Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 213/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 213
Ședința publică din 25 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier - -
Pe fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în Târgoviște, str. - -.5,.C,. 50 jud. D, împotriva deciziei nr. 473 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Romi domiciliat în Târgoviște, str. - -.5.A,.32 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul reclamant personal, intimatul pârât Romi reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. 64799 din 14 februarie 2008 la fila 10 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat pentru intimatul pârât invocă excepția nemotivării recursului, față de faptul că motivele de recurs au fost redactate de un avocat care nu are împuternicire la dosar pentru motivarea acestuia.
Recurentul reclamant personal, solicită respingerea excepției.
Curtea, referitor la excepția nemotivării recursului invocată de apărătorul intimatului pârât, urmează ca în baza dispozițiilor art. 137 rap. la art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere că avocatul care a formulat motivele de recurs a asistat partea în apel, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar. Conform textului de lege menționat, are dreptul de a face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexecutarea lor la timp. În speță, nemotivarea recursului în termen de 15 zile, este una din aceste situații, avută în vedere de legiuitor la redactarea art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece în caz contrar, recursul ar fi fost nul în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant și apărătorul intimatului pârât solicită pe rând cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Recurentul reclamant personal solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât Romi depune note scrise la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Arată în esență că primul motiv de recurs invocat de recurent este neîntemeiat, instanța a aplicat corect dispozițiile art. 741 Cod civil. Astfel, la formarea și atribuirea loturilor instanța a ținut cont de modalitatea de stăpânire a bunului, vânzarea bunului la licitație fiind o situație de excepție, regula fiind partajarea în natură.
Referitor la pretinsa subevaluare a bunului, recurentul nu a formulat obiecțiuni la expertiză în acest sens și apreciază că acesta este motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate. În ce privește al doilea motiv de recurs consideră că este inadmisibil iar ultimul motiv de recurs, al treilea, este de fapt reiterarea primului motiv de recurs.
Solicită deci, respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 6082/2005 reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul Romi, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defuncților părinți ai părților - - și.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 14.12.1989 a decedat, iar la 4.05.1990 a decedat autorul părților, -, de pe urma acestora rămânând ca moștenitori legali părțile, în calitate de descendenți direcți de gradul I, fiecare cu o cotă de din masa succesorală.
Reclamantul a precizat că masa succesorală se compune dintr-o casă și un teren de 2500mp, situate în comuna G, sat, jud. D, bunurile mobile rămase de pe urma defuncților(depuneri CEC și acțiuni) fiind tranzacționate între părți, astfel cum se menționează în certificatul de moștenitor nr. 690/11.05.1998.
Pârâtul în conformitate cu dispozițiile art. 115 pr. civ. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât de circa 15 ani a devenit proprietarul imobilului în litigiu, între părți încheindu-se o tranzacție, conform căreia reclamantul a achiziționat apartamentul din Târgoviște, în care locuiseră părinții părților, renunțând în schimb la dreptul său asupra imobilului din comuna G, care i-a revenit pârâtului.
În conformitate cu dispozițiile art. 119 pr.civ. pârâtul a formulat și cerere reconvențională solicitând să se constate că a devenit proprietar prin uzucapiune al imobilului bun succesoral, iar în subsidiar a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata unei sume de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de pârât la imobilul succesoral și contravaloarea prejudiciului suferit de către acesta prin cumpărarea apartamentului din Târgoviște, de către reclamant.
La data de 12.01.2006 reclamantul a depus o întâmpinare față de cererea reconvențională formulată de către pârât, solicitând respingerea acestuia ca nefondată, întrucât pârâtul are doar o cotă de asupra imobilului succesoral, pretenția sa de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune fiind "absurdă".
La data de 23.03.2006 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională arătând că pretențiile sale sunt în cuantum de 50.000.000 lei vechi, reprezentând din contravaloarea cheltuielilor pentru întreținerea imobilului și a celor pentru înmormântarea și pomenirea bunicii și a părinților pârâților.
După administrarea probelor cu acte și martori la data de 27.04.2006 instanța de fond a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis acțiunea și în parte cererea reconvențională constatând deschisă succesiunea autorilor părților, calitatea de moștenitori legali a părților și cotele cuvenite, de pentru fiecare moștenitor.
S-a stabilit componența masei succesorale rămasă de pe urma defuncților, respectiv o casă formată din 3 camere, magazie și două săli, situată pe un teren de 250 mp, amplasat în comuna G, sat, jud.
S-a stabilit existența unui pasiv succesoral de 4.925.952 lei vechi, suportat exclusiv de către pârât, stabilindu-se pentru reclamant obligația de a plăti pârâtului suma de 2.462.976 lei vechi, corespunzător cotei sale succesorale.
Prin aceeași încheiere interlocutorie s-a dispus efectuarea unor expertize construcții și topo, expertul topo fiind desemnat să întocmească și propunerile de lotizare.
La data de 16.11.2006 instanța de fond, la cererea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 6737pr.civ. a pronunțat o nouă încheiere interlocutorie, dispunând completarea masei succesorale cu două terenuri în suprafață de 750 mp și respectiv 1ha, menționate în Ordinul Prefectului nr. 799/6.10.2000 și în titlul de proprietate nr. 28856/1994.
La data de 1.03.2007 Judecătoria Târgoviștea pronunțat Sentința Civilă nr. 918 prin care a admis în fond acțiunea și în parte cererea reconvențională precizată, dispunând ieșirea din indiviziune a părților conform încheierilor interlocutorii din 27.04.2006 și respectiv din 16.11.2006 și variantei a III a din raportul de expertiză - lotizare finală, întocmit de inginer.
Potrivit variantei omologate reclamantului i s-a atribuit lotul nr. I, format din suprafața de 5000 mp teren extravilan și o sultă de 33615,37 lei.
Pârâtului i-a fost atribuit lotul nr. II, compus din imobilul bun succesoral casă de locuit și teren în suprafață de 1210 mp, precum și 5000 mp teren extravilan cu obligația corelativă de a plăti o sultă de 33615,37 lei reclamantului.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că în raport de modul de folosire a bunurilor, de asigurarea folosirii imobilului, de evitarea menținerii stării de indiviziune asupra unora dintre bunuri și de posibilitatea efectivă de executare a hotărârii, modalitatea cea mai judicioasă de lotizare o reprezintă cea statuată de varianta a III a din raportul de expertiză - lotizare finală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 al.1 pr.civ. reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul a susținut că bunurile imobile au fost subevaluate, pârâtul fiind favorizat prin atribuirea casei și terenului în suprafață de 1210 mp.
A precizat apelantul că expertul nu a avut în vedere raportul dintre cerere și ofertă, valoarea tranzacțiilor efectuate în zonă și mai ales faptul că imobilul dispune de toate utilitățile.
S-a solicitat completarea probatoriilor cu o nouă expertiză de evaluare a imobilelor, precum si cu o cercetare la fața locului, urmând a se admite apelul și a se schimba sentința conform motivelor formulate.
Apelul nu a fost motivat de drept.
Intimatul, în conformitate cu dispozițiile art. 115 pr.civ. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență că imobilul nu este comod partajabil în natură, expertiza fiind realizată cu respectarea criteriilor obiective incidente.
La data de 26.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat Decizia civilă nr. 473 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamant, reținând că expertiza construcții a stabilit valoarea imobilului casă de locuit în funcție de prețurile din anexele la Decizia nr. 256/1984, la care s-au aplicat coeficientul de actualizare și valoarea de circulație a bunurilor.
De asemenea, reține instanța de apel, terenul intravilan din punctul "Acasă" a fost evaluat prin raportare la valoarea de piață și corespunzător metodei de calcul prevăzută de nr. 834/1994, optându-se pentru valoarea medie reieșită, fiind astfel infirmate susținerile apelantului referitoare la pretinsa subevaluare a bunurilor.
S-a înlăturat și susținerea conform căreia imobilul construcție ar dispune de toate utilitățile, reținându-se că acesta nu dispune de instalații sanitare și de canalizare, având totodată un grad avansat de uzură fizică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 pr.civ. reclamantul, criticând-o ca nelegală.
Recurentul a susținut că hotărârile instanțelor anterioare au fost date cu încălcarea legii, imobilul construcții și teren intravilan fiind subevaluate.
Precizează recurentul că instanța avea obligația, potrivit art. 741 pr.civ. să procedeze, întrucât a constatat că bunul nu este comod partajabil în natură, la vânzarea bunului fie prin buna învoială a părților, fie prin licitație publică.
Întrucât nu s-a procedat astfel, arată recurentul s-a încălcat principiul egalității în drepturi și a echității partajului, nelegal fiind validate "aberantele subevaluări" ale valorii de circulație a imobilului casă și teren intravilan atribuite pârâtului.
S-a mai susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura probațiunii, validând rapoartele de expertiză și ignorând interogatoriul administrat, cauzând astfel inechitatea partajului.
De asemenea arată recurentul instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a alege altă variantă de atribuire în echitate a bunului, fie prin vânzare la licitație publică, fie prin buna învoială a părților.
În ultimul motiv de recurs s-a susținut că procedând astfel, tribunalul a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 312 al. 3 pr.civ.
Se solicită, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei în sensul "atribuirii bunurilor și ieșirii din indiviziune prin echitate".
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, pr.civ. și art. 312 al. 3 pr.civ.
Intimatul, asistat de apărătorul ales, a solicitat prin concluziile orale și scrise formulate, respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor procedurale incidente în cauză, având în vedere și actele și lucrările dosarelor atașate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 741 civ. text de lege a cărui încălcare este invocată de către recurent în cadrul primului motiv de recurs, la formarea și compunerea loturilor instanța trebuie să atribuie fiecărei părți, în măsura în care este posibil, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare.
În aliniatul 2 al aceluiași text de lege se statuează că trebuie evitate, pe cât este cu putință, fragmentarea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor.
În speță, recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză - lotizare finală întocmit de inginer prin care terenul intravilan și construcțiile succesorale erau atribuite integral unei singure părți(fie recurentului în variantele I și II, fie intimatului în variantele III și IV) solicitând, ca de altfel și intimatul, atribuirea provizorie a bunului, conform art. 67310pr.civ. și ulterior, după respingerea acestei cereri de către instanță, omologarea variantei I din raportul de expertiză lotizare finală.
În acest context, critica recurentului în sensul că instanței îi revenea obligația, constatând că imobilul nu este comod partajabil în natură, să procedeze la vânzarea bunului, fie prin învoiala părților, fie prin licitație publică este formulată cu vădita încălcare a disp. art. 67311pr. civ. potrivit cărora, vânzarea bunului, într-una din cele două variante(buna învoială a părților sau prin licitație publică) se dispune doar în situația în care instanța constată că niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, ori dacă acesta a fost atribuit provizoriu nu s-au dispus în termenul stabilit sultele cuvenite celorlalți comoștenitori.
Cum în speță nu se regăsește o astfel de ipoteză, întrucât fiecare parte a cerut atribuirea bunului(fila 192 dosar fond) critica recurentului urmează a fi respinsă.
Totodată, se impune a se preciza că pentru situația incidentă în cauză, în care instanța realizează împărțeala în natură, iar loturile nu sunt egale ca valoare, se aplică disp. art. 6735al. 2 pr. civ. care stabilesc doar ca loturile să fie întregite printr-o sumă de bani, neexistând prin urmare vreo obligație legală a instanței de a proceda la vânzarea bunului.
În ceea ce privește criticile formulate de către recurent cu privire la pretinsa subevaluare a imobilelor se constată că au fost formulate pentru prima dată în apel, la instanța de fond reclamantul neformulând obiecțiuni la rapoartele de expertiză prin care s-au evaluat bunurile imobile, deși a fost prezent în instanță și a beneficiat și de asistența acordată de avocatul ales(încheierile de ședință din 9.11.2006, 8.02.2007, 01.03.2007), situație în care acesta nu mai poate susține că evaluarea imobilelor nu a fost corect realizată.
Referitor la critica prin care se invocă, cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 pr.civ. se impune a se preciza că în realitate recurentul invocă aspecte legate de interpretarea probelor (experti ză, interogatoriu ) care nu justifică susținerea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, excedând prin urmare ipotezei avută în vedere de legiuitor la elaborarea acestui text.
În cadrul aceluiași punct doi din motivele de recurs, reclamantul a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a se alege o altă variantă de atribuire în echitate a bunului, ori trebuie subliniat că în urma modificării textului art. 304 pct. 6 pr.civ. prin OUG nr. 138/2008, minus petita nu mai constituie motiv de recurs, textul de lege menționat cuprinzând doar două ipoteze distincte în care se poate formula recurs și anume atunci când instanța a acordat mai mult decât ce s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
În speță, prin motivele scrise depuse în apel recurentul a solicitat pentru prima dată, direct în apel, vânzarea bunului prin buna învoială a părților sau prin licitație publică(fila 29 dosar apel).
Tribunalul nu s-a pronunțat prin hotărârea pronunțată asupra acestei cereri, însă această împrejurare nu mai constituie un motiv de recurs, astfel cum s-a menționat în precedent.
Nefondată este și ultima critică formulată de către recurent, textul invocat de către acesta - art. 312 al. 3 pr.civ. - necercetarea fondului cauzei fiind evident inaplicabil în cauză, apelul fiind soluționat pe fond și nu pe cale de excepție pentru a atrage incidența articolului invocat de către recurent.
Concluzionând, Curtea constată că în speță recurentul nu a dovedit incidența cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6,8 și 9 pr.civ. texte de lege pe care și-a întemeiat calea de atac examinată, situație în care, în temeiul disp. art. 312 al. 1 pr.civ. va respinge recursul acestuia ca nefundat.
În baza art. 274 pr.civ Curtea îl va obliga pe recurent să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în recurs, conform chitanței aflată la fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în Târgoviște, str. - -.5,.C,. 50 jud. D, împotriva deciziei nr. 473 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Romi domiciliat în Târgoviște, str. - -.5.A,.32 jud.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
GREFIER
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.
Tehnored.
2 ex./04.03.2008
6082/2005 Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
