Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
***********************************
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.137 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul asistat de av., av. pentru intimata lipsă și intimații și, lipsă fiind intimatul.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune pentru recurent la dosar taxă judiciară de timbru de 651 lei și timbru judiciar de 0,5 lei cu chitanța -/11.01.2010.
Instanța pune în vedere recurentului să precizeze cine a formulat cererea de renunțare la capătul de cerere indicat în punctul 2 din petitul acțiunii care privește donația și cine a se3mnat această cerere.
La această solicitare a instanței, recurentul precizează că nu a înțeles nicio clipă să renunțe la niciunul din capetele de cerere din acțiunea principală, iar cererea de la fila 52 dosar fond a fost făcută de apărător, iar el a fost indus în eroare și a semnat-o, dar nu a înțeles să renunțe la al doilea capăt de cerere.
Av. depune la dosar copie după rolul agricol și chitanța de plată a impozitului pe teren pentru anul 2009, precum și o factura fiscală pentru energia electrică pe numele recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul în susținerea recursului, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat, urmând a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii motivele așa cum au fost precizate, dar și procedura legată de renunțarea la al doilea capăt de cerere din acțiunea de fond.
Solicită admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de fond și a acestui capăt de cerere asupra căruia recurentul nu a renunțat nicio clipă și administrarea de probe.
S-a criticat modalitatea de atribuire a loturilor, astfel că în varianta expertului, avută în vedere și de instanță, terenul este dat unui alt moștenitor, iar recurentul a rămas cu casa în aer.
Se impune deci admiterea recursului, desființarea deciziei și atribuirea terenului fie în varianta a III a sau în a IV a pentru a se putea folosi și recurentul de casa primită prin actul de donație.
La fila 95 dosar fond sunt depuse acte ce emană de la primăria unde se află suprafețele incluse în masa de partaj și care au fost trecute din extravilan în intravilan. Aceste suprafețe nu au fost împărțite în mod echitabil, recurentului nerevenindu-i nicio suprafață.
cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și efectuarea unei noi expertize care în final să evalueze terenurile în funcție de amplasarea acestora și să fie împărțite echitabil tuturor moștenitorilor.
Cu cheltuieli conform chitanței.
Av. pentru intimata cu privire la cererea de renunțare la al doilea capăt din cererea inițială a recurentului, precizează că urmează să fie verificată credibilitatea afirmațiilor făcute astăzi de recurent.
Astfel, la dosarul de fond la fila 54 se află încheierea de ședință din 11martie 2008, termen la care recurentul a fost prezent și s-au făcut discuții cu privire la cererea sa de renunțare.
Ulterior la data de 18.03.2008 recurentul a formulat cerere pentru studierea dosarului și nici după această dată nu a făcut discuții privitoare la renunțarea la al doilea capăt de cerere.
Față de aceste împrejurări urmează a se aprecia asupra credibilității celor precizate astăzi de recurent, care avea tot timpul ca până la data pronunțării hotărârii să-și facă apărări cu privire la cererea de renunțare. Această cerere nu constituie un motiv de recurs, iar cele două motive ale prezentului recurs au fost dezbătute și de instanța de apel și vizează doar modalitatea de lotizare.
La fila 108 dosar fond sunt depuse obiecțiuni doar la o parte din concluziile raportului de expertiză.
În lotul recurentului sunt date cele mai multe terenuri intravilane, iar credibilitatea recurentului este îndoielnică.
La fila 108 dosar fond sunt precizate terenurile părților în cauză cu dimensiunile acestora și se poate observa că terenul recurentului are cea mai mare deschidere la stradă, față de terenurile intimaților. Mai mult decât atât recurentul a primit teren la punctul " acasă".
Instanța urmează să apreciere asupra susținerilor recurentului având în vedere și motivarea instanței de apel și motivele invocate de acesta în recurs.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
În replică, av. precizează că recurentul nu are în lotul său 11.000 mp, el solicită terenul din jurul casei ca săpoată intra în aceasta.
Av. arată că la ultimul termen de judecată la instanța de fond, recurentul nici personal și nici prin apărător nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză.
Intimata precizează că terenul situat la punctul " acasă" se află în titlul de proprietate pe care recurentul a schimbat de două ori și deține în plus față de cât deține ea cu 600mp.
Intimatul precizează că recurentul a avut posibilitatea de a-și alege ce variantă de lotizare a dorit. Și-a ales ce terenuri a dorit și a fost avută în vedere adeverința de intravilan la lotizare. Intimații au făcut obiecțiuni doar cu privire la sultă și au acceptat varianta a II
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.137/AC/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-pârâtă; a fost schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că în locul frazei a III a de la pagina 6 din hotărâre prin care s-a dispus: obligă pe moștenitorii defunctei la 346 lei și pe pârâta la 346 lei cheltuieli de judecată, compensând la cererea părților onorariile avocaților, se va dispune: compensează cheltuielile de judecată efectuate de reclamantul și pârâta, până la concurența sumei de 1641,80 lei.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 118, 80 lei și pârâta să plătească pârâtei suma de 1760,60 lei cheltuieli de judecată.
Apelantul-reclamant a fost obligat să plătească intimaților-pârâți și suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei recurate instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 2511 din data de 16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, instanța a admis acțiunea pentru ieșirea din indiviziune formulată de reclamantul împotriva pârâților, și și s-a constatat deschisă succesiunea prin decesul numitei, decedată la 17.09.2001.
S-a constatat că moștenitorii sunt reclamantul și pârâta fiu și fiică, precum și - fiică postdecedată (la 26.06.2007) cu cota de câte 1/3. A constat că moștenitorii acesteia din urmă sunt pârâții, și - fii și fiică,cu cota de câte 1/3 și că masa succesorală este alcătuită din suprafața de 6 ha și 5435.p teren situat în satul, com., jud. N, înscris în P nr-, în valoare de 123.000 lei.
A dispus ieșirea părților din indiviziune, prin formarea și atribuirea de loturi. copil moștenitor i se cuvin bunuri în valoare de 41.000 lei.
Au fost obligați moștenitorii defunctei la 3440 lei și pe pârâta la 585 lei - sulte, către reclamant.
De asemeni, au fost obligați moștenitorii defunctei la 346 lei și pe pârâta la 346 lei -cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu expert), compensând, la cererea părților, onorariile avocaților.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la al II-lea capăt de cerere și s-a respins ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de, și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că la data de 17.09.2001 a decedat conform certificatului de deces depus la dosar. iar moștenitorii acesteia sunt reclamantul și pârâta - fiu și fiică, precum și - fiică postdecedată (la 26.06.2007), cu cota de câte 1/3. Moștenitorii def. sunt pârâții, și - fii și fiică, cu cota de câte 1/3.
Masa succesorală este alcătuită din suprafața de 2 ha și 2157.p teren situat în satul, com. înscris în titlul de proprietate nr- (în copie la fl.7 ds.) în valoare de 123.000 lei (raportul de expertiză - fl.100 dos.).
Astfel fiind, acțiunea este întemeiată și a fost admisă căci, potrivit art.728 Cod civil, nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune.
La formarea loturilor s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art.741 cod civil și opțiunea părților. Varianta nr.2 de lotizare întocmită de expert corespunde cel mai bine criteriilor menționate și va fi avută în vedere la împărțire, necesitând cele mai mici sulte dintre toate cele 4 variante.
De asemenea, loturile din varianta nr.2 cuprind suprafețe de teren aproximativ egale, atât în intravilan, cât și în extravilan, evitând dezavantaje pentru vreuna din părți.
Egalizarea valorică a loturilor s-a realizat prin sulte, fiind respectată opțiunea celor trei pârâți - moștenitori ai defunctei, de a rămâne în indiviziune cu privire la terenurile din lotul cuvenit defunctei lor mame.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul II de cerere - privind constatarea existenței actului de donație (precizarea - fl.52 dosar fond) și în această situație cererea reconvențională, prin care pârâții, și au solicitat respingerea acelui capăt de cerere, ca rămas fără obiect, a fost respinsă.
Reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 1038 lei (taxă de timbru și onorariu expert). Conform art.274 și 277 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați să contribuie la aceste cheltuieli, proporțional cu întinderea vocației lor succesorale (câte 1/3 pentru fiecare tulpină), compensând, la cererea părților onorariile de avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 2511 din data de 16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Romana declarat recurs reclamantul, pe care a criticat-o sub două aspecte: în legătură cu evaluarea suprafeței de 5.500 mp teren situat la pct." R" identificat în titlul de proprietate nr.25/583 din 12.07.2007 în 21, parcela 173/6, pe care acesta îl consideră subevaluat de către expertul topograf la 3 lei/mp, în total 16.500 lei, în condițiile în care terenul aflat la punctul respectiv se vinde cu 8-9 euro/mp valorând în mod aproximativ 16.500 lei.
Al doilea motiv de recurs privește, în opinia reclamantului, modalitatea de atribuire a terenurilor, întrucât deși expertul a propus ca împărțirea moștenirii să se facă prin atribuire de loturi în natură, conform dispozițiilor art.741 Cod civil, cu care instanța de fond a fost de acord, aceasta nu a ținut seama de criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă, conform modului de stăpânire al terenurilor anterior prezentului litigiu de partaj succesoral.
Reclamantul arată că a stăpânit, în mod concret, întreaga suprafață de teren intravilan de 3278 mp din care 803 mp curți-construcții identificat în titlul de proprietate 3, parcela 156/1 și 2475 mp grădină înscris în titlul de proprietate 3, parcela 156/2.
A mai precizat că apreciază că este îndreptățit să i se atribuie în totalitate acest teren, deoarece în anul 1948 tatăl său i-a donat terenul respectiv și casa situată pe acesta, conform actului de donație autentificat sub nr.98/8.02.1948. Arată, de asemenea, că a renunțat la capătul de cerere, prin care solicită să se constate că acest teren nu face parte din masa succesorală fiind convins că sora sa - și nepoții săi -, și vor fi de acord ca să primească el acest teren.
Pentru aceste considerente, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că atribuirea loturilor să se facă conform variantei a III-a propusă de expert și nu în baza variantei a II-a, care este inechitabilă în accepțiunea acestei părți.
În drept, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 304 pct.9, art.3041și art.312 Cod procedură civilă, solicitând obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în calea de atac a recursului.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a declarat recurs și pârâta, prin care a solicitat instanței ca, analizând cu maximă obiectivitate întregul material probatoriu și exercitându-și rolul activ să dispună admiterea recursului sub două aspecte: în ceea ce privește valoarea dată unor suprafețe de teren și compensarea onorariilor de avocat.
Astfel, pârâta a arătat că prin raportul de expertiză întocmit în cadrul judecării cauzei în primă instanță suprafața de 5.500 mp teren situată în 1, parcela 173/6, pct. "poligon R" a fost supraevaluată, în timp ce suprafeței de 2.475 mp situată în 3, parcela 156/2 i s-a dat o valoare mult prea mică în raport cu valoarea dată suprafeței de 803 mp situată în aceeași solă, parcela învecinată 156/1. Această diferență apare în opinia recurentei-pârâte ca nejustificată, având în vedere că ambele suprafețe sunt situate în aceeași solă, sunt una în continuarea celeilalte formând același trup de teren, cu aceleași vecinătăți și practic li se aplică aceleași criterii pentru stabilirea valorii.
Suprafața de teren situată în 28, parcela 694 A/l, a fost subevaluată având în vedere poziția în care se află, faptul că are ieșire la drum; având în vedere și celelalte valori date suprafețelor de teren având aceeași poziție în mod evident acest teren a fost subevaluat.
Suprafața de 2520 mp. teren situată în tarlaua 33, parcela 345/2 are, de asemenea, o valoare mult prea mică în raport cu valoarea dată suprafeței de 1400 mp. situată în 33, parcela 340/12; și diferența de valori între cele două suprafețe de teren este fără justificare, în condițiile în care și acestea sunt în aceeași solă, sunt una lângă alta și ca așa cum a menționat anterior beneficiază de aceleași criterii pentru stabilirea valorii. Concret, fără temei această suprafață de teren a fost subevaluată comparativ, atât cu valoarea sa reală, dar și cu valoarea dată chiar de expert în aceeași expertiză unei suprafețe de teren vecine.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, recurenta-pârâtă a precizat că deși onorariile pe care părțile le-au plătit avocaților aleși au avut cuantumuri diferite, cel plătit de ea, fiind mai mare decât cel plătit de reclamant, compensarea acestora a fost făcută greșit de instanță în totalitate, în condițiile în care compensarea operează ca regulă până la concurența sumei celei mai mici, urmând ca pentru plata diferenței să fie obligată cealaltă parte din dosar.
Toate părțile au fost legal citate. Recurenta-pârâtă a solicitat prin întâmpinarea formulată la recursul reclamantului respingerea ca nefondat a acestuia cu cheltuielile de judecată. iar în motivare, recurenta-pârâtă a arătat că valoarea dată suprafeței de 5500 mp teren situată în punctul " R" este dimpotrivă prea mare și nicidecum nu a fost subevaluată.
Așa cum arată și recurentul această suprafață de teren este
situată în extravilan, valoarea dată la momentul expertizării și soluționării cauzei nu se poate raporta la un eveniment viitor și incert, respectiv, posibilitatea schimbării categoriei din extravilan în intravilan.
Mai mult, pe această suprafață de teren nu se poate construi; pânza freatică este la suprafață și în aceste condiții terenul este instabil și nu poate fi valorificat decât cel mult pentru lucrări agricole. Nici pe această suprafață de teren, nici în vecinătate nu sunt edificate construcții de nici un fel tocmai din aceste considerente. Așadar, fiind situat în extravilan, cu posibilități reduse de valorificare suprafața de teren situată " La " nu are cum să aibă o valoare foarte mare de aceea sub acest motiv recursul declarat de recurent este neîntemeiat.
Cu privire la modalitatea de atribuire, apreciază că s-au respectat pe deplin criteriile stabilite de art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, prin formarea loturilor conform variantei 2 din raportul de expertiză.
Recurentul, în fața instanței de fond nu a făcut cu nimic dovada că în favoarea sa ar vreun criteriu de preferință stabilit de legiuitor și a invocat, atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de recurs un contract de donație, contract pe care însă nu 1-a valorificat din punct de vedere juridic, recurentul renunțând la capătul de cerere privind constatarea actului de donație. Mai, după cum se poate observa din copia depusă la dosar, obiectul contractului îl formează un teren a cărui poziție nu coincide cu suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate pe care solicită atribuită în întregime.
Un alt aspect menționat într-o manieră subiectivă este "grija " pe care recurentul a avut-o față de părinții săi; de fapt se ducea la ei destul de rar, de câte ori mergea le cerea bani pentru benzina pe care o consuma sau pentru cumpărăturile pe care i le făcea.
Dar chiar și în condițiile în care ar fi îngrijit-o este vorba de o obligație legală și morală de un criteriu de preferință pentru atribuirea anumitor bunuri în lot la decesul părinților.
Convingerea" recurentului că pârâta ar fi intenționat să îi lase suprafața de teren din intravilan este de asemenea o prezentare într-o manieră personală a unei "înțelegeri" care nu s-a discutata și nu a existată niciodată între părți.
Varianta 3 din raportul de expertiză, pe care o solicită recurentul partajează masa uccesorală în loturi vădit inegale din punct de vedere valoric, fapt pentru care nu există nici o justificare legală sau situație de fapt probată în fața instanței de fond. Practic s-ar crea o inechitate între moștenitori total nejustificată, susținerile recurentului nefiind probate, astfel încât nu beneficiază de nici un criteriu de preferință.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la recursul declarat de pârâta, reclamantul a precizat că în anul 1948, tatăl său, i-a donat suprafața de 15 prăjini teren grădină și o casă situată în V satului, jud. N.La data respectivă era minor și de aceea actul de donație a fost semnat de tatăl său, și de mama sa în prezența unui avocat.
Reclamantul a arătat că a locuit în aceasta casă până în anul 1976 după care m-am stabilit în R, însă a continuat să merg cel puțin săptămânal la. După moartea tatălui său, în anul 1976, rămas de fapt singurul sprijin al mamei sale ajutând-o la treburile gospodărești și la întreținerea gospodăriei și a casei; mama sa rămânând singură și fără alt sprijin a locuit mai mult în satul decât în
De asemenea, a fost convins că după moartea mamei el va fi singurul moștenitor al casei și al grădinii așa cum hotărâse tatăl său prin actul de donație încă din timpul vieții sale.
Pentru acest motiv, când a formulat cererea de chemare în judecată pentru partaj succesoral, a solicitat să nu se împartă casa și terenul în suprafață de 15 prăjini (2475 mp ).
În timpul procesului, avocatul său i-a dat să semneze o cerere fără să-i explice despre ce este vorba, aflând ulterior că de fapt a renunțat la capătul de cerere privind constatarea donației. Intenția sa nu a fost niciodată aceasta, motiv pentru care a solicitat instanței să aibă în vedere că terenul de 2475 mp este proprietatea sa și casa de pe acest teren și nu trebuie împărțit cu cele două surori. În cazul în care se va considera că nu se mai poate reveni asupra renunțării, a solicitat atribuirea, în lotul său a terenului în suprafață de 2475 mp cât și casa ce se află pe acest teren.
În dovedire, recurentul-reclamant a anexat în copie actul de donație autentifica sub nr.98/21.02.1948, adeverința nr.2/8.09.2008 eliberată de agenția imobiliară SC SRL
La termenul de judecată din 10.03.2009 constatând că valoarea masei succesorale obiect al partajului depășește 1 miliard lei Rol (100.000 lei Ron), tribunalul a dispus, după punerea prealabilă în discuția părților, recalificarea căii de atac din recurs în apel, în cauză nefiind incidente prevederile art.2821Cod procedură civilă.
La același termen de judecată, tribunalul a stabilit în sarcina ambilor apelanți cuantumul taxei judiciare datorată la valoarea contestată a bunurilor ce compun masa partajabilă. La termenul de judecată din 07.04.2009, tribunalul a constat că numai pârâta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit legal, în timp ce reclamantul a precizat că valoarea reală a suprafeței de teren de 5.500 mp teren situat în pct. " R" este de 55.000 lei, respectiv 10 lei/mp și nu 165.000 lei cum a declarat inițial în cererea de apel, considerent pentru care a achitat o taxă judiciară corespunzătoare diferenței de 39.500 lei contestată, redusă conform prevederilor art.1 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare.
Examinând ambele apeluri formulate în cauză sub toate aspectele invocate, tribunalul a constatat fondat doar apelul pârâtei, doar în ceea ce privește corectitudinea operațiunii judiciare de compensare a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Tribunalul a constatat, astfel, că în cauză doar și pârâta au efectuat cheltuieli de judecată, plătind diferențiat taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile expertizelor tehnice administrate și onorariile avocaților aleși, cheltuieli care totalizează 5.281,80 lei. Această sumă s-a distribuit în cote de 1/3 corespunzătoare actelor ce se cuvin din activul succesiunii reclamantului, pârâtei și celorlalți pârâți în indiviziune aceștia culegând în același mod prin retransmitere succesiunea autoarei lor defuncta decedată la 06.26.2007.
În aceeași situație, tribunalul a constatat că operațiunea de compensare s-a dispus greșit a se realiza în totalitate în privința sumelor cheltuite cu onorariile avocaților aleși de reclamant și pârâta, în condițiile în care acestea au fost diferite, compensarea operând ca regulă până la concurența sumei mai mici, respectiv 1641,80 lei între părțile care au avansat fiecare în parte cheltuielile de judecată. Urmează ca diferența de 118,80 lei pe care reclamantul o datorează până la cota parte de 1/3 care îi revine ope legis din totalul contravalorii cheltuielilor de judecată să fie plătite de acesta în favoarea pârâtei. Tribunalul o va obliga în aceeași ordine de idei și pe pârâta să plătească pârâtei suma de 1760,60 lei care îi revine ca obligație de plată corelativă cotei de 1/3 din activul succesiunii pe care o culege în baza legii.
În ceea ce privește motivele de apel care vizează supraevaluarea/subevaluarea suprafeței de 5.500 mp teren situat în pct. " R", dar și evaluarea diferențiată a suprafețelor de 2475 mp și 803 mp situată în 3 parcelele 156/2 și 156/1 și a suprafețelor de 2520 mp și 1400 mp situată în 33, parcelele 345/2 și 340/12, acestea sunt nefondate, în condițiile în care nemulțumirile reiterate în apel au fost invocate în fața primei instanțe pe calea procedurală a obiecțiunilor, admise de instanță și lămurite pe deplin de expertul judiciar specialitatea topografie (fila 113 dosar fond), iar pe de altă parte pretinsa subevaluare și respectiv supraevaluare a terenului amplasat la pct. "" R invocată simultan de reclamant și pârâta este una subiectivă, neștiințifică, în condițiile în care, părțile nu au făcut dovada erorii expertului, prin aceleași mijloace de calcul folosite de acesta. Simpla adresă eliberată de o agenție imobiliară nu este suficientă în cauză, sub aspectul probatoriu al valorii contestate a terenului, întrucât acesta atestă doar prețul cerut = oferta, nu și rezultatul întâlnirii acesteia cu cererea concretizat într-un contract de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât însuși reclamanta și-a diminuat pretențiile de la 165.000 lei la 55.000 lei doar în scopul de a plăti o taxă de timbru mai mică și fără a oferi o justificare economică corelată cu prețul de tranzacționare pe piață a terenului menționat.
mutendis, arată tribunalul că în ceea ce privește evaluarea diferențiată dată suprafețelor menționate de pârâtă în cererea de apel, aceasta este corectă, în condițiile în care, suprafața de 2475 mp și 803 mp, deși se află în aceeași solă 3, parcele învecinate 156/2 și 156/1, acestea au categorii de folosință diferite, prima - arabil intravilan, a doua - curți construcții, care determină o diferențiere a prețului de evaluare justificat corespunzător unor criterii științifice de identificare și evaluare de către expertul judiciar de specialitate topografie, completată și de celelalte criterii care vizează: poziția terenului față de centrul localității, deschiderea la drum cu referire la posibilitățile de construire, posibilitățile de asigurare a utilităților pentru construcții, Aceleași criterii au fost corect apreciate de expert și la stabilirea valorilor diferențiate și pentru cele două terenuri situate în 33, parcelele 345/2 și 340/12.
Referitor de modalitatea concretă de atribuire a loturilor cu respectarea primordialității principiului partajului în natură prin împărțirea bunurilor pe cât posibil în trei părți egale din punct de vedere al calității și cantității acestora, conform art.741 Cod civil, cu singura limită admisă a nefărâmițării excesive a terenurilor, tribunalul o constată corect realizată de instanța de fond prin alegerea variantei a II-a a expertizei de lotizare. Din acest punct de vedere, susținerea reclamantului, conform căruia ar fi trebuit ca să-i fie lui atribuite în totalitate casa de locuit și terenul aferent de 2475 mp și 803 mp, doar pentru a se respecta modalitatea de exercitare a posesiei și folosința acestor bunuri anterior partajului este nefondată, în condițiile în care acest criteriu nu are valoare absolută, prioritară în raport cu celelalte enumerate în art.6739Cod procedură civilă, ci se subordonează alături de acestea criteriului realizării în natură a partajului prin atribuirea de loturi de cantitate, calitate și valoare aproximativ egală, astfel cum este consfințit prin prevederile art.741 Cod civil amintite anterior.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs reclamantul care a susținut că modalitatea de atribuire a terenului este total greșită și că evaluarea suprafețelor de teren nu corespunde situației reale, respectiv nu are prețurile de pe piața liberă.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și în consecință să-i fie atribuit tot terenul din intravilan.
În subsidiar, dacă această solicitare nu va fi împărtășită, recurentul a solicitat atribuirea terenului conform variantei IV a expertizei și să-i fie atribuit lui terenul aferent casei în suprafață de 1093mp și nu pârâtei.
Recurentul a depus în recurs acte, respectiv declarații extrajudiciare, iar prin precizările depuse pentru termenul din 23 noiembrie 2009 arătat că nu a înțeles să renunțe la judecarea capătului de cerere privind constatarea donației.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de recurent, precum și din oficiu, constată recursul nefondat.
Prin art. 741 Cod civil se consacră principiul că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărui copărtaș, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se cât va sta în putință îmbucătățirea peste măsură a mobilelor și divizarea construcțiilor.
Prin această dispoziție legală, s-a urmărit a se asigura deplina egalizare între moștenitori, respectiv între copărtași, în sensul că prin împărțire, fiecare ei să primească întocmai partea de din bunuri la care este îndreptățit.
De aceea, în justa aplicare a textului, apare ca inadmisibil ca, fără consimțământul copărtașilor, să se atribuie unora dintre ei toate bunurile în natură, iar altora numai contravaloarea părților ce li se cuvine atâta timp cât este posibil să se dea fiecăruia bunuri, aproximativ în aceeași cantitate și de aceeași natură sau valoare, urmărind ca loturile să se egalizeze prin plata unor sulte în bani.
Varianta de lotizare preluată de instanță se constată că este în concordanță cu dispozițiile art. 741 Cod civil, iar cererea recurentului de a i se atribui tot terenul din intravilan, este vădit inechitabilă.
În ceea ce privește critica privind evaluarea imobilelor, corect s-a reținut de către tribunal că este nefondată, avându-se în vedere criteriile obiective avute în vedere de expert la stabilirea acestora, pe de o parte, iar, pe de altă parte susținerile recurentului în sprijinul acestei critici.
Într-adevăr doar adresa eliberată de o agenție imobiliară, care atesta doar prețul cerut nu și cel oferit, respectiv cel concretizat în contractul de vânzare-cumpărare nu poate combate valorile stabilite de expert pe baza unor criterii obiective.
În fine, în ceea ce privește și ultimul motiv de recurs, respectiv împrejurarea că nelegal s-a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce privește cererea de constatare a donației, motiv ce a fost invocat la termenul din 23 noiembrie 2005, se constată că nu a fost formulat în termenul prevăzut de art.303 (1) Cod procedură civilă și nefiind un motiv de ordine publică este tardiv formulat.
Pentru cele ce preced, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat urmând ca față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurentul să fie obligat să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariul pentru avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.137 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei 1000 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red./
Red.CV
Tehn.7 ex AA 29.01.2010/Com la părți la 29.01.2010
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
