărie.
Curtea observă că fabrica ținea de o unică întreprindere și nu una de anvergură, fiind organizată în cadrul restrâns al familiei (gospodăriei).
Astfel se explică și evidențierea dublă a imobilului în anexa la Decretul nr. 92/1950, - două apartamente - fără menționarea compunerii complete a imobilului, dar și în cadrul instituțiilor administrative ce țineau de Ministerul Industriei Ușoare, prin deciziile corespunzătoare din anii 1950 și 1954.
Or, în mod corect Tribunalul Bucureștia constatat că omisiunile de descriere a compunerii imobilului preluat de stat, nu i se poate imputa contestatorului.
Faptul că nu s-au identificat exact construcțiile compunerea, materialele din care sunt edificate etc. dincolo de faptul că un astfel de obiectiv nu s-a solicitat pentru o expertiză corespunzătoare, nu constituie un impediment pentru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor spre a stabili despăgubirile compensatoare, prin pârghiile legale ce-i stau la dispoziție, decizia Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului având ca obiect doar propunerea de acordare a despăgubirilor urmare a sentinței pronunțate, cuantumul exact al acestora fiind de competența Comisiei susmenționate.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 340 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul ales la Av. " - " în B,-,. 3, județul B, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
-
Red.
.
4ex./02.12.2009
-4.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Mihai Andrei Negoescu Gândac
