Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 194
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Adriana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta domiciliată în P, str. -.67.B,.A,.12 jud. P și pârâta domiciliată în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 443 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D potrivit împuternicirii avocațiale nr.9/4.02.2009 și recurenta pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr.290/9.02.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul formulat de reclamanta este timbrat cu 9,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței nr.-/29.01.2009 și timbru judiciar de 1500 lei vechi, anulate la dosar.
Recursul declarat de pârâta este timbrat cu suma de 12,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/9.01.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă învederează instanței că aceasta renunță la cererea de recurs formulată.
La solicitarea instanței reclamanta se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat de Poliția Mun.
Curtea ia act de renunțarea la recurs a reclamantei.
Părțile prezente prin apărători arată că nu mai au alte ereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților în susținerea recursului pârâtei și combaterea lui.
Avocat pentru recurenta pârâtă arată că prin hotărârea atacată se face aplicarea greșită a dispozițiilor art.6739,10,11Cod pr.civilă precum și art.315 alin.1 Cod pr.civilă, în sensul că o împărțeală judiciară nu poate ignora situația în care împărțeala unui bun în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acesteia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinație economică.
Susține recurenta pârâtă că tribunalul a socotit că instanța de trimitere a dezlegat un punct de drept atunci când a apreciat că bunul imobil casă și teren este comod partajabil, fiind restituit în natură, ducând la o fărâmițare excesivă.
Arată recurenta pârâtă,prin apărător, în speță, astfel cum rezultă din expertiza efectuată aflată la fila 59 dosar fond, punct de drept dezlegat contra naturii, distanța dintre cele două construcții este mică, la stradă este de 15., iar prin varianta de lotizare adoptată revine fiecărui copărtaș câte 7,5. font la stradă, ori pentru drumul de acces ar fi necesari cel puțin 3. astfel că nu este posibilă împărțirea în natură a acestui bun.
Mai arată recurenta pârâtă că unul dintre criteriile de împărțire a bunurilor îl reprezintă încredințarea provizorie, iar dacă acest lucru nu este posibil se va ține seama de natura bunului, ocupația și domiciliul părților.
Ori, intimata reclamantă are domiciliul stabil în P, are în intravilanul comunei o altă locuință moștenită de la părinții săi, astfel cum a recunoscut la interogatoriu,precum și alte terenuri în proprietate, unul cumpărat chiar de la părinții acestora,în timp ce recurenta pârâtă are rezidență de 15 ani în imobilul în litigiu,pe care l-a întreținut și conservat.
Solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar admiterea recursului modificarea deciziei în sensul omologării variantei a IV-a a expertizei Lotizare finală .
Dacă se va trece peste aceste argumente atunci este de acord cu atribuirea în întregime a imobilului reclamantei.
Solicită compensarea cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză au fost îndeplinite cerințele disp.art.315 alin.1 Cod pr.civilă privind dispozițiile instanței de trimitere, imobilul - teren și construcții prin varianta omologată, fiind comod partajabile, au fost restituite în natură, întrucât terenul are o suprafață suficient de mare iar construcțiile pot fi atribuite în unități locative distincte.
Arată intimata reclamantă, prin apărător că, recurenta pârâtă locuia deja în construcțiile atribuite prin varianta omologată, iar prin cererea de adoptare a variantei a IV-a a raportului de expertiză, recurenta solicită a i se atribui din nou întregul teren intravilan și toate construcțiile, astfel cum au mai fost atribuite prin hotărârile anterioare care au fost desființate.
Mai arată intimata reclamantă că recurenta, așa cum a recunoscut la interogatoriu, a avut un imobil cu 5 camere pe care l-a lăsat fiului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice fiind îndeplinite toate prevederile legale în materia succesiunii. Cu compensarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr.2635/2000, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorală rămase de pe urma defunctei decedată la 26.09.1999.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că moștenitorii defunctei sunt ea și pârâta, în calitate de fiice, precum și pârâtul, soț supraviețuitor, că deși s-a încercat a se face un partaj voluntar nu s-a reușit, deoarece terenurile ce au aparținut defunctei au fost reconstituite pe numele tatălui pârât. A mai menționat reclamanta în acțiune bunurile proprii ale defunctei, bunurile realizate împreună cu soțul supraviețuitor și a căror partajare o solicită.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar pârâții au solicitat să se excludă din masa succesorală casa de locuit compusă din 3 camere, bucătărie, magazie cu polată, precum și terenul aferent în suprafață de 2341,66 mp. ce au fost înstrăinate pârâtei prin contract autentic de vânzare cumpărare, să se scoată din aceeași masă terenurile menționate, în titlul de proprietate nr.20736/12.10.1993 emis pe numele pârâtului.
Prin cererea înregistrată la aceeași instanță sub nr.5049/2000, reclamanta - a solicitat obligarea pârâților și la suportarea pasivului succesoral al defunctei, constând cheltuielile cu înmormântarea acesteia, ridicarea cavoului, obiceiurile creștinești la înmormântarea acesteia, cheltuielile de spitalizare estimate la suma de 15 milioane lei.
Cele două dosare au fost conexate și după administrarea probatoriului Judecătoria Târgoviștea pronunțat Încheierea de Admitere în Principiu la data de 20 martie 2001, prin care admis în principiu în parte acțiunea principală formulată de reclamanta, în principiu în parte cererea reconvențională, precum și acțiunea conexă, a respins capătul de cerere formulat de reclamanta, privind constatarea contribuției pripirii la îmbunătățirile aduse gospodăriei părintești și a respins cererea formulată de reclamantă privind anularea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1966/26.08.1999.
Prin aceeași încheiere s-a constatat deschisă succesiunea defunctei decedată la 21.09.1999, succesorii acesteia, cotele lor și compunerea masei succesorale.
Instanța a desemnat experți pentru identificarea bunurilor, evaluarea lor și formularea propunerilor de lotizare.
După efectuarea expertizelor dispuse Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr.6051 din 27.11.2001 prin care a admis în parte acțiunea principală, în parte cererea reconvențională și acțiunea conexă, a respins capetele de cerere privind constatarea contribuției proprii a reclamantei la îmbunătățirile aduse gospodăriei părinților, a respins cererea privind anularea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1966/26.08.1999 și a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei conform variantei I din raportul de expertiză, atribuind bunurile părților în natură și cu obligarea la plata sultelor.
Terenurile au fost partajate conform raportului de expertiză topometrică întocmit de expert, în variantă unică.
Pentru a hotărâ astfel instanța a reținut că părțile au fost de acord ca partajul să se realizeze conform variantei I din raportul de expertiză și conform variantei unice din raportul de expertiză.
Încheierea de admitere în principiu a fost atacată cu apel d e reclamantă, iar prin încheierea pronunțată la 21.11.2002, Tribunalul Dâmbovița a schimbat în parte încheierea Judecătoriei în sensul că, a inclus în masa de partaj și cota de din mai multe imobile reținute în dispozitivul acelei încheieri precum și din imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1067/26.08.1999, păstrându-se restul dispozițiilor încheierii și s-a desemnat expert constructor pentru evaluarea bunurilor și formularea propunerilor de lotizare.
Încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 21.11.2002 a fost atacată cu recurs de reclamanta, aceasta considerând-o nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond greșit nu a reținut la masa de partaj contribuția sa la îmbunătățirile imobilului succesoral, respectiv un puț pentru apă și gardurile dovedite cu răspunsurile la interogatoriu date de pârâți, precum și martorii audiați.
Prin decizia civilă nr.1020/27 mai 2003 Curtea de Apel Ploiești, admițând recursul reclamantei, a casat în tot încheierea și decizia susmenționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care având în vedere considerentele deciziei de casare a pronunțat la 11 septembrie 2003 încheiere prin care a admis în principiu apelul declarat de reclamanta împotriva Încheierii de admitere în principiu din 20 martie 2003 Judecătoriei Târgoviște, a schimbat această încheiere în sensul că a admis în principiu în parte acțiunea reclamantei, cererea reconvențională formulată de pârâtă și acțiunea conexă a pârâtei reclamante, privind pasivul succesoral, a admis cererea apelantei reclamante și a dispus anularea în întregime a actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1966/26.08.1999 întocmit de BNP, a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 21.09.1999, succesorii acesteia și compunerea masei succesorale.
Prin aceeași încheiere s-a constat deschisă și succesiunea defunctului decedat pe parcursul procesului, respectiv la 8 mai 2002, și respectiv compunerea masei succesorale rămasă de pe urma acestuia, desemnând expert pentru identificarea bunurilor, evaluarea lor și formulare propunerilor de lotizare.
Ulterior efectuării expertizelor aceeași instanță a pronunțat decizia civilă nr.127/30.06.2004, prin care admițând apelul reclamantei formulat împotriva încheierii din 20 martie 2001 sentinței civile nr.6051/27.11.2001, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus partajul bunurilor succesorale conform IAP pronunțate la data de 11.09.2003, și a raportului de expertiză, variantă unică modificată de instanță, prin care a atribuit bunurile în natură părților și a obligat reclamanta la plata unei sulte de 12.478.081 lei.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că la atribuirea bunurilor trebuie să aibă în vedere aportul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul, ocupația, modul de stăpânire în fapt a bunurilor și ca în raport de toate aceste considerente, varianta I este cea optimă.
S-a reținut că deoarece terenurile intravilane, care au o valoare mai mare și care urmează a fi atribuite unei din părți, se impune modificarea variantei I de lotizare, în sensul că terenul intravilan din tarlaua 10, parcela 681 să fie împărțit în două, urmând ca fiecare parte să primească câte 8105 mp. iar terenul extravilan din tarlaua 19, parcela 1411-1412 de asemenea să fie împărțit, urmând ca fiecare să primească câte 1173,5 mp. urmare acestor modificări impunându-se și reducerea sultei la suma de 12.478,81 lei pe care apelanta urmează să o plătească intimatei, aceeași apelantă urmând să plătească intimatei și suma de 2500 lei reprezentând cota parte din pasivul succesoral.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanta cât și pârâta considerând-o nelegală și netemeinică.
În recursul său reclamanta a susținut că în mod greșit s-a reținut și partajarea bunurilor defunctului, decedat pe parcursul procesului, respectiv după pronunțarea sentinței instanței de fond, că terenul de 2500 mp. din tarlaua nr.31 parcela 265/79 a fost trecut în plus în lotul său, după cum greșit au fost trecută și suprafața de 800 mp. teren pe care l-a cumpărat așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.230/2003, astfel că acestea nu mai făcea parte din masa succesorală.
Prin recursul său pârâta a susținut că instanța a aplicat greșit disp.art.673/10pr. civilă, conform cărora la formarea și atribuirea loturilor dacă mai mulți copartajanți cer să li se atribuie un bun instanța trebuie să aibă în vedere domiciliile părților, în acest sena a dovedit că reclamanta are domiciliul în P, prezența sa în localitatea unde se află bunul succesoral fiind ocazională, că prin hotărârea pronunțată nu s-a pus capăt neînțelegerilor dintre părți, în fapt varianta I reprezentând fizic și material, o ajustare a schițelor situației locului, fiind necesare modificări aduse de instanță.
Prin decizia civilă nr.1043/8.11.2004 Curtea de Apel Ploieștia respins ca nefondate ambele recursuri, reținând că în mod corect s-a constat deschisă și succesiunea defunctului și aceasta față de considerentele deciziei de casare a Curții de Apel Ploiești prin decizia civilă nr.1020/27 mai 2003 dispus ca instanța de apel să discute și această succesiune, că prin aceeași decizie s-a dispus a se pronunța instanța de apel și cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr.1966/1999, pentru lipsa consimțământului la încheierea actului.
S-a mai reținut că varianta de lotizare omologată de instanța de apel este corectă pentru că s-au respectat întocmai dispozițiile încheierii interlocutorii pronunțate la 11.09.2003 care la rândul ei a respectat considerentele deciziei de casare, suprafața de teren de 2500 mp. situat în tarlaua nr.31 parcela 265/1979 fiind trecută corect în lotul recurentei reclamante.
S-a apreciat de curtea de apel că motivele de recurs ce vizează încheierea din 11 septembrie 2003 sunt neîntemeiate, pentru că instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut atunci când s-a pronunțat și asupra succesiunii defunctului, ea nefăcând să se conformeze deciziei de casare și faptului că o astfel de cerere fusese formulată de pârâta prin întâmpinarea depusă la instanța de fond c și care a fost asimilată unei cereri reconvenționale de instanța de casare.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiat și recursul pârâtei cu privire la varianta de lotizare omologată, din cuprinsul acestei variante de lotizare rezultând că au fost respectate disp.art673/9 și art.673/10 pr. civilă.
Susmenționata deciziei a fost atacată cu contestație în anulare de ambele părți.
Reclamanta contestatoare a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate de aceasta vizând modificarea încheierii din 11.09.2003 și a deciziei nr.127/30.06.2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca instanța de apel, în sensul scoaterii de la masa de partaj a terenului de 1800 mp.
La rândul ei recurenta a arătat în contestația în anulare formulată că aceeași instanță de recurs nu a analizat motivul doi de recurs invocat de aceasta prin care a susținut că hotărârea atacată nu rezolvă util funcțional și definitiv litigiul de împărțeală.
Prin decizia civilă nr.930/22 iunie 2005 Curtea de Apel Ploiești constatând întemeiate de ambele recursuri, a admis contestațiile în anulare a anulat decizia civilă nr.1043/1.11.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fixând termen pentru rejudecarea recursurilor la data de 13.12.2005.
Rejudecând recursurile Curtea de Apel Ploieștia pronunțat decizia civilă nr.1043/20.12.2005, prin care admițând recursurile formulate de reclamantă și pârâtă, a casat în parte încheierea din 11.09.2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul că a scos din masa succesorală a defunctului suprafața de 1789 mp. teren arabil din titlul de proprietate nr.20736/12.10.1993 eliberat pe numele defunctului, situat în tarlaua 10 parcela 681 pe raza comunei, județ D, menținând restul încheierii de admitere în principiu.
Au fost casate în tot decizia nr.127/30 iunie 2004 Tribunalului Dâmbovița și în parte sentința civilă nr.6051/27.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și s-a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe de fond pentru refacerea lotizării potrivit considerentelor acestei decizii.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel Ploieștia reținut că în conformitate cu decizia de casare nr.1020/27.03.2003 a Curții de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița prin încheierea pronunțată la 11.09.2003 a schimbat în parte încheierea inițială și constatând deschise succesiunile defuncților și a stabilit masa succesorală rămasă la decesul acestora, moștenitorii și cotele lor, desemnând experți pentru măsurarea, evaluarea bunurilor și propuneri de lotizare, că deși prin cererea aflată la fila 23 dosar apel reclamanta a solicitat ca terenul în suprafață de 1698 mp. arabil, înscris în titlul de proprietate nr.20736/1993 să nu fie inclus în masa succesorală, deoarece în baza contractului de vânzare cumpărare nr.320/3.02.2000 la dobândit în proprietate, cererea este respinsă cu motivarea că încheierea interlocutorie s-a pronunța anterior modificării codului d e procedură civilă și în final avându-se în vedere expertizele de specialitate, prin decizia 127/30.12.2004 terenul respectiv a fost atribuit în cote egale de părților.
S-a apreciat că hotărârea astfel pronunțată este dată cu încălcarea legii prin nesocotirea unui act esențial în rezolvarea corectă a cauzei, reclamanta fiind prejudiciată în drepturile sale prin reținerea în componența masei succesorale a unui bun proprietatea sa, impunându-se în acest caz admiterea recursului și modificarea încheierii respective, în sensul scoaterii din masa succesorală a terenului susmenționat.
Privitor la recursul declarat de pârâtă s-a apreciat că este întemeiat, întrucât expertiza întocmită de care formulează propunerile de lotizare nu oferă o schiță proprie de reprezentare în teren a modului de împărțeală, astfel că și pentru acest considerent de impune rejudecarea cauzei și refacerea lotizării.
Pe considerentele deciziei de casare Judecătoria Târgoviștea dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea și lotizarea bunurilor succesorale și ulterior a pronunțat sentința civilă nr.6010/ 1 noiembrie 2006, prin care admițând în parte acțiunea principală, în parte cererea reconvențională formulată de pârâta și respingând capătul de cerere formulat de reclamantă privind contribuția proprie la îmbunătățirile aduse la gospodăria părinților, a dispus partajare a bunurilor conform variantei a III din expertiza prin care a atribuit bunuri în natură și pentru complinirea loturilor a obligat pârâta la plata către reclamanta a unei sulte în valoare de 12986,25 lei, compensând cheltuielile de judecată.
A reținut judecătoria că la alegerea variantei de lotizare are în vedere dispoz.art.673/9 și 10 pr.civilă precum și faptul că potrivit mențiunilor încă în vigoare ale încheierii de admitere în principiu a Judecătoriei Târgoviște în ceea ce priveliște contribuția reclamantei la îmbunătățirile aduse gospodăriei părinților nu s-a făcut dovada acestora, împrejurări în care nu se poate reține existența unui asemenea criteriu precum și faptul că fiecare din părți are câte o locuință, că reclamanta are un teren cumpărat de la părinții părților, situat vis-a-vis de casa moștenită de soțul acesteia și de fratele lui, că în prezent ea locuiește într-o altă localitate decât acea în care sunt situate imobilele în discuție, iar locuiește în aceeași localitate folosind o parte din imobilele succesorale și că față de toate aceste considerente, varianta a III a este cea optimă.
Împotriva susmenționatei sentințe a declarat apel reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse imobilului succesoral, deși prin decizia de casare Curtea de Apel Ploieștia menținut soluția în ceea ce privește contribuția sa la puțul de apă, cu ocazia expertizării bunurilor și formării loturilor omițându-se să se menționeze despăgubirea sa cu c/val cotei sale din aceasta.
A mai susținut reclamanta că în mod greșit s-a omologat varianta a III a raportului de expertiză, întrucât se impunea atribuirea în natură atât a terenurilor cât și construcțiilor, acestea fiind comod partajabile în natură, și că în mod greșit a fost rezolvat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, acestea fiind greșit compensate, pentru că în realitate ea a fost ce acare a suportat aceste cheltuieli.
Pe baza acelora-și probe Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr.91/26.02.2007 prin care a admițând apelul reclamantei pârâte a schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit cota de partaj a puțului la pe care la atribuit în lotul pârâtei cu plata sultei corespunzătoare de 125 lei, menținând restul dispoziției sentinței.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond s-a stabilit compunerea masei de împărțit rămasă de pe urma autoarei părților, moștenitorii și calitatea lor, reținându-se printre altele și cota de din valoare puțului de apă.
Sub acest aspect încheierea devenind irevocabilă nu se putea reține cota de din puț așa cu greșit s-a trecut în lotul pârâtei căreia i s-au atribuit în totalitate imobilele cu terenul în intravilan pe care acestea sunt edificate, urmând ca acest lot să despăgubească cealaltă parte, respectiv pe apelantă, cu cota de din contravaloarea cotei de puțul fiind evaluat la suma de 1000 lei.
S-a apreciat că această critică este întemeiată, numai sub acest aspect impunându-se schimbarea sentinței în sensul de a se stabili cota de partaj a puțului în cotă de, obligarea corespunzătoare a intimatei a sumei de 125 lei.
Împotriva susmenționatei decizii a formulat recurs în termen legal reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică, în raport de prevederile art.304 pr. civilă, constând în aceea că prin hotărârea pronunțată instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse de ea în gospodăria părinților, deși prin încheierea din 11.09.2003 Tribunalul Dâmbovița stabilind masa succesorală rămasă de pe urma def., reține cota de din valoarea unui puț de apă construit de reclamantă împreună cu părinții, împrejurări în care îi revine cota de din puțul de apă, reprezentând îmbunătățirea adusă de ea bunului succesoral, precum și din cât se reține ca bun succesoral, restul de aparținând defunctului tată al părților, sub acest aspect hotărârea fiind nelegală, prin decizia atacată instanța de apel nereținând contribuția sa proprie la edificarea puțului, cota de din acesta valorând 500 lei, în condițiile în care acest bun a fost evaluat la suma de 1000 lei.
A mai susținut recurenta că omologarea variantei a III a de lotizare este greșită, deoarece prin această variantă se atribuie pârâtei întreaga suprafață de 1341,66 mp. la punctul "Acasă " și toate construcțiile, urmând să i se dea sultă, variantă care nu reține unele bunuri în cotele stabilite prin încheierea de partaj, respectiv nu reține cota sa de contribuție proprie. A mai arătat recurenta că instanța a reținut greșit și faptul că intimata nu ar avea al spațiu de locuit deși aceasta a recunoscut la interogatoriu luat că mai are o locuință, că în acest mod s-au încălcat dispoz. art.673 indice 9 și 10. pr. civilă, așa cum s-au împărțit în natură terenurile extravilane, tot astfel se putea proceda și la împărțirea terenului intravilan și a construcțiilor existente pe acesta.
Aceeași recurentă a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată deși ea a fost cea care a suportat expertizele efectuate în cauză.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 602 din 5.06.2007 a admis recursul, a casat decizia nr.91/26.02.2007 a Tribunalului Dâmbovița și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunalul.
Pentru a decide astfel Curtea a reținut că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 11.09.2003 constatându-se deschisă succesiunea def. și compunerea masei rămasă de pe urma acesteia, s-a reținut printre altele și cota de din valoarea unui puț de apă construit de reclamantă împreună cu părinții, puț de apă ce echivalează cu îmbunătățirea adusă bunului succesoral fiind făcută de părinții defuncți, împrejurare în care recurenta are cota de reprezentând cota s-a proprie la această îmbunătățire, iar la masa bunurilor rămase de pe urma defunctei reținându-se cota de cuvenită acesteia.
Sub acest aspect încheierea pronunțată la data de 11 septembrie 2003 Tribunalului Dâmbovițaa rămas irevocabilă, ea nemaiputând fi modificată.
Contrar acestor dispoziții care au intrat în puterea lucrului judecat, prin sentința civilă nr.6010/1.11.2006, Judecătoria Târgoviște a respins capătul de cerere formulat de reclamanta recurentă privind contribuția proprie a acesteia la îmbunătățirile aduse imobilului succesoral, dispoziția aceasta din sentință fiind în totală contradicție cu ceea ce s-a reținut prin încheierea din 11.09.2003, în sensul că masa succesorală a defunctei a intrat printre altele cota de din valoarea unui puț de apă construit de apelantă împreună cu părinții.
Prin decizia nr.91/19.02.2007 Tribunalul Dâmbovița de asemenea nu a avut în vedere încheierea din 11.09.3003 devenită irevocabilă și conform căreia s-a recunoscut contribuția proprie a recurentei la edificarea puțului, respectiv cota de din valoare acestuia.
Tribunalul prin decizia atacată a schimbat în parte sentința, a stabilind cota de partaj a puțului de, puțul fiind atribuit intimatei pe care l-a atribuit în lotul intimatei și a obligat pe aceasta la plata unei sulte de 125 lei în condițiile în care menține restul dispozițiilor sentinței inclusiv sultele stabilite de instanța de fond ceea ce este nelegal.
Pe de altă parte, dacă s-a menținut de instanța de apel varianta de lotizare dispusă de instanța de fond prin care puțul în discuție a fost atribuit intimatei, instanța de apel era datoare să arate modul în care s-a calculat sulta care a calculat-o la valoarea de 125 lei, în condițiile în care sulta instanței de fond nu este modificată.
Sub acest aspect recursul a fost considerat fondat, având în vedere neconcordanța dintre dispozițiile încheierii de admiterii în principiu și ale sentinței instanței de fond privind respingerea capătului de cerere privind îmbunătățirile aduse de reclamantă imobilului succesoral, dar și pentru faptul că prin sentința pronunțată instanța de fond a reținut greșit ca fiind valabilă Încheierea de Admitere în Principiu pronunțată de instanța de fond, aceasta fiind schimbată în tot prin încheierea din 11.09.2004 a Tribunalului Dâmbovița.
Întemeiată a fost considerată și cea de- doua critică formulată de recurentă cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor succesorale.
Este de observat că prin hotărârile pronunțate s-a dispus partajul în natură în privința terenurilor extravilane, terenul intravilan în suprafață de 2341,66 mp. din punctul "acasă" împreună cu toate construcțiile aflate pe acesta fiind atribuite intimatei.
În respectarea dispoz. art. 675 indice 9 și 10. pr. civilă și ale art.741 civil, se impunea ca și terenul intravilan care are o suprafață destul de mare precum și construcțiile de pe acesta să se atribuia în natură părților, în condițiile în care ambele părți au alt spațiu de locuit, aspect dovedit în cauză, în condițiile în care s-a dovedit și s-a reținut contribuția proprie a recurentei la îmbunătățirile aduse imobilului, o atare împărțire neducând la scăderea valorii bunurilor sau la o îmbucătățire excesivă a lor, permițându-se astfel ca ambele părți să primească în natură atât teren intravilan, cât și construcții ce a aparținut părinților lor.
Ultima critică formulată de recurentă privind greșita compensare a cheltuielilor de judecată, a fost considerată de asemenea întemeiată, întrucât s-a dovedit că recurenta a fost cea care a suportat în majoritatea onorariilor experților desemnați în cauză împrejurări în care conform art.274-276. pr. civilă poate opera compensarea parțial și nu în totalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.
Având în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei de casare sub aspectul necesității probei cu expertiză, tribunalul a dispus completarea probatoriului cu expertize, astfel cum s-a menționat prin decizie, fiind numiți experți în specialitatea construcții și topografie, luând act la termenul din data de 13.09.2007 că părțile nu înțeleg să solicite și efectuarea unei noi expertize în specialitatea merceologie și că apelanta a avut o contribuție de la contravaloarea puțului.
Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr. 443 din 30 octombrie 2008, prin care a admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul partajării bunurilor comune conform variantei a VIII-a (în varianta de calcul A - prețuri orientative stabilite de expertă) a lotizării finale întocmite de către expertul (aflată la filele 127, 128 dosar apel ) și a schițelor anexe.
Totodată a schimbat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, păstrând în rest hotărârea apelată.
A luat act de acordul părților,în sensul compensării cheltuielilor de judecată din prezenta cale de atac.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în cursul judecării apelului expertul a întocmit mai multe variante de lotizare pentru a se da posibilitatea părților de a alege între mai multe variante, urmând a se omologa acea modalitate care răspunde cel mai bine criteriilor legale de împărțire a bunurilor.
Apelanta reclamantă a pretins omologarea variantei a VIII-a (în varianta de calcul A sau Bae xpertizei topo, în timp ce intimata pârâtă a solicitat varianta a IV-a a expertizei lotizare finală.
Instanța de apel a constatat că nu se impune omologarea variantei solicitate de către intimata pârâtă întrucât s-ar încălca îndrumările deciziei de casare nr. 602/5.06.2007 a Curții de Apel Ploiești, care potrivit disp.art. 315 alin.1 Cod pr.civilă, sunt obligatorii.
Astfel, potrivit deciziei civile menționate, instanța de recurs a statuat că se impune ca și terenul intravilan care are o suprafață destul de mare, precum și construcțiile de pe acesta să se atribuie în natură părților, în condițiile în care ambele părți au alt spațiu de locuit, aspect dovedit în cauză, în contextul în care s-a dovedit și s-a reținut contribuția proprie a reclamantei la îmbunătățirile aduse imobilului, o atare împărțire neducând la scăderea valorii bunurilor sau la o îmbucătățire excesivă a lor, permițându-se astfel ca ambele părți să primească în natură, atât teren intravilan, cât și construcții ce a aparținut părinților lor.
La alegerea modalității de împărțire a patrimoniului succesoral, tribunalul a avut în vedere cele statuate prin decizia de casare anterior menționată, respectiv principiului împărțirii pe cât posibil în natură a bunurilor, modul de exercitare a posesiei, precum și împrejurarea că reclamanta a efectuat îmbunătățiri la imobil, sulta stabilită în sarcina apelantei fiind relativ mică.
În acest context a fost omologată varianta solicitată de către apelanta reclamantă, respectiv varianta a VIII-a, variantă care corespunde cel mai bine împărțirii pe cât posibil în natură a bunurilor, respectiv a construcțiilor, terenului intravilan, extravilan și bunurilor mobile.
Tribunalul a mai reținut întemeiată și critica apelantei care viza greșita compensare a cheltuielilor de judecată, întrucât, așa cum a stabilit și instanța de control judiciar prin decizia de casare, s-a dovedit că aceasta a fost cea care a suportat în majoritate onorariile experților desemnați în cauză, împrejurare în care conform art.274-276 Cod pr.civilă putea opera compensarea parțială și nu în totalitate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta a apreciat în cererea sa că în mod greșit s-a trecut în fiecare din cele două loturi, câte din puțul de apă, deși este situat în întregime pe terenul intravilan ce a revenit în lotul său, dar ulterior, la termenul din data de 03.03.2009 fiind prezentă în fața instanței aceasta a renunțat la judecarea cererii sale de recurs.
Pârâta a arătat că hotărârea atacată a făcut o greșită aplicare a disp.art.6739și 67310Cod pr.civilă în sensul că reclamanta a primit imobile într-un ansamblu funcțional, pe când pârâta a primit două construcții minore care nu se pot integra nici unei utilități,motiv pentru care era necesară atribuirea în mod provizoriu a întregului bun unuia dintre coproprietari cu respectarea criteriilor inserate în art.6739Cod pr.civilă.
Apreciază recurenta că varianta ce corespundea criteriilor prevăzute de acest text era varianta a IV-a a expertizei lotizare finală, conform căreia pârâta primea în întregime construcțiile situate pe terenul intravilan precum și o parte din terenul extravilan iar reclamanta bunuri mobile și terenuri extravilane.
Susține recurenta că dispozițiile din decizia de casare în sensul atribuirii în natură către ambele părți a terenului și construcțiilor din intravilan, nu au forța juridică dată de art. 315 alin.1 Cod pr.civilă câtă vreme aceste dispoziții legau instanța numai cu privire la problemele de drept dezlegate.
Un ultim motiv de recurs se referă la ignorarea instanței de apel a dispozițiilor art. 67311Cod pr.civilă în sensul că nu a admis solicitarea pârâtei de a se dispune vânzarea bunului imobil.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs din cererea formulată de pârâta referitor la incidența art. 304 pct.9 Cod pr.civilă raportat la greșita aplicare a disp.art. 6739și 67310Cod pr.civilă Curtea de Apel constată că instanțele anterioare au ținut cont la formarea loturilor de dispozițiile art. 6739Cod pr.civilă potrivit căruia la formarea și atribuirea loturilor instanța trebuie să țină seama de anumite criterii care nu sunt limitativ enunțate cum ar fi acordul părților, mărimea cotei părți, mama bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților sau faptul că unul dintre coproprietari a efectuat îmbunătățiri la imobilul bun succesoral.
De remarcat este faptul că prin decizia de casare nr.602/2007 a Curții de Apel Ploieștis -a stabilit că terenul intravilan și construcțiile pot fi împărțite în natură, că ambele părți au și un alt spațiu de locuit iar reclamanta are o contribuție proprie la îmbunătățirile aduse imobilului bun succesoral.
Având în vedere aceste aspecte cât și ansamblul situației de fapt dedusă judecății, în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa optat pentru alegerea variantei a VIII-a din raportul de expertiză lotizare finală a exp. în cazul căreia au fost atribuite în mod echitabil atât construcții cât și terenuri intravilan și extravilan ambelor părți.
Susținerile recurentei în sensul că imobilul primit nu se poate integra nici unei utilități nu pot fi reținute câtă vreme acesta are o individualitate distinctă iar faptul că reclamanta a primit o parte mai mare din imobil s-a datorat contribuției proprii adusă la totalul masei succesorale, modalitatea aleasă conducând la evitarea unei sulte împovărătoare.
În acest context, afirmațiile recurentei în sensul că împărțeala în natură nu este posibilă nu se confirmă, ambele loturi având o ieșire la stradă suficientă și dispunând de bunuri de aceeași calitate.
De asemenea nu pot fi reținute nici susținerile în sensul că împărțeala în natură ar cauza o scădere importantă a valorii bunului câtă vreme prin decizia de casare anterioară s-a stabilit că imobilul intravilan poate fi împărțit în natură fără a se produce o fărâmițare succesivă sau o îmbucătățire peste măsură ce ar lipsi de utilitate bunul, lucru ce rezultă de altfel din studierea raportului de expertiză întocmit în cauză și a schiței de plan anexă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la oportunitatea dispunerii ieșirii din indiviziune în varianta a IV din raportul de expertiză, se observă că în această variantă întregul teren intravilan și construcția aferentă revine în lotul pârâtei încălcând astfel disp.art. 741 cod civil potrivit căruia pe cât posibil împărțeala trebuie să se facă în natură, urmând ca fiecare lot să primească bunuri de aceeași calitate și cantitate.
De altfel, aceste aspecte au fost stabilite în mod irevocabil prin decizia civilă nr.602/2007 a Curții de Apel Ploiești iar cele susținute cu privire la imposibilitatea constituirii unui drum de acces și a impractibilității terenului extravilan nu se confirmă câtă vreme ambele loturi au o ieșire suficientă la stradă.
De asemenea, așa cum reclamanta are și alte proprietăți, s-a făcut dovada că și pârâta deține o altă proprietate astfel încât, raportat la situația concretă a părților din prezentul litigiu Tribunalul Dâmbovițaa procedat la o corectă dispunere a modalității de ieșire din indiviziune.
C de-al treilea motiv de recursreferitor la aplicarea greșită a dispozițiilor art.315 alin.1 Cod pr.civilă în sensul că instanța de casare a procedat numai la dezlegarea problemelor de drept deduse judecății nu și la stabilirea faptului că terenul intravilan poate fi împărțit în natură fără a se realiza o fărâmițare excesivă este de asemenea nefondat.
Astfel, Curtea de Apel Ploieștia stabilit în mod irevocabil modalitatea în care trebuiau aplicate disp.art. 741 și 6739Cod pr.civilă în sensul că în speța concretă este incident atât art. 741 civ. întrucât terenul intravilan are o suprafață suficient de mare pentru a fi împărțit în două loturi cât și art.6739Cod pr.civilă, în sensul reținerii obligativității aprecierii asupra îmbunătățirilor aduse imobilului de către reclamantă și a faptului că ambele părți au aceeași nevoie de locuit având fiecare și alte proprietăți.
Clarificarea acestor aspecte reprezintă tocmai o dezlegare a problemelor de drept specifice acțiunilor de împărțeală judiciară astfel încât în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa ținut cont de mențiunile cuprinse în decizia de casare.
În ceea ce privește ultimul motiv de recursreferitor la posibilitatea aplicării art. 67311Cod pr.civilă, față de cele arătate mai sus se constată că și acesta este nefondat în condițiile în care existau criterii suficiente pentru atribuirea în natură a bunurilor ambelor părți și nu erau întrunite cele două cerințe expres și limitativ prevăzute de lege pentru a se dispune vânzarea la licitație respectiv bunul nu a fost solicitat de nici un coproprietar sau deși atribuit unuia, acesta nu a achitat prețul în termen stabilit.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de nelegalitate invocate de recurenta pârâtă Curtea de Apel Ploiești în baza disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Făcând aplicarea disp.art. 246 Cod pr.civilă și observând că recurenta reclamantă fiind prezentă în fața instanței a declarat că renunță la judecarea recursului său, instanța, respectând principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil va lua act de actul de voință al acesteia.
Pe cale de consecință, observând că renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la solicitarea părților, făcând aplicarea art. 246 alin.3 Cod pr.civilă și art. 274 Cod pr.civilă va compensa în totalitate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurenta a renunțat la judecarea recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta domiciliată în com. jud. D împotriva deciziei civile nr. 443 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în P, str. -.67.B,.A,.12 jud.
Compensează cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Adriana
- - - - - - -
Grefier,
Red. /BA
2 ex./16.03.2009
6438/2005, Judecătoria Târgoviște
apel -, Trib. D-ța
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Adriana
