Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 196/
Ședința publică din 06 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în S,-, județul O, împotriva deciziei civile nr.222 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 30.01.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3028 din 19 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și, precum și cererea de la fila 268 dosar, prin care s-a solicitat suplimentarea masei partajabile cu terenurile reconstituite în baza titlului de proprietate nr.1469/2002 și fișei tehnice premergătoare eliberării titlului de proprietate.
Pe cale de consecință s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, reclamantei fiindu-i atribuite în proprietate bunurile succesorale: 1.600. teren situat în S,-, în valoare de 279.552 lei; 32 ha. teren situat în comuna, în valoare de 220.000 lei; ( ha teren situat în comuna în valoare de 55.000 lei; 9 ha. teren situat în comuna, în valoare de 84.222 lei; bunurile mobile menționate în nr.1519/10.09.2001, iar pârâților bunurile imobile constând în: 9 ha. teren situat în -, în valoare de 61.875 lei; 1 ha. teren situat în - în valoare de 9.358 lei; suprafața de 9.453. teren situat în localitatea S, str.-, în valoare de 2.600 lei; un loc de veci în S, cimitir.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată până la limita sumei de 3.289 lei, pârâții fiind obligați să plătească reclamantei diferența de 967 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2000, inițial pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând reducțiunea testamentului făcut de autoarea în favoarea pârâților, să se constate calitatea reclamantei de moștenitor legal al autoarei și să se dispună ieșirea din indiviziune în funcție de cotele ce se cuvin acesteia în calitate de moștenitor legal și pârâților în calitate de moștenitori testamentari.
Prin încheierea din 29 martie 2001, Judecătoria Slatina, în baza încheierii nr.1403/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a admis cererea reclamantei de strămutare a judecării dosarului, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre soluționare Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr.180/2001, iar în urma probatoriului administrat s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu nr.1519 din 10 septembrie 2001, prin care s-a respins excepția neacceptării succesiunii invocată de către pârâți, s-a admis în principiu acțiunea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, s-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1594/1998, întocmit de autoarea, până la limita cotității disponibile de din succesiune și deschiderea succesiunii autoarei, cu ultimul domiciliu în
În baza art.669 Cod civil, instanța a reținut că de pe urma autoarei au rămas ca moștenitori legali, reclamanta cu o cotă succesorală de din succesiune și ca moștenitori testamentari, pârâții și, cu cota de din succesiune.
Instanța a constatat în baza art.6735Cod procedură civilă, că masa bunurilor succesorale rămasă de pe urma autoarei se compune din 9 ha. teren arabil, 1 ha. teren împădurit în comuna, un teren de 9.453 în str.- din Municipiul S, un loc de veci și bunurile mobile enumerate în încheierea enunțată.
Împotriva încheierii de admitere în principiu au declarat apel părțile, iar prin decizia civilă nr.77 din 25 ianuarie 2002, Tribunalul Vâlceaa respins apelul declarat de pârâți și a admis apelul reclamantei, în sensul că a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, înlăturând din compunerea activului succesiunii autoarei toate bunurile mobile care au aparținut acesteia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, cu ocazia soluționării căii de atac depunându-se la dosar acte noi, respectiv: decizia civilă nr.2520/27 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1595/1998, implicit restabilirea situației anterioare încheierii actului, precum și Anexa nr.32/2, pentru 1 ha. pădure și titlul de proprietate nr.1469/2003, pentru 9 ha. teren reconstituit în comuna, pe numele autoarei.
Prin decizia civilă nr.903/29 iunie 2005, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul formulat de pârâți, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
În considerentele deciziei, s-au dat îndrumări instanței de apel să aibă în vedere actele noi depuse la dosar și să întregească masa succesorală cu bunurile ce au făcut obiectul contractului de întreținere a cărui rezoluțiune s-a dispus, cât și cu bunurile viitoare care au intrat în patrimoniul autoarei ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.1/2000, asupra terenurilor.
În acest sens, s-a constatat că se impune efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze atât bunurile ce fac obiectul testamentului cât și restul bunurilor ce au intrat în patrimoniul autoarei și în raport de acestea să se verifice dacă se impune sau nu reducțiunea testamentului, cauza fiind înregistrată la tribunal sub nr.2504/2005.
La data de 11.04.2006, pârâții au formulat cerere prin care au cerut să se aibă în vedere că în masa succesorală a autoarei au rămas 9 ha. teren pădure și 41 ha. teren arabil, conform titlului de proprietate nr.1469/2002 și a fișei premergătoare a acestuia.
Prin decizia civilă nr.273/A din 2 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa admis în parte apelurile declarate de reclamanta și pârâții și, împotriva încheierii de admitere în principiu nr.1519/10 septembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care a schimbat-o în sensul că a constatat că moștenitorii autoarei, decedată la 9 mai 1999, cu ultimul domiciliu în S, sunt și în calitate de legatari cu titlu particular, potrivit testamentului autentificat sub nr.1594/1998 și reclamanta, în calitate de moștenitor legal, descendent de gradul II.
A mai constatat tribunalul că valoarea totală a masei partajabile este de 863.509 lei, din care valoarea bunurilor testate este de 75.332 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că prin testamentul nr.1594/1998, autoarea a dispus expres bunurile pe care să le stăpânească pârâții și anume: 9 ha. teren agricol, 1 ha. pădure situate în hotarele comunei, suprafața de 9.453. teren situat în S, str.- și un loc de veci.
A fost calificat testamentul ca fiind legat cu titlu particular, concluzionându-se că valoarea bunurilor cuprinse în acesta nu depășește cotitatea disponibilă, motiv pentru care a fost respinsă cererea de reducțiune a testamentului încheiat în beneficiul pârâților și, în principiu.
S-a constatat că masa succesorală a autoarei se compune din: suprafața de 9 ha. teren arabil și un ha teren pădure situate în comuna, sat, județul O; 9453. teren situat în municipiul S, str.-, un loc de veci - bunuri cuprinse în legatul cu titlu particular în favoarea pârâților; suprafața de 1600 și o casă situate în municipiul S, ce au făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.1595/1998 și reziliat prin decizia civilă nr.2520/2001 a Tribunalului Vâlcea; 9 ha. pădure și 41 ha. teren arabil, reconstituite în favoarea autoarei prin fișa tehnică anexa 32/2 și titlul de proprietate nr.2530/2003 și bunurile mobile reținute în încheierea de admitere în principiu a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
S-a constatat că reclamanta are un drept succesoral de 1/1 din aceste bunuri.
Față de împrejurarea că apelurile au fost declarate sub imperiul dispozițiilor art.6738Cod procedură civilă, text introdus prin nr.OG138/2000, s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Râmnicu Vâlcea pentru a hotărî asupra ieșirii din indiviziune a părților.
Constatându-se că expertizele privind evaluarea bunurilor ce formează masa succesorală au fost întocmite cu ocazia soluționării apelurilor de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.2504/Civ./2005 (format vechi), respectiv - (format nou) și avându-se în vedere că practic loturile sunt formate prin acte de dispoziție, constând în testamentul cu titlu particular anterior analizat ce cuprinde bunurile cele revin pârâților, restul bunurilor reținute în încheierea de admitere în principiu cuvenindu-se reclamantei, instanța a apreciat că se impune atribuirea în proprietate a bunurilor, astfel: reclamantei: 1600 teren situat în S,- în valoare de -lei; 32 ha. teren situat în comuna în valoare de 220.000 lei,(ha teren situat în comuna în valoare de 55.000 lei; 9 ha teren situat în comuna în valoare de 84.222 lei; bunurile mobile menționate în încheierea de admitere în principiu nr.1519/10 septembrie 2001; și, pârâților și - bunurile imobile constând în: 9 ha. teren situat în în valoare de 61.875 lei; 1 ha. teren situat în - în valoare de 9358 lei; suprafața de 9453 teren situat în localitatea S, str.-, în valoare de 2600 lei; un loc de veci în S, cimitir.
La data de 13 iunie 2008, în baza art.281 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale pretins strecurate în sentința civilă nr.3028/19.05.2008, în sensul că instanța a omis să rețină în lotul atribuit acesteia și o casă situată în S,-, cu motivarea că în considerente se reține în mod corect acest imobil.
Prin încheierea nr.975/30.06.2008 a fost admisă cererea reclamantei și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței, în sensul că în Lotul nr. 2 al reclamantei va fi inclusă și casa situată în S, str.P, județul O, în valoare de 134.081 lei, care din eroare a fost omisă.
Împotriva sentinței, în termen legal au declarat apel ambele părți litigante, fiecare parte criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul propriu, reclamanta a învederat că prin decizia nr.273/A/2.11.2007 a Tribunalului Vâlcea au fost admise în parte apelurile declarate de părți împotriva încheierii de admitere în principiu nr.1519/10.09.2001, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.180/2001, schimbându-se încheierea și reținându-se că moștenitori ai autoarei sunt pârâții și, în calitate de legatari cu titlu particular, cât și reclamanta - în calitate de moștenitor legal - descendent de gradul 2, constatându-se că masa succesorală se compune din suprafața de 9 ha. teren arabil și 1 ha. teren pădure situat în comuna, satul, județul O, 9453 teren situat în S, str.-, un loc de veci, o suprafață de 1600 aferentă unei case și o casă situată în municipiul S,-, 9 ha. pădure și 41 ha. teren arabil și alte bunuri mobile.
În același timp, solicitând modificarea în parte a sentinței, reclamanta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece, deși în considerente reține casa din municipiul S, str.P, ca fiind și ea în masa partajabilă, instanța a uitat să o mai treacă în dispozitiv în lotul său, avându-se în vedere decizia tribunalului la care s-a făcut referire, prin care se constată că testamentul întocmit de autoare în favoarea pârâților este un legat particular, iar reclamanta are un drept succesoral de 1/1 asupra tuturor celorlalte bunuri succesorale cuprinse în încheierea de admitere în principiu.
La rândul lor, pârâții au criticat sentința sub aspectul că în mod nelegal și fără nici o justificare a fost respinsă cererea acestora prin care au solicitat să se constate că legatul din litigiu este în realitate un legat cu titlu universal, respectiv legatul tuturor imobilelor, cu precizarea că instanțele au apreciat că este unul cu titlu particular, fără a motiva în vreun fel soluția, această situație de fapt rezultând din interpretarea corectă a voinței testatoarei la data întocmirii lui.
Pe de altă parte, hotărârea este nelegală și în ceea ce privește lotizarea, apelanții-pârâți considerând că în lotul lor ar fi trebuit să fie atribuite bunurile aflate în posesia acestora, respectiv imobilul situat în S, -, compus din casa de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, în suprafață de 1.600. cât și terenul situat în S, str.-, în suprafață de 9.453, iar aceasta cu atât mai mult cu cât a existat o propunere în acest sens în raportul de expertiză, iar prin dispozitivul sentinței nu s-a rezolvat în vreun fel situația atribuirii construcțiilor și anexelor gospodărești situate pe terenul de 1.600, fiind practic omis a fi atribuit un bun cuprins în încheierea de admitere în principiu.
La data de 21 iulie 2008, data poștei (conform plicului poștal de la fila 127), pârâții au formulat apel (intitulat în mod eronat "recurs") și împotriva încheierii nr.975/30.06.2008, pronunțată în dosarul cauzei, învederând că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă, deoarece instanța a îndreptat o greșeală de judecată, textul invocat de reclamantă aplicându-se în cu totul alte situații, respectiv în speță nefiind vorba de o eroare în sensul art.281 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.222 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamantă și a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
Referitor la apelul formulat de reclamantă, s-a reținut că prin rezoluția de primire a cererii de apel împreună cu dosarul cauzei la Tribunalul Vâlcea (fila 116 dosar), la data de 21.07.2008, a fost fixat cuantumul taxelor judiciare de timbru legal datorate în sarcina reclamantei în faza de apel.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru termenul din data de 11.09.2008, reclamanta a fost citată cu mențiunea obligativității de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 9,5 lei Ron și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei Ron, așa cum rezultă și din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 123 dosar.
De asemenea, s-a pus în vedere apelantei, prin apărător, să facă dovada achitării taxelor de timbru menționate, prin încheierea de ședință de la fila 132 dosar.
Conform dispozițiilor art.20 alin.(1) și (3) din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de către instanța de judecată, se sancționează cu anularea cererii.
În consecință, întrucât reclamanta nu a prezentat dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul prevăzut de art.3 lit. "c", prin raportare la art.11 din Legea nr.146/1997, reglementare actualizată, s-a făcut aplicarea art.20 alin.(3) din Legea nr.146/1997 și respectiv art.9 din nr.OG32/1995/18.08.1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, în sensul că apelul formulat a fost anulat ca netimbrat.
Cât privește apelurile formulate de pârâți, tribunalul a reținut următoarele:
A fost înlăturată ca nefondată critica de nelegalitate a sentinței atacate și anume cea prin care se învederează că fără nici o justificare a fost respinsă solicitarea apelanților - pârâți având ca obiect constatarea faptului că legatul din litigiu este în realitate un legat cu titlu universal, respectiv legatul tuturor imobilelor.
S-a observat că această susținere a mai fost formulată anterior de pârâți, prima dată în faza rejudecării apelului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu nr.1519/10.09.2001, mai precis după casarea cu trimitere a deciziei civile nr.77/25.01.2002 dată de Tribunalul Vâlcea, casare dispusă de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.903/29.06.2005, iar la acel moment a fost analizată ca atare, în final fiind privită ca neîntemeiată.
Astfel, în privința susținerii că testamentul întocmit de autoarea, autentificat sub nr.1594/11.05.1998 la Biroul Notarului Public din S, ar avea caracterul unui legat cu titlu universal și ca atare pârâții beneficiari ai acestuia s-ar bucura de din universalitatea bunurilor din succesiunea autoarei, prin decizia civilă nr.273/A/02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a arătat foarte clar că autoarea a dispus în mod expres de bunurile pe care să le stăpânească pârâții - 9 ha. teren agricol, 1 ha. pădure, situate în hotarele comunei, sat, județul O, suprafața de 9.453. teren situat în S, str.- și un loc de veci situat în cimitirul în S, fără a se face mențiunea că legatarii - soții și - să stăpânească și bunurile viitoare ce vor face parte din succesiunea sa, ori mențiunea că înțelege ca aceștia să stăpânească toate bunurile care se vor găsi în patrimoniul autoarei.
Pe acest considerent, întrucât testamentul în cauză a fost calificat ca fiind un legat cu titlu particular, iar nu un legat cu titlu universal, cum au pretins pârâții, dat fiind și faptul că valoarea bunurilor cuprinse în act nu depășește cotitatea masei disponibile, pârâților cuvenindu-li-se doar bunurile din testament, a fost respinsă și cererea depusă de pârâți la fila 374 dosar nr.-, de a li se atribui în lot o serie de bunuri mobile și imobile, aceștia neavând și calitatea de moștenitori legali.
Cum această rezolvare a chestiunii în discuție a fost împărtășită irevocabil și de Curtea de APEL PITEȘTI, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâți prin decizia civilă nr.35/R/07.02.2008, instanța superioară de control judiciar reținând că încă prin decizia civilă nr.903/29.06.2005 a Curții de APEL PITEȘTIs -a decis cu autoritate de lucru judecat că legatul litigios este un testament cu titlu particular, deci ținută fiind de statuările instanțelor anterioare, intrate în puterea lucrului judecat, judecătoria nu mai putea să dispună în sensul solicitat de pârâți, cu atât mai mult cu cât legatarul cu titlu particular nu are vocație la universalitatea succesiunii sau la o fracțiune din acea universalitate, ci numai asupra unor bunuri succesorale determinate sau determinabile, nominalizate în testament, indiferent de numărul și valoarea acestora.
Prin urmare, făcând trimitere la soluția instanțelor în această privință, în raport de care a rămas stabilit cu autoritate de lucru judecat că testamentul litigios este cu titlu particular, judecătoria nu avea obligația a motiva suplimentar această situație, implicit în ceea ce privește interpretarea asupra voinței autoarei la data întocmirii lui.
De asemenea, s-a constatat că nu este fondată nici cea de-a doua critică prin care se susține că sentința este nelegală în privința lotizării bunurilor succesorale.
În concret, motivat de faptul că a existat o propunere în acest sens în raportul de expertiză, apelanții-pârâți consideră că în lotul lor trebuia să fie atribuite toate bunurile care se află în posesia acestora, și anume: imobilul situat în S,-, compus din casa de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, în suprafață de 1.600. și terenul din S, str.-, în suprafață de 9.453.
Or, față de soluția dată irevocabil prin încheierea de admitere în principiu nr.1519/10.09.2001, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.273/A/02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, atât asupra componenței masei succesorale, cât și asupra calității de moștenitori a părților litigante, soluție obligatorie în prezentul cadru procesual, pornind de la calitatea de legatari cu titlu particular avută de pârâțil și, respectiv, de la faptul că reclamanta are un drept succesoral de 1/1 din bunurile enumerate la pct.2 din cuprinsul masei succesorale, evidențiată în dispozitivul deciziei civile nr.273/A/2007, în care sunt incluse atât terenul de 1.600. cât și o casă situate în municipiul S,-, reclamanta având calitatea de moștenitoare legală pentru restul bunurilor care nu sunt cuprinse în testamentul lăsat de autoare, independent de propunerea de lotizare și posesia bunurilor, această variantă nu putea fi primită.
Într-adevăr, se confirmă faptul că, deși prima instanță a constatat în mod corect în considerente că în masa succesorală sunt cuprinse atât suprafața de teren de 1.600. cât și o casă, ambele situate în municipiul S, care au făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.1595/1998 și reziliat prin decizia nr.2520/2001 a Tribunalului Vâlcea, bunuri reținute și cu ocazia admiterii în principiu, ulterior, construcția situată pe terenul de 1.600. a fost omisă a fi trecută și în dispozitiv.
Tocmai aceasta a determinat ca, la cererea reclamantei care era direct vizată de omisiunea vădită strecurată sub acest aspect cu ocazia redactării hotărârii, Judecătoria Râmnicu Vâlcea să adopte și încheierea nr.975/30.06.2008, contestată de pârâți prin cel de-al doilea apel, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că în lotul reclamantei: "va fi inclusă și casa situată în S, nr.31, județul O, în valoare de 134.081 lei, care din eroare a fost omisă"; de altfel, o eroare o constituie și faptul că în dispozitiv, pentru terenul situat în comuna în valoare de 55.000 lei, s-a trecut "( ha" - în loc de "8 ha", cum era corect, dar aceasta nu face obiectul apelului.
Așadar, raportat la considerentele sentinței, contrar celor afirmate în apelul declarat împotriva încheierii civile respective, astfel de erori, greșeli materiale sau omisiuni vădite nu se constituie în greșeli de judecată și pot fi îndreptate/rectificate de instanța de judecată emitentă a hotărârii, soluția primei instanțe încadrându-se în prevederile art.281 Cod procedură civilă, potrivit cărora "rorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă apelurile formulate de pârâți au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei civile nr.222/9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă au declarat recurs, în termen legal, pârâții și care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de apel a motivat în locul primei instanțe respingerea unei cereri, deși critica se referea la faptul că judecătoria nu și-a motivat respingerea cererii, conducând astfel pe recurenți la lipsirea unui grad de jurisdicție;
- tribunalul a păstrat lotizarea dispusă de prima instanță fără să aibă în vedere faptul că judecătoria nu a motivat lotizarea și nu a avut în vedere posesia bunurilor, recurenții considerând că imobilul din-, compus din casă de locuit și terenul aferent, trebuia acordat acestora, întrucât se afla în posesia lor;
- ambele hotărâri sunt nelegale și în ceea ce privește rezolvarea cererii de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, întrucât prin omisiunea atribuirii casei de locuit din-, s-a săvârșit o greșeală de judecată și nu o greșeală materială.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept, recurenții-pârâți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând decizia civilă atacată, prin prisma criticilor formulate și din ansamblul lucrărilor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece în mod corect tribunalul a reținut că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.35/R/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, adoptată în dosarul nr.-, că testamentul litigios este un titlu particular și nu un legat cu titlu universal, așa cum susțin recurenții, astfel că judecătoria nu avea obligația de a motiva suplimentar această situație ce nu mai poate fi schimbată juridic, existând, așa cum s-a menționat mai sus, autoritate de lucru judecat.
Mai mult, tribunalul poate suplini în considerente o motivare a instanței de fond care nu este completă în privința unei situații de fapt sau a unei situații de drept, ce au fost deduse judecății.
Referitor la al doilea motiv de recurs acesta este nefondat, deoarece lotizarea s-a făcut în mod legal, întrucât terenul de 1600 și casa situată în municipiul S,-, au revenit reclamantei ca unică moștenitoare legală, aceasta având un drept succesoral de 1/1, lucru statuat irevocabil prin încheierea de admitere în principiu nr.1591/2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, modificată prin decizia civilă nr.273/A/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, când s-a stabilit componența masei succesorale și calitatea de moștenitor a părților litigante.
Având în vedere acest aspect, nu se putea face o altă lotizare cu privire la imobilul de 1600 teren plus casă, situat în municipiul S,-, județul O, deoarece reclamanta este unica moștenitoare legală și are un drept succesoral de 1/1.
Ultima critică este nefondată, deoarece în mod legal s-a pronunțat o încheiere de îndreptare a erorii materiale la data de 30 iunie 2008 de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, întrucât în cauză erau îndeplinite condițiile art.281 Cod procedură civilă, în sensul că s-a omis a fi trecut în dispozitivul sentinței civile nr.3028 din 19 mai 2008, pronunțată de aceeași instanță, să se treacă în lotul nr.2 al reclamantei și casa situată în municipiul S,-, județ O, în valoare de 134.081 lei.
Nu poate fi primită susținerea recurenților că este vorba de o greșeală de judecată, deoarece, așa cum s-a menționat mai sus, a fost vorba de omisiune și în speță sunt aplicabile prevederile art.281 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.222 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în municipiul S,-, județ O, împotriva deciziei civile nr.222 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, intimată fiind reclamanta, domiciliată în B, Șoseaua, nr.1, - 2,.D, etaj IV,.148, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/17.02.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
