Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursurilor civile introduse de intervenienta domiciliată O- - 3. 16, reclamanta domiciliată O-. 2, pârâtul domiciliat O- în contradictoriu cu intimatul intervenient domiciliat O- - 32 C. 27 împotriva deciziei civile nr. 713/A din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 11214 din 29 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 7680/R/2000 având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei reclamante, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 29 august 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, recurenta intervenientă, reprezentanta sa avocat - în substituire avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 15 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, recurentul pârât și reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 384 din 8 august 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate cu suma de câte 9,5 lei achitate prin chitanțele depuse la dosar și timbre judiciare în sumă de 0,15 lei, precum și faptul că recurentul pârât a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar întâmpinare pe care a comunicat-o și reprezentanților recurenților intervenientă și pârât.
S-a comunicat și copia întâmpinării depusă de recurentul pârât reprezentanților recurenților intervenientă și reclamantă.
Reprezentanții părților, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei reclamante susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul introducerii în masa bunurilor comune și a apartamentului situat în O-/B - 141 2, ca fiind cumpărat de în nume propriu și în calitate de mandatar, sub durata căsătoriei cu reclamanta, urmând ca partajul să fie făcut valoric fiindu-i atribuit reclamantei apartamentul situat în O str - - în natură iar intimatului apartamentul situat în O str -, apartament care a fost înstrăinat urmând a se face compensarea, solicită de asemenea respingerea cererii de intervenție și a cererii de arătate a titularului dreptului formulată de, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru și onorariul de avocat. Cu privire la recursul formulat de solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul recurentului pârât susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris solicită admiterea lui, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul constatării că apartamentul din O str A -, deși bun comun cu reclamanta, contribuția la dobândirea acestuia fiind de 100% a pârâtului, de asemenea solicită modificarea deciziei civile atacate și în ceea ce privește modalitatea de partajare să-i fie atribuit pârâtului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea intimatei la plata parțială a cheltuielilor de judecată în apel, compensarea totală dispusă de instanță nefiind legală. Cu privire la recursul formulat de reclamantă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta recurentei interveniente susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris solicită admiterea lui, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul admiterii cererii de intervenție și constatării faptului că la dobândirea imobilului de pe- a avut contribuția exclusivă fiind împrumutat cu suma de 70.000 lei de intervenientă, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea de Apel
În vederea pronunțării și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise:
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 1 aprilie 2008 2 cam.39, pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 25 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:1 aprilie2008 2 cam.39
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 1 aprilie 2008
Instanța formată din același complet și pentru aceleași motive
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 8 aprilie 2008 2 cam.39, pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:8 aprilie2008 2 cam.39
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 8 aprilie 2008
Instanța formată din același complet și pentru aceleași motive
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 15 aprilie 2008 2 cam.39, pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:15 aprilie2008 2 cam.39
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Instanța formată din același complet și pentru aceleași motive
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 22 aprilie 2008 2 cam.39, pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:22 aprilie2008 2 cam.39
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 668/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
Președinte: R - - judecător
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi pronunțarea asupra recursurilor civile introduse de intervenienta domiciliată O- - 3. 16, reclamanta domiciliată O-. 2, pârâtul domiciliat O- în contradictoriu cu intimatul intervenient domiciliat O- - 32 C. 27 împotriva deciziei civile nr. 713/A din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 11214 din 29 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 7680/R/2000 având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
Avându-se în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 martie 2008 care face parte integrantă din prezenta și când în vederea pronunțării cauza s-a amânat pentru termenele din 1 aprilie 2008, 8 aprilie 2008, 15 aprilie 2008 și apoi pentru termenul de azi, când:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11214/29.11.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.7680/R/2000 s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a admis în parte acțiunea reconvențională precizată formulată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamantei pârâtă reconvențională.
A respins cererea de arătate a titlului dreptului formulat de pârâtul reclamant reconvențional.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal împotriva reclamantei și a pârâtului.
A constatat că, reclamanta pârâtă reconvențională și pârâtul reclamant reconvențional au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuție egală de 50% fiecare, următoarele bunuri: - bunuri imobile - apartamentul nr.1 din O- în valoare reactualizată de 199.000.000 lei; investițiile reprezentând introducerea încălzirii centrale în apartamentul sus menționat în valoare reactualizată de 10.500.000 lei; apartamentul nr.2 din O- în valoare reactualizată de 191.000.000 lei; - bunuri mobile - un boiler electric de 80 litri în val. 552.000 lei, 2, Butelii STAS în val. 828.000 lei, garnitură mobilă combinată în val. 1.650.0o00 lei, canapea cu corp lateral -552.000 lei, canapea, 2 fotolii, masă - 1.325.000 lei, toaletă cu oglindă - 330.000 lei, mașină de cusut - 1.300.000 lei, comodă pentru TV - 440.000 lei, masă extensibilă, 4 scaune - 940.000 lei, garnitură mobilă de bucătărie - 192.000 lei, TV - 966.000 lei, radio - 69.000 lei, cuptor aragaz cu 3 ochiuri - 276.000 lei, frigider Arctic - 552.000 lei, mașină de spălat - 165.000 lei, mobilă combinată - garnitură - 6.624.000 lei, recamier simplu - 304.000 lei, dormeză - 28.000 lei, mașină de încălzit cu motorină - 55.000 lei, 2. butelii sport - 84.000 lei, 2. covorașe persane - 414.000 lei, 4. covorașe persane (2. 3 x 2,5, 2, 2 x 1,5 ) - 5.589.000 lei, 4. pături - 770.000 lei, 4. plăpumi - 552.000 lei, 2 candelabre - 580.000m lei8, 6 carpete - 1.380.000 lei, 3 covorașe țărănești - 165.000 lei, 2 perdele și 2. galerii - 800.000 lei, 22. cearceafuri, 20. prosoape - 595.000 lei, veselă și tacâmuri - 920.000 lei, serviciu cafea, vin, Ť. pahare - 1.750.000 lei; 20. bibelouri porțelan - 1.050.000 lei; 2. - 110.000 lei; 2 tablouri - 330.000 lei; 7. vaze sticlă și porțelan - 290.000 lei; 7. garnituri pentru pat și fotolii - 1.700.000 lei; 20. macrameuri, 6 fețe masă - 2.430.000 lei; un robot pentru fructe - 95.000 lei; autoturismul Skoda cu nr. înmatriculare 1-BH-4233 - 20.251.000 lei.
A constatat că valoarea totală reactualizată a masei partajabile este de 448.063.000 lei, iar echivalentul valoric al cotei de contribuție a foștilor soți este de 224.031.500 lei pentru fiecare.
A dispus partajarea bunurilor codevălmașe prin formarea a două loturi, astfel:
Lotul nr.1 - care a fost atribuit pârâtului reclamant reconvențional în deplină proprietate și posesie s-a compus din un boiler electric de 80 litri - 552.000 lei, 1. Butelie STAS - 4214.000 lei, autoturismul Skoda nr. înmatriculare 1-BH-4233 - 20.251.000 lei; suma de 191.000.000 lei reprezentând contravaloarea la zi a apartamentului nr.2 din O- în valoare totală de 212.217.000 lei.
Lotul nr.2 care s-a atribuit reclamantei pârâtă reconvențională în deplină proprietate și posesie compus din apartamentul nr.1 din O- în valoare reactualizată de 199.000.000o lei, precum și celelalte bunuri mobile în valoare reactualizată de 36.846.000 lei dobândite sub durata căsătoriei, cu excepția celor atribuite pârâtului reclamant reconvențional în valoare totală de 235.846.000 lei.
A obligat reclamanta pârâtă la plata în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a sumei de 11.814.000 lei cu titlu de sultă.
A constatat că 4. în valoare de 660.000 lei a constituit bunurile proprii ale pârâtului reclamant reconvențional și a obligat reclamanta să le restituie acestuia în natură sau contravaloarea lor.
A compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și pârât la concurența sumei de 2.152.000 lei și a obligat reclamanta la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli de judecată către pârât.
A respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intervenientul.
A dispus Serviciului intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.1 din O-, dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare nrt.2547/25.06.1992 în favoarea reclamantei pârâtă reconvențională, cu titlu de cumpărare și partaj.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 07.08.1958, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.5535/1992 a Judecătoriei Oradea din culpa ambilor soți.
Reține instanța că, sub durata căsătoriei părților acestea au dobândit bunurile comune mobile și imobile arătate în dispozitivul hotărârii, în valoare totală de 448.063.000 lei.
În legătură cu bunurile mobile arăta judecătoria că acestea au fost recunoscute ca fiind comun cu excepția sumei depusă drept garanție de către reclamantă la a cărei existență și valoare nu a fost dovedită.
Prin urmare, a conchis instanța că urmează a fi incluse în masa de împărțit atât bunurile mobile indicate de părți în acțiunea principală precizată și completată în acțiunea reconvențională cât și bunurile mobile indicate de pârât în cererea de partaj formulată în dosarul 9657/1993 și conexat la prezentul dosar prin încheierea din 14.04.1995.
În ceea ce privește imobilul situat pe str. - -, fost domiciliu conjugal a reținut instanța că are calitatea de bun comun, conform dispozițiilor art.30 din fam. acesta fiind dobândit în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare nr.2547/25.06.1992 încheiat cu RAGCL.
Subliniază instanța că, chiar dacă inițial pârâtul a afirmat calitatea sa de bun propriu susținând că l-a achitat integral din veniturile sale după separarea în fapt a părților, nu a reușit să răstoarne prezumția de comunitate instituită prin art. 30,al.3 din fam. finalizând prin recunoașterea caracterului de bun comun al acestui imobil, urmând a fi introdus în masa partajabilă la valoarea de circulație de 199.000.000 lei stabilită prin expertiza tehnică întocmită de expert --.
Față de vârsta și starea sănătății reclamantei, de faptul că locuiește în imobil de peste 20 ani, că nu realizează venituri, neavând posibilitatea achiziționării unui alt spațiu, acesta urmează a fi atribuit în deplină proprietate reclamantei lipsită de relevanță fiind împrejurarea că beneficiul folosinței a fost atribuit pârâtului până la partaj.
Subliniază apoi prima instanță că din declarațiile martorilor, G, precum și din interogatoriul pîrîtului se va reține calitatea de bun comun și a investițiilor reprezentând introducerea încălzirii centrale în acest apartamente conform expertizei efectuată în cauză, dovedindu-se că banii pentru efectuarea acestor investiții au provenit din vânzarea a 32. lemne de foc, bun recunoscut ca fiind comun de ambele părți.
În ceea ce privește imobilul situat pe str. - și a cererii de intervenție, arată instanța că acesta a fost cumpărat de pârât la data de 14.02.1991, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.945/14.02.1991 de notariatul de Stat.
Arată judecătoria că din momentul intabulării casei în sistem de (Decretul-lege 115/1938) are efect constitutiv de drepturi, acest imobil a intrat în patrimoniul foștilor soți, cu atât mai mult cu cât reclamantul a încercat să sustragă imobilul de la comunitatea de bunuri declarând în fața notarului că nu este căsătorit.
Subliniază judecătoria că din coroborarea dispozițiilor art.1174 și 1198 din civil rezultă că actul autentic are forță probantă deplină până la înscrierea în fals, în ceea ce privește constatările directe ale notarului public și până la proba contrară vizând declarațiile făcute de părți și consemnate în act.
Din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că nu s-a făcut proba contrară în ceea ce privește declarațiile făcute de pârât și consemnate în actul autentic, cu excepția declarației false că este necăsătorit.
Astfel, din întreg conținutul contractului autentic rezultă că, pârâtul a încheiat actul în nume propriu, neexistând vreo mențiune că acționează ca mandatar, că a achitat prețul de 100.000 lei, cu precizarea că acest preț a fost achitat înainte de încheierea contractului la notar, și că pârâtul a intrat în posesia imobilului la data vânzării cumpărării.
A conchis instanța cu privire la acest imobil că nu pot fi avute în vedere afirmațiile pârâtului și ale intervenientului în sensul că imobilul s-ar fi cumpărat la cererea și pe cheltuiala SC SRL pe seama intervenientului, neexistând vreo dovadă pertinentă în acest sens.
În acest sens se mai arată că la o simplă lecturare a înscrisului intitulat contract de vânzare cumpărare provizoriu din decizia 7680/R/2000 încheiat la 25.01.1991 între vânzătorii și soția, în calitate promitenți vânzători și pârât ca persoană interpusă, semnătura de la rubrica "vânzători" sunt diferite de cele ale vînzătorilor din contractul autentic de vânzare cumpărare în fața notarului.
Chiar dacă s-ar reține existența simulației prin interpunerea de persoane, față de dispozițiile art.1175 din civil, situația juridică consacrată prin contra înscrisul secret nu-i poate fi opusă reclamantei terță persoană, ci numai situația juridică astfel cum rezultă din actul public, iar în cauză nu s-a probat ca reclamanta să fi avut cunoștință de existența și conținutul contractului secret și caracterul simulat al contractului, acesta încheindu-se cu bună credință în aparență rezultată din contractul public.
Judecătoria a înlăturat declarațiile martorilor și, apreciindu-le ca nesincere față de calitatea acestora de angajați la SC SRL.
Pe de altă parte arată judecătoria, nu se confirmă susținerile intervenientului din cererea sa de intervenție în interes propriu în sensul că pârâtul a încheiat contractul de vânzare cumpărare întrucât el era plecat din țară pentru afaceri fiind de neînțeles împrejurarea că transferul proprietății s-a făcut la data de 28.06.1995, deci după un interval de 4 ani cu toate că intervenientul cunoștea situația de familie a pârâtului și anume că a divorțat de reclamantă, existînd astfel riscul cuprinderii bunului în comunitatea soților.
A concluzionat judecătoria că nu există nici un dubiu că, apartamentul situat pe str. - a constituit bun comun al soților în virtutea dispozițiilor art.30 din fam. înscrierea exclusivă a dreptului de proprietate făcută de pârât în și înstrăinarea nelegală ulterioară prin vânzare cumpărare către intervenient neavând nici o relevanță în cauză câtă vreme prin aducerea bunului la masa de împărțit doar teoretic intervenientul nu este prejudiciat în vreun fel.
În ceea ce privește autoturismul Skoda, instanța a reținut că părțile au recunoscut calitatea acestuia de bun comun așa încât a conchis că va fi supus partajului și atribuit pârâtului, întrucât acesta posedă permis de conducere, respingând cererea prin care s-a solicitat a se constata că pârâtul a efectuat reparații de 70.000 lei, bani proprii la acesta.
Mai arată instanța că, stabilirea contribuției părților litigante la dobândirea bunurilor comune urmează a se face în ansamblul lor și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile, întrucât bunurile comune dobândite de soți trebuie analizate în universalitatea lor, simpla împrejurare că, pârâtul după despărțirea în fapt a achitat integral contravaloarea apartamentului bun comun din str. - -, nu poate determina o cotă mai mică de contribuție din partea reclamantei, la fixarea cotei sale luându-se în calcul și munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copilului.
Cu privire la cele 4 tablouri recunoscute ca fiind bunuri proprii ale pârâtului, instanța a dispus restituirea de către reclamantă în natură sau contravaloarea lor în temeiul art.31 din fam.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul, iar intervenientul a formulat cerere de aderare la apel, solicitând admiterea lor.
Prin decizia civilă nr. 713/A din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr- au fost admise ca fondate apelurile civile introduse de apelanții din O-, din O-, precum și cererea de aderare la apel formulată de apelantul din O--.32,. C,.27 împotriva sentinței civile nr.11214/29.11.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A fost admisă cererea de arătate a titularului dreptului formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul și în consecință:
S-a constatat că, calitatea de beneficiari ai contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr.2850/14.02.1991 de Notariatul de Stat al județului B o au intervenientul, acționând în calitate de persoană interpusă și prin urmare, constată calitatea intervenientului de proprietar cu titlu de cumpărare asupra imobilului situat în O-/B, -141,.2.
S-a constatat că, imobilul situat în O- are o valoare actualizată de circulație de 105.000 RON din care valoarea instalației de încălzire centrală se ridică la suma de 15.288 RON.
S-a constatat că bunurile mobile constând în 20 bucăți macrameuri și 6 fețe de masă în valoare de 2.430.000 lei ROL, sunt bunurile proprii ale reclamantei.
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale pârâtului un număr de 3 tablouri (în valoare de 495.000 ROL) și nu 4 tablouri.
Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond privind includerea în masa bunurilor comune a unui număr de 2 bucăți covoare persane (în sumă de 2.794.500 ROL), 3 bucăți carpete (în sumă de 690.000 ROL), 10 bucăți bibelouri (525.000 ROL), 3 bucăți garnituri pentru pat și fotolii (728.000 ROL), 10 bucăți macrameuri și 6 fețe de masă (în valoare de 2.430.000 ROL).
S-a constatat că valoarea actualizată a bunurilor mobile atribuite reclamantei se ridică la suma de 29.678.000 ROL în loc de 36.846.000 lei ROL.
A fost majorat cuantumul sultei la care reclamanta a fost obligată aop lăti pârâtului de la suma de 11.814.000 lei ROL la suma de 537.717.550 lei ROL.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată în apel d e intervenienta din O str. - nr,6, -.3,.16. Au fost compensate cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, corect prima instanță a reținut faptul că, imobilul situat în O-, are calitatea de bun comun al părților fiind dobândit în timpul căsătoriei acestora prin contractul de vânzare cumpărare nr.2547/24.06.1992.
Împrejurarea că imobilul a fost cumpărat după pronunțarea hotărârii de divorț în primă instanță, nu prezintă relevanță juridică în calificarea acestuia ca fiind bun comun, atâta timp cât căsătoria a fost desfăcută irevocabil abia la data de 07.02.1994, aceasta fiind data la care divorțul a început să-și producă efectele cu privire la raporturile patrimoniale dintre foștii soți.
Nu va fi reținută nici susținerea apelantului legată de contribuția sa exclusivă la dobândirea imobilului, acesta nefăcând dovada că prețul imobilului ar fi achitat integral din veniturile sale exclusive după separarea în fapt a celor două părți.
În acest sens, este de subliniat că apartamentul în litigiu a fost deținut de părți cu titlu de chirie în temeiul Legii 61/1990, acestea inițiind demersuri în vederea achiziționării imobilului, cu mult înainte de desfacerea căsătoriei, plătind cu chitanța nr.-/1991 comisionul în sumă de 1891 lei în vederea calculării prețului de vânzare al apartamentului.
Faptul că prețul a fost achitat de apelantul pârât nu prezintă relevanță de vreme ce nu s-a făcut dovada că imobilul nu ar fi fost cumpărat din banii comuni ai părților, astfel cum s-a arătat și mai sus, prezumția de comunitate nefiind astfel înstrăinată, cum temeinic arată și prima instanță.
În ceea ce privește imobilul apartament, situat în O-, judecătoria eronat a apreciat că ar constitui bun comun al părților, dobândit de acestea sub durata căsătoriei.
Prima instanță a reținut corect faptul că imobilul a fost cumpărat de pârât la data de 14.02.1991, în timpul căsătoriei părților, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.945/14.02.1991 de Notariatul de stat, însă greșit apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a acționat în calitate de persoană interpusă, beneficiarul adevărat al acestui contract fiind intervenientul apelant.
Este adevărat faptul că în contract nu s-a menționat că, cumpărătorul în speță pârâtul ar fi acționat în calitate de mandatar, însă în realitate avem de a face cu o operațiune simulată prin interpunere de persoane, nefiind vorba de un contract încheiat prin reprezentare.
Astfel, se impune a se avea în vedere în acest sens, contractul provizoriu de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.01.1991 (fila 12 din dosarul de fond) în care se menționează că, pârâtul a acționat în calitate de persoană interpusă, cumpărând apartamentul pentru intervenientul.
În acest contract s-a menționat că, imobilul se vinde cu suma de 320.000 lei, preț ce se achită în două rate din care suma de 160.000 lei cu titlu de avans care s-a achitat la data încheierii convenției potrivit dispoziției de plată din 25.01.1991 a firmei SRL, iar restul de plată urmând să se achite la perfectarea contractului în formă autentică.
Totodată, s-a impus a se avea în vedere faptul că mențiunile privind plata cuprinsă în contract se coroborează cu dispozițiile de plată a prețului din 19.02.1991 și 25.01.1991, din care rezultă încasarea sumei de 320.000 lei de vânzătorul, sumă ce a fost achitată din casa firmei SC SRL, societate administrată de intervenient.
Tot în același sens este și depoziția martorei (fila 11 din dosarul de fond) care confirmă aspectele privitoare la calitatea de persoană interpusă a apelantului, la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Aceasta a arătat că a participat la încheierea contractului provizoriu de vânzare cumpărare menționat mai sus, semnând în calitate de martor. A mai aratat că, apartamentul a fost folosit inițial pentru firma SC SRL, după care în apartament s-a mutat intervenientul.
Concluzia la care judecătoria a ajuns cu privire la semnătura vânzătorilor de pe antecontract, respectiv că aceasta nu le-ar aparține fiind diferită de semnătură vânzătorilor cuprinsă în contractul autentic, nu a putut fi acceptată în lipsa unei verificări de scripte efectuată în acest sens, sau chiar a unei expertize grafologice care să dovedească pretinsul fals.
De asemenea, greșit a considerat prima instanță că, reclamantei ca terță persoană nu-i poate fi opusă situația juridică astfel cum aceasta rezultă din contractul public aparent.
Într-adevăr, în cazul simulației, potrivit dispozițiilor art.1175 din civil, terțului care s-a încrezut cu bună știință în actul public aparent, nu-i poate fi opusă situația juridică consacrată prin contra înscris, însă aceasta numai până la constatarea caracterului simulat al operațiunii, dată de la care singurul contract eficient rămâne contractul secret.
Celelalte critici ale apelantului, cu privire la neluarea în considerare a celor 32. lemn de foc care au fost vânduți de reclamantă, a reparației capitale a autoturismului Skoda, s-a constatat a fi nefondate, fiind înlăturate.
Corect a procedat de asemenea prima instanță atribuind autoturismul Skoda pârâtului, care posedă permis de conducere, solicitarea apelantului de a i se atribui autoturismul fostei sale soții fiind nejustificată.
Cât privește susținerile apelantei, din motivele de apel referitoare la numărul efectiv de bunuri mobile cuprinse în masa de împărțit și cele cu privire la bunurile sale proprii, instanța le - prezumat ca fiind reale, față de împrejurarea că pârâtul, nu a susținut nici un moment contrariul celor arătate de această apelantă.
Având în vedere că de la data pronunțării sentinței apelate, valoarea imobilului situat pe str. - -, nu mai corespunde valorii actuale a imobilului, a fost luată în considerare valoarea actuală de circulație, stabilită prin raportul de constatare a expertizei întocmit în cauză de exp., și, care este în sumă de 89.712 RON, fără contravaloarea încălzirii centrale care a fost evaluată la suma de 15.288 RON.
Cererea de intervenție în interesul apelantului, formulată în apel d e intervenienta, prin care s-a solicitat a se constata că la achiziționarea imobilului de pe str. - -, l-a împrumutat pe acest apelant cu suma de 70.000 lei, a fost respinsă, nefăcîndu-se dovada certă a împrumutului în scopul arătat.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs reclamanta principală, reclamantul reconvențional și intervenienta.
Reclamanta principală a solicitat modificarea în parte a deciziei, reținerea apartamentului de pe strada - ca fiind bun comun, atribuirea acestuia pârâtului principal și compensarea sultelor datorate reciproc de părți.
În motivarea recursului s-a susținut că la achiziționarea apartamentului de pe strada -, pârâtul a acționat în nume propriu și nu în calitate de mandatar al numitului, în speță nu este vorba de o simulație prin interpunere de persoane, actul secret este nedatat și nu poate fi opus reclamantei, care este un terț.
Reaua credință a pârâtului rezultă și din împrejurarea că acesta a determinat-o pe concubina sa, intervenienta, în baza unui act fabricat să intervină în cauză, să invoce un împrumut, un act încheiat pro-cauza, pentru a scoate din masa de împărțit apartamentul de pe strada - -, care de asemenea este bun comun, cum corect au reținut ambele instanțe.
A mai invocat recurenta că apelul pârâtului era tardiv, aspect ce nu a fost reținut de Tribunalul Bihor.
Pârâtul a criticat decizia sub aspectul atribuirii apartamentului de pe strada - - și a cotelor de proprietate cu privire la acesta.
A susținut pârâtul că acest imobil a fost achiziționat cu contribuția sa exclusivă, se impune astfel atribuirea acestuia pârâtului cu atât mai mult cu cât acesta nu are unde locui.
A arătat pârâtul că apartamentul de pe strada - - a fost cumpărat sub durata căsătoriei, achitat exclusiv de acesta, după despărțirea în fapt a părților, doar instalarea încălzirii centrale este bun cu contribuție comună a părților.
Că este bun achiziționat cu contribuția exclusivă a pârâtului rezultă și din recunoașterea reclamantei, apoi prin hotărârea de divorț acesta i-a fost atribuit pârâtului, banii achitați cu titlu preț au provenit de la intervenienta, cu titlu împrumut, fiind nereale susținerile reclamantei potrivit cărora banii au fost sustrași de recurentă cu ocazia părăsirii domiciliului conjugal.
Se impune atribuirea acestui apartament recurentului care nu are unde locui și poate achita sulta cuvenită.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a susținut că acestea nu se puteau compensa în apel, cât timp apelul pârâtului a fost admis pentru un imobil iar al reclamantei pentru câteva bunuri mobile, cu valoare mult mai mică.
Intervenienta a solicitat admiterea recursului său, modificarea deciziei, admiterea cererii de intervenție formulată de recurentă și să se constate că pârâtul a dobândit apartamentul de pe strada - - cu contribuție exclusivă, fiind împrumutat de intervenientă cu suma de 70.000 lei, așa cum rezultă din probele administrate.
Intervenienta fiind un terț față de soți, împrumutul nu i-a fost restituit, cu atât mai mult se impunea admiterea cererii sale.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți peste 30 de ani și au locuit cu chirie în apartamentul de pe strada - -.
Cumpărarea acestui apartament a fost demarată sub durata conviețuirii părților, neavând relevanță că s-a încheiat actul juridic după despărțirea în fapt a acestora, cu atât mai mult cu cât, apartamentul a făcut obiectul Legii 85/1992 și Decretului - Lege nr. 61/1990.
În mod corect instanțele au reținut că acest imobil este bun comun în cote egale.
Susținerile recurentului pârât și ale interveniente potrivit cărora banii cu care s-a achiziționat imobilul proveneau dintr-un împrumut încheiat între cei doi, urmează a fi înlăturate de curte, contractul de împrumut depus la dosar fiind evident încheiat pro-causa. Astfel, intervenienta și pârâtul locuiesc împreună sau au locuit împreună pe strada - -, fiind astfel inexplicabilă depunerea în probațiune a contractului de împrumut mulți ani după începerea procesului.
Că locuiau împreună, intervenienta și pârâtul, rezultă fără dubiu chiar din cererea de apel a acestuia ( fila 4 dosar apel) adresa de la care a solicitat să fie citat este domiciliul intervenientei,-, -.3,. 16,
Faptul că intervenienta împreună cu pârâtul invocă aceleași împrejurări: existența împrumutului și calitatea de bun propriu exclusiv a apartamentului de pe strada - -, denotă conivența acestora în scopul fraudării reclamantei.
Chiar dacă ar fi achitat o sumă mai mare în contul prețului apartamentului, această împrejurare ar fi dus eventual la un drept de creanță al pârâtului, deoarece Legea 61/1990 și Legea 85/1992 au permis vânzarea apartamentelor din fondul de stat la un preț modic, avantaj legal de care este echitabil să beneficieze toți chiriașii și nu doar cei ce au achitat cu prioritate prețul, plafonat de lege.
În concluzie apartamentul de pe strada - - în mod corect a fost reținut de instanțe ca bun comun în cote egale, dobândit sub durata căsătoriei.
Cu privire la apartamentul de pe strada -, Curtea reține că și acesta este bun comun, cum corect a statuat Judecătoria Oradea.
Pârâtul, care a invocat simulația prin interpunere de persoane nu și-a probat susținerile. Apartamentul de pe strada - a fost cumpărat sub durata căsătoriei părților, pârâtul, la data cumpărării a declarat că este necăsătorit, fapt ce denotă reaua - credință a acestuia și intenția sa de aof rauda pe reclamantă.
Probele reținute de instanța de apel în dovedirea susținerilor intervenientei și pârâtului sunt nerelevante și neconcludente.
Dispozițiile de plată emise de SC SRL nu sunt acte cu regim special care să probeze achitarea prețului apartamentului de către societate, în lipsa dovezii că aceste înscrisuri se regăsesc în contabilitatea firmei.
Înscrisul sub semnătură privată, invocat ca act secret este inopozabil reclamantei - terț față de acesta, iar actul secret nu produce efecte împotriva terților.
De altfel, instanța de fond corect a apreciat că la simpla examinare a înscrisului, semnăturile vânzătorilor sunt complet diferite în actul sub semnătură privată ( actul ascuns), față de actul autentic.
Cum reclamanta a contestat constant înscrisul secret, sarcina probării autenticității semnăturilor revenea pârâtului, înscrisul fiind unul sub semnătură privată, invocat de acesta în sprijinul susținerilor sale.
Față de aceste aspecte este nerelevantă declarația martorei, care oricum a fost angajata SC SRL proprietatea intimatului intervenient și colegă cu pârâtul .
Pentru toate aceste motive, în mod corect instanța de fond a reținut calitatea de bun comun, în cote egale și a apartamentului de pe strada -, pârâtul neprobându-și susținerile. Nu a probat că ar avea o cotă mai mare asupra acestuia deși era în sarcina sa, în speță fiind incidente disp. art. 30 Codul familiei, operează prezumția egalității cotelor foștilor soți.
Așa fiind, în mod corect au fost atribuite reclamantei apartamentul de pe strada - - și pârâtului apartamentul de pe strada -, apartament ce a fost înstrăinat de pârât.
Din expertizele efectuate de Tribunalul Bihor rezultă că valoarea de circulația a celor două imobile este aproape egală, astfel, sultele datorate reciproc de părți se compensează, instanțele de fond stabilind corect obligarea reclamantei doar la diferența de sultă rezultată din bunurile mobile.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 316 cu referire la art. 312 și art. 296 Cod pr. civilă se va admite recursul reclamantei, se va schimba în parte decizia în sensul că se va respinge apelul pârâtului și se va menține sentința de fond, cu privire la menținerea în masa de împărțit a apartamentului de pe strada - și a respingerii cererii de arătate a titularului dreptului formulată de pârât și respingerea cererii de intervenție formulată de. În temeiul acelorași texte legale și în temeiul considerentelor expuse, se vor respinge ca nefondate recursurile pârâtului și intervenientei.
Cum restul dispozițiilor deciziei recurate privind admiterea apelului reclamantei nu au fost contestate de pârât în recursul său, curtea va menține în parte și decizia instanței de apel.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe pârât și intervenientă la 310 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de reclamanta principală domiciliată O-. 2 în contradictoriu cu recurentul pârât domiciliat O-, recurenta intervenientă domiciliată O-, - 3,. 16, intimatul intervenient domiciliat O,- -. 32 S. 27 împotriva deciziei civile nr. 713/A din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte astfel:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de pârâtul în contradictoriu cu reclamanta și intervenientul.
Respinge ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de intervenientul.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienta și reclamantul reconvențional.
Obligă pârâtul și intervenienta la plata sumei de 310 lei cheltuieli de judecată, în recurs, în favoarea reclamantei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
Red.dec.RF
19.05.2008.
Jud fond
Jud apel: - Dact IM/2 ex./19.05.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
