Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 247
Ședința publică din data de: 07.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1371/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimații - pârâți - și și intimații - intervenienți și
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 6/06.05.2009, lipsind intimata - reclamantă, intimații - pârâți - și și intimații - intervenienți și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta - pârâtă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță. De asemenea, arată că la data de 04.05.2009, prin compartimentul registratură, intimata - reclamantă a depus concluzii scrise, într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei - pârâtă depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, respectiv chitanța seria - nr. -/07.05.2009.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - pârâtă a obligației stabilite în sarcina acestuia, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
La interpelarea Curții, reprezentantul recurentei - pârâtă precizează că nu solicită probe noi în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se solicită de către recurenta - pârâtă probe în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâtă precizează că a luat cunoștință de conținutul concluziilor scrise formulate de către intimata - reclamantă, la momentul la care a studiat dosarul.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs, solicitând reprezentantului recurentei - pârâte, ca prin susținerile ce urmează a le formula să procedeze la încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurentei - pârâtă precizează că motivele de recurs formulate de către partea pe care o reprezintă se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Continuând, învederează că terenul în litigiu a fost cumpărat de către antecesorii părții pe care o reprezintă, care au plătit prețul și subliniază că la dosar se află depusă chitanța de mână care face dovada celor susținute anterior.
Subliniază că această chitanță de mână nu a fost contestată de către intimata - reclamantă.
Mai arată că o altă dovadă ce susține afirmațiile sale, o reprezintă declarația olografă a intimatei - reclamante, prin care aceasta recunoaște că imobilul edificat pe acest teren s-a efectuat pe cheltuiala părinților părții pe care o reprezintă, aspect care vine și în susținerea faptului că imobilul a aparținut acestora.
De asemenea, învederează că intimata - reclamantă a recunoscut în fața instanței de fond, în urma administrării probei cu interogatoriu, faptul că pentru terenul în discuție nu deține acte de proprietate.
Totodată, arată că defuncții au fost înregistrați în toate evidențele Primăriei cu acest imobil, pentru care au plătit și taxe și impozite.
Concluzionând, solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și o reține în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1371/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimații - pârâți - și și intimații - intervenienți și
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 1.06.2007, sub nr- (nr. în format vechi 1333/2007), reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să dezbată succesiunile defuncților părinți și; să constate că părțile sunt moștenitorii defuncților, fiecare cu o cotă de 1/4 din moștenire; sa constate că masa succesorală se compune din teren extravilan în suprafața de 8 ha și 8200 mp și teren intravilan în suprafața de 1 ha și 1800 mp situate în com., sat, jud. I, 39 Acțiuni si 975 Acțiuni Transilvania; să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la aceste bunuri.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunurilor menționate de reclamantă în acțiune, dar pe lângă acestea să fie incluse în masa de împărțit și imobilul compus din casa - 50 mp și teren - 200 mp, în valoare de 10000 lei, situat în,- A, jud. I cât și imobilul compus din casa - 89 mp și teren - 345 mp în valoare de 10000 lei, situat în,- jud. I, întrucât acestea au făcut parte din bunurile care au aparținut defuncților.
De asemenea a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 3157/19.10.2000 încheiat între și în calitate de vânzători și G în calitate de cumpărător privind suprafața de 200 mp teren și construcția edificata pe acesta.
În subsidiar, pârâta-reclamantă a solicitat ca reclamanta să fie obligată să raporteze valoric la masa de calcul a partajului prețul imobilului la valoarea actuală a acestuia.
Prin sentința civila nr. 1101/20.06.2007 pronunțata de Judecătoria Urziceni în dosarul civil nr-(nr. în format vechi 1333/2007) a fost admisă excepția de necompetență a Judecătoriei Urziceni și s-a dispus declinarea competentei de soluționare în favoarea Judecătoriei Buftea, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 07.08.2007 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 3467/27.06.2008, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra masei partajabile compusă din: 975 acțiuni Transilvania, 39 acțiuni și suprafețele de 10 ha de teren înscrise în titlul de proprietate nr. -/40771/18.06.1993.
Instanța de fond a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte: lotul nr. 1 în suprafață de 2950 mp din terenul de 1,18 ha cuprins in Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur I-A-B-9 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 5 la raportul de expertiză; lotul nr. l în suprafață de 4050 mp din terenul de 1,62 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 1-2-3-4 si având vecinătățile indicate în anexa nr. 6 la raportul de expertiza; lotul nr. l în suprafață de 18000 mp din terenul de 7,20 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 1-2-3-4 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 7 la raportul de expertiză; un nr. de 9 Acțiuni și 244 Acțiuni Transilvania; s-a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei: lotul nr. 2 în suprafață de 2950 mp din terenul de 1,18 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur A-B-GD-E-3-2 si având vecinătățile indicate în anexa nr. 5 la raportul de expertiza; lotul nr.2 în suprafața de 4050 mp din terenul de 1,62 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 3-4-5-6 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 6 la 14 raportul de expertiză; lotul nr. 2 în suprafața de 18000 mp din terenul de 7,20 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 3-4-5-6 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 7 la raportul de expertiza; un nr. de 10 Acțiuni și 244 Acțiuni Transilvania; s-a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului: lotul nr. 3 în suprafață de 2950 mp din terenul de 1,18 ha cuprins in Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 3-4-5-F-D-E și având vecinătățile indicate în anexa nr. 5 la raportul de expertiza; lotul nr.3 in suprafața de 4050 mp din terenul de 1,62 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 5-6-7-8 si având vecinătățile indicate în anexa nr. 6 la raportul de expertiza; lotul nr. 2 în suprafața de 18000 mp din terenul de 7,20 ha cuprins in Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 5-6-7-8 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 7 la raportul de expertiza; un nr. de 10 Acțiuni și 244 Acțiuni Transilvania; s-a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei reclamante: lotul nr. 4 în suprafață de 2950 mp din terenul de 1,18 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 6-7-8-GD-F si având vecinătățile indicate in anexa nr. 5 la raportul de expertiza; lotul nr. 4 in suprafața de 4050 mp din terenul de 1,62 ha cuprins in Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 7-8-9-10 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 6 la raportul de expertiză; lotul nr. 4 în suprafața de 18000 mp din terenul de 7,20 ha cuprins în Titlului de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, delimitat de punctele de contur 7-8-9-10 și având vecinătățile indicate în anexa nr. 7 la raportul de expertiza; un nr. de 10 Acțiuni și 243 Acțiuni Transilvania.
A obligat pârâții, la plata către reclamanta a sumei de 306 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 07.12.2007 a fost pronunțată o încheiere interlocutorie, în temeiul art. 673/6 pr.civ. prin care a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 29.0 1.1992,cu ultimul domiciliu în, jud. I,-; s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului:, în calitate de fiica, cu o cotă de 3/16 din masa succesorală;, în calitate de fiica, cu o cotă de 3/16 din masa succesorală;, în calitate de fiu, cu o cota de 3/16 din masa succesorala;, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/16 din masa succesorală;, în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală; s-a constatat compunerea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului ( 39 Acțiuni si suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993)
Prin aceeași încheiere s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedata la 04.03.1996 și compunerea masei partajabile rămasă de pe urma acestei defuncte (975 Acțiuni Transilvania, 39 Acțiuni și suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. -/40771 din 18.06.1993) precum și calitatea părților din proces de moștenitori legali ai defunctei, respectiv:, în calitate de fiica, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală;, în calitate de fiica, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală;, în calitate de fiu, cu o cota de 1/4 din masa succesorala;, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală;
Cu privire la celelalte bunuri pretins a face parte din masa partajabilă, s-a reținut că:
Imobilului compus din doua construcții - 89 și 50 mp și teren 350 mp, situat în,-, jud. I, instanța a reținut - pe baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1425/10.02.1966 - că terenul în suprafața de 345 mp a fost achiziționat de către reclamanta ( devenita in urma sentinței civile nr. 2735 din 31.07.1973 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 B prin care s-a dispus divorțul) și fostul soț de la numiții, - și.
Potrivit autorizației de construcție nr. 38 M/24.III. 1966 eliberată de fostul S Popular al capitalei și certificatului de regim și aliniere pentru construcție nr. 8 M/968 din 28.02.1968, aceștia au edificat construcția existentă pe menționata suprafață de teren.
Chiar dacă defuncții au avut ultimul domiciliu la această adresă și, conform certificatelor de rol fiscal pentru perioada 1997-2000, figurează, instanța a apreciat că nu există dovezi care să ateste dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren și construcției, ulterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanta, aceștia având calitatea de detentori precari, posedând în pentru și în numele reclamantei.
Mai mult pârâta-reclamantă nu a reușit să facă dovada, în condițiile de art. 1169 cod civil și art. 129 Cod proc. civ. ca aceste imobile au fost dobândite de către părinți sau că sumele necesare achiziționării lor ar fi fost procurate de către părinții defuncți.
Nefiind vorba despre o înstrăinare cu titlu oneros, pârâta reclamantă nu se poate bucura nici de prezumția de donație deghizată oferită de art. 845 Cod civil; aceasta trebuia să dovedească faptul material al darului manual sau realizarea donației indirecte ori sub o forma deghizată, ceea ce nu a reușit să probeze.
În privința imobilului compus din casa - 109 mp și teren - 300 mp, situat în,-, jud. I, instanța a reținut că acesta aparține reclamantei-pârâte, potrivit titlului de proprietate nr. 28146 din 18.03.2006 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele reclamantei, extrasului de carte funciara și încheierii nr. 22966/19.05.2006 a CPI
Terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate in condițiile prevăzute de Legea nr. 18/1991 sunt bunuri proprii ale persoanei pe numele căreia s-a emis titlul, astfel ca are dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren înscrise în titlul sau de proprietate atâta timp cât un astfel de titlu nu a fost contestat.
Din certificatul de urbanism nr. 325 din 28.02.1996 și autorizație de construire nr. 278 din 28.02.2006 precum și declarația olografă din care reiese că aceasta a fost ajutată la edificarea casei de către tatăl, fratele, cumnații și fostul soț la edificarea construcției, instanța a constatat că reclamanta împreună cu soțul au edificat și construcția realizată pe aceasta suprafața de teren.
Totodată din chitanțele aflate la dosar reiese că reclamanta a achitat și impozitele pentru teren și construcție și primele de asigurare pentru clădire.
Apărarea pârâtei-reclamante potrivit căreia acest imobil a fost procurat de tatăl sau contra sumei de 9000 lei de la nu a fost primită de instanță, care a reținut că reclamanta deține un titlu de proprietate care nu a fost anulat, părinții săi nu au locuit niciodată la acest imobil iar din chitanța din 06.10.1969 reiese doar că a cumpărat această suprafață de teren pentru fiica sa.
Din menționatul înscris sub semnătură privată, care se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei reiese că acesta a acționat ca un mandatar, fiind aplicabile regulile de drept civil privind răspunderea mandatarului față de mandant și producerea efectelor actului încheiat direct asupra mandantului.
În privința cererilor prin care pârâta-reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3157/19.10.2000 privind suprafața de 200 mp teren și construcția edificată pe acesta și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. -.03.2006 privind suprafața de 150 mp teren și construcția edificată pe acesta, instanța le-a respins având în vedere că nu este parte în aceste contracte iar nulitatea contractelor poate fi solicitată doar de către una din părțile contractante, aceasta putând solicita doar partajul bunurilor cuprinse în masa partajabilă (având în vedere că instanța a reținut că aceste terenuri nu fac parte din masa partajabilă).
La formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 673 ind.9 pr.civ. și de art. 741.civ. reținând in acest sens natura bunurilor supuse partajului, faptul ca terenurile pot fi împărțite material in patru loturi egale ca valoare astfel încât sa se asigure egalitatea loturilor, având în vedere că părțile dețin cote egale de 1/4 asupra masei partajabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă.
În motivarea apelului s-a susținut în esență că:
1.Instanța de fond a respins solicitarea de emitere a unei adrese către Primăria orașului pentru a se comunica instanței bunurile imobile cu care au fost înregistrați defuncții în evidențele fiscale.
2. Instanța de fond a respins cererea reconvențională în mod netemeinic și nelegal în ce privește imobilul - teren din-, fără a ține cont de faptul că acest imobil a fost cumpărat prin act oficial de către defuncți la data de 06.10.1969 de la cu suma de 9000 lei, actul fiind încheiat în fața autorităților locale de la acea data; această chitanța nu a fost contestată de reclamanta-pârâtă.
O altă dovadă cu privire la acest imobil - teren din- este declarația olografă dată de reclamanta-pârâtă prin care aceasta recunoaște că respectivul imobil a fost achiziționat de defuncți și că imobilul edificat pe acest teren s-a efectuat pe cheltuiala părinților săi.
Reclamanta-pârâtă a recunoscut în fața instanței de fond în urma administrării probei cu interogatoriu faptul că pentru imobil - teren din- nu deține acte de proprietate, deși inițial susținuse că pentru acest imobil are contract de vânzare cumpărare încheiat în 1970-1975.
Defuncții au fost înregistrați în toate evidențele Primăriei cu imobilul din-, și au plătit taxe și impozite pentru el, astfel cum rezultă din actele aflate în dosar. Nu există nici o dovadă că defuncții ar fi înstrăinat în timpul vieții lor imobilul din-. În evidențele fiscale ale Primăriei defuncții, decedați în anul 1992 și respectiv 1996, sunt înregistrați cu acest imobil până în anul 2000, când prin împrejurări necunoscute s-a schimbat titularul de rol fiscal, însă este de necontestat faptul că acest bun a aparținut definiților, ca face parte din averea rămasă de pe urma lor și că trebuie introdus în masa partajabilă pentru a fi supus partajului succesoral.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 si următoarele Cod procedură civilă, art. 651 și urm, 654 și urm. 659 și urm. 669 și urm. 728 și urm. 751 și următoarele. civ.
Prin decizia civilă nr. 1371/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefundat apelul astfel formulat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În ce privește cererea de probe, respectiv relații comunicate de către Primăria cu privire la bunurile înscrise în patrimoniul defuncților, la judecată în fond a pricinii aceste relații au fost avute în vedere în raport de adresa emisă de către Primăria sub nr. 3370/5129/11.04.2007.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că imobilul din,- a făcut parte din patrimoniul pârâților; părțile nu au putut înfățișa instanței un titlu de proprietate asupra acestui imobil din care să rezulte dreptul de proprietate al defuncților, astfel încât instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 673/2 civ. potrivit cu care pentru bunurile aflate în masa de împărțit, trebuie prezentat titlul de proprietate.
Chiar prin motivele de apel apelanta recunoaște că acest imobil, dacă a fost deținut de defuncți, aceștia l-au deținut în baza unui înscris sub semnătură privată ce nu constituie titlu de proprietate, indiferent de poziția reclamantei față de acest înscris.
Cum apelanta nu a reușit să-și dovedească susținerile din apel, acesteia aparținându-i culpa procesuală s-a stabilit în sarcina ei, conform cu prevederile art. 274.pr.civ. obligația de a plăti către intimații și G, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum au fost solicitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-pârâtă.
În susținerea recursului s-au invocat prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7. respectiv: hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În dezvoltarea motivului de recurs astfel formulat se susține în esență că:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct.5 hotărârea trebuie să cuprindă motivele în drept și fapt ce au format convingerea instanței, sub sancțiunea casării hotărârii, fiind o garanție pentru părți ca instanța a analizat toate aspectele invocate de aceștia. De asemenea, motivarea unei hotărâri asigură posibilitatea unui control judiciar eficient.
Instanța de apel nu a expus, în considerentele hotărâri pronunțate, care sunt motivele pentru care nu a ținut cont de motivele de apel, ci s-a limitat la a reproduce în decizie considerentele avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței deși - în susținerea recurentei - era obligată să expună în considerente propriile raționamente și aprecieri supra acestora.
S-a arătat că imobilul teren - din-, în suprafață de 300 mp. a fost cumpărat prin act oficial de părinții recurentei, la data de 06.10.1969 de la, bunul intrând în patrimoniul părinților în condițiile în care actul a fost încheiat în fața autorităților locale de la acea dată, dar instanța de apel nu s-a pronunțat în detaliu prin considerente despre convingerea și aprecierea sa despre efectele juridice produse de această operațiune juridică.
Această chitanță de mână se află la dosarul cauzei și nu a fost contestată de intimata - reclamantă - pârâtă.
O altă dovada cu privire la acest imobil - teren - din-, este - în susținerea recurentei - o declarație olografă dată de intimata - reclamantă - pârâtă prin care aceasta recunoaște că respectivul imobil a fost achiziționat de părinții și ca imobilul edificat pe acest teren s-a efectuat pe cheltuiala părinților
Intimata - reclamantă - pârâtă a recunoscut în fața instanței de fond, în urma administrări probei cu interogatoriu, faptul că pentru imobil - teren - din- nu deține acte de proprietate, deși inițial susținuse ca pentru acest imobil are contract de vânzare cumpărare încheiat în 1970-1975.
Totodată precizează recurenta că defuncții au fost înregistrați în toate evidențele Primăriei cu imobilul din-, pentru care au plătit taxe și impozite, în dosar regăsindu-se acte care atestă acest fapt.
Nu există nicio dovadă că defuncții ar fi înstrăinat în timpul vieții lor imobilul din-, în evidențele fiscale ale Primăriei părinții, decedați în anul 1992 și respectiv 1996, fiind înregistrați cu acest imobil până în anul 2000, când nu se știe prin ce împrejurări s-a schimbat titularul de rol fiscal.
În aceste împrejurări, văzând probele cu acte administrate în privința acestui imobil, arată recurenta că este de necontestat faptul că acest bun a aparținut defuncților părinți ai părților, ca face parte din averea rămasă de pe urma acestor defuncți și ca trebuie introdus în masa partajabila pentru a fi supus partajului succesoral.
Recurs legal timbrat.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin aceasta arătând că terenul (liber de construcții) situat în orașul,-, jud. Iaf ost achiziționat de către intimată, părinții ei nefiind vreodată proprietari ai respectivului imobil. Cheltuielile pentru edificarea construcției care se află pe terenul menționat au fost suportate de către intimată și soțul ei.
Se mai arată că înscrisurile aflate la dosar nu dovedesc, astfel cum pretinde recurenta, că părinții părților ar fi locuit în acest imobil, iar prin sentința civilă nr. 4930/2008 a Judecătoriei Bufteas -a respins acțiunea prin care recurenta a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate eliberat în condițiile Legii 18/1991 pentru terenul menționat.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, intimata-reclamantă a depus copia sentinței civile nr. 4930/2008 pronunțată de Judecătoria Buftea, irevocabilă, hotărâre prin care a fost respinsă acțiunea (formulată de recurenta ) având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr. 28146/1996 emis în favoarea intimatei cu privire la terenul situat în orașul,str. - nr. 58, jud.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Instanța de apel a avut în vedere cele două motive de apel dezvoltate de către apelantă, respectiv cel referitor la pretinsa necesitate a solicitării unor noi relații de la Primăria (constatând că proba astfel solicitată nu era necesară pentru că erau deja administrate probe din care reieșeau respectivele informații)), cât și acela în cuprinsul căruia se susținea că probele administrate fac dovada existenței, în patrimoniul defuncților a căror succesiune se dezbate, a imobilului situat în orașul,-, jud.
Reținând că, în cadrul probatoriului la care apelanta a făcut referire, nu se regăsește un titlu de proprietate - care să constituie fundamentul unei ieșiri din indiviziune corespunzător cu exigențele art. 672 ind. 2.pr.civ. - instanța de apel a epuizat analiza care se impunea a fi făcută în privința celui de-al doilea motiv de apel. Era de prisos o nouă analiză, distinctă, a fiecăreia dintre probele administrate în fața instanței de fond, în condițiile în care chiar apelanta s-a limitat la simple afirmații prin care susținea că este dovedită apartenența imobilului menționat la patrimoniu succesoral, fără însă a aduce argumente critice față de concluzia primei instanțe în sensul că intimata-reclamantă a exhibat un titlu (obținut în baza Legii fondului funciar) care atestă propriul drept de proprietate asupra respectivului teren.
Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia - potrivit cu exigențele art. 295 alin. 1.pr.civ. - instanța de control judiciar este chemată să aprecieze cu privire la modul în care prima instanță a stabilit situația de fapt și a făcut aplicarea legii, și nicidecum să procedeze la o nouă judecată a pricinii ( ca și cum ar fi ea însăși primă instanță), formulând o opinie în mod corespunzător.
Astfel, Curtea constată este nefondată critica prin care se impută instanței de apel faptul că hotărârea pronunțată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină.
Cât privește referirile făcute prin motivele de recurs la probatoriul administrat și modalitatea de interpretare a acestuia, Curtea constată că acestea nu pot fi analizate în contextul căii extraordinare de atac a recursului, context în care, potrivit cu prevederile art. 304.pr.civ. instanța de control judiciar poate analiza exclusiv aspecte care vizează legalitatea hotărârii recurate, corespunzător motivelor limitativ enumerate în cuprinsul acestei norme.
Dintr-o atare perspectivă- corespunzător referirilor menționate ale recurentei - se impune constatarea faptului că dreptul de proprietate pretins a fi aparținut autorilor părților trebuia justificat numai printr-un înscris care să aibă valoare juridică de titlu de proprietate - potrivit cu exigențele art. 644-645.civ. coroborate cu art. 1169.civ.
Actul sub semnătură privată la care recurenta face referire nu are o astfel de valoare juridică, el fiind întocmit în anul 1969, dată la care forma autentică pentru actele de înstrăinare a terenurilor constituia o condiție de valabilitate a actului (deci condiționa însuși efectul translativ al actului juridic de înstrăinare) potrivit cu exigențele art. 11 alin. 2 din Decretul 144/1958.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurentă deciziei atacate și, pe cale de consecință, conform art. 312 alin. 1.pr.civ. va dispune respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1371/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimații - pârâți - și și intimații - intervenienți și G, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.GS
.red.
2 ex./29.05.2009
Jud Apel Secția a V-a Civilă
,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
