Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1797/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.1797/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.37 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 9 lei.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării, s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 28.01.2008 la Judecătoria Piteștia fost promovată acțiunea de partaj formulată de reclamantul împotriva pârâtului, solicitând ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma autoarei.
A motivat reclamantul că moștenitorii ai defunctei sunt cele două părți în proces.
Au fost depuse la dosar înscrisuri iar instanța a încuviințat la cererea părților proba cu martori.
Soluționând în primă instanță cauza, Judecătoria Piteștia admis acțiunea reclamantului, a dispus sistarea indiviziunii părților și a omologat raportul de expertiză tehnică în unica sa variantă de lotizare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere masa bunurilor succesorale precum și disp.art.6735alin.2 Cod pr.civilă și art.741 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr.3862/2008 a Judecătoriei Piteștia formulat apel pârâtul, apreciind că este nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr.37 din 6 februarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârât și l-a obligat la 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu prioritate a analizat îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau apelantului de a achita taxele judiciare pentru acțiunea promovată, respectiv de 9,5 lei taxă judiciară timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Potrivit disp.art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare se achită anticipat judecății iar premisele acestui lucru au fost create deoarece instanța a adus la cunoștință părții atât cuantumul cât și obligația plății.
sa urmează să fie sancționată în raport de disp.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, înregistrat la data de 18 iunie 2009, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurentul susține că locuia cu reclamantul în același apartament, iar acesta din urmă nu i-a înmânat citațiile, încât recurentul nu a fost prezent la judecarea cauzei și nu a avut posibilitatea să-și facă o apărare corespunzătoare.
Din dosarul de fond se observă că procedura de citare cu recurentul a fost îndeplinită numai prin afișare, iar pentru termenul din data de 22.05.2008, nu există nici dovada citării.
În apel, procedura de citare cu recurentul a fost îndeplinită tot prin afișare, încât acesta nu a luat cunoștință de obligarea timbrării apelului, apel care a fost anulat ca netimbrat.
Se solicită admiterea recursului și repunerea în termenul de plată a taxei de timbru, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Prin întâmpinarea de la filele 18-19, intimatul solicită respingerea recursului ca tardiv formulat, peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte se susține că procedura de citare cu recurentul-pârât a fost legal îndeplinită, atât la fond cât și în apel, dovadă fiind confirmarea comunicării sentinței civile nr.3862/19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, pe care a atacat-o cu apel la data de 19.08.2008, peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu, în majoritate, invocă excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac a recursului, precum și excepția tardivității declarării recursului de față, în ședința publică din 19.11.2009.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a excepțiilor invocate, curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma autoarei, decedată la 08.01.2008, respectiv: un apartament compus din 3 camere, un teren în suprafață de 1500 mp și un autoturism.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub un miliard lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Față de soluția adoptată, este de prisos analizarea celeilalte excepții privind tardivitatea declarării recursului invocată intimat, excepția putând fi eventual analizată în condițiile în care această instanță era legal învestită cu soluționarea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.37 din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind, domiciliat în Pitești, str.1 - 2. -.C,.14, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Judecător, Judecător,
- --- - -
Grefier,
Red./14.12.2009
EM/4 ex.
Jud.apel
Gh.
Opinie separată
de noi, judecător - ---, asupra recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.37/6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind, în sensul respingerii, ca tardiv declarat, pentru cele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Depășirea acestui termen lasă hotărârea pronunțată de instanța atacată irevocabilă, soluția nefiind susceptibilă de examinare decât în alte căi de retractare, iar nu în cea de revocare, cum este recursul.
Depășirea termenului pune instanța de control în imposibilitatea examinării oricărei chestiuni legate de soluție, indiferent dacă ea ar fi de ordine publică sau dacă ar privi existența căii de atac, întrucât oricare dintre acestea implică un act de judecată.
Pentru acest motiv, considerăm că excepția de procedură a termenului de adresare către instanță primează oricărei alte cercetări judecătorești, motiv pentru care se impune aplicarea sancțiunii respingerii recursului în această modalitate.
Judecător,
- ---
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
