Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 2228/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2228/R/2009 | |
Ședința publică din 28 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții - și, împotriva deciziei civile nr. 343/A din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul-intimat, asistat de avocat, care o reprezintă și pe reclamanta-intimată și pârâții-recurenți - și. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâților-recurenți să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul-intimat, asistat de avocat, care o reprezintă și pe reclamanta-intimată și pârâții-recurenți - și asistați de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este 13,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 22 octombrie 2009, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâților-recurenți și se lasă cauza la a treia strigare pentru a da posibilitatea lecturării acesteia.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă aceleași părți ca și la prima strigare.
Reprezentantul pârâților-recurenți depune la dosar timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 925 lei.
Reprezentanta reclamanților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se face dovada achitării onorariului avocațial, planșe fotografice, copia unui bilet de ieșire din spital pe numele reclamantului-intimat, copia unui act de partaj voluntar, planuri de situație, copiile unor plângeri formulate de către reclamanții-intimați către Poliția Municipiului Câmpia.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, în principal, solicită admiterea acestuia, și pe cale de consecință modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamnților și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. În subsidiar solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării de noi probe, cu cheltuieli de judecată constând în contravaloarea taxelor judiciare de timbru și a onorariului avocațial.
Reprezentanta reclamanților-initmați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 663/6.02.2009 pronunțată de Judecătoria Turdaa fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții si soția împotriva pârâților si sotia.
A fost admisă cererea reconvențională formulată si precizată de către pârâții -reclamanții reconvenționali si sotia si in consecință:
Au fost obligați reclamanții să permită pârâților să le tolereze racordarea la sistemul de canalizare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din extrasul de carte funciară nr. 586 Câmpia a rezultat că asupra imobilului de sub nr.. 686/a/4, în natură cale de acces în str. - - în suprafață de 78 mp, este înscris dreptul de coproprietate al reclamanților si al pârâților.
Înscrierea dreptului asupra imobilului din litigiu s-a dispus în baza deciziei civile nr. 541/A/2003 a Tribunalului Cluj prin care s-a admis în parte apelul declarat si s-a atribuit în indiviziune părților calea de acces cu nr.. 686/a/4, în cote părți, sentința prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în cf 586 Câmpia, conform dosarului acvirat.
Din dispozitivul deciziei civile mai sus arătate a rezultat că în urma sistării stării de indiviziune s-a atribuit reclamanților parcelele cu nr. noi 686/a/1 si 683/a/3 iar pârâților parcela nr.. 686/a/2, asupra cărora fiecare au înregistrată în cartea funciară câte o casă de locuit, imobile care așa cum rezultă din planul de situație anexat expertizei efectuate în cauză, sunt învecinate.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către ing. și planșelor foto anexate la dosar de către reclamanți a rezultat că pentru realizarea accesului din strada - - la imobilul proprietatea pârâților, s-a amenajat o cale de acces în suprafață de 78 mp, cu o lățime la strada de 1,97, conform deciziei civile nr. 541/A/2003 a Tribunalului Cluj pe care se realizează potrivit susținerilor părților accesul pietonal si auto.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, de acces amenajată la baza taluzului caii ferate ce face legătura străzii - - cu proprietățile din zonă are o lățime de max. 2,5, acces care s-ar putea realiza doar pietonal fără amenajarea realizată în prezent prin portițele de acces existente întrucât de acces este amenajata la baza taluzului caii ferate.
Deși coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile învecinate nu este reglementată în mod expres în legislația civilă, recunoașterea acesteia este o creație a literaturii de specialitate si a practicii judiciare.
In această categorie intră drumurile si potecile necesare folosirii celor două imobile învecinate care constituie obiect al dreptului de proprietate pe cote-părți forțată aparținând proprietarilor imobilelor respective, scop în care a și fost stabilită calea de acces prin decizia civila nr. 541/A/2003 a Tribunalului Cluj rămasă irevocabilă prin care în urma sistării stării din indiviziune, s-a atribuit reclamanților parcelele cu nr. noi 686/a/1 și 683/a/3 iar pârâților parcela nr.. 686/a/2, asupra cărora fiecare au înregistrată în cartea funciară câte o casă de locuit, imobile care așa cum rezultă din planul de situație anexat expertizei efectuate, sunt învecinate.
Ținând seama de considerentele de fapt mai sus arătate, instanța a respins cererea având ca obiect sistarea stării de indiviziunea ca fiind neîntemeiată.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților de a-și muta contorul si țevile de gaz pe alt traseu decât pe peretele casei lor, în caz de refuz sa fie abilitați să efectueze lucrarea pe cheltuiala lor, instanța a reținut că în cazul obligațiilor de a face, art. 1077.civ prevede că nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate fi autorizat aoa duce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului, ori pârâții nu au calitatea de debitori ai acestei obligații de a face, aceștia neputând muta contorul si țevile de gaz pe alt traseu, fără o prealabilă autorizare, motiv pentru care instanța a respins si acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la susținerile reclamanților față de cererea reconvențională în sensul că nu sunt de acord cu cererea de obligare a reclamanților de a le tolera racordarea la sistemul de canalizare întrucât ei au hazna, racordarea la sistemul de canalizare fiind inutilă și cerută exclusiv în scop de șicana, acestea nu pot fi reținute, reclamanții având calitatea de debitori ai obligației de a le permite pârâților racordarea la sistemul de canalizare, instanța în temeiul dispozițiilor art. 1075- 1077.civ, a admis cererea reconvențională formulata si precizata, conform dispozitivului hotărârii.
Prin decizia civilă nr. 343/A/3.06.2009 Tribunalului Clujs -a admis apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 663/2009 din 06.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda, pe care a schimbat-o în întregime.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și împotriva pârâților și.
S-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 586 Câmpia sub nr.. 686/a/4 cu destinația de cale de acces în suprafață de 78 mp, în modalitatea propusă în raportul de expertiză întocmit de expert, aflat de filele 70-78 dosar fond, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel:
- parcela cu nr.. nou 686/a/4/1 teren în-, în suprafață de 39 mp se atribuie reclamanților și și se transcrie în Cf 6357 Câmpia, întabulându-se în proprietatea reclamanților ca bun comun, cu titlu de cumpărare, întreținere și partaj;
- parcela cu nr.. nou 686/a/4/2 teren în- A în suprafață de 39 mp se atribuie pârâților și se transcrie în CF 6358 Câmpia, întabulându-se în proprietatea pârâților în cotă de 3/16 parte cu titlu de moștenire și partaj și și soția în cotă de 5/16 parte, ca bun comun, cu titlu de întreținere și partaj.
Au fost obligați pârâții și să-și mute
contorul și conducta de gaz de pe peretele casei proprietatea reclamanților.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții și având ca obiect obligarea reclamanților să le tolereze racordarea la sistemul de canalizare.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 566 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 514 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, dispozițiile legale ce reglementează noțiunea de condominiu, în vigoare atât la momentul la care s-a realizat partajul dispus prin Decizia civilă nr. 541/A/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 13717/2002, cât și momentul de față, nu enumeră exhuastiv bunurile aflate în coproprietate indiviză forțată, accesorii bunului imobil principal. De aceea a rămas în sarcina practicii judiciare să califice un bun ca fiind în coproprietate forțată sau dimpotrivă, în coproprietate obișnuită, ținând cont de natura și destinația bunului respectiv. Iar practica judiciară statuat constant că este bun în coproprietate indiviză forțată acelea care prin natura și destinația sa nu poate fi folosit decât în comun de coproprietarii săi.
Aplicând acest criteriu imobilului în litigiu, ca să-l considerăm un bun în coproprietate forțată ar însemna ca acesta să nu poată fi folosit altfel decât în comun de către cei doi coproprietari.
Or, raportul de expertiză administrat în cauză întocmit de expert relevă împrejurarea că acest bun, respectiv calea de acces în suprafață de 78 mp poate fi folosită distinct de către fiecare dintre părți, prin împărțirea în natură în două loturi egale, reclamanților apelanți revenindu-le porțiunea dinspre stradă a drumului, limitrofă imobilului aflat în proprietatea lor individuală, iar pârâților intimați porțiunea din spate, limitrofă de asemenea proprietăților individuale.
Calea de acces a fost lăsată în indiviziune prin voința copărtașilor și, contrar susținerilor intimaților, decizia de partaj nu cuprinde dispoziții în sensul atribuirii caracterului de bun indiviz forțat acestei căi de acces.
Dispozițiile legale invocate de către intimați în întâmpinare nu sunt incidente în cauză întrucât nu statuează asupra caracterului indiviz forțat al căii de acces înspre imobilele din condominiu, ci impune obligativitatea înscrierii în cartea funciară a căii de acces, pe de o parte, iar pe de altă parte este o dispoziție legală intrată în vigoare ulterior sistării indiviziunii, astfel încât calificarea juridică a proprietății asupra bunului în litigiu nu ar putea fi judecată prin prisma unui text legal apărut mult ulterior, căci s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile. Calificarea naturii proprietății asupra căii de acces poate fi făcută numai prin prisma dispozițiilor legale existente la momentul constituirii dreptului.
Ținând cont de toate aceste argumente, tribunalul a apreciat că în mod greșit a concluzionat prima instanță caracterul de bun indiviz forțat al căii de acces.
Verificând modalitatea de partajare expusă scriptic și ilustrată în schița ce constituie anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de expert, tribunalul a apreciat că aceasta este pe deplin viabilă, că asigură părților atribuirea unor suprafețe corespunzătoare cotei lor de proprietate.
Intimații pretind că modalitatea de partaj propusă de reclamanți nu poate fi luată în considerare, întrucât le împiedică accesul la imobilul proprietatea lor individuală.
Susținerea acestora nu corespunde realității, căci din schița întocmită de expert rezultă că accesul este asigurat pe dinspre strada - -, alee pe care se realizează în prezent accesul spre grădinile părților. Construirea portițelor din capătul grădinii părților ar fi lipită de orice logică în cazul în care prin respectivul loc accesul ar fi impracticabil.
Într-adevăr, pentru asigurarea accesului în condiții optime la imobilul proprietate individuală a pârâților intimați este necesară prelungirea aleii existente, de-a latul părților.
În nici un caz însă nu este necesară realizarea unui drum cu fundații care să asigure accesul auto, dacă avem în vedere că nici actuala cale de acces nu asigură pârâților accesul auto înspre imobilul proprietatea lor individuală, ci numai accesul pietonal, după cum se observă foarte clar din fotografiile depuse la dosar. În mod evident acea alee betonată de circa 50 cm lățime nu poate asigura pârâților accesul auto înspre imobilul lor, or intimații nu pot pretinde dobândirea unei situații mai favorabile decât în prezent, în concret accesul auto înspre proprietatea lor, pe care în momentul de față nu îl au.
Apropierea căii ferate și a taluzului căii ferate nu împiedică amenajarea căii de acces, întrucât spațiul până la baza taluzului este suficient pentru crearea unei alei cu o lățime asemănătoare celei în litigiu.
În concluzie, s-a apreciat că solicitarea reclamanților apelanți de sistare a stării de indiviziune asupra căii de acces era pe deplin admisibilă și întemeiată și se impunea admiterea acesteia.
Așa cum corect au observat apelanții, lipsa autorizației pentru schimbarea traseului contorului de gaz și a țevilor de gaz un alt traseu decât cel actual, nu trebuie să constituie un impediment la admiterea cererii, autorizația respectivă trebuind să existe în momentul în care lucrarea se va face efectiv, fiind astfel o chestiune de executare.
Tribunalul a constatat că solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la mutarea țevilor și a contorului de gaz de pe peretele casei lor este întemeiată, întrucât existența contorului și a țevii de gaz le aduce atingere dreptului de proprietate, prin aceea că trebuie să tolereze constant accesul pârâților sau a unui reprezentat a regiei furnizoare de gaz metan în vederea citirii contorului, a eventualelor revizii sau reparații la instalația de gaz a pârâților.
Din cuprinsul colii funciare 586 Câmpia rezultă că în părțile indivize comune înscrise sub cu nr.. 686/a/S sunt incluse numai branșamentele de gaz, lumină și apă până la intrarea în apartamente, nu și branșamentul de canalizare. Apelanții arată că ei sunt cei care au suportat costul realizării racordului la rețeaua de canalizare, iar pârâții, deși cu titlu declarativ au susținut contrariul, nu au putut proba prin înscrisuri contribuția lor la realizarea rețelei de canalizare. Construirea sistemului de canalizare numai până la imobilul proprietatea reclamanților impune prezumția că acesta a fost realizat pe cheltuiala exclusivă a beneficiarilor, căci, este puțin probabil ca pârâții să fi contribuit la o lucrare fără a beneficia de ea.
Reținând că reclamanții apelanți au făcut pe cheltuiala lor sistemul de canalizare al imobilului, nu există nici un temei pentru obligarea acestora să permită pârâților racordarea racordarea la acest sistem, căci ar însemna să se permită îmbogățirea pârâților fără just temei, beneficiind de facilitățile unui sistem la care nu au contribuit financiar.
Dispozițiile art. 1075 -1077. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, cum eronat a reținut prima instanță, acestea aplicându-se în cazul obligațiilor contractuale de a face, or, în speță nu este vorba de o astfel de obligație.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții, solicitând în principal modificarea, în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, iar în subsidiar, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării de noi probe.
S-a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâții au invocat următoarele argumente:
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în materie de partaj și coproprietate forțată, ignorând disp. art. 6739și 67310Cod proc.civ.
Instanța de apel își întemeiază motivarea hotărârii pe opinia expertului care conchide că accesul se poate realiza și prin zona afectată de calea ferată fără da un răspuns pertinent la observațiile pârâților cu privire la inexistența unei străzi sau alei, a unui drum de acces amenajat, imposibilitatea racordului la utilități și cu privire la faptul că există o diferență de nivel de 3 între grădină și taluzul căii ferate.
Din adeverința nr. 10705/11.08.2009 a Primăriei Câmpia reiese că accesul auto și pietonal prin spatele grădinii situată pe str. - nr. 2. nu se poate amenaja, terenul fiind proprietatea CFR și în perimetrul de siguranță al acestei societăți unde există cabluri și un cap parapet.
Prin atribuirea parcelei cu destinație de cale de acces reclamanților, recurenții sunt puși în situația de muta toate conductele și racordurile care trec pe acest teren.
Dispoziția instanței de mutare conductei de gaz nu poate fi pusă în executare decât prin mutarea conductei pe culoarul comun de acces.
O eventuală mutare conductei, cu păstrarea branșamentului actual, ar impune fie ca pârâții recurenți să parcurgă o distanță de aproximativ 300 cu conducta pe aliniamentul stradal, fie să solicite un drept de servitute de trecere asupra imobilului nou format, cu nr. nou 686/a/4/1 atribuit reclamantului.
Aceeași este situația și cu privire la racordurile de energie electrică și apă.
Prin hotărârea pronunțată instanța de apel a nesocotit dreptul pârâților stabilit irevocabil prin sentința civilă nr. 3253/2002 prin care s-a stabilit un drept de proprietate indiviză și forțată asupra imobilului în litigiu.
Față de cele statuate prin această hotărâre, recurenții arată că operează puterea de lucru judecat asupra calificării ca indiviziune forțată a imobilului cu privire la care în prezentul litigiu se solicită sistarea indiviziunii.
Cu privire la cererea reconvențională, recurenții arată că aceasta a fost corect admisă de instanța de fond în temeiul art. 1075 - 1077. civil. în condițiile în care reclamanții i-au blocat accesul la canalizare de mai bine de 4 ani, iar potrivit sentinței civile nr. 3253/2002 a Judecătoriei Turda sistemul de utilități este în proprietate indiviză, reclamanții având obligația de permite și accesul pârâților.
Prin întâmpinarea formulată ( 29-31), reclamanții au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că obiectul litigiului de față îl constituie calea de acces care a luat naștere prin dezmembrarea fiecăreia dintre parcelele proprietatea părților și afectarea acesteia la imobilele în care părțile locuiesc, astfel cum au convenit.
Expertiza efectuată în cauză statuează că această cale de acces poate fi folosită distinct de către fiecare dintre părți, prin împărțirea în natură.
La data efectuării partajului imobiliar inițial, nu erau în vigoare dispozițiile legale invocate de recurenți - OUG nr. 210/2008 - deci calificarea juridică a proprietății asupra bunului imobil în litigiu nu putea să fie dată prin prisma unui act normativ apărut după 6 ani.
Corect a statuat instanța de apel că în litigiul de față nu există o necesitate comună și firească pentru a alcătui o coproprietate silită cu durata nelimitată.
În privința modalității de partajare, instanța de apel corect a ținut seama atât de cotele de proprietate, cât și de constatările făcute în raportul de expertiză conform cărora de acces în litigiu creată în anul 2002 prin acordul părților, este situată lateral de ambele proprietăți și părțile prin voința lor comună au creat această cale de acces întrucât și la data respectivă exista posibilitatea stabilirii unei alte căi de acces printre care și cea propusă prin prezenta acțiune.
Intimații au precizat că terenul din preajma căii ferate este proprietatea lor și nu constituie proprietatea CFR așa cum se menționează în adeverință.
Lățimea căii de acces propusă de expert lângă calea ferată este de 2,5 și nu afectează taluzul căii ferate.
În ce privește modalitatea de soluționare de către tribunal a cererii reconvenționale, aceasta este temeinică și legală.
Din cuprinsul CF 586 Câmpia rezultă că în părțile indivize comune înscrise sub nr. 686/a/S nu este inclus și branșamentul de canalizare. Intimații sunt cei care au suportat integral costul acestui branșament, motiv pentru care acesta s-a efectuat numai până la casa lor, recurenții susținând la acea dată că nu au nevoie de acest branșament, întrucât își sapă o hazna.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat sistarea indiviziunii asupra imobilului cu nr. 686/a/4 înscris în CF 586 Câmpia, cu destinația "cale de acces", conform cotelor de proprietate din CF și obligarea pârâților să-și facă branșament propriu de gaz de la conducta principală, în caz de refuz reclamanții să fie autorizați să execute acest branșament.
Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamanților să suporte cota de parte din efectuarea branșamentului de gaz pe considerentul că și antecesorul lor contribuit cu J din costul branșamentului existent în prezent, precum și obligarea acestora să permită racordarea la sistemul de canalizare.
Asupra petitului de sistare indiviziune pârâții au solicitat respingerea acestuia.
În fața primei instanțe s-a efectuat un raport de expertiză având ca obiectiv propuneri de partajare imobilului cu nr. 686/A/4. Așa cum reiese din schița aferentă expertizei judiciare ( 77 dosar fond), imobilul proprietatea pârâților cu nr. 686/A/2 constituie loc înfundat față de accesul la calea publică - str. -. Din str. - nu există o cale de acces directă spre imobilul proprietatea pârâților. Această stradă se intersectează la un moment dat cu de acces amenajată la baza taluzului căii ferate, însă așa cum reiese din schiță, accesul dinspre baza taluzului dă tot în proprietatea reclamanților și, în imobilul cu nr. 686/a/3.
Accesul din această zonă la imobilul proprietatea pârâților se face direct de pe linia taluzului căii ferate, expertul arătând că accesul este posibil doar pietonal.
Potrivit celor evidențiate pe schiță, apare cu evidență că imobilul cu nr. 686/a/2 proprietatea pârâților constituie loc înfundat față de ieșirea la calea publică str. -, singura posibilitate a reclamanților fiind pe actuala cale de acces cu nr. 686/a/4, care este deținută în indiviziune de pârâți și de reclamanți care dețin în proprietate înspre str. - imobilul cu nr. 686/a/1.
Nici accesul dinspre str. -, intersectată cu de acces amenajată la baza taluzului căii ferate nu este posibil, după cum reiese din aceeași schiță, întrucât tot numai reclamanții au un acces comod la imobilul proprietatea lor cu nr. 686/a/3 pe când accesul la proprietatea pârâților cu nr. 686/a/2 este foarte mult îngustat, fiind în aprecierea instanței, impracticabil.
Instanța de apel fără mai administra probe, pe baza aceleiași expertize pe care instanța de fond a apreciat că sistarea indiviziunii asupra imobilului cu nr. 686/a/4 nu este posibilă, a dispus partajul.
Conform celor arătate anterior, curtea constată că hotărârea primei instanțe prin care s-a respins cererea de partaj este temeinică și legală, întrucât prin partajarea imobilului cu nr. 686/a/4 pârâții sunt puși practic în situația ca imobilul proprietatea lor cu nr. 686/a/2 să devină loc înfundat, fără ieșire la calea publică sau, în cel mai bun caz, cu o ieșire extrem de anevoioasă, îngustă și periculoasă întrucât este la o distanță foarte mică față de linia taluzului căii ferate.
După cum și expertul a arătat prin conținutul expertizei, un eventual acces ar fi posibil doar pietonal, însă conform celor arătate de instanță, în condiții extrem de anevoioase și periculoase, ceea ce nu este echitabil în condițiile în care pe calea actuală se asigură accesul la calea publică tuturor părților în mod echitabil.
În ceea ce privește obligarea pârâților să-și mute contorul și conducta de gaz de pe peretele casei proprietatea reclamanților, ar impune pe lângă o prealabilă autorizare și lucrări ample de amenajare. Păstrarea branșamentului actual ar impune pârâților să parcurgă cu conducta o distanță mare pe aliniamentul stradal, ceea ce din rațiuni de echitate nu este admisibil, întrucât necesită costuri nejustificat de mari și lucrări ample.
Împrejurarea că imobilul proprietatea pârâților - nr. 686/a/2 - este amplasat în urma sistării indiviziunii dispuse prin sentința civilă nr. 3253/5.08.2002 a Judecătoriei Turda, definitivă prin decizia civilă nr. 541/A/15.05.2003 a Tribunalului Cluj, între două loturi, ambele proprietatea reclamanților - nr. 686/a/1 și 686/a/3 - nu este imputabilă acestora. La momentul respectiv, modalitatea de partajare convenit tuturor părților, dovadă că pârâții de la acea dată și nu au mai promovat recurs, iar expunerea în prezent a pârâților din prezentul dosar la costuri excesive pentru mutarea contorului și conductei de gaz nu este echitabilă și nici justificată.
Legală și temeinică este și dispoziția primei instanțe de obligare reclamanților să le permită pârâților racordarea la sistemul de canalizare. Împrejurarea că pârâții au o fosă septică, nu constituie un argument suficient de puternic pentru înlătura dreptul acestora de a avea racord propriu la sistemul de canalizare.
Racordarea urmează să fie făcută pe cheltuiala pârâților, iar în ipoteza în care reclamanții susțin că prezentul racord a fost făcut exclusiv pe cheltuiala lor, au posibilitatea de a solicita obligarea pârâților să participe și ei cu o contribuție proprie la costurile făcute de reclamanți, ceea ce în prezentul litigiu nu au solicitat și nici dovedit sub aspectul cuantumului cheltuielilor făcute cu ocazia edificării sistemului de canalizare și împrejurării că toate costurile au fost suportate doar de reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, reiese că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7, 9 Cod proc.civ. va dmite recursul declarat de pârâții - și împotriva deciziei civile nr.343/A din 3 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o va modifica, în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și în contra sentinței civile nr. 663/06.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda, pe care va menține.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. va obliga pe intimații și să plătească recurenților suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, justificat prin chitanța nr. 37/4.08.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții - și împotriva deciziei civile nr.343/A din 3 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o modifică, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și în contra sentinței civile nr. 663/06.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda, pe care o menține.
Obligă pe intimații și să plătească recurenților suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
7 ex/24.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
