Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/
Ședința publică din 01 iulie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în G, strada - -,.120 gars,.A,.3,.41, județul G, împotriva deciziei civile nr. 146, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 02 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, județul C și intimatul reclamant, domiciliat în comuna, județul C, având ca obiectpartaj judiciar.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Instanța, lasă cauza la a doua strigare pentru eventualitatea ca părțile să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, iar pentru intimații pârâți și, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 18 dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța CT - PJ din 01 iulie 2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 15 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei; depune, totodată, un înscris din sistemul Ecris - extras privind soluția în dosarul nr-, pronunțată de Tribunalul Constanța, de admitere a apelului, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că nimic din cele reținute de instanțele de fond și apel nu este real.
Arată că, cererea de chemare în judecată, depusă în martie 2007, a fost formulată de, care la acea dată era grav bolnav; toate documentele doveditoare în acest sens, au fost depuse la dosar, însă ignorate; a fost depusă cererea principală, dictată de fratele său, telefonic, care nu avea cunoștințe juridice și fără să se facă distincție între date.
S-a arătat că la începutul anului 2007 a aflat de deces și, în termen de aproximativ o lună, s-a adresat instanței. Acest lucru a fost menționat și în interogatoriu, însă grefierul consemnat tot anul 2003 în loc de 2007.
Numai a fost cel care a știut de decesul mamei sale încă din anul 2003, existând în acest sens dovezi la dosar, respectiv declarația notarială.
Arată că a dovedit împrejurarea că nu a chemat fiii la înmormântarea mamei lor, ascunzându-le în mod premeditat acest lucru pentru a nu-i chema la succesiune. În termen de aproximativ o lună a efectuat toate documentele succesiunii în fals și repetă fapta în anul 2007, când, la 09 septembrie, dă o declarație mincinoasă în fața judecătorului, în sensul: "am adus la cunoștința notarului despre existența acestora"
Solicită instanței să aibă în vedere motivele invocate prin cererea de recurs, care au fost pe larg dezvoltate la filele 4-10 dosar.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite (fila 19 dosar).
Cu privire la motivele de recurs invocate, solicită instanței să observe că nu sunt întemeiate.
În mod corect s-a reținut că recurentul nu a acceptat succesiunea după defuncta în termenul prevăzut de lege, nefiind împiedicat de nici o împrejurare asimilată forței majore de a face acte de acceptare a moștenirii. Deși a aflat de decesul mamei sale în anul 2002, a introdus acțiunea în 2007. Solicită a se avea în vedere înscrisurile aflate la filele 107-114 din care rezultă acest aspect.
Susținerea recurentului că, deși a aflat de decesul mamei sale în 2002, a introdus acțiunea peste câțiva ani, invocând motive de sănătate, nu poate fi luată în considerare, întrucât avea posibilitatea să promoveze cererea prin corespondență sau să-și angajeze un reprezentant convențional.
Nu este real faptul că intimații, cu rea-credință nu i-au adus la cunoștință decesul mamei sale, întrucât atunci când a luat legătura cu ei aceștia l-au informat despre decesul defunctei.
Recurentul a promovat acțiunea după ce a intrat în posesia certificatului de moștenitor.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Printr-o cerere adresată Judecătoriei Constanța la 21 martie 2007 reclamanții și au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții și, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 228/2000 eliberat de BNP, să se constate deschisă succesiunea defunctei, calitatea de moștenitori legali, cotele și masa succesorală rămasă în urma defunctei.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la 10.09.2000 a decedat numita, cu ultimul domiciliu în com., jud. C, iar moștenitori legali sunt părțile, reclamanții și pârâtul în calitate de fii, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală, precum și pârâtul, soț supraviețuitor, cu o cotă de din masă.
Au mai arătat reclamanții că masa succesorală se compune din cota de din imobilul situat în com., str. -, compus din teren în suprafață de 1000 mp și casă de locuit.
Au arătat că certificatul de moștenitor nr.228/2000 eliberat de BNP este lovit de nulitate absolută, întrucât și reclamanții au calitate de moștenitori legali, iar pârâții au declarat că sunt singurii moștenitori ai defunctei.
Au susținut reclamanții și că, în anul 2002, au aflat de decesul mamei lor, de la soțul acesteia, dar au considerat că este târziu să procedeze la întocmirea actelor de succesiune deoarece trecuse termenul legal de 6 luni de la deces.
Printr-o cerere formulată oral, în fața primei instanțe, de care s-a luat act la 14 ianuarie 2008, reclamantul a renunțat la judecata acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 6183 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului de opțiune succesorală al reclamantului, cu privire la moștenirea defunctei și s-au respins capetele din cererea de chemare în judecată formulate de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, și care au ca obiect partaj succesoral și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.228/2000 eliberat de BNP.
În conformitate cu art.165 cod procedură civilă, s-a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamantul și care are ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr.228/2000 eliberat de BNP și înregistrarea separată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
La data de 16.10.2000, a fost eliberat, de către BNP, certificatul de moștenitor nr.228/2000, conform căruia de pe urma defunctei,decedată la 10.09.2000, au rămas moștenitorii legali, în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de din masa succesorală și cu o cotă de, în calitate de fiu.
Conform certificatului de moștenitor menționat, masa succesorală se compune din cota de din imobilul situat în comuna jud.C, str.- și compus din teren în suprafață de 1000 mp.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă prin care face dovada filiației sale cu defuncta.
La fila 7 din dosar, a fost depusă o adresă emisă de BNP la data de 12.03.2007, prin care se aducea la cunoștința reclamantului că a fost eliberat certificatul de moștenitor și că urmează să i se comunice copia dosarului succesoral nr. 266/2000.
Din răspunsurile formulate de părți la întrebările din interogatoriu, rezultă că reclamantul a aflat de deces la sfârșitul anului 2003 și că pârâtul nu a putut să-i comunice data decesului întrucât nu știa unde locuiește reclamantul.
Din declarațiile martorilor s-a reținut că părțile nu se aflau în relații apropiate și că în cursul anului 2007 reclamantul s-a deplasat la domiciliul pârâților, dar nu a fost lăsat să intre în casă.
S-a înlăturat depoziția martorului, audiat la solicitarea reclamanților din cererea principală, potrivit cu care a locuit împreună cu pârâții în cursul anului 2005, întrucât, această afirmație nu poate fi coroborată cu alte probe, precum și atitudinea reclamantului care a renunțat la judecată și care a declarat că nu îl cunoaște pe martor.
Dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie, dacă moștenitorii nu au acceptat moștenirea autorului în una dintre modalitățile expres și limitativ prevăzute de art.689 și art.703 cod civil, instanța de fond reținând că, reclamantul nu a putut face dovada acceptării, în una dintre aceste modalități, a succesiunii rămase de pe urma defunctei, în termenul prevăzut de art.700 cod civil.
Reclamantul a invocat forța majoră și a solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, imposibilitatea acceptării succesiunii, precum și faptul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată la data de 21.03.2007 fiind motivată prin starea de sănătate precară, prin atitudinea defunctei față de el și relațiile distante pe care le are cu familia acesteia, precum și prin atitudinea pârâților care i-au ascuns cu rea credință data decesului.
S-a constatat că, simpla necunoaștere a decesului nu constituie prin ea însăși un caz de forță majoră care să îndreptățească instanța să admită prelungirea termenului de acceptare fiind necesar să se facă dovada existenței unei împrejurări imprevizibile și de neînlăturat care ar fi putut să împiedice pe moștenitor să cunoască evenimentul morții.
S-a stabilit, din probele administrate, că reclamantul a cunoscut data decesului la sfârșitul anului 2003 iar problemele de sănătate, pe care reclamantul susține că le are, nu constituie un caz de forță majoră, care ar justifica trecerea unei perioade atât de îndelungate ca cea care a trecut de la data cunoașterii decesului până la data formulării prezentei cereri.
S-a constatat că, întrucât reclamantul nu a acceptat expres moștenirea defunctei și nu a făcut acte de acceptare tacită și, în același timp nu a făcut dovada existenței unui caz de forță majoră, în înțelesul art.700 cod civil, acesta nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni.
Se relevă că, neacceptarea în termenul legal a moștenirii, are drept consecință pierderea calități de moștenitor, reclamantul fiind considerat o persoană străină de moștenire.
Raportat la motivele de fapt și de drept expuse, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, acesta fiind o persoană străină de moștenirea defunctei și, în consecință, nu poate avea calitate într-o acțiune ce are ca obiect partaj succesoral.
Pentru aceleași considerente, s-a respins și capătul din cerere ce are ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.228/2000 eliberat de BNP, având în vedere motivele invocate de reclamant.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantul a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 146/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut, ca și instanța de fond, că reclamantul nu a acceptat moștenirea mamei sale, numita, în termenul prevăzut de art.700 cod civil, și că reclamantul nu a fost împiedicat de o împrejurare asimilată cu forța majoră, de a face acte de acceptare a moștenirii, instanța de fond apreciind în mod corect materialul probator. A subliniat tribunalul răspunsurile la interogator date de reclamanți prin care au recunoscut împrejurarea că au avut cunoștință de decesul mamei lor încă din anul 2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit probele administrate și susținerile părților, stabilind neîntemeiat că reclamantul a luat cunoștință de decesul mamei sale în anul 2003.
Arată recurentul că este o eroare de consemnare a grefierului în interogatoriu anul 2003 ca dată precizată de reclamantul ca fiind data la care a luat cunoștință de decesul mamei sale, în realitate acesta declarând ca dată anul 2007.
Susține că numai a cunoscut despre deces din anul 2003, dar arată că acesta nu i-a comunicat și fratelui său, decât în anul 2007.
Invocă faptul că și pârâtul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 228/2000, pentru a scoate imobilul din masa succesorală.
Arată recurentul că pârâtul știa de existența celor doi fii ai defunctei, dar a ascuns notarului această informație, certificatul de moștenitor fiind eliberat fără citarea acestora la dezbaterea succesiunii.
Invocă incompatibilitatea calității de martor a d-lui cu aceea de curator al lui, bolnav psihic, și susține că instanța trebuie să țină seama și de prevederile Decretului nr. 167/1958 și ale art. 703 și 712 din Codul civil.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin recursul formulat reclamantul susține că instanța a ajuns la o concluzie eronată cu privire la momentul la care acesta a luat cunoștință de decesul mamei sale, deoarece a apreciat greșit probele administrate. Arată astfel reclamantul că numai fratele său, avea cunoștință din anul 2003 despre decesul mamei sale, în timp ce reclamantului i-a comunicat acest fapt abia în anul 2007, când i-a comunicat și o copie a certificatului de moștenitor nr. 228/2000 eliberat de BNP.
Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute limitativ la pct. 1-9 de la acest articol, această limitare a motivelor de recurs numai la cele expres prevăzute de lege determinând încadrarea acestei căi de atac în categoria căilor extraordinare de atac.
Motivele de recurs formulate de recurent se referă, așa cum s-a arătat, la aprecierea greșită a probelor, motiv de recurs care se regăsea la pct. 11 din art. 304 din Codul d e procedură civilă ( "când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate"), punct abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005. Prin urmare, criticile recurentului nu pot avea temei în prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
În același timp, Curtea constată însă că susținerile din recurs sunt și neîntemeiate.
Astfel, cu privire la respectarea termenului de acceptare a succesiunii, chestiune dirimantă în raport cu problemele invocate referitoare la citarea moștenitorilor în cursul dezbaterii succesiunii de către notarul public, atât judecătoria cât și tribunalul au reținut justificat că reclamantul a aflat de decesul mamei sale, în cursul anului 2003, fapt comunicat acestuia de fratele său, care, la rândul său, aflase despre deces de la soțul supraviețuitor, pârâtul.
Tribunalul, dar și judecătoria, au arătat în mod explicit care au fost probele care au format convingerea lor cu privire la momentul la care dl. și fratele său, dl., au luat cunoștință de decesul mamei lor (din conținutul cererii de chemare în judecată, precizările ulterioare la acțiune, răspunsurile la interogatoriu, notele depuse de reclamantul aflate la filele 107-114 din dosarul de fond).
Probele pe care instanța și-a format convingerea, arătate în considerente, nu au fost combătute de recurent prin probe contrare (majoritatea înscrisurilor avute în vedere fiind, în întregime, redactate sub semnătura reclamantului ). Acesta nu a contestat nici semnătura sa pe cererea de chemare în judecată ori pe notele și precizările ulterioare (dimpotrivă, afirmând că numai domnia sa a semnat cererea de chemare în judecată, nu și ) și nici nu a afirmat existența unor probe contrare pe care instanța să nu le fi avut în vedere, limitându-se să le conteste, pur și simplu, pe cele arătate.
În ceea ce privește critica referitoare la administrarea probei cu martorul, curator al pârâtului, bolnav psihic, Curtea reține că între calitatea de curator și calitatea de martor propus de partea asistată, nu există nici o incompatibilitate, printre excepțiile strict prevăzute de art.189 Cod procedură civilă cu privire la persoanele care nu pot fi ascultate ca martori neregăsindu-se și curatorul.
Prin urmare, reținând că instanțele au stabilit judicios faptul că reclamantul a luat cunoștință de decesul mamei sale, în cursul anului 2003 și că nu poate fi reținută nici o cauză de forță majoră care să justifice repunerea reclamantului în termenul de acceptare a succesiunii, boala de care suferă acesta nefiind de o asemenea gravitate încât să fi făcut imposibilă manifestarea voinței reclamantului de a accepta succesiunea mamei sale în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de deces, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefundat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimaților, recurentul a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, dovedit cu chitanța nr. 4/31.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în G, strada - -,.120 gars,.A,.3,.41, județul G, împotriva deciziei civile nr. 146, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 02 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, județul C și intimatul reclamant, domiciliat în comuna, județul C, având ca obiectpartaj judiciar.
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fondRamona
Red.dec.jud.apel
Red.hot.jud.recurs /18.08.2009
Gref.AB/2 ex/21.08.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
