Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 221
Ședința publică din data de: 23.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 1592A/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă, personal, recurentul - pârât, personal și intimații - pârâți, prin mandatar, cu procură autentificată sub nr. 3282/10.10.2008 de către Biroul Notarului Public, aflată în copie la fila 66 din dosarul de apel, personal, personal, reprezentată de mandatar, cu procură autentificată sub nr. 499/05.06.2007 de Biroul Notarului Public G, aflată la fila nr. 33 din dosarul de fond și, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul - pârât a depus timbru judiciar în valoare de 1 leu și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei, respectiv chitanța seria - nr. -, eliberată de Unitatea Bank. Totodată, arată că recurenta - reclamantă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. Mai învederează că au fost comunicate motivele de recurs formulate de către recurentul - pârât, iar motivele de recurs formulate de către recurenta - reclamantă nu au fost comunicate recurentului - pârât.
Recurenta - reclamantă, personal, depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, respectiv chitanța seria - nr. -/22.04.2009, eliberată de Unitatea Bank.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă și recurentul - pârât a obligațiilor stabilite în sarcina acestora, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Recurenta - reclamantă, personal, depune întâmpinare cu privire la recursul promovat de către recurentul - pârât, în 7 exemplare.
Se procedează la comunicare întâmpinării formulate de către recurenta - reclamantă cu privire la recursul promovat de către recurentul - pârât către toate celelalte părți.
Intimata - pârâtă, personal, depune întâmpinare cu privire la recursurile promovate de către recurentul - pârât și de către recurenta - reclamantă, în 7 exemplare.
Se procedează la comunicare întâmpinării formulate de către cu privire la recursurile promovate de către recurentul - pârât și de către recurenta - reclamantă către toate celelalte părți.
La interpelarea Curții, recurentul - pârât învederează că i-au fost comunicate motivele de recurs formulate de către recurenta - reclamantă.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de recurs.
Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului pe care l-a declarat și precizează că împărțirea trebuia făcută în mod egal la toți moștenitorii.
Mai învederează că succesiunea nu a era dezbătută și moștenitorii fiind numiți după hotărârea pronunțată de Tribunalul Buftea.
De asemenea, arată că ea are calitatea de reclamantă în cauză, a plătit expertiza efectuată, iar frații săi nu au suportat nicio cheltuială.
Totodată, apreciază că instanța în mod greșit a obligat-o la plata sultelor după ce i-a atribuit terenul în suprafață de 5000. și subliniază că la dosar există un contract de vânzare-cumpărare fals cu privire la imobilul situat în Comuna Tunari,-, Județul
Depune copia, necertificată pentru conformitate cu originalul, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1959/21.08.1984.
Concluzionând solicită admiterea recursului pe care l-a formulat împotriva deciziei civile nr. 1592A/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, cu cheltuieli de judecată.
Curtea prezintă recurentului - pârât înscrisul depus la acest termen de judecată de către recurenta - reclamantă, iar acesta precizează că are cunoștință de conținutul acestui contract de vânzare - cumpărare.
Recurentul - pârât, personal, solicită admiterea propriului recurs și atribuirea în natură a terenului, arătând că se obligă, în situația în care acest teren va fi vândut, să plătească cotă parte din surplusul de venit.
De asemenea, apreciază că variantele 1 și 2 din raportul de expertiză erau clare și apreciază că nu este corect ca partea care primește cel mai puțin să fie obligată la plata sultei.
Reiterează solicitarea de a-i fi atribuit terenul în natură.
Intimatul - pârât, personal, arată că pe actul de proprietate erau menționați trei frați și apreciază că terenul trebuie atribui acelora care primesc partea cea mai mare.
Totodată, solicită respingerea recursului promovat de către recurenta - reclamantă și arată că nu are obiecții cu privire la cele stabilite în privința casei.
Recurenta - reclamantă, personal, solicită respingerea recursului promovat de către recurentul - pârât și precizează că dorește să îi fie ei atribuit terenul.
Recurentul - pârât, personal, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta - reclamantă.
Curtea constată că reprezentantul intimatei - pârâte, nu are studii juridice, motiv pentru care nu poate formula concluzii orale în fața instanței.
Intimata - pârâtă formulează concluzii de admitere a recursului formulat de către recurenta - reclamantă și de respingere a recursului declarat de către recurentul - pârât.
Intimatul - pârât, în nume propriu, solicită ca terenul să fie împărțit în mod egal.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 1592A/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constaă următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și și, înregistrată la data de 26.06.2006 sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 s-a solicitat instanței prin sentința ce o va pronunța să se dipună deschiderea succesiunii rămase de pe urma defunctului, stabilirea masei succesorale și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care o compun, respectiv teren în suprafață de 5.000 mp situat în extravilanul Comunei Tunari, Județul I, casă de locuit situată în Comuna Tunari,-, Județul I, compusă din 2 camere, două bucătării, anexe gospodărești, cu teren intravilan în suprafață de 399 mp.
În motivarea cererii, s-a aratat că decesul autorilor părților a survenit la data de 22.02.1989 la domiciliul reclamantei din B, sector 5 și până în prezent nu a fost dezbătută succesiunea acestuia, astfel cum rezultă din Certificatul nr. 3789/09.06.2006 eliberat de Camera Notarilor Publici.
La data de 08.09.2006, pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5
Conform art. 14 pct. 2 Cod procedură civilă, cererile de chemare în judecată în materie de moștenire sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, iar din cuprinsul certificatului de deces eliberat pentru defunctul precum și a certificatului nr. 3789/09.06.2006 eliberat de Camera Notarilor Publici, a rezultat că ultimul domiciliu cu care persoana decedată a fost înregistrat se află pe raza comunei Tunari, și nu B sector 5.
La data de 11.09.2006, prin sentința civilă nr. 5657 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
La data de 05.10.2006 s-a înregistrat dosarul nr- pe rolul Judecătoriei Buftea.
Față de împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctului fost în localitatea Tunari, Județul I, care se află în circumscripția Judecătoriei C, în baza art. 14 rap. la art. 158 și urm. Cod procedură civilă, prin sentința civilă nr. 6270/11.12.2006 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 4632/- s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența soluționării cauzei la Judecătoria C, Județul
La data de 11.01.2007 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C dosarul cu nr-.
Prin sentința civilă nr. 921/04.05.2007 - pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria C admite excepția necompetenței teritoriale și declină competență de soluționare la Judecătoria Sectorului 5 B
Pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 10.09.2008 s-a înregistrat dosarul nr-, în care s-a pronunțat regulatorul de competență prin sentința civilă nr. 1262 din data de 09.10.2007 stabilindu-se competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Buftea, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 3561/30.06.2008, Judecătoria Bufteaa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant; s-a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra terenului în suprafață de 5000. situat în comuna Tunari, jud. I, înscris în titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995, în valoare de 339.549 lei; a fost omologat raportul de expertiză nr. 5561/09.06.2008 întocmit de expert cu schițele anexă, parte integrantă din hotărâre; în consecință, s-a atribuit reclamantei terenul situat în comuna Tunari, jud. I, înscris în titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995, în valoare de 339.549 lei și în suprafață de 5.000.p; reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 99.035 lei, pârâtei suma de 99.035 lei, pârâtului suma de 99.035 lei, pârâtei suma de 14.148 lei, pârâților și suma de 14.148 lei cu titlu de sultă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 19.03.2008 în temeiul art. 6735Cod procedură civilă, prima instanță a admis în principiu în parte acțiunea principală, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 22.02.1989, cu ultim domiciliu în com. Tunari, județul I, a constatat că asupra terenului în suprafață de 5.000 mp, situat în com. Tunari, județul I, înscris în titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995, au dobândit drepturi indivize titularii menționați pe titlu - soție supraviețuitoare, cu o cotă de ;, descendenți, fiecare cota de ,; s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 02.02.2007, cu ultim domiciliu în com. Tunari, județul I, s-a constatat că masa succesorală rămasă la decesul defunctei este compusă din cota de din terenul în suprafață de 5.000 mp, situat în com. Tunari, județul I, înscris în titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995; s-a constatat că moștenitori acceptanți ai moștenirii defunctei au rămas, descendenți, fiecare cu o cota de 1/6, și, nepoți de fiică, defuncta, împreună, cu o cotă de 1/6; s-a respins cererea principală ca neîntemeiată având ca obiect includerea în masa succesorală a defunctului a imobilului situat în. Tunari,-, județul I, constând din construcții și teren aferent de 399 mp, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1028/06.05.1997.
Instanța a reținut că decesul numitului a intervenit la data de 22.02.1989, acesta având ultimul domiciliu în com. Tunari, județul
După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 pentru terenul în suprafață de 5.000 mp, situat în com. Tunari, județul I, ce a aparținut defunctului, a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor legali care au fost menționați ca titulari ai dreptului de proprietate, respectiv, și
În raport de prevederile art. 13 alin. ultim din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora după emiterea titlului de proprietate se aplică procedura de drept comun în materia dezbaterii succesiunii, instanța a reținut că moștenitorii titulari ai dreptului de proprietate au dobândit asupra terenului următoarele cote indivize:
- soție supraviețuitoare, cota de 1/4, descendenți, fiecare cu o cotă de 1/4.
La data de 02.02.2007 a intervenit decesul numitei, cu ultim domiciliu în com. Tunari, județul
În raport de actele de stare civilă depuse la dosar și recunoașterile reciproce ale părților, instanța a reținut că moștenitorii legali acceptanți de pe urma acesteia au rămas, descendenți de gradul I, fiecare cu o cota de 1/6, și și, nepoți de fiică predecedată, respectiv fiii defunctei, care au dobândit împreună o cotă de 1/6, ce se cuvenea autoarei lor.
Masa succesorală rămasă la decesul defunctei era compusă din cota de 1/4 din terenul în suprafață de 5.000 mp, situat în com. Tunari, județul I, înscris în titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995, dobândită de defunctă în calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului.
Cererea principală privind includerea în masa succesorală a imobilului situat în com. Tunari,-, județul I, constând din construcții și teren aferent de 399 mp, a fost apreciată ca neîntemeiată, avându-se în vedere că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1028/06.05.1997 defuncta a înstrăinat dreptul de proprietate asupra acestui imobil compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 399 mp, numiților și.
Cum imobilul a fost înstrăinat în timpul vieții autoarei părților, acesta nu mai poate face parte din masa succesorală rămasă la decesul acesteia.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1028/06.05.1997, cu motivarea că bunica sa nu era unica proprietară a imobilului, ci constituia bun comun al soților și, a fost respinsă de asemenea ca neîntemeiată.
Pentru terenul aferent construcțiilor în suprafață de 399 mp a fost recunoscut dreptul de proprietate numitei în conformitate cu art. 22 din Legea nr.18/l991, prin Ordinul prefectului nr. 30/06.03.1997, aspect dovedit de certificatul de constatare a dreptului de proprietate nr. 38/06.03.1997, act ce produce efecte depline până la eventaula sa anulare pe cale judecătorească.
În ce privește construcțiile existente pe teren, din adresa nr. 715/19.02.2008 emisă de Primăria Tunari, a rezultat că în-, construcțiile edificate pe teren încă din anul 1940, au fost realizate fără autorizație legală.
Din conținutul contractului de vânzare cumpărare s-a reținut că locuința a fost edificată de vânzătoarea în urmă cu peste 30 de ani, fără autorizație legală, perioadă, în care a stăpânit-o neîntrerupt.
Cum pârâtul nu a administrat în cauză dovezi în contra mențiunilor contractului de vânzare cumpărare, deși sub acest aspect sarcina probei îi revenea conform art. 1169 Cod civil, instanța a reținut inexistența unor temeiuri care să determine nevalabilitatea contractului de vânzare cumpărare, astfel că s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții, și, fiecare criticând pentru motive proprii de nelegalitate și netemeinicie sentința atacată.
Prin decizia civilă nr. 1592A/04.12.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate ambele apeluri.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că apelanta reclamantă a criticat sentința primei instanțe pentru aceea că în mod greșit a exclus-o de la împărțirea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului și în mod netemeinic și nelegal nu s-a reținut în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei și imobilul situat în Tunari,-, județ
În ceea ce privește prima critică referitoare la partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului, tribunalul a considerat că aceasta este nefondată, întrucât prin titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului respectiv:, și, reprezentați de soția supraviețuitoare și cei trei descendenți, moștenitori care au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, decesul autorului părților, a intervenit la 22.02.1989 anterior intrării în vigoare Legii 18/1991; în susținerea acestei critici apelanta reclamantă a invocat dispozițiile art. 13 din Legea 18/1991.
Potrivit acestui text, calitatea de moștenitor se stabilește în baza certificatului de moștenitor, a unei hotărâri judecătorești definitive sau prin probe din care să rezulte acceptarea succesiunii.
Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, au fost socotiți repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, cu privire la cota succesorală cu privire la terenurile ce se cuveneau autorului lor.
Instanța de apel a constatat că la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, succesiunea defunctului nu era dezbătută, astfel încât, reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în favoarea moștenitorilor care au formulat cerere în temeiul legii speciale, aceștia fiind socotiți repuși în termenul de acceptare a succesiunii; or, reclamanta nu a dovedit că a formulat o astfel de cerere, așa încât la partajarea terenului, aceasta urmează să participe doar în calitate de moștenitoare a defunctei sale mame, a mai apreciat instanța de apel.
În ce privește includerea în masa succesorală a imobilului situat în comuna Tunari,-, I, tribunalul a reținut că defuncta prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1028/6.05.1997 a înstrăinat nuda proprietate către cumpărătorii și din imobilul compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 399 mp; or, atâta vreme cât acest contract de vânzare cumpărare nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu se poate reține că masa succesorală include și acest bun.
Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că în fața primei instanțe s- formulat cerere reconvențională doar de către pârâtul reclamant, prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare, însă, acesta nu a declarat apel cu privire la modalitatea de soluționare a acestei cereri.
Tribunalul a reținut, totodată, că în baza Legii 18/1991, în favoarea defunctei s-a constituit dreptul de proprietate potrivit prevederilor art. 22 din Legea 18/1991 pentru terenul în suprafață de 392 mp, ceea ce are semnificația stabilirii calității de bun propriu al acesteia în ce privește acest bun.
Tribunalul a apreciat drept nefondat și apelul formulat de pârâții, și prin care aceștia au criticat modalitatea de partajare a imobilului reținut în compunerea masei succesorale și care a fost atribuit în natură reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, or masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor, sau altele asemenea.
Apelanții pârâți au solicitat ca fiecărui moștenitor să-i fie atribuit un lot în natură din terenul în suprafață de 5000 mp, corespunzător cotei sale, aceștia susținând că terenul este comod partajabil în natură.
Această susținere a fost înlăturată de instanța de apel, având în vedere că, din raportul de expertiza tehnică judiciară efectuat în cauză a rezultat că terenul este unul extravilan, are categoria de folosință agricolă, iar pe de altă parte, are o formă dreptunghiulară, lungimea lui fiind de 48 de ori mai mare decât lățimea; concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că, tocmai datorită formei acestuia și proporției dintre lungime și lățime, ca și față de împrejurarea că terenul are acces doar pe o latură la drumul public, la DE 90, acesta nu este cood partajabil în natură.
Apelanta reclamanta a solicitat atribuirea în natură a acestui imobil, iar instanța de apel a apreciat că partea sa indiviză din imobil, inferioară într-adevăr cotei celorlalți comoștenitori, nu constituie un criteriu suficient suficient pentru a se considera că aceasta nu este îndreptățită la atribuirea în natură, întrucât s-a stabilit în sarcina sa obligația legală privind plata sultelor către pârâți, iar afirmația apelanților pârâți în sensul că aceasta nu le va achita sulta, s-a apreciat că nu este susținută de nicun mijloc de probă.
În termen legal, împotriva acestei decizii au promovat recurs atât reclamanta pârâtă, cât și pârâtul.
Recurenta reclamantă, în dezvoltarea motivelor sale de recurs arată că soluția primei instanțe nu este corectă, deoarece intimații nu au avut un act legal pentru eliberarea titlului de proprietate.
La data de 02.02.2007 a intervenit decesul numitei, iar instanța a constatat calitatea de moștenitori legali pentru:, în calitate de descendenți și, în calitate de nepoți de fiică predecedată, precum și că masa succesorală este compusă doar din cota parte de 1/4 din terenul de suprafață de 5000 mp, neincluzându-se în masa succesorală și imobilul situat în comuna Tunari,- jud. I constând în construcții și teren aferent de 399mp.
Recurenta consideră că în mod nelegal acest imobil a fost exclus de la masa succesorală, întrucât el a fost dobândit de și prin contractul de de vânzare cumpărare nr. 1959/21.08.1984, iar nu doar de prin Ordinul Prefectului nr. 30/06.03.1997.
În consecință, recurenta reclamantă, solicită instanței de recurs să dispună anularea titlului de proprietate asupra terenului și a actului de vânzare cumpărare avâd ca obiect întregul imobil (teren intravilan și casă de locuit), întrucât consideră că este firesc ca întreaga masă succesorală a defuncților părinți ai părților, să fie în mod egal împărțită între toți moștenitorii.
Recurentul pârât, s-a prevalat la rândul său de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că soluția recurată este lipsită de temei legal, deoarece instanța de apel nu a ținut cont de forma corectă a raportului de expertiză tehnică întocmit în dosarul de fond, cu variantele I și II, astfel că în mod injust s-a menținut varianta agreată de reclamantă, respectiv, varianta II.
Or, această variantă omologată de instanță stabilea că unul din proprietarii, cu cotă mare primește terenul de 5000 mp, în valoare de 339.549 lei și plătește sulte celorlalți coproprietari, nespecificându-se niciunde, fie în varianta I, fie în varianta II, că unul din proprietarii cu cota mică primește terenul în natură și plătește sulte celorlalți coproprietari.
Or, instanțele anterioare au atribuit recurentei reclamante terenul în întregul său, obligând-o la plata sultelor către ceilalți coproprietari, ceea ce, în opinia recurentului reprezintă o eroare de drept dar și o eroare de fapt, având în vedere situația anormală în care va fi pusă reclamanta în cazul înstrăinării terenului, de a-și opri pentru sine o sumă mică și de a împărți celorlalți cu titlu de sulte sume mult mai mari, conform cotelor părți cuvenite fiecăruia dintre coproprietari.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale ambilor recurenți prin care a învederat că este de acord ca masa succesorală să se împartă în mod egal între toți frații, așa cum solicită recurenta reclamantă, cerând pe de altă parte, respingerea recursului formulat de pârâtul ca nefondat, deoarece varianta de împărțire propusă de acesta, întrucât are în vedere doar terenul extravilan și nu cuprinde și imobilul din com. Tunari,-, jud.
Ambele recursuri formulate sunt nefondate.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și verificând în baza acestora hotărârea instanței de apel, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele pentru modificarea deciziei pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta reclamantă critică soluția instanței de apel pentru aceea că în mod nelegal nu s-a dispus împărțirea terenului extravilan de 5000 mp în mod egal între toți frații, iar pe de altă parte, că nu s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1028/06.05.2006 de BNP încheiat în timpul vieții între (autoarea sa ca și a pârților) și intimata și soțul acesteia, având ca obiect terenul intravilan în suprafață de 399 mp și casa de locuit edificată pe acesta, imobil care ar fi trebuit să facă parte din masa succesorală.
Deși recurenta reclamantă pârâtă nu realizează încadrarea motivelor sale de recurs în vreuna dintre ipotezele de nelegalitate reglementate de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea aprecaiză că recursul său poate fi analizat pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în ce privește suținerea sa referitoare la împărțirea terenului extravilan în suprafață de 5000 mp, Curtea constată că acesta a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul prevederilor Legii 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr. 21741/11.08.1995, reconstituire de pe urma defunctului ai cărui beneficiari au fost:, și, în aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea 18/1991, republicată, în sensul că cererea de reconstituire valorează repunere în termenul de acceptare a succesiunii doar pentru succesibilii care nu au acceptat în termen legal succesiunea celui pentru care se dipune reconstituirea.
Prin urmare, titlul de proprietate fiind emis doar în favoarea lui (decedată în cursul procesului, sens în care cererea de chemare în judecată a fost completată și cu solicitarea de dezbatere a succesiunii acesteia, fila 26 dosarului de fond Judecătoria C), și, recurenta reclamantă nu are temei legal pentru a pretinde ca împărțirea succesiunii lui, cu privire la terenul extravilan menționat, să opereze în favoarea altor succesibili străini de succesiune, cum a rămas și aceasta, prin omisiunea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului, autorul său, decedat la 22.02.1989, potrivit certificatului de la fila 8 Judecătoriei sector 5
Regula repunerii în termenul de opțiune succesorală prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate este operantă în condițiile în care, anterior intrării în vigoare a legii, nu a avut loc o dezbatere succesorală a celui de pe urma căruia se solicită reconstituirea dreptului de proprietate (fie notarială, fie judiciară), cum este cazul în speță.
În plus, se constată că problema compunerii masei succesorale și constatarea calității de coproprietari, ca și a cotelor succesorale ale acestora cu privire la terenul extravilan, a fost dezlegată prin încheierea de admitere în principiu soluționată de Judecătoria Buftea prin Încheierea din 19.03.2008 (fila 36 dosar), care nu a fost atacată cu apel d e către recurenta reclamantă pârâtă, astfel cum prevăd dipozițiile art. 6738Cod procedură civilă, odată cu promovarea apelului împotriva soluției date asupra fondului procesului, respectiv, prin sentința civilă nr. 3561/30.06.2008 a aceleiași instanțe și prin care s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, prin alicarea criteriilor prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, astfel încât dezlegarea dată de instanța de fond asupra acestei chestiuni a intrat în puterea lucrului judecat.
procedural anterior menționat funcționează și în ce privește soluția dată de prima instanță cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între autoarea recurentei, în calitate de vânzătoare și și, în calitate de cumpărători, pe de altă parte, cu privire la terenul intravilan de 399 mp, din com. Tunari, jud. I,- ca și cu privire la casa de locuit edificată pe acesta.
O atare cerere de constatare a nulității absolute a acestui contract de vânzare cumpărare a fost formulată de intimatul pârât, cerere formulată la fila 30 din dosarul de la Judecătoria C, iar cererea enunțată, de asemenea, și-a primit dezlegarea prin încheierea interlocutorie din 19.03.2008 a Judecătoriei Buftea de admitere în principiu, în sensul respingerii ei ca neîntemeiate; în plus, se constată că la fila 11 din dosarul aceleiași prime instanțe, recurenta reclamantă s-a declarat de acord (conform mențiunilor din încheierea de ședință) cu privire la excluderea din masa succesorală a terenului intravilan și a casei de locuit construite pe acesta, în condițiile în care autoarea sa, le-a înstrăinat către intimata și soțul acesteia, prin contract autentic de vânzare cumpărare autentic.
Pe de altă parte, intimatul pârât reclamant, titularul cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, nu a atacat cu apel încheierea interlocutorie din 19.03.2008 prin care s-a respins cererea reconveționaă cu acest obiect, după cum acesta nu a promovat calea devolutivă de atac nici împotriva sentinței primei instanțe; această împrejurare, coroborată cu cele anterior menționate (necompletarea cererii de chemare în judecată cu o astfel de solicitare de către recurenta reclamantă pârâtă ca și cu poziția sa de a se declara de acord cu excluderea din masa succesorală a terenului extravilan și a casei de locuit construite pe el înstrăinate de ), conduc la stabilirea caracterului nefondat al criticilor cu acest obiect susținute de recurenta reclamantă pârâtă în recurs.
Recurentul pârât critică prin motivele sale de recurs modalitatea de soluționare a cererii de ieșire din indiviziune, prin validarea incorectă a variantei II din raportul de expertiză topo efectuat în cauză, variantă care propunea ca unul dintre proprietarii cu cotă mai mare să primescă în natură întregul teren extravilan, iar ceilalți să primescă sulte de la acesta; or, în cauză terenul a fost atribuit în natură în întregime recurentei reclamante, deși aceasta nu este între coproprietarii cu o cotă de proprietate mai mare, ci dimpotrivă, în ce privește terenul în discuție, deține doar o cotă succesorală de 1/6 din moștenirea defunctei lor mame, respectiv, din cota de din cei 5000 de mp.
Curtea constată că pe lângă împrejurarea că această critică privește o chestiune de interpretare a materialului probator administrat în cauză, care nu poate forma obiect valabil de analiză în recurs, nefiind o critică de nelegalitate ci de netemeinicie, recurentul pârât nu a formulat în fața instanței de fond nicio cerere prin care să își exprime poziția cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată sau prin care el însuși să fi solicitat atribuirea în natură a terenului, astfel că, la acest moment nu este posibil de valorificat o atare critică pe temeiul aplicării greșite a criteriilor de formare și atribuire a loturilor în natură, respectiv a prevederilor art. 6739Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de către recurenta - reclamantă și recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 1592A/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. CN
.red.
2 ex./26.06.2009
Jud Apel Secția a IV-a Civilă
,
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
