Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
ECIZIA NR. 1035
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. D, împotriva deciziei civile nr.248/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, -, ambii domiciliați în com., sat, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 decembrie 2009,fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar Curtea, pentru a da posibilitate apărătorului ales al intimatului-pârât să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților si, înregistrată la 14.09.2007 sub nr.5703/315 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanta a solicitat partajarea averii ramase de pe urma defunctei și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.2737/14.11.1992 emis de notariatul de Stat Județean
De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate că etajul imobilului in suprafața de 120 mp, construit in anul 1974 reprezentând casa bătrâneasca, etaj alcătuit din trei camere, baie, hol, casa scărilor precum si holul, bucătăria, pivnița si B de la parter se afla in proprietatea sa exclusiva.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca cele consemnate in certificatul de moștenitor nr.2737/14.11.1992 nu corespund realității, întrucât suprafața de teren pe care se afla imobilele este de 8.500 mp, pe de o parte, iar pe de alta parte acest imobil a fost dobândit in timpul casatorii de către defuncta împreuna cu soțul supraviețuitor - paratul.
S-a menționat că prin sentința civila nr.3420/11.06.2001 a Judecătoriei Târgoviștea fost admisa acțiunea promovata de, constatându-se in baza art.111 pr.civ. ca este proprietarul suprafeței de 7.451 mp in punctul " 2", reținându-se in considerente ca paratul a cumpărat împreuna cu soția un teren in suprafață de 7.500 mp in comuna, care a făcut obiectul unui contract de schimb cu si Târgoviște.
A precizat reclamanta ca masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune atât din cota de 1/2 din imobilele menționate in certificatul de moștenitor nr.2737/1992, cat si din cota de 1/2 din terenul in suprafața de 8.500 mp, iar moștenitori cu vocație la succesiune sunt ea in calitate de fiica, paratul - soț supraviețuitor si paratul - fiu.
Cu privire la casa bătrâneasca, reclamanta a învederat ca o stăpânește încă din anul 1974 si a făcut mai multe investiții, respectiv la parter a adăugat o bucătărie, o baie, o pivnița, un hol si casa scărilor; la etaj a construit 3 camere, baie, hol, casa scărilor.
Pârâții au formulat conform disp.art.115 Cod pr.civilă întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Pârâtul a arătat ca fiind orfan, a fost crescut de familia care l-a înzestrat cu suprafața de 2.500 mp - teren loc casa situat in comuna, teren pe care ulterior l-a înstrăinat, iar cu banii obținuți din vânzare a achiziționat terenul din localitatea in suprafața de 7.500 mp, care a fost dat la schimb pentru terenul din, așa încât terenul menționat de reclamantă nu aparține masei succesorale, fiind bunul său propriu.
Pârâtul a învederat ca la data deschiderii succesiunii reclamanta a fost prezenta, a acceptat succesiunea fără sa conteste componenta masei succesorale, iar hotărârea judecătoreasca in cauza dovedește ca terenul îi aparține in exclusivitate.
Paratul a reiterat, prin întâmpinarea formulata, cele susținute de paratul, arătând în plus, că etajul imobilului locuit de reclamanți a fost edificat în anul 1977, prin contribuția sa și a soției sale.
La termenul din data de 30.11.2008 instanța a disjuns capetele de cerere având ca obiect "partaj" și "acțiune in constatare" de cel privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.2737/14.11.1992, fiind înregistrate sub nr.distinct de dosar, rămânând investită cu soluționarea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute certificatului de moștenitor.
In cauza a fost atașat dosarul nr.1554/2001 al Judecătoriei Târgoviște.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-au administrat interogatoriile propuse de părți și au fost audiați martorii, propus de reclamantă și, la solicitarea pârâților.
La termenul din data de 13.06.2008 reclamanta a precizat ca solicita anularea partiala a certificatului de moștenitor nr.2737/14.11.1992, întrucât terenul mentionat în certificatul de mostenitor este bun comun al sotilor și are o suprafata de 8,559 mp, așa cum a rezultat în urma efectuarii măsurătorilor cadastrale.
La data de 27.06.2000 Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr.3215 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin certificatul de moștenitor nr.2737/14.11.1992 emis de Notariatul de Stat Județean Daf ost dezbătuta succesiunea defunctei - decedata la data de 04.01.1992, constatându-se ca de pe urma defunctei au rămas ca bunuri mobile: carnetul de certificate de proprietate conform Legii nr.58/1991, iar ca bunuri imobile: cota de 1/2 dintr-o casa din cărămida învelita cu tabla, formată din 3 camere, in suprafața construita de 120 mp, edificata in 1974 si cota de 1/2 dintr-o casa din cărămida învelita cu tabla cu trei camere in suprafața de 120 mp construita in 1985, imobile edificate in timpul casatorii pe terenul soțului supraviețuitor in comuna, sat, jud.
În cuprinsul aceluiași act s-a menționat ca restul terenurilor aparține soțului supraviețuitor, împreuna cu restul de 1/2 din averea de mai sus - in calitate de cota de bun comun, reținându-se totodată ca au calitatea de moștenitori ai defunctei paratul in calitate de sot supravietuitor, reclamanta si paratul in calitate de fiica si respectiv fiu.
Ulterior, la solicitarea reclamantei adresata " Legalia" din Târgoviște (fila 85), a fost eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr.411/19.09.1997, prin care a fost suplimentata masa succesorala rămasă de pe urma defunctei cu un număr de 389 acțiuni in valoare de 975.000 rol, de la nr.- la nr.-, conform certificatului de acționar nr.-/1996 la.
În argumentarea soluției s-a arătat că certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public in cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase si cuprinde constatările referitoare la masa succesorala, calitatea moștenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, făcând dovada deplina in privința calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte, pana la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca.
Judecătorul fondului a învederat că certificatul are valoarea unei convenții astfel ca anularea lui, respectiv constatarea nulității va putea fi ceruta numai pentru vicii de consimțământ ori incapacitate sau pentru cauze de nulitate absoluta, potrivit dreptului comun - spre deosebire de situația in care partea nu a participat la emiterea lui, caz in care se poate contesta atât calitatea de moștenitori a titularilor, cat si întinderea drepturilor lor succesorale, mențiunile din certificatul de moștenitor
fiindu-le opozabile pana la dovada contrara.
S-a subliniat ca la dezbaterea succesorala finalizata prin emiterea certificatului de moștenitor nr.2737/14.11.1992 au fost prezenți toți moștenitorii defunctei, inclusiv reclamanta, așa cum rezulta din răspunsurile la întrebările nr.1, 2 si respectiv 5 din interogatoriul administrat la solicitarea pârtilor (filele 53 si 55), aspect care reiese si din cererea adresata " " Legalia" pentru eliberarea certificatului de moștenitor suplimentar nr.411/1997, care denota faptul ca, la acea data, avea cunoștința de certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicita.
Instanța a reținut că în condițiile in care toți moștenitorii au fost prezenți in fata notarului de stat si au solicitat eliberarea certificatului de moștenitor, recunoscându-si in acest mod reciproc drepturile succesorale si consimțind la toate mențiunile din el referitoare la calitatea de succesor, întinderea drepturilor succesorale si cuprinsul masei succesorale, mențiunile din certificatul de moștenitor fac dovada deplina împotriva lor, atât timp cat nu s-a dovedit ca acordul este rezultatul unui viciu de consimțământ.
Ori, in condițiile in care a fost prezenta la dezbaterea succesorala notariala, judecătorul fondului a stabilit că reclamanta se poate prevala cel mult de o nulitate relativa si nu de o nulitate absoluta, respectiv vicierea consimțământului la momentul emiterii actului in ce privește compunerea masei partajabile - dovada care nu s-a făcut însă in speță, întrucât reclamanta la momentul emiterii actului avea cunoștința de existenta terenului in discuție, conform răspunsului la întrebarea nr.2 din interogatoriu ( fila 55 dosar fond ) dar cu toate acestea a consimtit sa nu fie inclus in masa partajabila.
Reține instanța de fond că desi reclamanta a incercat sa acrediteze ideea ca viciul de consimtamant ar rezulta tocmai din promisiunea facuta de paratul, la momentul eliberarii certificatului de mostenitor, ca va vinde terenul in discutie atat ei, cat si celuilalt parat (dovada care de altfel nu s-a facut in speta), determinand-o sa fie de acord cu cele declarate in fata notarului public, acest aspect nu are relevanta in cauza, deoarece viciul de consimtamant trebuie sa vizeze insasi componenta masei succesorale - raportat la motivul de nulitate ridicat de - care insa a fost acceptata fara rezerve la acea data si in deplina cunostinta de cauza, de toti mostenitorii.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta în termenul legal prev. de disp.art.284 alin.1 Cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că prin cererea introductivă s-a cerut constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.2737/ 14.11.1992, întrucât mențiunile privitoare la teren, în sensul că este bunul propriu al soțului supraviețuitor, sunt nereale, bunul aparținând și defunctei, nulitatea absolută întemeindu-se pe cauza ilicită și frauda la lege.
Sub acest aspect, se menționează că instanța de fond a reținut doar că solicitarea nulității absolute s-a invocat doar pentru că nu a fost cuprinsă și cota de din imobilul în suprafață de 8500 mp, împrejurare în care hotărârea este limitată în considerentele sale la aprecierea că nu a fost viciat consimțământul reclamantei la întocmirea certificatului de moștenitor.
In al doilea rând, se arată că și în ipoteza analizată de JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra aceea a viciilor de consimțământ, nu se analizează condițiile acestor cauze de anulare, respingându-se acțiunea " de plano".
Apelanta menționează că sentința conține considerente contradictorii deoarece reține, pe de o parte că dolul nu are relevanță în cauză (fără explicarea raționamentului), dar reține că viciul de consimțământ trebuia să vizeze însăși componența masei succesorale.
Se învederează că cererea dedusă judecății trebuia analizată fie prin prisma dolului, fie prin prisma nulității pentru cauză nelicită sau fraudă la lege.
In dezvoltarea criticii se arată că dolul ( promisiunea înșelătoare de transfer ulterior al terenului) este parțial probat în condițiile în care, după emiterea certificatului de moștenitor, apelanta a stăpânit continuu și netulburată terenul promis, ceea ce dovedește existența unei astfel de promisiuni, ce a determinat-o să semneze certificatul cu mențiunile nereale asupra proprietății terenului.
Precizează apelanta că același aspect rezultă și dintr-o declarație a tatălui său, din 24.07.1998 dată în fața poliției și atitudinea acestuia de a-i promite reclamantei și fratelui său, că după acceptarea succesiunii în condițiile înscrise în certificatul de moștenitor, le va împărți lor tot terenul de 8500 mp, a fost determinantă în poziția apelantei, dar totodată era ilicită și imorală față de drepturile obținute de pârâtul.
S-a mai invocat că intenția intimatului,de a evita achitarea taxei succesorale și pentru teren, reprezintă o fraudă la lege ce se impune a fi sancționată.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei cu administrarea probelor suplimentare, potrivit art.282 (2) Cod procedură civilă.
S-au anexat motivelor de apel, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.450/ 22.12.1959 și nr.372/ 11.09.1958, adeverința nr.4173/ 2.09.2008 eliberată de Primăria comunei și declarația dată de la 24.07.2008.
La termenul de judecată din 20.11.2008, tribunalul a luat act de suspendarea judecății apelului, dispusă până la data de 5.03.2009 de către Inalta C de Casație și Justiție, în dosarul nr-.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune, conform disp.art. 289 alin.2 Cod pr.civilă.
La data de 11.06.2009 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr.248 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, obligând-o pe aceasta să plătească intimatului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanta a solicitat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, motivând că mențiunile referitoare la componența masei succesorale (neincluderea cotei de din terenul de 8500 ) sunt nereale.
În acest context, reține tribunalul, considerentele sentinței nu sunt eronate, astfel cum a pretins apelanta, instanța de fond respectând întrutotul principiul disponibilității.
Constată tribunalul, sub acest aspect, că la fond, apelanta, deși a invocat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, nu a făcut referire la niciuna dintre cauzele de nulitate, rezumându-se la a sugera doar eroarea ca motiv de ineficacitate juridică a înscrisului.
Frauda la lege și cauza ilicită au fost invocate de apelantă pentru prima dată în fața instanței de apel, încălcându-se astfel disp.art.294 alin.1 Cod pr.civilă.
În acest context, stabilește tribunalul, în raport de motivele cererii de chemare în judecată cu care fost investită, instanța de fond a stabilit corect că reclamanta se putea prevala de vicierea consimțământului, însă această cauză de nulitate nu a fost încă dovedită în speță, situație în care soluția de respingere a acțiunii este întemeiată.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă reclamanta, criticând-o ca nelegală.
Astfel, în primul motiv de recurs formulat, reclamanta a susținut că instanțele anterioare au pronunțat hotărârile cu încălcarea principiului rolului activ, reglementat de art.129 Cod pr.civilă, speculând pe marginea cererii introductive, care nu cuprindea motivele de fapt și de drept, cu consecința pronunțării unor hotărâri netemeinice și nelegale.
În cel de al doilea motiv de recurs s-a susținut că tribunalul a respins nelegal motivul de apel privind interpretarea greșită a obiectului pricinii, tribunalul confundând nulitatea actului juridic ca sancțiune cu efectul produs, nefiind preocupat să analizeze motivele de nulitate cu referire la disp.art.948 Cod civil, speculând asupra erorii și dolului, fără a-și argumenta convingător soluția.
În cel de al treilea motiv de recurs s-a susținut că instanța avea obligația de a se pronunța asupra cauzei ilicite imorale și a fraudei la lege, întrucât deși acestea nu au fost menționate expres ca motive de nulitate absolută a certificatului de moștenitor rezultau din probele administrate - declarația intimatului, contractul de vânzare-cumpărare 1688/1958 și sentința civilă nr.3420/2001 a Judecătoriei Târgoviște.
Precizează recurenta că în speță, frauda la lege rezultă din împrejurarea că prin emiterea certificatului de moștenitor, ce atestă nereal calitatea de bun propriu a terenului aferent imobilelor, s-a urmărit și neplata taxei succesorale la valoare.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
La data de 24.08.2009 recurenta a depus o completare a motivelor de recurs, formulată în termenul stipulat de disp.art. 303 alin.2 Cod pr.civilă, prin care a arătat că din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă drept cauză a nulității certificatului de moștenitor și frauda la lege și cauza ilicită, actul fiind emis cu încălcarea disp.art.30 Cod familiei.
În acest context, arată recurenta, motivele de nulitate absolută, invocate și dovedite au fost frauda la lege, cauza ilicită și viciul de consimțământ, acest ultim motiv fiind probat chiar cu susținerile pârâtului - intimat din întâmpinare, care a arătat că terenul constituie bunul său personal.
Intimații-pârâți și s-au prezentat în instanță, dar nu au depus întâmpinare, iar intimatulStan a solicitat prin concluziile orale formulate respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu referire la primul motiv de recurs formulat de reclamantă, Curtea constată că în cauză nu există o încălcare a principiului rolului activ al instanței, astfel cum a susținut recurenta.
Se impune a se observa ca prim aspect, că dacă în cadrul acestui motiv de recurs, reclamanta afirmă că cererea sa de chemare în judecată nu era motivată în fapt și în drept, situație în care instanța avea obligația de a-i solicita lămuriri cu privire la aceste aspecte ( fila 4 dosar recurs) ulterior, prin completarea la motivele de recurs își infirmă propriile susțineri, afirmând că din motivarea cererii introductive rezultă drept cauză a nulității actului " și frauda la lege și cauza ilicită" ( fila 8 dosar recurs).
Procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Curtea reține că la pagina 3 din cererea de chemare în judecată ( fila 9 dosar fond) reclamanta-recurentă a menționat astfel: " certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută, deoarece mențiunile cu privire la suprafața de teren sunt nereale; terenul a fost proprietatea ambilor soți și nu proprietatea exclusivă a soțului supraviețuitor, masa succesorală nefiind corect stabilită".
Prin urmare acesta este singura motivare în drept și în fapt a cererii de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor realizată de recurentă în fața instanței de fond în termenul procedural, iar unicul temei de drept indicat în acțiune îl reprezintă disp.art.728 Cod civil, care reglementează împărțirea succesiunii.
Se impune a se preciza, sub acest aspect, că invocarea disp.art. 968 cod civil ca temei de drept al cauzelor de nulitate incidente a fost solicitată de către recurentă prin concluziile orale și scrise depuse la instanța de fond, după încheierea cercetării judecătorești și acordarea cuvântului pe fond, situație în care în mod corect,conform disp.art.129 alin.6 Cod pr.civilă, nu a putut fi avută în vedere, fiind formulate cu vădita încălcare a disp.art.132 Cod pr.civilă, judecătorul fondului pronunțându-se conform disp.art. 129 al.6 Cod pr.civilă, în limitele investirii realizate în termen procedural.
În raport de mențiunile inserate în cererea de chemare în judecată, cu titlu de motivare în fapt a pretențiilor deduse judecății, Curtea constată că în mod legal și pornindu-se de la premiza corectă conform căreia toți succesorii defunctei au participat la procedura succesorală notarială, finalizată cu eliberarea certificatului contestat, instanța de fond a prezumat, iar soluția sa a fost validată de instanța de apel, că reclamanta-recurentă se putea prevala de vicierea consimțământului, aspect din perspectiva căruia a analizat temeinicia pretențiilor reclamantei.
În acest context, critica recurentei, în sensul că instanța ar fi " abdicat" de la rolul său activ "speculând pe marginea cererii introductive " nu poate fi reținută de către C, în condițiile în care, pe de o parte, așa cum s- menționat în paragrafele precedente, instanțele au realizat, prin prisma aspectelor invocate în cererea de chemare în judecată și în precizarea ulterioară acesteia, o corectă stabilire în fapt și în drept a situației dedusă judecății, iar pe de altă parte rolul activ al instanțelor, ca principiu de bază al dreptului civil presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții, cu atât mai mult cu cât, în speță, recurenta a beneficiat de asistența juridică unor avocați aleși, care i-au redactat acțiunea și i-au asigurat apărarea în toate fazele procesuale.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, instanța de apel stabilind în mod corect că în cauză judecătorul fondului nu a interpretat greșit obiectul pricinii, astfel cum a pretins recurenta.
Contrar susținerilor recurentei, din considerentele deciziei reiese că tribunalul a respins în mod legal motivul de apel vizând pretinsa interpretare greșită a obiectului pricinii, reținând, astfel cum s-a menționat în paragrafele precedente, că judecătorul fondului a analizat, corespunzător motivelor invocate ca situații de fapt, existența viciului de consimțământ la momentul emiterii certificatului de moștenitor contestat.
În acest context, s-a constatat că în cauză nu există nicio probă care să confirme existența acestui viciu, iar cele două cauze de nulitate absolută - frauda la lege și cauza ilicită, chiar dacă nu au fost invocate pentru prima dată în apel, cum eronat a reținut tribunalul, nu puteau fi avute în vedere, întrucât la instanța de fond fuseseră invocate pentru prima dată după încheierea cercetării judecătorești, cu vădita încălcare a disp.art.132 Cod pr.civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să înlăture ca nefondat și cel de al treilea motiv de recurs, prin care reclamanta a susținut că a dovedit prin cele trei înscrisuri depuse - declarația pârâtului, contractul de vânzare-cumpărare
nr. 1688/1958 și sentința civilă nr.3420/2001 a Judecătoriei Târgoviște - existența cauzei ilicite și a fraudei la lege.
De altfel, se impune a se preciza că motivele de nulitate absolută ale unui act de stabilesc cu strictețe la momentul încheierii acelui act, în speță fiind vorba despre momentul emiterii certificatului de moștenitor nr.2737/1992.
Ori, la momentul emiterii certificatului de moștenitor nu exista niciun act care să ateste dreptul de proprietate comun al soților și asupra terenului de 8500 din pct." 2", sat, comuna, jud.D, contractul de vânzare-cumpărare nr.1688/1958 invocat de către recurentă, referindu-se la un teren de 7500,situat într-o altă localitate - comuna.
În acest context, singurul act prin care se stabilea existența unui drept de proprietate asupra terenului din pct." 2", este sentința civilă nr.3420/11.06.2001 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată la 9 ani după emiterea certificatului de moștenitor și prin care se admite acțiunea formulată de către intimatul, constatându-se că acesta are un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, dobândit prin efectul posesiei utile exercitate din anul 1968( filele 17-19 dosar fond).
Împrejurarea că în considerentele sentinței se menționează că reclamantul a precizat în acțiunea sa că acest teren a fost dobândit în urma unui schimb încheiat cu CAP și IAS Târgoviște, cărora le-a oferit terenul de 7500, din com., cumpărat în timpul căsătoriei, nu prezintă relevanță, în condițiile în care, pe de o parte, în dispozitivul sentinței se constată doar pentru intimatul dobândirea dreptului de proprietate, iar pe de altă parte și mult mai important, această sentință este pronunțată la 9 ani după emiterea certificatului de moștenitor, iar cauzele de nulitate se analizează la momentul emiterii actului contestat și nicidecum ulterior.
Același raționament juridic a fost avut în considerare de către C și pentru înlăturarea criticilor formulate în completarea motivelor de recurs, prin care s-a invocat, în dovedirea celor două cazuri invocate pentru prima dată în apel - cauza ilicită și frauda la lege - încălcarea disp.art.30 Codul familiei.
În raport de aceste considerente, constatând că în cauză recurenta nu a dovedit incidența cazurilor de casare și modificare pe care și-a întemeiat recursul - art.304 pct.5,8 și 9 Cod pr.civilă- (calificarea corectă fiind realizată de instanță, conform disp.art.84, 129 alin.5 și 306 alin.3 Cod pr.civilă) Curtea, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. D, împotriva deciziei civile nr.248/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în
contradictoriu cu pârâții și -, ambii domiciliați în com., sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
5 ex/ 16.12.2009
nr- Judec. Târgoviște
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
