Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare, recursul civil declarat de recurentul reclamant,- cu domiciliul în Sat,.județul C; respectiv în,-.-- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR,-, județul C, G, și, C,-.-...2..12- împotriva deciziei civile nr. 94 din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect partaj succesoral.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2.06.2008, pentru intimata-pârâtă avocat avocat - conform delegației de substituire nr.18/19.06.2009 a av.,pentru intimatele-pârâte se prezintă consilier juridic G --, conform delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului arată că a plătit trei rate și că recurentul nu este în măsură să plătească toată suma rămasă de plătit.
Reprezentantul intimaților Consiliul Local se opune acestei cereri și solicită soluționarea cauzei fără achitarea taxei.
nstanța a admis prin încheierea din 05 ianuarie 2009 cererea de asistență judiciară a recurentului prin care solicită scutirea de la plata taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa la 2063 lei sau reducerea acesteia, fără a se stabili numărul ratelor prin care să fie achitată taxa și nici cuantmul acesteia. S-au acordat trei termene la care recurentul a achitat câte 100 lei. Din totalul sumei de 2063 lei mai rămâne de achitat suma de 1763 lei.Această cerere de ajutor public judiciar a fost admisă în baza OUG nr.51/2008, atașându-se la dosar toate actele doveditoare în acest sens.
Având în vedere prevederile OUG nr.51/2008, actele depuse la dosar în dovedirea veniturilor raportat și la jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului privind dreptul accesului la justiție, se impune reducerea taxei judiciare de 1763 lei la 1/4, respectiv suma de 440 lei, sumă cu care urmează a fi dat în debit recurentul.În acest sens se va emite adresă către organele fiscale.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei,în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.8și 9 Cod pr.civilă.Un prim motiv de recurs vizează că în mod nelegal și netemeinic instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond prin care a fost respins capătul de cerere, astfel cum a fost modificat,prin care recurentul a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.688,71 mp pe calea uzucapiunii lungi de 30 de ani prin joncțiunea posesiei acestuia cu posesia autorului, defunctul Din probele administrate în cauză rezultă că în anul 1951, autorul recurentului Gad obândit în baza actului de vânzare-cumpărare nr.781/15.10.1951 o suprafață de teren de 900 mp situat în Sat,;începând cu anul 1951 autorul recurentului a îngrădit pe lângă suprafața de teren detinută cu act de vânzare-cumpărare și suprafața de 1.688,71 mp teren limitrofă celei deținută cu act asupra căreia a exercitat o posesie continuă,publică, neîntreruptă și sub nume de proprietar; din evidențele Primăriei reiese faptul că în perioada 1951-1988 G a stăpânit în mod continuu și neîntrerupt o suprafață de teren de aproximativ 2.500 mp.În motivarea deciziei, instanța de apel a apreciat că posesia exercitată de recurent asupra suprafeței de 1.688,71 mp teren este o posesie echivocă în considerarea faptului că actele de stăpânire a terenului au avut un caracter îndoielnic.
Un al doilea motiv de recurs reprezintă greșita soluționare de către instanțe a cererii reconvențională formulată de intimata privind revendicarea imobiliară. Titlul de proprietate al intimatei a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991,în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechile amplasamente.Cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea pasivului succesoral, consideră că în mod nelegal și netemeinic instanța a respins cererea recurentului de constatare a pasivului succesoral.
În concluzie,solicită admiterea recursului,modificarea în parte a sentinței instanței de fond și a deciziei recurate, în sensul admiterii capătului de cerere privind uzucapiunea, constatarea pasivului succesoral și respingerea cererii reconvenționale și a cererii conexe formulate de intimata.
Reprezentantul intimaților-pârâți Consiliul Local și Orașul prin Primar, având cuvântul, arată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile unei posesii utile. Recurentul nu poate invoca joncțiunea posesiilor din moment ce aceasta a fost începută de către G care a decedat în anul 2000. Precizează că nu se află în prezența unei posesii netulburate, atâta vreme cât recurentul se judecă cu intimata.În calitate de moștenitor al defunctului G recurentul încearcă să invoce în favoarea sa posesia exercitată de către autor,însă atâta vreme cât succesorii acestuia sunt în indiviziune,posesia exercitată doar de către recurent are caracter echivoc. Nu este îndeplinită nici posesia continuă. Întreaga localitate Sat a fost afectată de Decretul de expropriere nr.62/1988,astfel că în temeiul Legii nr.18/1991 defunctului Gis -a reconstituit drept de proprietate asupra suprafeței de 900 mp teren aflat în vecinătatea celui care face obiectul prezentei cauze.
În concluzie,solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul,precizează că posesia invocată de reclamant nu întrunea condițiile apte pentru a uzucapa.Se susține că posesia a fost exercitată de tatăl său până în anul 1988 când a intervenit decret de expropriere.Posesia ar fi fost reluată după anul 1990.Reclamantul recunoaște că posesia a fost întreruptă pe perioada anilor 1988-1990, ceea ce conduce la concluzia discontinuității posesiei.
Reclamantul pretinde că după reluarea în posesie a terenului de către tatăl său, reclamantul a continuat posesia tatălui său, ca unic moștenitor. Posesia unui coindivizar nu este aptă să conducă la uzucapiunea pentru sine a bunului indivz.În aceste condiții posesia este considerată echivocă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentinta civila nr.2618/08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Consiliul Local și Orașul prin primar.
S-a admis în parte acțiunea principală.
S- respins ca neîntemeiată cererea astfel cum a fost precizată și modificată având ca obiect constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 1688,71 mp. situat în Sat la intersecția străzilor M7 și M9 cu str. -, județul C astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară, cerere formulată de reclamantul-pârât împotriva pârâților: Orașul prin Primar, Consiliul Local, a pârâtei-reclamante și în contradictoriu cu pârâții:, G, și.
S-a respins ca prematur formulată cererea privind partajarea suprafeței de teren de 1688,71 mp. ce a format obiectul cererii de constatare a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului u Gd ecedat la data de 11.06.2001.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali de pe urma defunctului u G: reclamantul-pârât u și pârâții:, G, și în calitate de fii și fiice, cărora le revine fiecaruia o cotă de 1/9 din masa succesorală.
S- constatat că masa succesorală se compune din terenul în suprafață de 900 mp. situat în Sat cu următoarele vecinătăți: N - stradă, E - stradă, S - propr., V - propr., cu o valoare de 161.252 lei.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul-pârât privind constatarea unui drept de creanță din contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor ulterioare.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în privința masei succesorale și atribuirea reclamantului-pârât în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 900 mp. din Sat.
A fost obligat reclamantul-pârât la plata de sulte valorice în favoarea pârâților:, G, și de câte 5106 lei pentru fiecare în parte.
S-a admis în parte cererea reconvențională astfel cum a fost precizată formulată de pârâta reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât u.
S-a admis în parte cererea conexă, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, astfel cum a fost precizată.
A fost obligat reclamantul-pârât și pârâtul din cererea conexă să lase în deplină proprietate și posesie pârâtei-reclamante, respectiv reclamantei în cererea conexă suprafața de teren de 850,73 mp. ce face parte din parcela A 166/106/7 cu nr. cadastral: cod 2,521, situată la intersecția străzilor M7 și M9 cu str. -, din Sat, județul C astfel cum a fost identificată și prin raportul de expertiză tehnică imobiliară.
A fost obligat reclamantul-pârât și pârâtul din cererea conexă la plata sumei de 4050 lei către pârâta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civila instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauza a reținut următoarele:
Procedând la soluționarea excepției, potrivit temeiului de drept anterior enunțat, instanța reține că, uzucapiunea ca mod de dobândire al proprietății poate fi invocată de persoana care a exercitat o posesiune utilă, în timpul prescris de lege, în contra proprietarului inițial al imobilului. Or, în cauză reclamantul a susținut și a încercat a proba faptul că prescripția achizitivă de 30 de ani a intervenit încă anterior decretului de expropriere din anul 1988. Din cuprinsul istoricului de rol, comunicat la solicitarea instanței prin adresa cu nr. 12802/21.09.2006 de către orașul, nu reiese faptul că până în anii 1987-1988 (moment până la care se invocă că ar fi fost întrunite condițiile uzucapiunii pentru posesia exercitată de autorul părților u G) ar fi fost înregistrat sau eliberat vreun titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.
Raportat la perioada de timp invocată ca temei al îndeplinirii termenului de 30 de ani prevăzut de art. 1890 Cod civ. pentru posesia terenului, instanța apreciază că, unitatea administrativ teritorială în evidențele căreia figura înregistrat fiscal terenul în litigiu ca fiind dat în folosință, justifică în cauză calitate procesual pasivă alături de Consiliul Local în calitate de administrator al patrimoniului unității administrativ teritoriale.
În ce privește fondul cererii având ca obiect uzucapiune, așa cum aceasta a fost precizată, urmare a măsurătorilor efectuate în cadrul expertizei tehnice, la suprafața de teren de 1688,71 mp. instanța apreciază pretenția reclamantului neîntemeiată. Astfel, așa cum s-a reținut anterior reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului u G, încearcă a invoca în favoarea sa posesia exercitată de autorul comun al părților u Or, atât timp cât reclamantul și pârâții persoane fizice au împreună calitate de moștenitori cu vocație succesorală, se presupune că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții, cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia exercitată doar de unul dintre ei, având caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Simplele afirmații ale reclamantului în sensul că voința defunctului a fost de a transmite posesia acelui posesor care îi va continua munca, nu sunt de natură a caracteriza în cauză intervertirea în fapt a posesiei comune în posesia exclusivă a reclamantului.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului în sensul că, acesta ar fi continuat posesia exercitată de autorul său, întrucât dată fiind situația reținută anterior, nu se poate vorbi în cauză de incidența joncțiunii posesiei.
Prin urmare, reclamantul nu poate invoca posesia exercitată anterior decretului de expropriere de autorul comun al părților cu vocație succesorală, ca temei al dobândirii dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, posesia fiind echivocă.
Urmare a cererii formulate în temeiul Legii 18/1991, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului a reconstituit în anul 2000 defunctului u Gd reptul de proprietate pentru suprafața de 900 mp. situata în intravilanul orașului - Sat, teren stăpânit în prezent de doi dintre succesibilii săi, respectiv de reclamant și de către pârâtul u.
Totodată în același an, pârâtei-reclamante i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 4169 mp. conform titlului de proprietate nr. 23186/668/26.04.2000 pentru trei loturi diferite situate în intravilanul localității. Or, urmare a situației probate doar testimonial, se deduce în cauză prezumția simplă că, titlurile de proprietate eliberate, inclusiv pârâtei-reclamante, au respectat amplasamentele suprafețelor de teren aflate în posesie anterior exproprierii.
Reclamantul nu a reușit a demonstra în cauză, cu certitudine că terenul posedat de u G, este același cu cel stăpânit în prezent, pentru a combate premisele prezumției simple reținute anterior.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că posesia exercitată de autorul comun al părților nu este aptă a produce efectul juridic al dobândirii dreptului de proprietate doar în patrimoniul reclamantului pârât u, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect uzucapiunea pentru suprafața de 1688,71 mp.
În ce privește cererea privind dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma defunctului G decedat la data de 11.06.2001 (conform certificatului de deces atașat dosarului cauzei), instanța va constata că de pe urma acestuia au rămas în calitate de succesori legali, cu cote egale din masa succesorală, conform art. 669 Cod civ.: reclamantul în calitate de fiu cu o cotă de 1/9 și pârâții:, G, și în calitate de fii și fiice - fiecare cu o cotă de 1/9 din masa partajabilă.
Masa succesorală este compusă din terenul în suprafață de 900 mp. situat în Sat, conform titlului de proprietate nr. 23186/664 din 17.03.2000, potrivit căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului comun al părților
Întrucât, în conformitate cu art. 728 Cod civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, instanța observând și disp. art. 673/9 Cod pr. civ. va dispune ieșirea din indiviziune a părților atribuind întregul lot reclamantului
Cât privește cererea reconvențională, dar și cererea conexă formulate de în contradictoriu cu reclamantul-pârât și pârâtul având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 871 mp. (astfel cum obiectul a fost precizat la termenul de judecată din 28.09.2006), instanța constată întemeiate în parte cererile. Astfel, pe calea acțiunii în revendicare, proprietarul neposesor ce pretinde un drept legal de proprietate asupra unui bun, reclamă acest bun de la posesorul neproprietar. Revendicarea unui bun imobil se îndreaptă împotriva persoanei care posedă fără drept acest bun.
Din actele depuse la dosarul cauzei, dar și din concluziile raportului de expertiză rezultă că numitei i-a fost reconstituit prin titlu dreptul de proprietate asupra lotului în suprafață de 1706 mp. suprafață de teren ce se învecinează cu terenul de 900 mp. pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului reclamantului. Cele două suprafețe de teren limitrofe situate la intersecția străzilor M7 și M9 cu str. -, potrivit concluziilor expertului: "îmbracă în totalitate suprafața reală a terenului în cauză, respectiv 2606 mp.".
În ceea ce privește configurația și întinderea suprafeței de teren deținută fără titlu de reclamant, dar și de pârâtul u, raportul de expertiză (filele 223-245) a identificat suprafața de 850,73 mp. Expertul tehnic a precizat că, în urma măsurătorilor efectuate la fața locului, terenul total rezultat din titlurile părților, este împărțit în trei "curți", delimitarea fiind realizată provizoriu de părți prin pari legați cu fir de sârmă.
Reclamanta a susținut că din parcela de teren pentru care se legitimează ca proprietară a terenului în baza titlului de proprietate, doar suprafața de 835,7 mp. (identificată ca fiind zona III prin raportul de expertiză) se află în stăpânirea sa. Prin urmare, terenul diferență până la suprafața parcelei de 1706 mp. menționată în titlu, este ocupată de cei doi frați.
Din probele administrate, inclusiv din recunoașterea pârâtului u la interogatoriu administrat în dovedirea cererii conexe, rezultă fără echivoc că terenul revendicat se află în posesia reclamantului și a pârâtului.
În raport de toate aceste considerente, instanța apreciind întemeiate cererile având ca obiect revendicarea, în temeiul art. 480 Cod civ. urmează să le admită obligând în consecință pe reclamantul și pe pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 850,73 mp. astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs, calificat, în temeiul art. 282 alin. 1.proc.civ. ca fiind apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează că, în mod nelegal, instanța de fond a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, fără să țină cont de ansamblul probator administrat în cauză.
Se arată că autorul reclamantului, G, a dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr. 781/15.10.1951, o suprafață de teren de 900 mp situat în Sat.
De la aceea dată autorul reclamantului a îngrădit pe lângă suprafața de teren dobândită prin actul de vânzare cumpărare și suprafața de 1.688,71 teren limitrof celei deținută cu act asupra căreia a exercitat o posesie continuă, publică, neîntreruptă și sub nume de proprietar.
Din evidențele Primăriei a reieșit că în perioada 1951-1988 Gas tăpânit în mod continuu și neîntrerupt o suprafață de teren de aproximativ 2500 mp.
Prin decizia civilă nr. 490/2004 pronunțată ed Tribunalul Constanțas -a analizat o adeverință emisă de Primăria nr. 3748/08.05.2001, adeverință ce atestă că G figurează în evidențele fiscale cu teren în suprafață de 1900 - 2800 mp și casă în perioada anilor 1951-1987.
De altfel, la momentul exproprierii în anul 1988, termenul de prescripție de 30 de ani se împlinise, astfel încât termenul nu se mai putea întrerupe, decretul neoperând retroactiv.
De asemenea, s-a dovedit că imediat după 1989, atât autorul reclamantului cât și acesta au revenit pe terenul deținut anterior menținând configurația terenului și posesia asupra bunului până în prezent.
În ceea ce privește intervertirea posesiei s-a făcut dovada că recurentul a fost singurul frate care a rămas alături de tatăl său, a lucrat terenul atât în perioada când acesta era în viață cât și ulterior, fiind singurul continuator al posesiei utile începută de autorul acestuia.
Se arată că apelantul a fost singurul care a posedat imobilul, în mod public, neechivoc întreaga suprafață de teren, nu a fost deranjat de nimeni în posesia exercitată și nici unul dintre frați nu a manifestat interes în a continua posesia începută de autorul comun.
În cauză, nu se poate reține concluzia instanței potrivit cu care dacă pentru G s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 pe vechile amplasamente se poate prezuma că a operat o reconstituire pe vechile amplasamente anterioare exproprierii și în ceea ce o privește pe.
Se solicită a se constata că până la eliberarea titlului de proprietate în favoarea intervenientei se împlinise termenul de 30 de ani necesar pentru a uzucapa.
Se învederează că, în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de constatare a pasivului succesoral, întrucât din probele administrate rezultă că toate cheltuielile prilejuite de înmormântarea defunctului și pomenirile ulterioare au fost suportate de apelant.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.94 din 28 februarie 2008 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2618 din 8 martie 2007,pronunțată de Judecătoria Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca reclamantul să dobândească dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1688,71 mp situată în Sat, județul C ca efect al uzucapiunii.
De altfel din această suprafață, 850,73mp sunt în proprietatea intervenientei, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
În privința constatării pasivului succesoral, din probele administrate în cauză, rezultă că, cheltuielile au fost suportate de către reclamant și pârâții, și.
În termen legal împotriva deciziei civile nr.94 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamantul, ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica soluției se referă:
1.În mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 1688,71mp ca efect al uzucapiunii, nefiind îndeplinite condițiile legale.
în continuare că posesia începută de autorul său asupra suprafeței de teren în litigiu a fost continuată de către el, deținând atât corpus cât și animus.
În aceste condiții se impunea admiterea acțiunii și constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant pe calea uzucapiunii de 30 de ani.
2.În mod greșit a fost soluționată de către instanța de fond cât și de apel cererea reconvențională formulată de referitoare la revendicarea suprafeței de 850,73 mp, cerere care a fost admisă.
3.Greșita soluționare a capătului de cerere privind constatarea pasivului succesoral.
Deși acest pasiv succesoral a fost suportat numai de către recurent, instanța de fond și apel au reținut că atât reclamantul cât și frații săi au suportat în mod egal cheltuielile prilejuite cu înmormântarea autorului lor,precum și pomenile ulterioare.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței apelate și pe fond a admiterii cererii principale și a respingerii cererii reconvenționale.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
În sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin art.1890 Cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ, două condiții:posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
În acest sens, prin art.1864 cod civil se prevede că "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii",posesiunea fiind "deținerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitatăde noi înșine sau de altul în numele nostru".
Prin urmare, posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretențiunii existenței unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adică simpla detențiune, poate avea loc în numele autorului însuși sau în numele altuia,în acest caz beneficiile posesiunii juridice aparținând celui a cărui pretențiune de drept se manifestă prin intermediul detentorului de fapt.
În conformitate cu art.1847 Cod civil "ca să se poată prescrie,se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar".
Prin art.1853 din Codul civil se prevede că "actele ce exercităm asupra unui lucru sau al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari,etc. sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar",precum și că "tot asemenea este posesia ce am exercitat asupra unui bun al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului său".
este un viciu absolut și perpetuu al posesiei, pentru că persoanele enumerate în art.1853 din Codul civil posedă pentru altul.
În cauza de față, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani prevăzută de art.1847 și 1890 Cod civil asupra terenului în suprafață de 1688,71 mp situat în Sat, folosit de către autorul său G până la deces și după aceea de către acesta.
Potrivit art.1169 Cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecării trebuie să o dovedească".
Din probele administrate în cauză rezultă că autorul său a pierdut posesia terenului în anul 1988,iar pierderea posesiei echivalează cu lipsa acesteia.
În această situație reclamantul nu poate uni posesia cu posesia autorului care nu există, adică nu poate invoca joncțiunea posesiei.
Nefiind îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii,în mod corect instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de având ca obiect revendicarea suprafeței de 850,73 mp avându-se în vedere că este proprietara acestei suprafețe de teren, asupra căruia a dobândit dreptul de proprietate conform Legii nr.18/1991, hotărâre care a fost menținută și în apel.
Privitor la constatarea pasivului succesoral, din probele administrate în cauză rezultă că cheltuielile efectuate cu înmormântarea defunctului G precum și pomenile ulterioare au fost suportate atât de către reclamant cât și de către pârâții și și.
Ca atare, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod pr.civilă,va obliga recurentul către intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Va obliga pe recurent către stat la 440 lei taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant,- cu domiciliul în Sat,.județul C, respectiv în,-.- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR,-, județul C, G, și, C,-.-...2..12- împotriva deciziei civile nr. 94 din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Obligă pe recurent către intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pe recurent către stat la 440 lei taxă de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 22.06.2009.
Pentru președinte de complet Judecători
jud.- aflată în se - -
semn.conf.art.261 al.2 cpc
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./10.07.2009
Tehnored.dec.jud./10.07.2009/2 ex.
Dosar nr-
10.07.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
ADMINISTRATIA FINATELOR PUBLICE
NĂVODARI
Referitor la dosarul civil nr- privind recursul civil declarat de recurentul reclamant,- cu domiciliul în Sat,.județul C în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR,-, județul C, G, și, împotriva deciziei civile nr. 94 din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect partaj succesoral, vă comunicăm următoarele:
Prin decizia civilă nr.224 din 22 iunie 2009 Curtea de APEL CONSTANȚAa dispus obligarea recurentului-reclamant - domiciliat în,-.- - CNP - la plata sumei de 440 lei taxă de timbru.
Vă atașăm în acest sens și copie de pe decizia civilă nr.224/22 iunie 2009 Curții de APEL CONSTANȚA.
Președinte de complet
Grefier
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Jelena Zalman