Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1865/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1865/
Ședința publică din 04 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei- -,judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu- -,președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache- -
Grefier- -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtele și, domiciliate în comuna Rucăr, județul A, împotriva deciziei civile nr.143 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu 20,00 lei-taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei-timbru judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la 27 noiembrie 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.06.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, - și, solicitând ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 11.000. situat în comuna Rucăr, pct. " Cheii", ce rămas în succesiunea defunctei în cotă de 1/4.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că 2 ha. din teren au rămas în succesiunea defunctului, decedat la data de 10.07.1977, succesiune care a fost dezbătută la notariat, fiind emis certificatul de moștenitor nr.S 449/1977. La succesiunea defunctului au calitate de moștenitori - soție supraviețuitoare cu un drept de 1/4 și - fiică cu un drept de, renunțători la succesiune fiind autorul pârâtelor și și autoarea pârâților, - și .
Reclamanții au mai arătat că ulterior, între și a intervenit un partaj voluntar, conform actului autentificat sub nr.2074/26.06.2001, în urma căruia din cele 2 ha. din punctul " Cheii" o suprafață de 9268. a fost preluată de, cealaltă suprafață de 11000. rămânând în indiviziune între în cotă de 3/4 și în cotă de 1/4, în succesiunea defunctei rămânând cota de 1/4 din 11000.
La această succesiune au calitate de moștenitori - fiu adoptiv în baza sentinței civile nr.32/2000 pronunțată de Tribunalul Argeș, - fiică, și - soție supraviețuitoare și respectiv fiica lui;, - și prin reprezentarea lui .
La data de 21.09.2007, pârâtele și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare s-a arătat că faptic, în teren nu se mai află suprafața de 11.000.p, suprafața totală fiind cea de 25199. care este proprietatea lor moștenită de la din anul 1963, ca urmare a înzestrării. Din anul 1997 autoarea nu a mai figurat cu acest teren, figurând cu suprafața de 1,25 ha. în registrul agricol, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.124 /2005 era înscris cu suprafața de 12500. având ca vecinătăți: la -, la -, la - și la - drumul.
Sub aspectul cererii reconvenționale, pârâtele au solicitat partajarea suprafeței de 10 ha. cu vegetație forestieră.
La data de 12.10.2007, reclamantul a solicitat completarea acțiunii, anularea certificatului de moștenitor nr.124/2005 cu privire la punctul 2 în care a fost menționată suprafața de 12.500. casă și grajd, care nu aparțin succesiunii defunctului.
A mai solicitat reclamantul introducerea în masa partajabilă a lui și a cotei de 1/4 din casa și grajdul aflate pe teren.
La data de 12.11.2007, pârâtul a formulat întâmpinare arătând că în succesiunea defunctei rămas cota de 1/4 din suprafața de 11.000. cealaltă cotă de 3/4 aparținând pârâtei .
La data de 10.12.2007, pârâtele și au arătat că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul menționat în titlul de proprietate nr.7098/2004, iar la acesta au calitate de moștenitori cu un drept de 1/3, cu un drept de 1/3 și moștenitorii lui în cotă de 1/3.
Prin cererea formulată la data de 25.02.2008, reclamanții și-au mărit câtimea suprafeței ce se solicită a fi împărțită la 25190. în cotă de, întrucât potrivit certificatului de moștenitor și a expertizei de identificare efectuată s- găsit suprafața de 25190.
Judecătoria Câmpulung, prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.02.2008, a admis în parte în principiu acțiunea și completările la aceasta, constatând deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 04.01.2005, în a cărei succesiune au rămas: suprafața de 11.000. situată în pct. " Cheii" din comuna, aflată în vecinătatea terenului de 9260. care aparține reclamantei potrivit actului încheiat la 26.07.2001 sub nr. 2074; 1/4 din casa și grajdul aflate pe teren, cealaltă cotă de 3/4 aparținând reclamantei.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori reclamantul cu un drept de 1/4, reclamanta cu un drept de 1/4, pârâtele și moștenitorii lui cu un drept împreună de 1/4 și, -, moștenitorii lui, toți cu un drept de și s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificare, evaluare și lotizare expertiza fiind efectuată de ing..
Aceeași instanță, prin sentința civilă nr.1628 din 4 septembrie 2008, admis în parte acțiunea și completările formulate de reclamanții-pârâți și a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase în succesiunea defunctei, decedată la 4.01.2005, atribuind părților bunurile potrivit expertizei întocmite de ing.expert în varianta II-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în varianta a II- suprafața de teren atribuită reclamantului-pârât este formată din S9 + + S 11, loturile fiind alăturate și toate terenurile au acces la calea publică.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu au formulat apel toate părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul lor, apelantele-pârâte au criticat încheierea de admitere în principiu pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe unul din capetele din cererea reconvențională, respectiv pentru terenul de 4600. pădure, pentru care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele autoarei.
În mod nelegal instanța a reținut că reclamanta-pârâtă nu se află în indiviziune asupra bunului în suprafață de 9 ha. cu vegetație forestieră pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.7098/2004 ca urmare a faptului că și sunt renunțători la succesiune, deoarece ar fi trebuit să formuleze contestație împotriva hotărârii de validare.
Instanța nu s-a pronunțat asupra uzucapiunii, invocată de apelante cu privire la terenul în suprafață de 11.000.
În mod greșit s-a reținut că imobilele construcții au rămas în succesiunea lui și în consecință s-a reținut la masa de partaj cota de din acestea, cotă ce i-a revenit lui ca soție supraviețuitoare, înlăturându-se apărările apelantelor - pârâte-reclamante, pe excepția de uzucapiune, deși s-a făcut dovada că acestea au fost stăpânite exclusiv de autorul acestora.
Au mai arătat apelantele că în mod greșit s-a reținut în succesiune grajdul vechi, deoarece acesta nu mai există, el fiind demolat, iar construcția existentă este edificată cu contribuția exclusivă a autorului acestora și pârâta.
Sentința a fost criticată pentru nelegalitate sub aspectul respingerii cererii reconvenționale și nepronunțării în dispozitivul acesteia pe excepția de uzucapiune invocată prin întâmpinare.
În apelul lor, reclamanții-pârâți și au criticat încheierea de admitere în principiu pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a apreciat că în succesiunea defunctei a rămas un teren în suprafață de 11.000. în pct. " Cheii", eliminând în mod nejustificat o altă suprafață de 12.500.p, alăturată celei de 11.000.
Astfel, s-a arătat că masa succesorală rămasă în succesiunea defunctei provenea din succesiunea soțului său, care a fost dezbătută prin emiterea certificatului de moștenitor nr.449/1987, prin care s-a stabilit că în succesiunea acestuia a rămas o suprafață de cca. 2 ha. în pct. " Cheii" împreună cu casa și grajdul aflate pe acesta.
În realitate, întinderea suprafeței de teren înscrisă în certificatul de moștenitor între limitele vecinătăților menționate în cuprinsul acestuia măsoară 3,4 ha. potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză.
Așadar, instanța ar fi trebuit să rețină la masa partajabilă suprafața de 23500. întrucât cu privire la diferența de 9268.p defuncta s-a partajat voluntar cu apelanta-reclamantă-pârâtă și din această suprafață numai cota de .
În cadrul aceluiași motiv s-a mai arată că în mod greșit instanța a apreciat că suprafața de 12.500. nu a rămas în succesiunea defunctei, întrucât cu acest teren ar fi fost înzestrat în anul 1963 de defunctă și soțul său, unul din fiii acestora, respectiv.
Astfel, s-a susținut că această apreciere este total nesusținută, deoarece înzestrarea verbală pretinsă de apelantele-pârâte-reclamante nu putea să conducă la transmiterea valabilă a dreptului de proprietate, întrucât nu se putea transmite decât printr-un act autentic.
Însă, din modul de descriere al acestui imobil în certificatul de moștenitor, rezultă că s-a reținut în succesiunea defunctului întreaga suprafață din acest punct.
Nici despre uzucapiunea în favoarea lui nu putea fi vorba pentru a justifica nereținerea în masa succesorală a întregii suprafețe de teren, de altfel instanța de fond nici nu face aprecieri și nu reține dobândirea proprietății prin uzucapiune, cum este invocată în apărare de către apelantele-pârâte-reclamante.
În mod greșit instanța a stabilit că în succesiunea defunctei ar fi rămas terenul în suprafață de 11.000. în întregime și nu numai cota de cum era legal.
Sentința este nelegală și pentru că instanța a respins cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.124/2005.
Astfel, s-a arătat că în acest certificat de moștenitor, la pct.2 a fost inclusă o suprafață de teren de 12.500. din terenul ce a aparținut autorului comun, precum și casa și grajdul acestuia, bunuri ce nu au fost dobândite niciodată în proprietate de autorul apelantelor-pârâte-reclamante, care este fiul lui.
Pe parcursul soluționării apelului a decedat intimatul - apelant, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, - și.
Prin decizia civilă nr.143 din 3 iulie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis apelurile, a desființat încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2008 și sentința civilă nr.1628 din 4 septembrie 2008, pronunțate de Judecătoria Câmpulung și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra terenului în suprafață de 11.000. situat în comuna Rucăr, pct. " Cheii", teren rămas în succesiunea autoarei comune în cotă de, cu mențiunea că suprafața de cca. 2 ha. teren a aparținut succesiunii defunctului, decedat la data de 10.07.1977, succesiunea acestuia fiind dezbătută notarial potrivit certificatului de moștenitor nr.9449/1977.
Prin cererea înregistrată la data de 21.09.2008 (17), pârâtele și au invocat uzucapiunea de lungă durată asupra terenului în suprafață de 25.199. susținând că acest teren a fost primit de zestre de autorul lor, încă din anul 1963, de la intrarea în căsătorie, pe care acesta și-a întemeiat gospodaria și l-a stăpânit în mod public și sub nume de proprietar.
Prin aceeași cerere, sub aspect reconvențional, pârâtele au solicitat să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 10 ha. cu vegetație forestieră, rămas în succesiunea autoarei și pentru care acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În temeiul art.132 Cod procedură civilă, prin cererea înregistrată la data de 25.02.2008 (110), reclamanții și-au majorat câtimea obiectului cererii principale în sensul că au solicitat să se rețină în succesiunea defunctei cota de dintr-un teren în suprafață de 25190. situat în pct. " Cheii", comuna, ca urmare a administrării probei cu expertiza tehnică prin care s-a constatat că suprafața reală a terenului rămas în succesiunea autorului este de 34.450. suprafață din care cu privire la 9268. s-a dispus deja ieșirea din indiviziune între moștenitorii acestuia, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2074/26.07.2001.
Analizând considerentele încheierii de admitere în principiu, tribunalul a constatat că instanța nu a analizat excepția uzucapiunii invocată de cele două pârâte prin cererea de la fila 17 dosar, cu privire la terenul în suprafață de 25.199. deși reține că suprafața reală găsită la măsurători este de 34.450. și nu de 20.000. cât s-a menționat în certificatul de moștenitor nr.9449/1977.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale privind sistarea stării de indiviziune asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 10 ha. pentru care autoarei părților i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Astfel, deși la dosar pârâtele-reclamante au depus procesul verbal de punere în posesie nr.215 din 10.07.2003, emis în beneficiul defunctei, pentru suprafața de 4,60 ha. teren forestier, instanța de fond a procedat doar la analizarea titlului de proprietate nr.7098/17.11.2004, eliberat în beneficiul moștenitorilor lui.
În consecință, nepronunțarea instanței de fond asupra cererii reconvenționale cu privire la sistarea stării de indiviziune asupra terenului cu vegetație forestieră pentru care defunctei i s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra excepției uzucapiunii invocată de pârâtele-reclamante cu privire la terenul în litigiu, atrage desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței apelate, pentru soluționarea unitară a tuturor capetelor de cerere, cât și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.
S-a mai constatat că în mod greșit prima instanță a reținut că prin actul de partaj voluntar și s-au partajat cu privire la terenul ce a aparținut autorului acestora, deoarece prin acest act de partaj acestea s-au partajat numai cu privire la suprafața de 9268. din suprafața totală de cca. 2000. pentru care a dat acesteia sulta corespunzătoare cotei sale de .
Așadar, la masa partajabilă instanța de fond trebuie să rețină doar cota de din terenul rămas în succesiunea defunctei și nu întreaga suprafață.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelurile, a desființat încheierea de admitere în principiu și sentința și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu îndrumarea de a analiza și celelalte critici formulate de părți în apel.
Împotriva deciziei civile nr.143/3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, pârâtele-reclamante și care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și anume că în mod nelegal instanța de apel a soluționat pe fond apelul reclamantei-pârâte, timp în care în baza apelului promovat de prezentele pârâte-reclamante a trimis cauza la fond pentru soluționarea unitară a tuturor cererilor, astfel că pârâtelor-reclamante și le-a fost creată o situație mai grea decât înainte de apel, având în vedere neconcordanța între considerente și dispozitiv.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că instanța de apel a statuat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției uzucapiunii și a cererii reconvenționale, fapt care conduce la desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței de fond.
De asemenea s-a precizat că instanța de apel în mod greșit a tranșat fără echivoc modul în care urmează a fi apreciat un act juridic pe care și-a fundamentat întreaga acțiune reclamanta.
Se concluzionează de către recurentele-pârâte-reclamante și că inițial s-a dispus ca prima instanță să soluționeze unitar toate capetele de cerere, inclusiv acțiunea, completarea acesteia, cererea reconvențională și excepția uzucapiunii, toate aceste petite privind terenul de 34.450. din care cele două recurente pretind că au uzucapat proprietatea celor 25.199. însă instanța de apel îi arată practic judecătoriei în ce fel să soluționeze acțiunea principală și completarea acesteia și mai mult decât atât, interpretează un act juridic al reclamantei de o manieră ce face inutilă cercetarea de către instanța de fond a excepției uzucapiunii.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea soluției instanței de apel în sensul înlăturării considerentelor privind soluționarea pe fond a apelului reclamantei, urmând a rămâne valabilă dispoziția ca instanța de fond să soluționeze în mod unitar toate capetele de cerere.
Intimații-reclamanți-pârâți și au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia civilă atacată, în raport de critica formulată în recurs, Curtea, cu majoritate, constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În susținerile orale ce au avut loc la termenul din 27 noiembrie 2009, avocatul recurentelor-pârâte-reclamante și a precizat că în hotărârea pronunțată de tribunal apare contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că au fost date interpretări actului juridic dedus judecății și în același timp s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare, iar acest aspect se încadrează în prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Curtea constată cu majoritate, că dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu au fost invocate de recurentele-pârâte reclamante și ca temei legal în promovarea prezentului recurs, ci doar dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel că la acest termen această precizare nu mai poate fi luată în considerare conform art.303 din Codul d e procedură civilă.
Va fi analizat recursul doar sub aspectul aplicării prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se constată, cu majoritate, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și a statuat în mod corect că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale și asupra excepției uzucapiunii invocate de către pârâtele-reclamante cu privire la terenul în litigiu, ceea ce conduce în mod implicit la desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
Referitor la actul de partaj voluntar dintre și s-a statuat de tribunal ca situație de fapt aspectul că acestea s-au partajat cu privire la terenul ce a aparținut autorului acestora, și anume că prin acest act de partaj acestea s-au partajat doar cu privire la suprafața de 9.268. din suprafața totală pentru care a dat acesteia sulta corespunzătoare cotei sale de .
Curtea constată, cu majoritate, că acest aspect reținut de tribunal în considerente se referă la situația de fapt din litigiu, care reprezintă motiv de netemeinicie și care nu mai poate fi analizat în faza de recurs, deoarece prevederile art.304 pct.11 din Codul d e procedură civilă au fost abrogate prin nr.OUG138/2000.
În concluzie, cu majoritate, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală când a admis apelurile declarate de părțile procesuale și a desființat încheierea de admitere și sentința și trimis cauza spre rejudecare la judecătorie, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
De asemenea, cu majoritate se constată că pârâtelor-reclamante și prin hotărârea pronunțată în apel nu le-a fost creată o situație mai grea decât înainte de apel, având în vedere că și apelul acestora a fost admis și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Pentru toate aceste considerente, cu majoritate, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtele-reclamante și împotriva deciziei civile nr.143 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 și art.277 Cod procedură civilă, cu majoritate, vor fi obligate în solidar recurentele-pârâte-reclamante și să plătească intimatei-reclamante-pârâte suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în faza de recurs, conform chitanței nr.33/2009 aflată la fila 17 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele-reclamante și, domiciliate în comuna Rucăr, județ A, împotriva deciziei civile nr.143 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați fiind reclamanții-pârâți, domiciliați în comuna Rucăr, județ A și moștenitorii pârâtului - decedat, numiții, și, domiciliați în comuna Rucăr, județ
Obligă pe recurentele-pârâte-reclamante și, în solidar, să plătească intimatei-reclamante-pârâte suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.9/04.01.2010.
Jud.fond:.
.
Opinie separată
Sunt pentru admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de aderare la apel a intimaților și, numai în limitele apelului principal declarat de recurente și a menținerii în rest a deciziei recurate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.293 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie, iar în situația în care apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv sau inadmisibil, cererea de aderare la apel rămâne fără efecte.
Este evident că legiuitorul a permis depunerea motivelor de apel și după prima zi de înfățișare, deci peste termenul legal, însă numai acelea care vizează apelul principal, nu și alte motive proprii ale persoanelor care beneficiază de instituția aderării la apel.
Că este așa, rezultă în mod clar din dispozițiile legale precizate mai sus și anume cele care arată în mod expres că soarta cererii de aderare la apel urmează întotdeauna apelului principal și nu poate să reprezinte un apel d e sine stătător.
În speța dedusă judecății, instanța de apel prin soluția pronunțată agravează recurentelor situația în propria cale de atac.
Astfel, principiul "non reformatio in peius" trebuie respectat atât la judecarea căii de atac, cât și la rejudecarea pricinii în urma anulării sau casării hotărârii, deoarece rejudecarea cauzei este consecința exercitării căii de atac, iar partea trebuie să aibă certitudinea că nu-și va înrăutăți situația, nu numai în calea de atac ce a promovat-o, ci și în etapele procesuale subsecvente admiterii acestei căi de atac.
Aplicarea principiului "non reformatio in peius" nu i se pot opune nici excepții cu caracter absolut, instanța neputând să invoce din oficiu sau să admită excepțiile cu caracter absolut, invocate de către intimați dacă admiterea acestora ar însemna înrăutățirea situației părții care a exercitat calea de atac.
Deși în dispozitivul deciziei atacate se admit apelurile părților (de fapt apelul principal și cererea de aderare), cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare pentru omisiunea pronunțării instanței de fond pe anumite capete de cerere, cu motivarea clară că trebuiesc soluționate unitar toate capetele de cerere pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, ulterior în mod total nelegal și nejustificat în considerente, instanța de apel face statuări în drept obligatorii pentru instanțele inferioare în baza dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, însă aceste statuări reprezintă de fapt motive de apel cuprinse în cererea de aderare la apel ale intimaților care exced cadrului procesual de față.
Pe de altă parte, statuând în drept prin considerente, soluția pronunțată în dispozitiv, reprezintă o casare formală care împiedică instanța de fond la administrarea de probatorii concludente și pertinente pe capetele de cerere formulate de către părțile din proces.
Consider că prin soluția pronunțată este încălcat dreptul recurentelor la un proces echitabil și rezonabil prin prisma dispozițiilor art.6 din CEDO, care cuprinde și principiul "egalității armelor", potrivit cu care fiecare parte la un proces are dreptul să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții în care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă, iar sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți.
Față de cele arătate mai sus, consider că soluția legală era aceea de a admite recursul, cu consecința admiterii cererii de aderare la apel a intimaților, numai în limitele apelului principal declarat de recurente și a menținerii în rest a deciziei recurate.
Judecător,
- -
Red./04.01.2010.
GM/9 ex.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
