Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1622/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1472/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1622
Ședința publică de la 25 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta - reclamantă - pârâtă - și de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.130 din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 noiembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.884/11.02.2008, Judecătoria Sectorului 6 B a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, a sistat starea de devălmășie ce poartă asupra bunurilor cuprinse în masa partajabilă, prin formarea a două loturi, astfel: Lotul 1 - format din: imobil situat administrativ în B,-,.A,.1, sector 6 - având o valoare de circulație de 153.789,613 euro; autoturismul Volkswagen Golf Variant - valoare de circulație 6.720 euro; mobilă bucătărie -6000 RON; mobilă cameră copil (pat, noptiere, saltea, dulap, bibliotecă, birou) - 2.700 RON; plită și cuptor - 1.300 RON; 2 dulapuri balcon - 600 RON; 3 scaune de bar - 300 RON; bibliotecă și dulap living - 4.500 RON; masă living - 700 RON; mobilier grup sanitar 220 RON; masă pliantă + 4 scaune pliante - 200 RON; hotă electrică - 600 RON; combină frigorifică Daewoo - 1.100 RON; instalație aer condiționat - 1.000 RON; combină audio Sony - 770 RON; perdele și draperii pentru 4 ferestre - 1.830 RON; accesorii din inox - 120 RON; 14 corpuri de iluminat - 665 RON; dreptul de creanță în cuantum de 29.651,925 lei față de SC SRL; a fost atribuit reclamantei - pârâte. Lotul II - format din: mobilă dormitor - 3.800 RON; canapea + 2 fotolii din piele - 4.500 RON; televizor - 200 RON; cuptor cu microunde - 200 RON; dreptul de creanță față de, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din B,-, sector 1, în valoare de 21.132 lei; un drept de creanță față de reclamanta - pârâtă în cuantum de 172,47 lei, a fost atribuit pârâtului - reclamant, a obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant, suma de 10.866,42 euro, cu titlu de sultă și a compensat cheltuielile de judecată în baza art.276 din Codul d e procedură civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Încheierea din data de 04.06.2007 s-a stabilit masa partajabilă, cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune: reclamanta 70% - pârâtul 30% și s-au respins: cererea reclamantei privind constatarea cotei sale de contribuție de 90% și cererile formulate de pârât pe cale reconvențională privind constatarea contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune și includerea în masa partajabilă a sumelor de bani din depozite bancare deschise pe numele reclamantei la BRD și a îmbunătățirilor aduse apartamentului ce se află în masa partajabilă. S-a mai constatat că pârâtul - reclamant are un drept de creanță față de reclamanta - pârâtă în cuantum de 172,47 lei, reprezentând cota de 30% din suma de 574,92 lei.
În motivarea Încheierii de admitere în principiu se reține că părțile au fost căsătorite în perioada 04.09.1999 (data încheierii căsătoriei) - 15.11.2006 (data rămânerii irevocabile a sentinței civile de divorț nr.5610/12.09.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B).
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.494/20.04.2005 de BNP părțile au dobândit în proprietate apartamentul nr.3 situat în B, str.-.- nr.14,.3, sector 6.
Potrivit înscrisului aflat la fila 53 dosar fond, la data de 23.06.2003 reclamanta a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Golf Variant, serie motor -.
Ambele părți au susținut în cererile depuse, în întâmpinare că au dobândit o serie de bunuri mobile ce se regăsesc enumerate la filele 4 și 36 din dosarul de fond.
Conform sentinței civile nr.5570/2.06.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B (filele 177 - 178 dosar fond), irevocabilă la 14.11.2005, reclamanta - pârâtă a dobândit dreptul de creanță în cuantum de 29.651,925 lei, hotărârea judecătorească stabilind că această sumă reprezintă contravaloarea avansului achitat de creditoare societății debitoare SC s SRL cu prilejul încheierii la data de 28.01.2005 a antecontractului de vânzare - cumpărare, antecontract ce a avut ca obiect un imobil.
De asemenea, din dispozitivul sentinței civile nr.1273/23.09.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă la data de 10.05.2006, prin care s-a soluționat partajul averii succesorale rămase de pe urma părinților pârâtului - reclamant, finalizat pe cale amiabilă de părțile acelui proces prin încheierea unei tranzacții, rezultă că pârâtul deține un drept de creanță în sumă de 30.000 euro față de, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din B,-, sector 1, imobil care i-a revenit acestei debitoare în proprietate, în urma partajului.
Întrucât toate aceste bunuri au fost dobândite în perioada căsătoriei, art.30 Codul familiei instituie în privința acestora prezumția de comunitate, natura juridică a bunurilor, care este guvernată de regimul comunității de bunuri, nefiind modificată de împrejurarea că pentru unele dintre acestea în actele de dobândire figurează numai unul dintre foștii soți.
Pârâtul-reclamant a solicitat a fi incluse în masa partajabilă și sumele de bani din depozite bancare deschise pe numele reclamantei-pârâte la BRD și îmbunătățirile aduse apartamentului ce se află în masa partajabilă, însă din probele administrate nu a rezultat că la data cererii ar fi existat sume de bani în conturi bancare, iar acel cont de tip existent la Banca Română pentru Dezvoltare este lichidat, astfel că nu mai există nici o sumă de bani care să poată fi partajată. De asemenea, lucrările de îmbunătățiri la apartamentul bun comun nu au fost reținute distinct ca făcând parte din masa partajabilă întrucât, dacă s-au efectuat, acestea sunt oricum încorporate în imobil și nu ar face decât să sporească valoarea bunului care se află în masa partajabilă, astfel că oricum aceste îmbunătățiri se vor regăsi incluse în valoarea de circulație a imobilului.
În privința depozitului de tip deschis de reclamanta-pârâtă pe numele său la Banca Română pentru Dezvoltare - Agenția pentru Personal, din înscrisul aflat la fila 187, constând în fișa contului nr.-, rezultă că la data desfacerii căsătoriei în acest cont se găseau depozitați 574,92 lei, ulterior divorțului reclamanta - pârâtă lichidând contul la data de 04.01.2007. În această situație, fiind prezumat că sumele extrase anterior desfacerii căsătoriei au fost folosite în comun de foștii soți, în lipsa unor dovezi contrare, însă având în vedere că suma existentă în patrimoniul comun la data desfacerii căsătoriei a fost ridicată de reclamanta - pârâtă, prezumat fiind că a folosit-o în interes personal, instanța a apreciat că o parte din această sumă i se cuvine codevălmașului, proporțional cu cota sa din dreptul de proprietate, acesta având un drept de creanță față de celălalt fost soț.
Susținerile reclamantei referitoare la împrejurarea că este titulara contractului de credit semnat în vederea achiziționării apartamentului nu rezistă analizei juridice întrucât din cuprinsul convenției depusă în copie la dosar, filele 14 - 24, rezultă că ambii soți au semnat contractul, în calitate de codebitori. Nici împrejurarea că ratele creditului au fost suportate din salariul său nu este de natură să schimbe regimul juridic al imobilului întrucât veniturile părților rezultate din muncă fac parte din comunitatea de bunuri. Această împrejurare poate fi însă luată în considerare la stabilirea contribuției fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea tuturor bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât unul dintre aceștia afirmă că a avut venituri mult mai mari față de celălalt soț.
Din înscrisurile depuse la dosar la filele 71 -77 și 146 - 155, constând în copiile filelor cametelor de muncă ale ambelor părți, rezultă că în perioada septembrie 1999 - 2001 acestea au avut locuri de muncă, însă veniturile reclamatei-pârâte au fost sensibil mai mari. În perioada iulie 2002 - aprilie 2004 pârâtul-reclamant nu a mai avut venituri rezultate din muncă, iar ulterior a obținut venituri apropiate de venitul minim pe economie, în timp ce reclamanta - pârâtă a continuat să obțină venituri până la desfacerea căsătoriei, urmând ca din luna iulie 2004 veniturile acesteia să se mărească considerabil, datorită schimbării locului de muncă.
Prin înscrisul aflat la fila 54 se face dovada faptului că reclamanta-pârâtă a cumpărat înainte de căsătorie autoturismul marca Daewoo Cielo, pe care l-a înstrăinat, iar suma de bani obținută din vânzarea acestui bun propriu a constituit o parte din prețul achitat pentru autoturismul marca Volkswagen Golf Variant, această împrejurare fiind recunoscută de pârâtul-reclamant la interogatoriul formulat de reclamanta-pârâtă (întrebarea nr.19).
Totodată, potrivit înscrisurilor de la filele 88 și 89 din dosar, la data de 6 aprilie 2005 pârâtul-reclamant a încasat suma de 371.217.265 lei de la Banca Națională a României, în conformitate cu sentința civilă nr.4208/2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, prin care s-a dispus restituirea către și a contravalorii unei cantități de aur fin.
De asemenea, martorul a declarat că firma pe care a deținut-o a lucrat în spațiul comercial pus la dispoziție de pârâtul-reclamant, spațiu care aparținea acestuia, mamei acestuia și sorei sale, și că în perioada colaborării 1994 - 2002 achitat pârâtului-reclamant suma de 650 dolari lunar pentru folosința imobilului. De la acesta a aflat martorul că banii erau folosiți pentru investiții în imobilul în care locuia și pentru a-și cumpăra un apartament.
Instanța a înlăturat depoziția martorei conform căreia avansul de 10.000 euro a fost achitat pentru cumpărarea apartamentului cu banii proveniți de la părinții reclamantei deoarece această împrejurare a fost cunoscută de martoră indirect, de la reclamată și de la părinții acesteia. De altfel, martora a afirmat că pentru plata avansului reclamanta - pârâtă a primit de la părinții săi 7.000 euro, iar 3.000 euro i-au împrumutat părțile de la martoră, suma fiindu-i restituită.
Nici depoziția martorei, în sensul că îmbunătățirile efectuate la imobilul părinților pârâtului s-au făcut cu bani proveniți exclusiv de la părinții reclamantei, nu a fost reținută de instanță deoarece aceste împrejurări au fost cunoscute în mod indirect de martoră, fiindu-i relatate de părinții reclamantei. De altfel, reclamanta nu a invocat faptul că îmbunătățirile s-au făcut cu bani proveniți de la părinții săi.
În consecință, constatând că în perioada căsătoriei reclamanta-pârâtă a avut venituri rezultate din muncă mult mai mari decât ale pârâtului, dar și împrejurarea că pârâtul-reclamant a obținut venituri o perioadă destul de lungă din închirierea unui spațiu comercial, a încasat o sumă considerabilă de la Banca Națională a României chiar în perioada achiziționării apartamentului, chiar dacă probabil sumele nu au intrat integral în patrimoniul său, existând posibilitatea împărțirii acestora cu rudele sale ce aveau deopotrivă drepturi asupra sumelor de bani, precum și faptul că o parte din prețul autoturismului cumpărat în timpul căsătoriei a fost achitat cu bani proveniți din vânzarea autoturismului reclamantei - pârâte, dobândit înaintea căsătoriei cu pârâtul-reclamant, instanța a considerat că părțile au contribuit în mod inegal la dobândirea bunurilor comune, contribuția reclamantei - pârâte fiind mai mare, apreciată Ia 70%.
La pronunțarea sentinței civile nr.889/2008, Judecătoria Sectorului 6 B a avut în vedere raportul de expertiză imobiliar, bunuri mobile și auto întocmit în cauză, precum și faptul că imobilul situat în B,-,.A,.1, sector 6, fost achiziționat de către părți cu suma de 95.000 euro astfel: prin achitarea unui avans de 9.500 euro, restul de 85.000 euro fiind împrumutați de către părți de la BRD-, prin contractul nr.59/20.04.2005. Din răspunsul BRD- la adresa înaintată de către instanță, aceasta a comunicat situația creditului acordat părților prin contractul nr.59/20.04.2005 la data de 14.11.2007: până la data prezentei s-a achitat suma de 6.834,80 euro, rămânând de achitat suma de 78.655,20 euro.
Sporul de valoare înregistrat de la data achiziționării imobilului și până la efectuarea raportului de expertiză va profita ambelor părți proporțional cu cota de contribuție stabilită de instanță și raportat la valoarea achitată până în prezent din creditul ipotecar contractat de către părți prin contractul nr.59/20.04.2005 de la BRD-. La atribuirea loturilor, instanța a avut în vedere concluziile expertizei, modul de folosință actual, întrucât imobilul nu este comod partajabil în natură, față de acordul părților privind partajarea imobilului și a bunurilor mobile prin formarea unor loturi egale valoric cu cota de contribuție stabilită pentru fiecare parte.
Prin decizia civilă nr.130/27.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă -, mpotriva sentinței civile nr.884/11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B, în contradictoriu cu intimatul - pârât, a chimbat în parte sentința apelată în sensul că dreptul de creanță față de este de 30.000 Euro, a obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant suma de 6.994,94 Euro cu titlu de sultă, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul - reclamant și a obligat intimatul la plata sumei de 9,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut corect situația de fapt în speță, respectiv că părțile, în timpul căsătoriei au dobândit în cote de 70% pentru reclamanta - pârâtă și de 30% pentru pârâtul - reclamant bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.
Astfel, susținerile apelantei că a avut o contribuție mai mare de 70% la dobândirea bunurilor comune au fost apreciate neîntemeiate. Codul familiei nu prevede nici un criteriu după care se poate stabili contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune. De aceea criteriul care se impune a fi folosit este acela al contribuției efective a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune. În ceea ce privește salariul fiecărui soț, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că într-adevăr reclamanta a avut un salariu mai mare în anii 1999-2001, iar în perioada iulie 2002-aprilie 2004 paratul nu a mai avut venituri rezultate din muncă; de asemenea, după aprilie 2004 pârâtul - reclamant a avut venitul din salariu mult mai mic decât al reclamantei - pârâte. Însă contribuția efectivă a părților nu poate fi stabilită prin raportare exclusivă la veniturile din salariu. De asemenea, cota fiecărui soț se stabilește în raport cu aportul avut în întreaga perioadă a căsătoriei și apare ca vădit greșită reținerea unor cote diferite pe categorii de bunuri ori reținerea unei cote exclusiv prin raportarea la un singur bun, așa cum susține apelanta - reclamantă. Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanță că pe lângă veniturile din salariu pârâtul - reclamant a mai adus în timpul căsătoriei și o serie de venituri rezultate din alte activități, respectiv închirierea unui spațiu comercial, a încasat o sumă de la Banca Națională a României chiar în perioada în care părțile au achiziționat apartamentuI bun comun.
În cauză, instanța de fond a stabilit corect valoarea activului și a pasivului, luând în calcul activul rezultat din totalul valorii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, precum valoarea pasivului reprezentând dreptul de creanță rămas de achitat din prețul total al apartamentului, astfel încât și această critică a reclamantei - pârâte este neîntemeiată.
Cea de-a treia critica a reclamantei - pârâte adusă sentinței apelate este aceea că în mod greșit a stabilit instanța valoarea dreptului de creanță al părților împotriva numitei la suma de 21.132 lei, atât timp cât din sentința civilă nr.1273/23.01.2006 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr- rezultă că dreptul de creanță respectiv este de 30.000 Euro.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că această critică este întemeiata. Astfel, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1273/23.01.2006, definitivă și irevocabilă, pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr-, dreptul de creanță al părților împotriva debitoarei este de 30.000 euro, pentru îmbunătățirile aduse imobilului din-, sector 1. Fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța nu putea să modifice dreptul de creanță fără a încălca puterea de lucru judecat a acestei sentințe. Prin urmare, reținând că dreptul de creanță al soților împotriva debitoarei este de 30.000 Euro, tribunalul a modificat în mod corespunzător sultele datorate.
Ultima critică pe care reclamanta - pârâtă o aduce sentinței Judecătoriei Sectorului 6 B este aceea că în mod greșit instanța a inclus în masa partajabilă dreptul de creanță față de societatea SRL. Față de această critică tribunalul a reținut că potrivit sentinței civile nr.5570/02.06.2005 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă, reclamanta - pârâtă a dobândit dreptul de creanța în cuantum de 29.651,925 lei, reprezentând contravaloarea avansului achitat de creditoare debitoarei SRL, la data de 28.01.2005. Fiind vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei în mod corect prima instanță l-a inclus în masa bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât se referă la un avans achitat de reclamantă tot în timpul căsătoriei. În ceea ce privește susținerea reclamantei - pârâte că în prezent această societate debitoare nu mai are capacitate de folosință, din înscrisurile de la dosar, administrate atât în prima instanță cât și în apel, tribunalul a reținut că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul celor menționate de apelantă.
Apelantul - pârât critică sentința pronunțata de prima instanță pentru următoarele motive:
Calcularea greșită a sultelor susținând că valoarea ratelor rămase de achitat în cuantum de 78.655,29 Euro - trebuia să fie achitată în exclusivitate de coindivizarul căruia i s-a atribuit bunul. Această susținere a apelantului a fost apreciată neîntemeiată în raport cu dispozițiile art.32 Codul familiei, potrivit cărora "soții răspund cu bunurile comune pentru: - b) obligațiile ce au contractat împreună". Din cuprinsul contractului de credit nr.59/20.04.2005 rezultă că ambii soți au contractat creditul în cuantum de 85.500 euro, în calitate de debitori. Față de această situație de fapt, tribunalul a reținut că datoria contractată de părți în timpul căsătoriei se încadrează în cele prevăzute de Codul familiei ca făcând parte dintre datoriile comune ale soților.
C de-al doilea motiv de apel invocat de pârâtul - reclamant este acela că instanța nu și-a exercitat rolul activ pentru identificarea sumelor reprezentând depozite bancare ale reclamantei - pârâte. Față de acest motiv de apel tribunalul a reținut că prin încheierea din data de. 05.03.2007 la cererea pârâtului - reclamant instanța a dispus emiterea unei adrese la BRD - Sucursala Agenția pentru a se comunica dacă pe numele reclamantei - pârâte a existat deschis un cont pe numele reclamantei - pârâte la nivelul anului 2005 și rulajului acestuia până la 15.11.2006, iar la pronunțarea încheierii de admitere în principiu a ținut cont de relațiile comunicate în urma acestei adrese. Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța și-a exercitat rolul cu privire la administrarea probatoriului, astfel încât a reținut că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Al treilea motiv de apel al pârâtului - reclamant privește cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, acesta susținând că părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei. Cum tribunalul a analizat contribuția părților la dobândirea bunurilor comune în cadrul primului motiv de apel al reclamantei, nu a mai revenit cu analiza acestei probleme, reținând că susținerile pârâtului privind contribuția egală a soților sunt neîntemeiate, față de motivele prezentate mai sus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reclamanta - apelantă critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- instanța de apel trebuia să excludă din masa partajabilă suma de 29.651,925 lei, reprezentând dreptul de creanță pe care apelanta îl avea față de SC SRL. Recurenta susține că această sumă nu s-a aflat niciodată în patrimoniul soților;
- sentința civilă prin care s-a admis cererea de emitere a unei somații de plată către debitoarea SC SRL nu a putut fi pusă în executare întrucât societatea debitoare a fost radiată din Registrul Comerțului I, schimbându-și sediul într-un alt județ și schimbându-și denumirea în SRL;
- în prezent această creanță nu mai poate fi valorificată dată fiind incidența prevederilor legale referitoare la prescripția executării.
Pârâtul - apelant critică decizia instanței de apel pentru următoarele motive de recurs:
- instanța de apel a reținut în mod greșit situația de fapt, interpretând greșit actele administrate de pârâtul - apelant ca probe pentru dovedirea contribuției sale personale la dobândirea apartamentului. Ca atare, instanța de apel a menținut în mod nelegal cuantumul cotelor de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune. Instanța de apel trebuia să aprecieze că fiecare soț a avut contribuție egală la dobândirea bunurilor comune;
- s-a reținut în mod greșit natura juridică a sumei de 9.436 lei pe care reclamanta a extras-o la data de 25.05.2006 dintr-un cont deschis la bancă în timpul căsătoriei părților. Având în vedere că această sumă a fost retrasă de reclamantă anterior divorțului părților ea trebuia să se regăsească în masa de împărțit.
Potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta - apelantă, Curtea constată că prin sentința civilă nr.5570/02.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă și învestită cu formulă executorie, a fost obligată debitoarea SC SRL să plătească creditoarei recurente suma de 296.150.250 lei, reprezentând contravaloare avans conform unui antecontract de vânzare - cumpărare încheiat de creditoare cu unitatea debitoare.
Recurenta, prin motivele de recurs, nu contestă natura juridică a acestui credit în sensul că nu susține că acest credit ar fi bunul său propriu.
Instanța de apel a reținut că acest credit este un bun comun pe care reclamanta trebuia să-l valorifice prin punerea în executare a sentinței civile nr.5570/2005 a Judecătoriei Sectorului 1
Lipsa de diligență a recurentei care nu a executat acest titlu executoriu în termenul prevăzut de lege reprezintă o culpă exclusivă a recurentei, culpă care nu poate fi opusă intimatului - recurent - pârât.
Curtea constată că la data pronunțării sentinței civile apelate în prezenta cauză - 11.02.2008, termenul de prescripție a executării sentinței civile nr.5570/2005 nu fusese împlinit. Cu toate că recurenta a constatat că acest credit a fost cuprins în masa partajabilă, tot nu a depus diligențe pentru executarea acesteia, faptă prin care l-a prejudiciat pe pârât.
Apărarea recurentei în sensul că nu a putut pune în executare titlul executoriu întrucât debitoarea a fost radiată din Registrul Comerțului nu poate fi primită atâta vreme cât debitoarea doar și-a mutat sediul în alt județ și și-a schimbat denumirea, așa cum de altfel și susține recurenta prin motivele de recurs.
Reclamanta nu era împiedicată să continue executarea silită a debitoarei sale sub noua denumire și la noul sediu, debitul existând în continuare în patrimoniul acestei societăți.
Ca atare, recurenta este singura vinovată pentru neaducerea sumei de 29.651,925 lei în patrimoniul comun al soților și în mod corect a sancționat-o instanța de apel prin menținerea dreptului de creanță în masa partajabilă. Nu în ultimul rând, Curtea constată că împlinirea termenului de prescripție a executării nu duce la stingerea dreptului material asupra sumei de bani ce formează dreptul de creanță iar în ipoteza executării acestuia de bună voie de către debitoare suma va intra în comunitatea de bunuri a soților numai dacă dreptul de creanță va fi menținut ca bun comun al acestora.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâtul - apelant, Curtea va constata că prin primul motiv de recurs, care vizează cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune, vizează o chestiune de netemeinicie a deciziei recurate. Astfel, se reproșează instanței de apel că a interpretat greșit probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile de la filele 88 și 192 dosar fond și ca atare, a menținut greșit cotele de contribuție de 70% reclamanta și 30% pârâtul la dobândirea bunurilor comune.
Instanța de recurs este instanță de control judiciar care este ținută a analiza numai motivele de recurs limitativ și imperativ prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Netemeinicia ca motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.11 Cod procedură civilă a fost înlăturată dintre motivele de recurs ce pot fi analizate de către instanța de recurs prin abrogarea acestui text de lege (pct.11 al art.304 Cod procedură civilă) prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 aprobată prin Legea nr.219/2005.
Ca atare, Curtea nu va putea reaprecia probele administrate în cauză de către părți, inclusiv înscrisurile indicate de către recurent prin motivul de recurs și nu va putea reține o altă situație de fapt, respectiv alte cote de contribuție decât cele apreciate de instanța de apel.
Nu este fondat nici ultimul motiv de recurs invocat de către recurentul - pârât întrucât instanța de apel a făcut o calificare legală a naturii juridice a sumei de 9.436 lei invocată de recurent ca făcând parte din masa partajabilă. Recurentul susține că această sumă a fost retrasă de reclamantă la data de 25.05.2006, după despărțirea în fapt și anterior divorțului și a fost cheltuită exclusiv de aceasta, astfel încât se impunea introducerea ei în masa partajabilă.
Curtea nu va primi această critică reținând că în mod legal instanța de apel nu a cuprins această sumă de bani în masa partajabilă întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile art.1169 Cod civil, în sensul că deși sarcina probei îi revenea, acesta nu a dovedit cele susținute prin motivul de recurs.
Se reține că recurentul nu a administrat probe din care să rezulte care este data despărțirii în fapt a soților (dată care nu a fost stabilită de instanța de divorț întrucât părțile au solicitat ca hotărârea de divorț să nu fie motivată pe culpă) și nici faptul că reclamanta - recurentă ar fi cheltuit numai în interesul ei suma de 9.436 lei retrasă la data de 25.05.2006 din contul bancar deschis pe numele acesteia.
Atâta vreme cât această sumă de bani a fost retrasă și cheltuită în timpul căsătoriei fără ca recurentul - pârât să facă dovada celor de mai sus, Curtea apreciază că instanța de apel în mod corect a reținut că suma de 9.436 lei nu trebuie să intre în masa partajabilă.
În consecință, față de cele reținute mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile îndreptate împotriva deciziei civile nr.130/27.01.2009 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta - reclamantă - pârâtă - și de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.130/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - ---
GREFIER
Red.
.
2 ex./05.03.2010
TB-5 -;
Jud.6 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
