Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 167
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 286/AC/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3228 din data de 18.09.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamța fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și. Prin aceeași sentință a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamantul-pârât și pârâta și a dispus încetarea proprietății comune indivize existente între părți, fiind atribuite bunurile conform variantei I din raportul de lotizare, astfel:
Lotul nr. 1 fost atribuit, în indiviziune, în deplina proprietate și liniștita posesie reclamantului-pârât și a pârâtei, compus din următoarele bunuri: o moară și anexe în valoare de 56.863 lei; teren în suprafață de 1145. situat în intravilanul comunei cel M, învecinat la: G, la: Pârâul și, la: Drum sătesc și, la: drum sătesc, în valoare 1.946 lei;teren în suprafața de 5100. situat în intravilanul comunei cel M, învecinat la: Gh. la: drum exploatare, la: G, la: drum exploatare, în valoare de 1.428 lei, teren în suprafață de 10.000. având categoria de folosință vegetație forestieră, situat în extravilanul comunei P -, UP II, ua 5, învecinat la:, la:, la:, la:, și, în valoare de 4.175 lei.
S-a constatat că valoarea totală a bunurilor atribuite, în indiviziune, reclamantului-pârât și pârâtei a fost de 64.412 lei, și deoarece reclamantului-pârât și pârâtei li se cuvin, în indiviziune, bunuri în valoare de 99.926 lei, a stabilit că primesc de la pârâtul-reclamant suma de 35.514 lei cu titlu de sultă. De asemenea, lotul nr. 2 din varianta Iaa celuiași raport de lotizare a fost atribuit în deplina proprietate și liniștita posesie a pârâtului-reclamant, compus din următoarele bunuri: una casă de locuit în valoare 76.316 lei; o anexă șură cu fânar în valoare de 3.350 lei, o fântână în valoare de 2.016 lei și împrejmuiri în valoare de 3.795 lei.
S-a constatat că valoarea totală bunurilor atribuite pârâtului-reclamant este de 85.477 lei și deoarece pârâtului-reclamant i se cuvin bunuri în valoare de 49.963 lei a fost obligat să plătească reclamantului-pârât și pârâtei, suma de 35.514 lei cu titlu de sultă și suma de 496,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantului-pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 6348/2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru acțiunea de partaj succesoral.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părțile sunt copii defuncților și și că de pe urma acestor defuncți au rămas mai multe bunuri, respectiv o casă construită în anul 1946 din cărămidă pe care al a acoperit-o cu tablă zincată în anul 1976, compusă din 5 camere și 2 holuri, un beci și un grajd format din două încăperi pe care de asemenea l-a acoperit cu tablă zincată, solicitând a se constata un drept al său de creanță pentru această lucrare. A mai arătat că de pe urma mamei părților, defuncta, a rămas o moară formată din două încăperi și cu utilajele aferente activității de măciniș pe care sus - numita a redobândit-o în baza sentinței civile nr. 3564/1991 a Judecătoriei Piatra Neamț, construcție care se află pe o suprafață de 895. teren situat în comuna cel M, jud. N, solicitând a fi obligat pârâtul să aducă la masa de împărțit utilajele luate de el din moara dezmembrată și a se dispune efectuarea partajului cu privire la bunurile menționate.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul a arătat că a avut o contribuție deosebită la recuperarea morii, făcând numeroase demersuri, precum și cheltuieli de judecată în acțiunea în revendicare, situație în care pârâta i-a cedat drepturile sale succesorale, după cum rezultă din declarația acesteia dată în fața notarului, solicitând sub acest aspect ca în urma partajului, să i se atribuie cota de 2/3 din masa succesorală; de asemenea a solicitat completarea masei de împărțit cu terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 61/ 1468, contestat creanța solicitată de reclamant arătând că dimpotrivă atât el, cât și fratele său au contribuit cu bani la montarea acoperișului și că nu a dezmembrat moara după cum îl acuză reclamantul, ci din contră a cumpărat utilaje în plus, a reparat fântâna și a executat un pod de acces la moară.
Pârâta, legal citată, a declarat la instanța de fond că este de acord cu cererea de partaj formulată de reclamant.
În fața primei instanțe a fost administrată la cererea părților probele cu înscrisuri, a probei declarațiile de martor și a probei cu expertize tehnice specialitatea construcții și topografie.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 12.09.2006, instanța de fond a constatat deschisă succesiunea defuncților și, masa succesorală în componența ei la activ, calitatea de moștenitori legali, stabilind totodată valoarea totală a bunurilor ce formează masa succesorală. Prin aceeași încheiere interlocutorie s-a admis în principiu și în parte, atât cererea principală de partaj cât și cererea reconvențională; nu s-a reținut în favoarea pârâtului-reclamant o cotă de 2/3 din masa succesorală și nici dreptul de creanță pretins asupra moștenirii, constând în contravaloarea casei bătrânești și a fost dispusă pentru formarea loturilor și expertiză de lotizare, fiind stabilite totodată și obiectivele pentru această expertiză.
Pentru formarea loturilor, în cauză a fost efectuată expertiză de lotizare care a avut în vedere opțiunile părților, respectiv opțiunea reclamantului-pârât și pârâta, care au solicitat formarea unui lot prin care să li se atribuie bunuri succesorale în indiviziune precum și cea a pârâtului-reclamant.
Din analiza actelor dosarului,a cererii de chemare în judecată,a cererii reconvențională, a întâmpinării, a întregului probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că atât cererea principală cât și cererea-reconvențională sunt întemeiate în parte, și a dispus admiterea în consecință, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 728.pr.civ. părțile care au calitatea de coindivizari nu pot fi ținute a rămâne în indiviziune și, având în vedere voința liber exprimată de sistare a proprietății comune indivize existente urmare a transmiterii patrimoniului succesoral a celor doi de cujusi, instanța de fond a dispus încetarea acestei forme a proprietății comune.
La formarea loturilor, instanța a ținut cont de faptul că toate părțile litigante au solicitat atribuirea bunurilor succesorale conform variantei a I-a a raportului de lotizare.
Analizând opțiunile părților și variantele propuse de expert, instanța a dispus atribuirea bunurilor succesorale în natură (conform disp. art. 736 Cod civil), potrivit variantei I din raportul de lotizare, variantă ce a avut în vedere și respectarea principiului consacrat de disp. art. 741.civ. potrivit cu care, la formarea loturilor în vederea împărțelii în natură trebuie să se dea fiecărei părți, pe cat posibil, "aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare". La atribuirea bunurilor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de disp. art. 6738.proc.civ, respectiv voința părților litigante, precum și modul în care au fost stăpânite în prezent bunurile succesorale.
Având în vedere dispozițiile art. 728 și art.730 al.1 civil, instanța de fond a atribuit către reclamantul-pârât și pârâta, bunuri succesorale în indiviziune, având în vedere opțiunea expresă a acestora, iar inegalitatea valorică a loturilor a fost compensată prin plata unei sume de bani numită sultă (art. 742.pr.civ.).
Dat fiind că la procesul de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată potrivit cotei ce i se cuvine din masa succesorală, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.274 al.1 și art. 276 Cod proc.civ. și a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantului-pârât cota parte din cheltuielile de judecată ce îi revine calculată în raport de cota parte ce li se cuvine din masa succesorală, cheltuieli ce reprezintă onorariile achitate pentru expertizele efectuate în cauză. Pentru sumele achitate de părți cu titlu de taxe de timbru și timbre judiciare, a operat compensarea, în condițiile art.276 proc.civ. față de împrejurarea că atât cererea principală cât și cea reconvențională au fost admise în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul-reclamant. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub același număr generat în ECRIS la instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 99 ind. 2 din, aprobat prin Hot. nr. 387/2005 a, și anume sub nr-.
În recursul declarat pârâtul - reclamant a criticat sentința, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
- în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a format loturi fizice concrete pentru fiecare dintre cei trei moștenitori și nu s-a pronunțat cu privire la cererea de constatare a cesiunii drepturilor succesorale a pârâtei, către reclamantul pârât și având în vedere că nu s-au format loturi individuale consideră că nu s-a pronunțat ieșirea din indiviziune, deși pârâta nu a contestat declarația dată în fața notarului prin care a făcut dovada cumpărării drepturilor succesorale
- încheierea de admitere în principiu nu este legală, deoarece în loc să fie analizate probele, ierarhizate, înlăturate cele care nu reflectă adevărul, și să le rețină pe cele considerate întemeiate, instanța de fond a înlăturat în totalitate toate probele sub pretextul că ar fi contradictorii și de aceea nu le-a analizat cum era corect și legal.
- Nu au fost analizate probele cu declarațiile de martori care au fost audiați în cauză, și din a căror depoziții rezultă fără dubiu că pârâtul - reclamant este cel care a făcut îmbunătățiri la moară și la casa de locuit.
Pentru aceste motive a solicitat pârâtul - reclamant admiterea recursului.
Reclamantul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică, cu următoarea argumentare:
Primul motiv de recurs, prin care pârâtul - reclamant a solicitat formarea a trei loturi s-a constatat că nu este fondat, în condițiile în care recurentul la instanța de fond a fost cel care a solicitat să fie atribuite bunurile conform variantei Iar aportului de lotizare, lotizare care este corectă, deoarece reclamantul pârât a fost cel care a reprezentat-o pe mamă în toate procesele pentru recuperarea morii și ca atare acest bun i se cuvine reclamantului pârât mai mult decât fratelui său.
Susținerea pârâtului - reclamant conform căreia nu s-a avut în vedere că pârâta a cesionat drepturile sale succesorale solicită a fost înlăturată, deoarece pârâta nu a cesionat aceste drepturi, ci doar a acceptat să primească o sumă modică pentru o parte din imobilul care i se cuvenea, întrucât pârâtul - reclamant a fost cel care a ocupat o parte din imobilul care i se cuvenea acesteia șar efuzat să-i lase folosința. Ca atare, întrucât nici pârâta nu a solicitat să i se formeze un lot singură sau împreună cu reclamantul pârât s-a considerat că sentința este legală și sub acest aspect, iar constatarea vânzării drepturilor succesorale este inadmisibilă.
Motivul de recurs, prin care se solicită de către pârâtul - reclamant să se constate că a făcut îmbunătățiri la imobilul moară și la casa de locuit a fost considerat neîntemeiat, deoarece aceste îmbunătățiri au fost efectuate împreună cu reclamantul pârât, iar materialul lemnos a fost procurat din terenul cu vegetație forestieră existent în masa succesorală. Faptul că lucrările au fost efectuate de reclamantul pârât rezultă din facturile atașate la cererea de recurs, și anume contravaloarea porților metalice de la moară, profilele metalice electric, țeava necesară confecționării stâlpilor de gaz. În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la casă, reclamantul pârât a aratat că dușumelele și pardoselile s-au efectuat cu materialul lemnos din terenul cu vegetație forestieră moștenire, iar gardurile au fost executate cu materialele achiziționate de reclamantul pârât, iar tabla zincată cu care a fost acoperită casa a fost achiziționată de reclamantul pârât.
La termenul de judecată din data de 28.02.2008, a fost pusă în discuția contradictorie a părților recalificarea căii de atac din recurs în apel, deoarece valoarea masei succesorale este mai M de un miliard lei, și ca atare în temeiul dispozițiilor art. 282 ind. 1 Cod pr. civilă, raportat la art. 673 ind. 8 Cod pr. civilă s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
La solicitarea apelantului pârât - reclamant, în fața instanței de apel, a fost administrată proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții, în vederea întocmirii unei noi variante de lotizare, în care în favoarea pârâtului - reclamant să fie reținută cota de 2/3 din valoarea masei succesorale și să fie stabilită valoarea pretinselor îmbunătățiri efectuate de pârâtul - reclamant numai la construcția moară, îmbunătățiri care au fost menționate în cererea de recurs, recalificată apel.
Prin decizia civilă nr. 286/AC/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis apelul declarat de pârâtul-reclamant în sensul că:
S-a schimbat în parte încheierea interlocutorie de admitere în principiu și sentința apelată, în sensul că:
S-a reținut ca făcând parte din masa de partaj, alături de celelalte bunuri imobile moara situată în comuna cel M, jud. N, la valoarea de 26.120 lei, în loc de 45.9971ei.
S-a constatat că îmbunătățirile la moară, constând în - refăcut planșeul morii, refacere șarpantă acoperiș, refacere învelitoare cu azbociment, executat compartimentări interioare din lemn, revizuit tâmplărie - ferestre și uși dulgherești, reparații tencuieli interioare pereți, zugrăveli cu var, refăcut instalație electrică și trifazic, dotarea morii cu lăzi pentru uium, montat utilaje moară, în valoare totală de 19807 lei - identificate de expertul tehnic în raportul de expertiză întocmit în apel (fila 56 dosar), expertiză care face parte integrantă din prezenta decizie, și construcțiile anexe la moară constând în platforme betonate, în valoare de 2.095 lei, șopron în valoare de 1.156 lei, fântână în valoare de 2.241 lei, împrejmuiri în valoare de 4.996 lei, podeț în valoare de 378 lei au fost efectuate în cote egale de de către reclamantul - pârât și pârâtul reclamant.
S-au exclus de la masa de partaj bunurile imobile construcții constând în: anexele morii, respectiv platforme betonate, în valoare de 2.095 lei, șopron în valoare de 1.156 lei, fântână în valoare de 2.241 lei, împrejmuiri în valoare de 4.996 lei și podeț în valoare de 378 lei.
S-a constatat existența unui drept de creanță în sumă de câte 15.336 lei, pentru fiecare în favoarea reclamantului - pârât și pârâtului - reclamant.
Valoarea totală a masei succesorale s-a stabilit la 119.175, în loc de 149.888 lei.
S-a constatat că valoarea cotei ideale și abstracte care se cuvine fiecăruia dintre moștenitorii celor doi decujus, reclamantului - pârât, pârâtului - reclamant și pârâtei este de câte 39.725 lei, în loc de 49.962 lei.
După dispoziția din încheierea de admitere în principiu prin care s-a constatat vocația succesorală a părților și cotele ideale și abstracte și valorice care se cuvin fiecăruia se va menționa:
S-a constatat că pârâtului reclamant, i se cuvine în proprietate și cota revenită pârâtei, în valoare de 39.725 lei.
S-a schimbat în parte dispoziția din sentință privind încetarea proprietății comune indivize existente între părți, în sensul că încetarea proprietății comune indivize se dispune numai față de indiviziunea existentă între reclamantul - pârât, pârâtul - reclamant.
S-a înlăturat dispoziția din sentință privind atribuirea în indiviziune a lotului nr. 1 din varianta I a raportului de expertiză întocmit de expertul la instanța de fond și în consecință:
A fost atribuit acest lot în proprietate și liniștită posesie numai reclamantului pârât.
S-a stabilit că valoarea lotului atribuit reclamantului - pârât este de 33.669 lei, în loc de 64.412 în indiviziune cu pârâta, iar acestuia i se cuvin bunuri în valoare de 39.725 lei.
S-a stabilit că valoarea lotului atribuit pârâtului - reclamant este de 85.477 lei, iar acestuia i se cuvin bunuri în valoare de 79.450 lei, și în consecință:
A fost obligat pârâtul - reclamant să plătească reclamantului - pârât, suma de 6.056 lei cu titlu de sultă în loc de 35.514 lei.
A fost obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtului reclamant suma de 15.336 lei, reprezentând contravaloare drept de creanță.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu și a sentinței apelate.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea introductivă de instanță reclamantul pârât a solicitat partajarea averii rămase de pe urma defuncților și, compusă din o casă construită din cărămidă, o moară, iar masa astfel identificată, a fost solicitată să fie completată de către pârâtul reclamant cu suprafața de teren pe care este amplasată moara, terenul agricol din extravilan și terenul cu vegetație forestieră, pentru care sunt eliberate titluri de proprietate.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 12.09.2006, a fost constatată masa succesorală, ca fiind compusă din bunurile cu privire la care părțile au solicitat ieșirea din indiviziune și a reținut ca fiind bunuri existente în patrimoniul celor doi decuius la data deschiderii succesiunii și îmbunătățirile care au fost efectuate la acest bun imobil, precum și construcțiile anexe la moară.
Față de dispozițiile generale în materie succesorală, prevăzute de art. 728 și urm. cod civil, conform cărora masa succesorală, care reprezintă activul universalității de bunuri transmise moștenitorilor la data deschiderii succesiunii, se compune din bunurile asupra cărora poartă drepturi reale ale defuncților, ca atare aceste bunuri este necesar să fie constatate prin raportare la bunurile care s-au transmis asupra moștenitorilor. Așadar, construcția moară urmează a fi reținută la masa de partaj la valoarea reactualizată a acestui bun imobil, astfel cum se prezenta aceasta la momentul la care a intervenit admiterea acțiunii în revendicare, prin sentința civilă nr. 3564/01.07.1991, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 804 din data de 10.09.1991 a Tribunalului Neamț. Această, deoarece pe de o parte niciuna dintre părți nu a menționat că decujusul, a fost cea care a efectuat îmbunătățiri la acest bun, iar pe de altă parte, că dimpotrivă au existat afirmații contradictorii numai cu privire la care dintre moștenitori au efectuat aceste îmbunătățiri, fără a indica și a face dovada că defuncta a contribuit cu spezele proprii la lucrările care s-au efectuat. De altfel, construcția moară a fost predată în anul 1997, iar decesul autoarei a intervenit la data de 21.09.1998, ceea ce creează prezumția simplă că nu a contribuit în mod direct la edificarea îmbunătățirilor, prezumție care nu a fost răsturnată prin probă contrarie de nici una dintre părți.
Prin urmare, având în vedere și faptul că apelantul pârât - reclamant a investit instanța de apel cu verificarea temeiniciei sentinței și sub aspectul compunerii masei succesorale, și reținerii în favoarea sa a îmbunătățirilor pe care le consideră ca reprezentând contribuția sa exclusivă, s-a considerat că se impune a fi constatată că la masa succesorală trebuie reținută construcția moară, doar la valoarea sa, cu excluderea îmbunătățirilor și a construcțiilor anexe la moară. Cu privire la aceste construcții anexe s-au administrat probe la instanța de fond, din care rezultă că acestea au fost refăcute fiind înlocuite aproape în totalitate cu cele care au devenit construcțiile noi, cu destinația menționată. Este adevărat, că din sentința civilă, care reprezintă titlul executoriu pentru moară, a rezultat că a fost obligat CAP cel M, să lase autoarei părților, în deplină proprietate și liniștită posesie și dependințele morii, și anume un grajd, magazie, o fântână pentru răcirea motorului și o fântână din zid pentru apă potabilă, însă acestea nu au fost considerate ca fiind îmbunătățiri, nefiind reținute astfel în completarea la raportul de expertiză care a fost efectuat în fața instanței de apel, cu excepția fântânei, cu privire la care martorii au declarat că aceasta era nefuncțională și nu ar fi putut fi utilizată potrivit destinației sale fără existența îmbunătățirilor, care au reprezentat în concret, practic, o reconstruire. Declarațiile de martor au fost apreciate ca fiind probe directe, în condițiile în care martorii au lucrat efectiv la reconstruirea fântânii și au descris în amănunt care au fost lucrările efectuate.
Față de cele menționate, s-a dispus reținerea la masa de partaj a construcției moară la valoarea fără îmbunătățiri și a fi excluse de la masa de partaj îmbunătățirile constatate ca existență, în raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții, întocmită de expertul.
În ceea ce privește dreptul de creanță solicitat de fiecare dintre reclamantul pârât și respectiv pârâtul reclamant, s-a constatat că fiecare dintre cele două părți litigante a contribuit în mod egal, în cote de câte pentru fiecare la aceste lucrări. Așadar, această soluție se impunea în condițiile în care, din coroborarea probelor administrate în cauză, și anume probele cu declarațiile de martor și probele cu înscrisuri, rezultă că reclamantul pârât a contribuit cu sume de bani la procurarea materialelor necesare, a transportat utilajele morii, a contribuit la exploatarea materialului lemnos de pe terenul cu vegetație forestieră, care face parte din masa de partaj, iar lucrările au fost supravegheate de către pârâtul reclamant, care a asigurat din banii proprii sumele necesare plății meseriașilor care au executat lucrările, și s-a comportat ca un antreprenor, în condițiile în care reclamantul pârât era angajat în baza unui contract individual de muncă în altă localitate decât cea în care exisă moara.
Având în vedere că ambele părți au prezentat la instanța de fond înscrisuri pe numele fiecăruia, din care rezultă achiziționarea de bunuri necesare efectuării îmbunătățirilor și deoarece declarațiile de martor sunt concordante în ceea ce privește calitatea pârâtului reclamant de supraveghetor a lucrărilor, și a reclamantului pârât de persoană care a contribuit în mod direct cu sume proprii la realizarea lucrărilor, se constată că nu poate fi apreciată în concret o contribuție diferențiată a vreunuia dintre moștenitori la realizarea lucrărilor care au fost calificate de expert cu respectarea principiului disponibilității, ca având calitatea de îmbunătățiri, motive față de care s-a constatat că îmbunătățirile la moară au fost efectuate în cote egale de reclamantul pârât și respectiv de pârâtul reclamant. De altfel, ambele părți au constituit împreună în cote egale și o societate comercială, pentru exploatarea morii, în care fiecare are o cotă de contribuție egală, ceea ce atestă odată în plus și cotele de contribuție egale la lucrările de îmbunătățire executate.
Referitor la îmbunătățirile solicitate de pârâtul reclamant în favoarea sa, pentru bunul imobil construcție - casă de locuit, s-a constatat că în acest imobil locuiește în prezent pârâtul reclamant împreună cu familia sa și lucrările de îmbunătățire au sporit confortul imobilului care are destinația de casă de locuit și de care s-a folosit de la data deschiderii succesiunii numai pârâtul reclamant. De altfel, la instanța de fond, prin cererea reconvențională formulată, pârâtul reclamant nu a solicitat decât să se constate că a contribuit împreună cu reclamantul pârât la cumpărarea tablei zincate, și ca atare să nu fie reținut un drept de creanță pentru reclamantul pârât în ceea ce privește această îmbunătățire, și nicidecum să fie reținut un drept de această natură în favoarea sa. Aceste solicitări au fost formulate ulterior prin concluziile la încheierea de admitere în principiu. Mai mult, parte din lucrările efectuate la imobil se încadrează în categoria celor necesare și utile care nu se impune a fi restituite, în condițiile în care pârâtul reclamant a folosit exclusiv timp de 10 ani imobilul care se cuvenea de drept tuturor moștenitorilor în calitatea acestora de continuatori ai personalității celor doi defuncți, și parte din lucrări sunt apreciate ca fiind incluse în categoria celor voluptorii - exemplu construcție baie, care au fost edificate strict pentru confortul său și al familiei sale, și nu pentru menținerea mobilului pentru a nu se degrada.
În consecință, a fost menținută dispoziția din încheierea de admitere în principiu de reținere la masa de partaj a construcției care are destinația de casă de locuit la valoarea constatată de expertul desemnat ca fiind valoarea sa de circulație.
Având în vedere că, fiecare dintre cele trei părți litigante au calitatea de moștenitor legal, descendenți de gradul I, al celor doi decujus, s-a constatat că împărțirea și stabilirea cotelor ideale și abstracte care se cuvin fiecăruia din masa succesorală se realizează pe capete, fiecărei părți revenindu-i câte 1/3 din bunurile constatate ca făcând parte din masa succesorală.
În ceea ce privește susținerea pârâtului reclamant că pârâta a înstrăinat cota care i se cuvine din masa succesorală, s-a constatat că această declarație este de natură să producă efecte juridice, însă numai după ce se constată de către instanță că în patrimoniul său a intrat cota menționată. Aceasta, deoarece numai după ce cota s-a apreciat că i se cuvine, poate pârâta să încheie acte de dispoziție cu privire la acest drept. În caz contrar, dacă s-ar constata direct că această cotă revine pârâtului reclamant ar însemna, per a contrario, să se aprecieze că niciodată cota ideală și abstractă nu a intrat în patrimoniul pârâtei, și ca atare, acesta pe de o parte nu ar fi putut să înstrăineze un drept pe care nu-l avea, iar pe de altă parte s-ar încălca un principiu general conform căruia bunurile succesorale se transmit în mod direct moștenitorilor de la data deschiderii succesiunii, fără vreo manifestare expresă de voință din partea acestora.
Așadar, s-a constatat că, dată fiind existența declarației pârâtei de înstrăinare a cotei care-i revine din succesiunea celor doi decujus, pârâtului reclamant i se cuvine în proprietate și cota revenită pârâtei.
Afirmația reclamantului pârât, că nu este legală această înstrăinare nu este întemeiată, deoarece în speță nu este vorba despre o tranzacție cu privire la bunuri care fac parte dintr-o succesiune viitoare și nedeschisă, care este interzisă de legislația în vigoare, ci declarația prezentată de pârâtul reclamant reprezintă un act de dispoziție vivos, având ca obiect înstrăinarea cotei ideale și abstracte, care i se cuvine pârâtei din succesiunea autorilor, cotă cu privire la care aceasta poate să dispună liber. De asemenea, nici susținerea reclamantului pârât, conform căreia în realitate pârâta a fost nevoită să renunțe la cota sa datorită atitudinii pârâtului reclamant de a nu-i permite folosința construcției cu destinația de casă de locuit, nu este de natură a produce efecte juridice, în condițiile în care pe tot parcursul judecării cauzei la instanța de fond și în apel, pârâta însăși nu a solicitat să se constate nulitatea declarației pentru existența vreunei cauze de natură a atrage nulitatea absolută sau relativă a actului.
Deoarece pârâta prin manifestarea sa de voință, necontestată ca existență, sau cu privire la vreunul din elementele de validitate, a înstrăinat cu efecte juridice cota din masă înainte de pronunțarea sistării proprietății comune indivize, s-a constatat că încetarea acestei forme a proprietății comune trebuie să fie dispusă numai față de părțile care au calitatea de coindivizari, și anume reclamantul pârât și respectiv pârâtul reclamant, sens în care va fi schimbată dispoziția din sentința apelată, fiind înlăturată totodată, pentru identitate de rațiune, dispoziția din sentință, referitoare la atribuirea bunurilor în indiviziune către reclamantul pârât și pârâtă.
În ceea ce privește atribuirea bunurilor în materialitatea lor către moștenitorii care au calitatea de coindivizari s-a reținut că, sub acest aspect, instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză. Aceasta deoarece, în condițiile în care ar fi găsit întemeiată cererea pârâtului reclamant de atribuire în lotul său și a imobilului cu destinația de moară, ar fi însemnat ca acestui moștenitor să fie atribuite în majoritate bunurile care compun masa succesorală, având în vedere faptul că cele două terenuri - de 5100. și respectiv 10.000.p, cu vegetație forestieră nu au fost solicitate în mod expres de nici una dintre părți, iar imobilul casă de locuit nu ar fi putut să fie inclus într-un alt lot decât cel al pârâtului reclamant, deoarece numai acesta a fost cel care a stăpânit acest bun de la data deschiderii succesiunii și l-a folosit cu destinația de locuință pentru uzul său și al familiei sale. Faptul că, urmare a dobândirii în patrimoniul său și a cotei din succesiune care se cuvenea pârâtei, cota acestuia din masa bunurilor este de 2/3, aceasta nu este de natură a schimba criteriile care sunt necesar a fi avute în vedere la atribuirea loturilor,prevăzute de art. 736 Cod civil,741 civ și art 6738.proc.civ, și anume împărțirea bunurilor în natură, astfel încât fiecare dintre moștenitori să dobândească pe cât posibil aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare. De asemenea, nici faptul că pârâtul reclamant a fost cel care a depus toate diligențele pentru ca bunul imobil moară să fie restituit autoarei nu justifică în nici un fel vreun drept preferabil față de reclamantul pârât, deoarece scopul promovării acțiunilor, în care legitimare procesuală a avut autoarea, a fost comun pentru toți coindivizarii, și anume dobândirea de către autoare a dreptului asupra bunului, care ulterior să facă parte din masa succesorală, și moștenitorii, în calitate de continuatori ai personalității defunctei să dobândească, în consecință, dreptul asupra bunului potrivit cotelor ideale și abstracte care li se cuvin din masa succesorală. Mai mult, pârâtul reclamant nu a dovedit existența în favoarea sa a unui criteriu de atribuire care să-l facă preferabil în concret la atribuirea dreptului pentru acest bun, față de reclamantul pârât.
Prin urmare, pentru considerentele expuse a fost menținută atribuirea bunurilor în modalitatea în care a fost dispusă de instanța de fond, fiind modificată doar valoarea loturilor atribuite, urmare a schimbării valorii masei succesorale. A fost obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantului pârât atât sulta egalizatoare a loturilor, la valoarea rezultată ca urmare a modificării valorii masei.
Având în vedere că moara cu privire la care s-a constatat ca existând un drept de creanță pentru fiecare dintre moștenitorii coindivizari, a fost inclusă în lotul reclamantului pârât, acesta a fost obligat la plata dreptului de creanță existent pentru pârâtul reclamant. Celelalte mențiuni din sentința apelată și din încheierea de admitere în principiu au fost menținute.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul. Recursul fost motivat prin însăși cererea de recurs.
În esență, criticile recurentului față de decizia tribunalului au fost următoarele:
Moara cu terenul aferent trebuia atribuită în lotul său deoarece, aceasta a fost redobândită în urma demersurilor făcute de el, toate utilajele aflate în moară sunt proprietatea sa și sunt încastrate în beton și a fost singurul care a făcut îmbunătățirile
În mod greșit s-a reținut că îmbunătățirile făcute la moară au fost făcute și de către în proporție de, în condițiile în care acesta nici nu a făcut apel și nu a cerut modificarea sentinței în sensul reținerii îmbunătățirilor în favoarea sa.
Instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la îmbunătățirile de la casă efectuate de către el, fapt ce rezultă din motivarea deciziei.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la recurs ( filele 20-22), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Primul motiv de recurs, astfel cum a fost dezvoltat de către recurent, care se referă la atribuirea imobilului moară, se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă ( " când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravăde fapt decurgând dintr-o apreciere eronată probelor administrate"). Acest motiv de recurs care făcea posibilă devoluarea cauzei în fața instanței de recurs șiîn fapt, nu numai în drept, a fost însă abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
În aceste condiții, Curtea constată că există un impediment legal care o obligă să nu analizeze pe fond acest motiv de recurs. Despre o eroare de drept constând în încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu poate fi vorba deoarece, pe de o parte instanța de apel a avut în vedere la atribuirea bunurilor criteriile legale prevăzute de art. 736 și 711 cod civil și art. 6738din Codul d e procedură civilă, or, recurentul nu a făcut nici o referire la aceste norme legale ci doar la probatoriul administrat în cauză ( expertiza de la fila 147 dosar fond și declarațiile martorilor și ), iar pe de altă parte, prin actul notarial invocat pârâtul-reclamant a dobândit cota parte ideală din moștenirea surorii sale și nu bunuri individuale în materialitatea lor din masa succesorală.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care face referire la faptul că instanța de apel în mod nelegal a reținut că reclamantul-pârât are și el o contribuție de la îmbunătățirile de la moară, în condițiile în care acesta nu a declarat apel, nu este fondat deoarece prima instanță nu a reținut nici o îmbunătățire la acest imobil.
Este adevărat că împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel numai pârâtul-reclamant, care a solicitat să se constate că a avut contribuție exclusivă la efectuarea acestor îmbunătățiri, însă trebuie reținut că, prin decizia recurată nu s-a dispus și obligarea apelantului-pârât la plata către intimatul-reclamant a valorii dreptului de creanță, astfel că nu se poate concluziona că în apel instanța ar fi dat ceea ce nu s-a cerut, așa cum susține recurentul.
Practic prin schimbarea în parte a celor două hotărâri judecătorești care au fost apelate, în sensul că s- constatat că îmbunătățirile la moară au fost efectuate în cote egale de de către părți, instanța de apel nu a făcut altceva decâtsă admită în partecapătul de cerere care avea ca obiect scoaterea de la masa de partaj a acestor îmbunătățiri din cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
. contribuțiilor la realizarea acestor îmbunătățiri nu constituie o problemă de legalitate,ci una de fapt, de apreciere probelor, motiv pentru care instanța de recurs nu va mai analiza criticile recurentului din această perspectivă.
Referitor la ultimul motiv de recurs invocat de pârâtul-reclamant, Curtea constată că acesta este de asemenea neîntemeiat deoarece, din considerentele deciziei recurate rezultă, fără echivoc, că instanța de apel a analizat în mod concret și detaliat cererea apelantului în legătură cu scoaterea de la masa de partaj a îmbunătățirilor efectuate de către acesta la imobilul construcție ( a se vedea în acest sens alineatele 36 și 37 din expozitivul deciziei recurate ).
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 286/AC/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu avocați aleși).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent.
red.apel /
red.rec.
tehnored.
23.03.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
