Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 27.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.356.A din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 01.06.2009 depusă la fila 30 dosar recurs, recurenta-pârâtă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 31.07.2009depusă la dosar, intimata-pârâtă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.6283 din 29.06.2009, intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin consilier juridic, fără delegație la dosar, lipsind recurentul-reclamant și intimații-reclamanți și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosarul cauzei chitanța nr. - din 26.10.2009 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector.1.B cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurenta-reclamantă și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul intimatei-pârâte invocă excepția nulității recursurilor declarate de recurenții, și, întrucât motivele de recurs nu se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9.pr.civ.
Reprezentantul recurentei-reclamante învederează instanței că înțelege să invoce un motiv de ordine publică în sensul că expertul care a efectuat raportul de expertiză în cauza de față, nu ar fi avut calitatea de evaluator bunuri imobiliare.
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că aspectele invocate de reprezentantul recurentei-reclamante nu pot fi calificate ca fiind motive de ordine publică, neavând nici o relevanță ce calitate are expertul având în vedere că raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul nu a stabilit sulte ci doar a procedat la lotizarea imobilului în litigiu.
Reprezentantul intimatei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B învederează instanței că aspectele învederate de recurenta-reclamantă nu constituie motiv de ordine publică.
Reprezentantul intimatei-pârâte precizează că dispozitivul deciziei recurate nu conține sulte deci, nu are relevanță dacă expertul avea sau nu calitatea de evaluator bunuri imobiliare.
Reprezentantul recurentei-reclamante învederează instanței că prin cerere, s-a solicitat stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu, acesta fiind motivul pentru care a învederat aspectele legate de calitatea expertului.De asemenea, arată că motivul de ordine publică invocat, conduce la nulitatea absolută parțială a raportului de expertiză având în vedere că o persoană neautorizată s-a prezentat în fața instanței să stabilească valoarea de circulație a imobilului în litigiu.
Reprezentantul intimatei-pârâte precizează că în opinia sa, aspectele invocate de recurenta-reclamantă referitoare la raportul de expertiză, nu pot fi calificate ca motiv de ordine publică, întrucât expertul a procedat doar la lotizarea terenului.
Curtea, deliberând, constată că motivul invocat de recurenta-reclamantă la acest termen de judecată, nu poate fi calificat drept un motiv de ordine publică, acesta neafectând un interes general al părților cu unul particular.
Curtea acordă cuvântul pe atât excepția nulității recursurilor invocate de intimata-pârâtă cât și pe fondul cererilor de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului întrucât motivele invocate se înscriu în dispozițiile art. 304 pct. 9 Teza finală pr.civ. În ceea ce privește fondul recursului, solicită admiterea recursului formulat de reclamanta, modificarea în parte a deciziei civile atacate și omologarea celei de a doua variantă din raportul de expertiză efectuat în cauza de față. Cu privire la recursurile formulate de recurenții și, pune concluzii de respingere a acestora.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului său invocat de intimata-pârâtă și admiterea recursului propriu, cu cheltuieli de judecată,având în vedere că a înțeles să formuleze critici cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 274.pr.civ. instanța de apel apreciind greșit că, pârâta este o parte căzută în pretenții și deci trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului acestuia pentru aceleași motive respectiv, încălcarea prevederilor art. 274.pr.civ. iar, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, pune concluzii de respingere a recursului acesteia, ca nefondat, având în vedere că trei din cele patru părți în litigiu, solicită omologarea variantei I din raportul de expertiză.
Reprezentantul intimatei-pârâte cu privire la recursul formulat de recurenta, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat. În ceea ce privește recurentul declarat de pârâta, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile în ceea ce o privește pe aceasta. Cu referire la recursul declarat de reclamantul, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate, cu privire la pivniță. De asemenea, solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B pune concluzii de respingere a recursului așa cum au fost formulate și motivate de recurenții-reclamanți și și de recurenta-pârâtă.
CURTEA
În vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 03.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.356.A din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B.
Dată în ședința publică de azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 03.11.2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 10.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.356.A din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B.
Dată în ședința publică de azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10.11.2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 12.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.356.A din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B.
Dată în ședința publică de azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.485.R
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți, și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.356.A din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B.
Dezbaterile pe fondul cererilor de recurs au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2009, 10.11.2009 iar apoi la 12.11.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6086/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanta, și, în contradictoriu cu pârâtele și, a omologat raportul de expertiză efectuat de d-l expert, a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul teren liber de construcții (curte) situat în B,-, sector 1 în suprafață de 269,50 mp, a atribuit în natură reclamanților și lotul 1, varianta reclamantului lotul nr. 3 varianta 1, reclamantei lotul nr.2 varianta 1 și pârâtei lotul nr.2, varianta 1 din raportul expertiză (anexa 1); a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la pivnița imobilului din -, sector 1, în suprafață de 123,30. suprafață utilă de 111,01.p; a atribuit în natură reclamanților și spațiul nr.1 suprafață de 24,78. conform anexei 3 raportului de expertiză, reclamantului spațiul nr. 4 în suprafață de 15,70. reclamantei spațiul nr. 5 în suprafață de 26.66.p, conform anexei 3, pârâtei spațiul nr.2 în suprafață de 21,77. conform anexei 3 și pârâtei spațiul nr.3 în suprafață de 22,10. conform anexei 3 raportului de expertiză; a compensat în totalitate cheltuielile de judecată; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului B, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei. calității procesuale active a reclamantului că la data de 14.03.1946 acesta a încheiat cu numita un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul de la etajul imobilului cu intrarea prin str. -, compus din două camere, hall, baie, bucătărie, oficiu, pivniță separată cu intrarea comună pe la parter, J din terasă și V4 din podul casei. Odată cu apartamentul a trecut în deplina proprietate a cumpărătoarei și cota parte de teren în indiviziune cu ceilalți proprietari, ce revine proprietății, teren pe care este construit imobilul. Ulterior numita a înstrăinat acest apartament, împreună cu pivnița și terenul de sub construcție pârâtei.
Prin urmare, față de aceste contracte de vânzare-cumpărare instanța a reținut că reclamantul a înstrăinat numai terenul de sub construcție nu și cota parte ce îi revine din terenul liber de construcții (curte) păstrându-și astfel calitatea de coindivizar asupra curții imobilului.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
În temeiul art.6736pr.pciv. prin încheierea pronunțată în prezenta cauza la data de 07.02.2008 ( f 245 - 246) instanța a constatat pe baza înscrisurilor depuse la dosar la dosar calitatea părților de coindivizari asupra terenului liber de construcții (curte), situat în-, sector 1, în cotă de 1/4 reclamanții și, 1/4 reclamanta, 1/4 reclamantul și 1/4 pârâta, starea de in diviziune dintre părți născându-se din succesiunea defunctului.
Terenul în cauză a fost identificat și evaluat prin raportul de expertiză topografică întocmit de către expert tehnic, nr.2265/05.03.2008 (257 - 266), cu precizările cuprinse în răspunsul la obiecțiuni (275 - 275), reținându-se o suprafață a acestuia de 269,50 mp, potrivit schiței anexe (264).
Valoarea de circulație a terenului a fost stabilită la data efectuării expertizei la 135.620 lei, calculată pe baza valorilor tehnice, reactualizate, precum și prin aplicarea indicilor de corecție corespunzători zonei de situare.
În ceea ce privește pivnița, aceasta a fost identificată prin același raport de expertiză rezultând o suprafață de pivniței de 123,30 mp din care suprafață utilă de 111,01 mp.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul, teren și pivniță, în modalitatea atribuirii în natură a cotelor ce le revin.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se de folosirea efectivă a bunului.
În cauza de față, instanța a apreciat că se impune atribuirea în natură către fiecare coproprietar a unui lot format din 1/4 din suprafața de curte. Această măsură este motivată de faptul că, pe de o parte, reclamanții și pârâta coproprietari au solicitat atribuirea terenului iar, pe de altă parte, terenul liber de construcții este comod partajabil în natură, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară.
La formarea și atribuirea ioturilor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 6739.pr.civ. reținând în acest mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din întregul bun, natura bunului-imobil cu destinația de curte, precum și domiciliul părților.
ța a procedat la formarea și atribuirea în natură reclamanților și a lotului 1, varianta 1, reclamantului a lotului nr.3 varianta 1, reclamantei a lotului nr. 4 varianta 1 și pârâtei a lotului nr.2, varianta 1 din raportul de expertiză (anexa 1).
În ceea ce privește pivnița instanța a apreciat că se impune împărțirea acesteia în 5 părți conform anexei nr.3 la raportul de expertiză și nu în 4 părți astfel cum a solicitat pârâta având în vedere pe de o parte faptul că în imobil există cinci apartamente fiecărui apartament revenindu-i o cotă parte din pivniță, iar pe de altă parte din contractul de vânzare-cumpărare încheiat intre reclamantul și rezultă că reclamantul a vândut o pivnița separată cu cea rămasă în indiviziune, acestuia revenindu-i cota din pivnița rămasă în indiviziune aferentă apartamentului deținut în imobil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâta.
În motivarea cererii sale de apel apelanta reclamantă a arătat că prin alegerea variantei 1, raportului de expertiză și implicit prin instituirea unui drept de servitute, în imediata apropiere a căilor de acces și ferestrele apartamentelor, se impune demolarea construcțiilor edificate în această zonă de către posesorii apartamentelor respective de mi bine de 30 de ani, fapt ce expertul desemnat în cauză nu a adus la cunoștința instanței consemnând o situație faptică neconformă cu realitatea, în sensul că același teren este liber de orice construcție.
În ceea ce privește partajarea pivniței prin formarea a mici loturi, aceasta s-a realizat în totală contradicție cu partajul judiciar încheiat în a945 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 14442/14.03.1946, reținându-se din eroare existența unei pivnițe separate, expertul procedând în mod clar că nu are o pivniță separată de celelalte părți.
Faptul că la dosarul cauzei există o declarație a terțului prin care recunoaște că a cumpărat apartamentul în cauză și pivniță separată nu este de natură a schimba regimul juridic al proprietății transmise acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 287, 296.pr.civ.
În motivarea apelului său, apelanta pârâtă a arătat că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză, considerând că nu are dreptul la cota parte din curte, ia pe de altă parte a considerat că pivnița pe care o deține ca bun propriu individualizat să facă parte din masa partajabilă, situație de fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3958/1954.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele pr.civ.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta învederând că din contractul de vânzare-cumpărare nr. 14422/1946 rezultă că s-a transmis cota parte în indiviziune cu ceilalți proprietari ai terenului pe care este construit imobilul și nu cota parte din curte, situație de fapt ce rezultă și din declarația din 29.03.1946.
În ceea ce privește pivnița, intimatul reclamant a arătat că în mod corect s-a dispus partajarea a 5 loturi având în vedere că în imobil există 5 apartamente, iar pe de altă parte ce s-a vândut a fost o pivniță separată de cea rămasă în indiviziune.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta reclamantă intimatul reclamant Tas olicitat respingerea acestuia învederând că varianta aleasă de către instanța de fond este cea corectă în raport de expertiza efectuată în cauză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115.pr.civ. art. 289.pr.civ.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor pentru aceleași motive invocate de intimatul reclamant.
La termenul din data de 03.02.2009, tribunalul a încuviințat proba cu acte.
Prin decizia civilă nr. 356 din data de 17.03.2009 TRIBUNALUL STI SECTIA A III A CIVILĂ au fost admise apelurile, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-au atribuit în natură reclamanților și spațiul nr. 1 cu suprafața de 28,87 mp, pârâtei, spațiul nr. 2, în suprafață de 25,35 mp reclamantei, spațiul nr. 4 în suprafață de 31,05 mp și pârâtei spațiul nr. 3 în suprafață de 25,74 mp conform anexei nr. 4 la completarea raportului de expertiză, au fost menținute celelalte dispoziții, au fost obliga ți intimații persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată către apelanta în sumă de 709,50 lei și către apelanta în sumă de 1010 lei.
În motivarea deciziei s-a re ținut, în ceea ce privește motivul de lotizare a imobilului teren curte și stabilirea dreptului de servitute, că prima instanță în mod corect a ales varianta nr. 1 din raportul de expertiză efectuat de d-l expert, deoarece din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că această variantă răspunde exigențelor prevăzute de art. 6739.pr.civ. și art. 741 alin. 2.civil în sensul că se oferă posibilitatea părților folosinței corespunzătoare a fiecărei părți de teren acordat fără îngrădirea acestui drept, iar pe de altă parte fiecare parte are acces la rețeaua de canalizare ce se află sub drumul de servitute în situația în care ar necesita reparații.
Pe aspectul privind partajarea pivniței, tribunalul a apreciat că prima instanță în mod greșit a stabilit 5 loturi având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 14422/1946, a înstrăinat lotul ce i-a revenit în urma partajului ce a făcut obiectul dosarului nr. 4258/1945, care în raport de acesta deținea din pivnița imobilului.
De altfel din raportul de expertiză efectuat în cauză, se reține că pârâta nu are pivniță separată de celelalte părți motiv pentru care din coroborarea acestui raport de expertiză și a actelor dosarului (act de partaj din 1945, contractul de vânzare-cumpărare nr. 14422/1946, declarația din 29.03.1946), rezultă că imobilul construcție are o singură pivniță ce urmează a fi lotizată în 4 loturi, conform anexei 4 la completarea raportului de expertiză. Astfel se va atribui reclamanților și, spațiul nr. 1 în suprafață de 28,87 mp, pârâtei, spațiul nr. 2 în suprafață de 25,35 mp, reclamantei spațiul nr. 4 în suprafață de 31,05 mp și pârâtei spațiul nr. 3 în suprafață de 25,74 mp.
În ceea ce privește susținerile apelantei pârâte în sensul că deține o cotă indiviză și din teren curte, tribunalul a apreciat că sunt nefondate deoarece din contractul de vânzare-cumpărare nr. 14422/1946 și din declarația din 29.03.1946 rezultă că persoana care a vândut apelantei-pârâte imobilul a cumpărat de la numai apartamentul de la etajul imobilului.
Față de considerentele menționate, tribunalul în raport de dispozițiile art. 296.pr.civ. a admis apelurile, a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că partajarea pivniței se va realiza în 4 loturi conform celor mai sus menționate, urmând a fi menține celelalte dispoziții.
Potrivit dispozițiilor art. 274.pr.civ. intimații, persoane fizice au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum, de 709,50 lei către apelanta și de 1010 lei către apelanta.
Împotriva deciziei men ționate anterior au declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate și menținerea în tot a sentinței civile nr. 6086/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, - solicitând modificarea in parte a deciziei civile recurate, apreciind că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către apelantele și, solicitând modificarea, în parte, a hotărârii recurate și admiterea acțiunii în sensul de a dispune sistarea stării de indiviziune, cu privire la imobilul teren liber de construcții, în suprafață de 269,50mp, în varianta 2, raportului de expertiză, cu servitutea auto de trecere, pe lângă calcanul casei, din-.
În motivarea recursului a arătat că un prim aspect pentru care critică pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea instanței de apel este greșită atribuire în natură a pivniței conform loturilor identificate în completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar conform anexei 4 (lotizata în 4 părți), cu excluderea sa de la atribuirea cotei-părți ce i se cuvenea conform cotei corespunzătoare suprafeței apartamentului deținut în imobilul situat în B,-, sector 1.
Imobilul construcție situat în B,-, sector 1 aparținut tatălui său și după decesul acestuia în 25.05.1933, imobilul a fost partajat în natură între copiii defunctului prin încheierea nr. 20902 din 18 decembrie 1945 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția a II-a c în Dosarul nr. 4258/1945, mama sa rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra unor camere din acest imobil.
Conform încheierii menționate, instanța de judecată: "Atribuie lotul nr.1 din planul raportului de expertiză moștenitorului -, lotul nr.2 - moștenitorului, lotul nr.3 - minorei și lotul nr. 4 moștenitorului.
La data acelei partajări - decembrie 1945 - suprafețele apartamentelor partajate în natură celor patru copii ai defunctului erau:
- apartamentul: suprafața - 88,312 mp
- apartamentul: suprafața - 81, 979 mp
- apartamentul: suprafața - 85, 258 mp
- apartamentul subsemnatului: suprafața - 85, 838 mp
aflată sub imobil nu a fost partajată prin acea hotărâre judecătorească. Suprafața utilă a acesteia este de 111 mp împărțind această suprafață la suprafața totală a apartamentelor din imobil, rezulta un coeficient de 0,325 mp aplicabil suprafeței fiecărui apartament. Astfel, suprafața din pivnița ce revenea fiecărui apartament în anul 1945 este:
- apartamentul: 88,312 mp x 0,325 = 28,700 mp
- apartamentul: 81, 979 mp x 0,325 = 26,643 mp
- apartamentul: 85,258 mp x 0,325 = 27,708 mp
- apartamentul: 85,838 mp x 0,325 = 27,897 mp
Recurentul a mai arătat că a dovedit cu actul de vânzare autentificat sub nr. 14422 din 29 martie 1946 faptul că i-a vândut numitei apartamentul cu dependințe precum și cota parte de teren în indiviziune cu ceilalți coproprietari, teren pe care este construit imobilul.
De asemenea a depus la dosarul cauzei o declarație a d-nei din 29 martie 1946 în care aceasta precizează în mod expres " am cumpărat de d-nul din B,- numai apartamentul d-sale situate la etajul 1 - nu am cumpărat și d-sa nu a vândut camera de la parter ce mai poseda și terenul ce i se cuvine, în curtea imobilului, asupra cărora și-a purtat dreptul de proprietate. Cu alte cuvinte eu am cumpărat numai apartamentul de la etaj "
Astfel cum rezultă atât din actul de vânzare autentificat sub nr. 14422 din 29 martie 1946 cât și din declarația d-nei din 29 martie 1946 recurentul a vândut acesteia apartamentul meu situat la etajul imobilului și o pivniță separată, păstrând în proprietate camera de la parterul imobilului și suprafața de pivniță corespunzătoare acesteia.
Prin vânzarea către (care ulterior i-a vândut lui ) a apartamentului în suprafață de 67,96 mp recurentul a rămas cu o cameră, în suprafață de 17,88 mp din spațiul pe care-l dețineam în proprietate conform încheierea nr. 20902 din 18 decembrie 1945 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția a II-a c în Dosarul nr. 4258/1945, recurentul având dreptul la o suprafață din pivnița, proporțional cu spațiul pe care-l mai deținea în imobil.
Ulterior vânzării din anul 1946 de către recurent a apartamentului în suprafață de 67,96 mp către (care ulterior i-a vândut lui ), suprafețele apartamentelor fiecăruia dintre proprietari și suprafața aferentă din pivniță se prezintă astfel:
- apartamentul: 88,312 mp x 0,325 = 28,700 mp (pivniță)
- apartamentul: 81,979 mp x 0,325 = 26,643 mp (piv.)
- apartamentul: 85,258 mp x 0,325 = 27,708 mp (pivniță)
- apartamentul: 17,878 mp x 0,325 = 5,810 mp (pivniță)
- apartamentul (ulterior ): 67,960 mp x 0,325 = 22,087 mp (pivniță)
A dovedit astfel faptul că în mod vădit eronat, instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii recurate: " Pe aspectul privind partajarea-pivniței, tribunalul apreciază că prima instanța în mod greșit a stabilit 5 loturi având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 14422/1946, Taî nstrăinat lotul ce i-a revenit în urma partajului ce a făcut obiectul dosarului nr. 4258/1945, care în raport de acesta deținea din pivnița imobilului. "
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a dovedit fără echivoc faptul că nu a înstrăinat întreg lotul ce i-a revenit în urma partajului sus-menționat, ci a păstrat o cameră în suprafață de 17,88 mp având dreptul la o suprafață din pivnița, proporțional cu spațiul pe care-l mai deținea în imobil.
Prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 1655 din 19.04.1996 autentificat la BNP a dobândit în proprietate 2 camere în suprafața de 31,35 mp la parterul imobilului din B-, sector 1 și suprafața din pivnița corespunzătoare acesteia, cumpărându-le de la frații săi și care și-au diminuat astfel suprafețele locative cu suprafața celor două camere vândute recurentului, diminuându-și implicit și suprafața din pivnița corespunzătoare acestora.
Ulterior cumpărării celor două camere de către recurent în anul 1996, suprafețele apartamentelor fiecăruia dintre proprietari și suprafața aferentă din pivnița se prezintă astfel:
- apartamentul: 76,215 mp x 0,325 = 24,769 mp (pivnița)
- apartamentul: 81,979 mp x 0,325 = 26,643 mp(piv.)
- apartamentul: 66,954 mp x 0,325 = 21,760 mp(pivnița)
- apartamentul: 48,276 mp x 0,325 = 15,689 mp(pivnița)
- apartamentul (ulterior ): 67,960 mp x 0,325 = 22,087 mp (pivnița)
Având în vedere aceste acte translative de proprietate apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii apelate ca se impune împărțirea acesteia în 5 părți conform anexei nr. 3 la raportul de expertiză și nu în 4 părți, având în vedere pe de o parte faptul că în imobil există cinci apartamente fiecărui apartament revenindu-i o cotă parte din pivniță, iar pe de altă parte din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul T și rezulta că reclamantul a vândut o pivniță separată de cea rămasă în indiviziune aferentă apartamentului deținut în imobil.
Recurentul a arătat în continuare că al doilea motiv de recurs vizează greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către apelanții și împreună cu ceilalți intima ț i persoane fizice, în cuantum de 709,50 lei, respectiv 1010 lei, atât timp cât apelurile acestora au fost admise numai în parte. În plus, învederează faptul că este pensionar cu venituri mici, venitul său lunar constând în pensie, conform cuponului anexat.
În dovedirea susținerilor a solicit încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozi țiile art.299 si urm. proc.civ. art. 304 pct.9 proc.civ. art. 274. proc.civ.
În motivarea recursului - a arătat că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către apelantele și întrucât prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului l B, recurentei-pârâte i-au fost atribuite în natură următoarele loturi: - cu privire la imobilu1 teren liber de construcții (curte) situat în B,-, sector 1 - mi-a fost atribuit lotul nr. 2 varianta 1 din raportul de expertiza; - cu privire la pivnița imobilului situat în B,-, sector 1 - mi-a fost atribuit spațiul nr.2 din raportul de expertiză. Din lecturarea dispozitivului deciziei civile recurate se observa că, urmare a schimbării în parte a sentinței civile pronunțate de instanțe de fond, nu au fost schimbate loturile atribuite de prima instanta recurentei, atât în ceea ce privește imobilul teren liber de construcții (pentru care hotărârea instanței de fond a rămas neschimbată) cât și în ceea ce privește pivnița imobilului - atribuindu-mi-se tot lotul 2 al acelei incinte. Astfel, atât timp cât modificările aduse de către instanța de apel sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B nu o vizează, nemodificând loturile ce i-au fost atribuite prin sentința instanței de fond, apreciază că în mod greșit Tribunalul București, prin decizia recurată a apreciat că ar fi "căzut în pretenții" în sensul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către cele două apelante.
În drept au fost invocate dispozi ț iile art.299 și urm. Cod proc.civ. art. 274 Cod proc.civ
În motivarea recursului a arătat că instanța de judecată a ignorat faptul că lotul său, nr. 4, devine loc înfundat, prin omologarea acestei servituți de trecere, fiind improprie servituții auto, având lățimea de 2m, pe o lungime de 42,46m și îngustându-se anterior cu 5 metri căii sale de acces, cu o lățime de numai 1,20m, transformând astfel servitutea în cauza, într-o servitute pur pietonală.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel, nu au observat că cele două variante, a servituților de trecere au caracteristici diferite, varianta 1, reprezintă o servitute de trecere cu piciorul îngustându-se la intrarea în lotul său la numai 1,20, iar varianta 2, servitutea de trecere este cu autovehicolul.
Datorită amplasamentului terenului și configurația construcțiilor edificate pe acest teren, precum și a caracteristicilor celor două căi de acces și prin omologarea variantei 1, raportului de expertiză, terenul și construcția sa dobândește, caracter de loc înfundat, pentru accesul autovehiculului, fiind situat în spate, devenind astfel impracticabil în aceste condiții.
În principiu, dispozițiile art. 616.Civ, instituie o imposibilitate absolută de a avea acces la drumul public, sau în subsidiar ieșirea la calea publică prezintă inconveniente sau incomodități grave, ceea ce echivalează cu imposibilitatea de ieșire la drumul public cu autovehiculul.
De asemeni, s-au ignorat dispozițiile prevederile art. 41, pct. 6, din. Constituție și 581.Civ. în sensul că starea de vecinătate sau indiviziunea sunt însăși producătoare de obligații, prin respectarea fondului dreptului pretins, în raport de interesul tuturor coindivizarilor și nu în raport exclusiv al interesului intimaților în cauză.
acestei stări de indiviziune nu reprezintă un fapt culpabil al recurentei, în raport de dispozițiile art. 620.Civ, ci reprezintă un fapt insurmontabil ce excede actului său de voință.
Însuși expertul desemnat în cauză, recomandă ca fiind "ideală" varianta 2 raportului de expertiză, argumentând că nu necesită decât demolarea unei magazii, edificată fără autorizație de construcție; iar pârâtul și-a luat angajamentul că o demolează, circulația turismelor fiind la o distanță de șapte-opt metri față de fața casei, nu deranjează în niciun fel locatarii și nu afectează traseul canalizării, care este la adâncimea de 4 precizând "rezolva în modul cel mai plăcut situația".
În această variantă nu se mai impune demolarea, construcțiilor deja existente, ale părților implicate în cauză și nici locuințele acestora, nu mai sunt poluate fonic și afectate de intemperii, în plus menținându-se și starea de exploatarea care durează de mai bine de 50 de ani, la momentul de față accesul auto se face în varianta cerută de recurentă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316.
Recuren ții ș i - au formulat întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului declarat de către ca nefondat
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursurilor declarate de către ș i ca nefondate. De asemenea a invocat excep ț ia nulită ț ii recursurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la excepția nulității recursurilor ș i motivele recursurilor, Curtea a constatat nefondate atât excep ț ia nulită ții recursurilor cât ș i recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
Referitor la excep ț ia nulității recursurilor, Curtea a constatat-o nefondată, având în vedere că motivarea în fapt a fiecăruia dintre recursuri con ține și motive de nelegalitate, ș a cum se va observa mai jos, care pot fi încadrate în dispozi ț iile art.304 alin.1 pct.9 proc.civ.
În ceea ce prive ște recursul declarat de, Curtea l-a constatat nefondat, luând în considerare că, în mod evident, atât timp cât a fost partajată atât curtea cât ș i pivni ț a imobilului în cauză, acestea nu se află în coproprietate for țată ș i perpetuă, pentru a se aprecia că proprietarilor spa ț iilor de locuit propriu zise li se cuvine o suprafa ț ă propor țională din acestea.
Confirmarea acestui ra ț ionament este dată de faptul că în timp s-a vândut separat o parte din pivni ță, ș i în acela ș i timp a rămas în proprietatea vânzătorului o parte din curte. Această persoană care a vândut pivni ța aferentă lotului său și care ș i-a păstrat partea din curte este recurentul în cauză. Astfel încât, acesta nu poate sus ț ine pe de o parte că pivni ț a ar fi în coproprietate for țată ș i perpetuă, cuvenindu-se fiecărui proprietar al fiecărei locuin ț e corespunzător cu suprafa ța acesteia, iar pe de altă parte că nu ar fi, putând să înstrăineze o parte separată din acesta, ș i în acela și timp restul să fie partajat, ș i mai mult să păstreze o parte din curte, care să nu beneficieze de acela ș i regim al coproprietă ț ii for țate ș i perpetue.
Atât timp cât a vândut o parte din pivni ț ă, aceasta nu se poate sus ț ine că face parte din coproprietatea for țată și perpetuă. Fiecare dintre proprietari a vândut separat camerele și ș i-a păstrat pivni ț a, astfel că nu se poate considera că reprezintă o dependin ț ă fără de care nu poate fi asigurată func ț ionalitatea spa ț iilor de locuit, în loc de un spa ț iu de sine stătător.
Astfel, pentru a fi consecven ț i solu ț iei pronun țate în cauză, dar și actelor juridice încheiate în timp chiar de către reclamant, nu se poate ajunge decât la concluzia că prin actul de vânzare autentificat sub nr. 14422 din 29 martie 1946 recurentul i-a vândut apartamentul de la etaj, cu dependințe, precum și cota parte de teren în indiviziune cu ceilalți coproprietari, teren pe care este construit imobilul, dar ș pivnița separată, care îi fusese atribuită în lotul său, păstrând în proprietate camera de la parterul imobilului și terenul ce i se cuvine, în curtea imobilului.
Prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 1655 din 19.04.1996 autentificat la BNP recurentul a dobândit în proprietate doar 2 camere în suprafața de 31,35 mp la parterul imobilului din B-, sector 1, întrucât, ș a cum s-a arătat anterior, pivni ț a nu se poate considera că în coproprietate for țată ș i perpetuă.
Dacă ar fi ș a nu s-ar fi putut realiza în spe ță partajarea în fapt a acesteia, ș i nici a cur ții, ș i nici nu s-ar fi putut considera că persoanele care au cumpărat apartamentul de la etaj nu ar avea dreptul la o parte din curte. Aceasta a fost conven ț ia păr ților, iar potrivit art.969 alin.1 convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ș i nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a dobândi un drept în favoarea sa.
Curtea a constatat nefondat ș i al doilea motiv de recurs, referitor la greșita obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată către apelanții și împreună cu ceilalți intima ț i persoane fizice, având în vedere că pozi ț ia sa procesuală exprimată în întâmpinare a fost în sensul respingerii apelurilor ca nefondate, că schimbarea sentin ței în apel s-a finalizat cu modificarea lotului său în favoarea apelantelor. ț a de apel a considerat fondate ambele apeluri, iar raportat la această solu ț ie, intimatul recurent a căzut în preten ț ii, conform art.274 proc.civ.
Faptul că recurentul este pensionar cu venituri mici, nu poate reprezenta o justificare pentru ca apelantele, prejudiciate prin pozi ția sa procesuală, să suporte această pagubă. Cheltuielile de judecată au fost instituite ș i în vederea responsabilizării păr ț ilor, pentru ca acestea să nu sus țină motive care se vor dovedi neîntemeiate ș i astfel vor duce la prelungirea nejustificată a procesului.
În ceea ce prive ș te recursul declarat de -, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că de ș i în final schimbarea sentin ț ei în apel nu s-a finalizat cu modificarea lotului său în favoarea apelantelor, pozi ț ia sa procesuală exprimată în întâmpinare a fost în sensul respingerii apelurilor ca nefondate. Or, instan ț a de apel a considerat fondate ambele apeluri, iar raportat la această solu ț ie, intimata a căzut în preten ții, conform art.274 proc.civ. Cheltuielile de judecată la care a fost obligată privesc judecata în apel ș i pozi ț ia sa procesuală raportată la apel, iar nu la judecata în primă instan ț ă, care s-a finalizat cu sentin ț a schimbată în apel.
În ceea ce prive ș te recursul declarat de, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că, în principal, recurenta este nemul ț umită de alegerea unei variante a raportului de expertiză în defavoarea alteia, aspect care vizează în principal netemeinicia hotărârii atacate, atât timp cât nu se invocă interpretarea gre ș ită a vreunei dispozi ț ii legale. Recurenta sus ț ine că prin varianta aleasă i s-a asigurat doar o servitute de trecere cu piciorul până la propria locuin ț ă, având dreptul la o servitute de trecere cu autoturismul.
Această sus ț inere nu este fondată.
Potrivit art. 616.civ. "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu arenici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului săupentru exploatareafondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Ca a tare textul de lege nu reglementează obligativitatea unei ie ș iri la calea publică cu autoturismul, ci pentru exploatarea fondului.
Servitutea nu este pentru parcarea autoturismelor, ci pentru trecere în vederea ajungerii la propriul fond, în vederea exploatării lui.
În vederea ajungerii la propria locuin ț ă, servitutea de trecere cu piciorul este suficientă.
După cum rezultă din întreaga sec ț iune a Va Codului civil servitutea de trecere trebuie să fie cât mai pu țin împovărătoare pentru titularului fondului aservit,care poate fi ș i despăgubit în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
De altfel, ș a cum rezultă din varianta de lotizare aleasă de către instan ț ele de fond, aceasta este cea mai pu ț in împovărătoare pentru fondurile aservite, iar lă ț imea de 1,20 pe distan ț a de aproximativ 2m până la intrarea în locuin ț a recurentei este suficientă pentru a fi considerate îndeplinite condi ț iile prevăzute de art. 616.civ.
În temeiul art.306 raportat la art.304 proc.civ. Curtea va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
În temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.9 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
În temeiul art.274 proc.civ. va obliga recurenții la plata către intimata a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-reclamanți, și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.356/A din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Obligă recurenții la plata către intimata a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. MP
Tehnored. AP/MP//2 ex.
Secția a III-a civilă, judecători apel:,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană, Antonela Cătălina
