Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 206/
Ședința publică din 29 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta, intervenientul și de către pârâții și, împotriva deciziilor civile nr.344 din 16 noiembrie 2007 și nr.34 din 11 februarie 2008, pronunțate de către Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă, recurentul-pârât, asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenta lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.3877/2008, eliberată de Baroul A, lipsă fiind recurentul - intervenient.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, potrivit chitanțelor de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Copie de pe întâmpinarea de la dosar, formulată de către recurentul-pârât, se comunică recurentei-reclamante, în ședință publică, care arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.
Avocat depune la dosar un borderou cu acte.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea, având în vedere această precizare, constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra recursurilor. Pune în vedere părților să pună concluzii și asupra excepției de admisibilitate și legalitate a recursului declarat de către pârâți, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat solicită admiterea recursului, având în vedere că tribunalul, cu ocazia judecării fondului cauzei, după casare, a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, trecând peste înțelegea părților, situație probată cu martorii audiați în cauză. Instanța a încălcat legea, ignorând probele administrate în cauză, chiar în urma unei casări. După casare, nu s-a mai pus în discuție valoarea masei de împărțit, având în vedere că este vorba despre un cavou, cu valoarea de cca 150 milioane lei vechi. Apreciază recursul ca fiind admisibil, în raport de prevederile art.2821Cod procedură civilă, având în vedere că valoarea terenului cu vegetație forestieră este în jur de 800 milioane lei vechi. Recursul de față este o consecință a casării, iar acesta trebuie să urmeze aceleași căi de atac ca și fondul. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la modul de atribuire al loturilor, se precizează că pârâții au întocmit documentația necesară pentru emiterea cadastrului și au încheiat contrate de pază. Se arată că, toate loturile formate au ieșire la calea publică, iar din acestea nu s-a făcut nici o tăiere de lemne. Solicită și cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă solicită respingerea recursului declarat de către pârâți, deoarece cavoul este construit de către familia, cu care are contract de întreținere, iar în acesta mai sunt doar patru locuri neocupate. Cu privire la cavou nu există o înțelegere sau o tranzacție încheiată între părți, așa cum se susține. În ceea ce privește al doilea capăt de recurs, solicită respingerea acestuia, având în vedere că a formulat cerere în temeiul Legii nr.10/2001, iar partajarea făcută de către tribunal este legală și corectă. În ceea ce privește recursul său, solicită admiterea acestuia pentru motivele expuse în motivare. Cu privire la excepția admisibilității căii de atac, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Avocat, având cuvântul asupra recursului declarat de reclamanta și de către intervenientul, solicită respingerea acestuia, având în vedere că instanța a stabilit în mod corect obligația la plata cheltuielilor de judecată. F
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2005 și precizată prin cererea depusă la filele 44-46 și 90 din dosar, reclamanta chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a sa și a pârâtului de pe urma autorilor și, precum și ieșirea din indiviziune a sa și pârâtei de pe urma defuncților și.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autorul a decedat la data de 16.02.1966, iar fiicelor autorului, și, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare pentru suprafața de 3520. teren pădure situat în pct." ", conform procesului-verbal de punere în posesie nr.466/1994.
Reclamanta a precizat că ei și fratelui său li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moștenitori ai autorului, pentru suprafața de 5,81 ha. pădure, sens în care s-a eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr.6393/2005, însă a solicitat partajarea doar a 5,46 ha. teren pădure întrucât în suprafața de 5,81 ha. teren pădure a fost inclusă și suprafața de 3520. pădure descris anterior, ce face parte din succesiunea autoarei.
A arătat reclamanta că autorul a decedat la 30.07.1992, iar autoarea la data de 14.03.1993, având vocație succesorală ea și soțul său, în calitate de moștenitori testamentari, precum și pârâta, fiica adoptivă a autorilor, însă după aceștia s-a dezbătut succesiunea prin sentința civilă nr.8196/2004, astfel încât cererea care formează obiectul dosarului de față reprezintă un partaj suplimentar.
Se susține că masa succesorală a autorilor se compune din patru locuri de veci conform adeverinței nr.20/2005, două certificate de acționar și din suprafața de 3520. teren pădure situată în pct."- ".
Pârâții și, prin întâmpinare, au arătat că reclamanta nu a fost validată cu suprafața de 5,46 ha. teren pădure, terenul fiind reconstituit pe numele pârâtului, iar pentru de 3520. reclamanta nesolicitând reconstituirea dreptului de proprietate. Au mai arătat că în partajul anterior s-a hotărât ca locurile de veci să nu se împartă și să rămână moștenitoarei în schimbul altor bunuri ce au rămas reclamantei.
a formulat cerere de intervenție în interes propriu (82), prin care a arătat că alături de reclamantă are calitate de moștenitor testamentar al autorilor și, cerere admisă în principiu prin încheierea pronunțată la data de 21.02.2006.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.3030 din 04 iulie 2006, admis cererea precizată și restrânsă formulată de reclamantă, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul. A sistat starea de indiviziune creată în urma decesului autorilor și, și, conform raportului de expertiză întocmit de expert, care a fost omologat în unica variantă de lotizare, compensându-se cheltuielile de judecată.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 225,15 lei, iar pârâta suma de 325,15 lei către aceeași reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, prin încheierea pronunțată la data de 28.03.2006 s-au constatat deschise succesiunile autorilor, decedat la 16.02.1966 și, decedată la 08.05.1994, s-a constatat că la succesiunea autoarei au vocație succesorală utilă și, în calitate de descendenți de gradul I, cu o cotă de fiecare, la succesiunea autorului au vocație succesorală utilă și, în calitate de descendenți de gradul II, prin retransmitere în urma decesului autoarei, precum și pârâta, în calitate de descendent de gradul II prin retransmitere în urma decesului autoarei.
De asemenea, instanța a constatat că masa succesorală a autorului se compune din suprafața de 3520. teren pădure, individualizată în procesul-verbal de punere în posesie nr.466/1994 și suprafața de 5,46 ha. pădure, individualizată în procesul-verbal de punere în posesie nr.6353/2005.
Asupra bunurilor existente în patrimoniul autorilor și instanța a reținut că sunt în stare de indiviziune și cu o cotă de și, în calitate de descendentă de gradul I, cu o cotă de, iar masa succesorală a autorului se compune din 31 acțiuni nominative cuprinse în certificatul de acționar nr.1307/1995 (10) și din din patru locuri de veci situate în cavoul amplasat în Cimitirul, județul A, cota de revenind soției supraviețuitoare. Asupra celorlalte patru locuri de cavou părțile nu au solicitat ieșirea din indiviziune.
S-a arătat că masa succesorală a autoarei se compune din din suprafața de 3250. teren pădure reținută în masa succesorală a autorului și având în vedere cotele stabilite prin sentința civilă nr.8196/1994 pronunțată de Judecătoria Pitești, din cota de 9/16 din patru locuri de veci libere situate în cavoul amplasat în Cimitirul și cota de 1/8 din cele 31 de acțiuni menționate în certificatul de acționar nr.1307/1995, bunuri ce se regăsesc în masa succesorală a autorului la a cărui succesiune are vocație în calitate de soție supraviețuitoare.
În consecință, asupra celor 3520. teren pădure menționați în procesul-verbal de punere în posesie nr.466/1994 (15) instanța a reținut în stare de indiviziune pe, cu o cotă de fiecare și, în calitate de moștenitori legali și împreună cu, cu o cotă de 1/4, împreună, în calitate de moștenitori testamentari.
În ceea ce privește suprafața de 5,46 ha. teren pădure, individualizată în procesul-verbal de punere în posesie nr.6353/2005, au fost reținuți în indiviziune, cu o cotă de fiecare, și, iar asupra celor patru locuri de veci libere din cavoul amplasat în Cimitirul cu o cotă de 15/32 și împreună cu cu o cotă de 17/32.
Asupra celor 31 de acțiuni menționate în certificatul de acționar nr.1307/1995, au fost reținuți în indiviziune cu o cotă de 7/16 și soții cu o cotă de 9/16 împreună.
La calcularea acestor cote instanța a avut în vedere dobândirea bunului în timpul căsătoriei, sentința civilă nr.8196/1994 prin care s-a dispus reducțiunea testamentelor și s-au stabilit cotele moștenitorilor.
În cauză s-au efectuat expertize pentru identificarea, evaluarea bunurilor și alcătuirea loturilor, conform dispozițiilor art.6735Cod procedură civilă.
La formarea și atribuirea loturilor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă, respectiv cotele succesorale ce revin fiecărei părți, opțiunea părților și faptul că varianta de lotizare propusă trebuie să asigure împărțirea bunurilor în natură.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la udecătoria Pitești, pentru următoarele considerente: prima instanță a împărțit locurile de veci deși părțile conveniseră anterior ca acestea să rămână numai numitei, aceasta cedând în schimb drepturile sale asupra unor bunuri mobile; nu s-a administrat proba cu martori deși aceasta a fost solicitată de către apelanți; instanța nu a ținut cont de faptul că și a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, în temeiul Legii nr.247/2005, devenind în acest sens coproprietară asupra aceleiași suprafețe de 5,41 ha.
Calea de atac a fost calificată ca fiind apel, iar prin decizia civilă nr.761/20 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respins apelul ca nefondat, pârâții fiind obligați la 400 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți și.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâții și, iar prin decizia civilă nr.62/R/31 ianuarie 2007 Curții de APEL PITEȘTI a fost admis recursul, casată decizia și trimisă cauza la același tribunal pentru rejudecarea apelului, cu obligația de către instanță de a efectua probe noi în funcție de actul nou depus în recurs.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.344 din 16 noiembrie 2007, dmis apelul declarat de pârâții și, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că asupra suprafeței de 5,46 ha. teren cu vegetație forestieră, individualizată în procesul-verbal de punere în posesie nr.6353/11.11.2005 sunt în indiviziune, cu o cotă de 1/3 fiecare, și, menținându-se în rest încheierea.
S-a dispus efectuarea unei noi variante de lotizare.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut în esență, nu s-a convenit ca locurile de veci să-i fie lăsate apelantei și să nu mai fie cuprinse la partaj, iar cu privire la suprafața de 5,76 ha. teren forestier, apelul a fost privit ca fondat întrucât din adeverința nr.8812/2006 depusă la dosar de Primăria comunei Lacului, cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren forestier au făcut toți cei trei moștenitori, respectiv, și.
Prin decizia civilă nr.34 din 12 februarie 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de pârâții și, a schimbat în parte sentința în sensul că a fost omologat raportul de expertiză în varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert cu sultele și loturile corespunzătoare, intimații fiind obligați la plata sumei de 1192,40 lei cheltuieli de judecată în apel și fond.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a constatat că raportul de expertiză în varianta a II-a, cu loturile și sultele corespunzătoare, dă posibilitatea tuturor părților să aibă acces la calea publică, respectiv drumul de exploatare.
Reclamanta și intervenientul au declarat recurs împotriva deciziei civile nr.34 din 12 februarie 2008, iar pârâții și împotriva deciziilor civile nr.344 din 16 noiembrie 2007 și nr.34 din 12 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș.
Reclamanta și intervenientul critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei civile atacate doar în partea referitoare la obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, întrucât părțile litigante sunt frați, obiectul procesului este partaj, iar cheltuielile au fost suportate de ambele părți, urmând a fi compensate.
La rândul lor, pârâții și au invocat motive de nelegalitate și netemeinicie întrucât, în ceea ce privește partajul voluntar privitor la cavou, potrivit dispozițiilor art.969 cod civil s-a făcut o motivare contradictorie, ignorându-se probele care nu au fost administrate (art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă), nelegalitatea vizează atât partajarea cavoului, cât și modul de atribuire a loturilor privind terenul forestier.
În dezvoltarea criticii se susține că instanța, fără să analizeze probele administrate și fără să motiveze, a respins cererea recurentei-pârâte cu privire la cavou și deși a solicitat ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune potrivit variantei nr.1, s-a dispus atribuirea conform variantei nr.2.
Se mai susține că instanța nu a acordat nici cheltuielile pe care le- efectuat pentru reconstituirea terenului forestier, deși a depus acte și nici pe cele efectuate cu expertiza tehnică și cadastru, onorariu de avocat, precum și pe cele cu paza către ocolul silvic, actele fiind depuse la dosar.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului și în fond respingerea acțiunii privind partajarea cavoului, cu consecința modificării sentinței în ceea ce privește atribuirea terenului forestier, acceptând varianta I stabilită de raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
În cauza de față se solicită partajarea averii succesorale rămasă de la autorii părților. Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantei la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
Față de dispozițiile art.299 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil, împotriva unei astfel de decizii nemaiexistând cale de atac ordinară.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se constată a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respinse recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta, intervenientul și de către pârâții și, împotriva deciziilor civile nr.344 din 16 noiembrie 2007 și nr.34 din 12 februarie 2008, pronunțate de către Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.06.2008
Jud.apel: //
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
