Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Grefier
****************************
La ordine a venit spre examinare apelul promovat de pârâtul MUNICIPIUL B reprezentat prin PRIMARUL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1149 din 01.07.2009,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-reclamant, asistat de av., lipsă fiind reprezentantul apelantului.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Av. având cuvântul în combaterea motivelor de apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, care a apreciat corect că notificarea intimatului a fost depusă în termenul legal. Astfel chestiunea tardivității este explicată prin faptul că anterior notificării din 2005, cererea intimatului din 1992 este înscrisă la Primăria
Solicită respingerea excepției tardivității invocată de apelant și pe fond respingerea apelului ca nefondat, urmând a fi avute în vedere și susținerile din întâmpinarea depusă la dosar.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1149 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, s-a anulat dispoziția nr.28729 emisă la18.08.2008 de Primarul municipiului B și a fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să se propună despăgubiri pentru terenul în suprafață de 385,27 mp situat în B str. - nr.133 și imobilele demolate cu destinația " farmacie" și " casă" de la aceeași adresă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău cu nr- s-a formulat de către reclamantul contestație față de dispoziția nr.28729/18.08.2008 emisă de Primarul municipiului B în aplicarea Legii 10/2001.
S-a arătat că în mod greșit a fost respinsă ca tardivă notificarea contestatorului prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 385,27 mp din str. - nr. 133 și despăgubiri pentru imobilele demolate de la aceeași adresă. La prima cerere făcută de tatăl contestatorului la data de 01.08.1992 la Primăria municipiului B nu s-a primit nici un răspuns, iar prin notificarea din 15.08.2005 a fost reiterată de către contestator cererea făcută de autorul său, deoarece nici după apariția Legii 10/2001 nu s-a primit nici un răspuns.
Termenul prevăzut de Legea 10/2001 este unul de decădere iar neintroducerea cererii în termen este sancționată pe motivul principal că pasivitatea petentului ar afect climatul de securitate juridică iar în cazul de față nu este vorba de pasivitate ci voința de restituire a fost manifestată expres în mai multe rânduri. S-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună restituirea imobilului solicitat.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestației pe motiv că notificarea a fost depusă după expirarea termenului limită prevăzut de Legea 10/2001, respectiv 14.02.2002.
Odată cu întâmpinarea a fost depusă în copie documentația care a stat la baza emiterii dispoziției.
În cauză a fost efectuată o expertiză topo-cadastru de către expert tehnic judiciar, iar din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut că, analizând o problemă de drept similară, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 8438/2005 a arătat că sintagma "prezenta lege" prevăzută de art. 21 al. 1 din Legea 10/2001 și de la intrarea căreia în vigoare începe să curgă termenul de 6 luni pentru depunerea notificărilor se referă la Legea 247/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 22.07.2005, care a modificat și completat Legea 10/2001, termenul menționat fiind un termen procedural, dispozițiile referitoare la acesta aplicându-se deîndată. Față de această soluție notificarea contestatorului apare ca fiind depusă la termen, respectiv la 15.08.2005.
O soluție contrară ar echivala cu art. 14 din CEDO față de contestator, întrucât unei persoane aflate într-o situație similară i-a fost recunoscut același drept de către instanța supremă, în acest sens pronunțându-se și CEDO prin hotărârea din cauza Beian vs. Romania.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că autorul contestatorului, a deținut în proprietate două imobile, unul destinație "farmacie" iar celălalt cu destinație "locuință" și terenul aferent în suprafață de 385,27 mp, situate în B str. - nr. 133.
Imobilul farmacie și anexele au fost preluate abuziv de autoritățile statului comunist prin Decretul de naționalizare nr. 134/02.04.1949, iar prin Decretul de expropriere nr.34/1986 a fost expropriată casa deținută de autorul contestatorului, în suprafață construită de 108,2 mp.
Referitor la suprafața de teren deținută de autorul contestatorului s-a reținut că prin actul de vânzare din 22.10.1947 acesta a achiziționat 250 mp teren situat în B, Calea (actuală -) nr. 153, iar prin actul de vânzare din 1948 dobândit în proprietate suprafața de 27 mp situată în B str. - nr. 15.
În conformitate cu înscrisul intitulat "Matricola de clădiri și terenuri" autorul contestatorului a deținut în proprietate suprafața de 475 mp.
Contestatorul nu a făcut dovada preluării abuzive a terenului însă faptul că în prezent acesta este deținut de pârâtă constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, potrivit art. 1 lit. E din HG 250/2007, prezumție nerăsturnată de către pârâtă.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert a fost identificată suprafața de teren din str. - nr. 133 de 385,27 mp în prezent ocupată de utilități și rețele edilitare.
În consecință s-a impus acordarea de despăgubiri atât pentru construcțiile demolate cât și pentru terenul aferent în suprafață de 385,27 mp, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acțiunea fiind admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat în termen legal apel Primarul municipiului B pentru următoarele motive:
Prima instanță nu a ținut seama de termenul expres arătat de art. 22 din Legea nr.10/2001 în care trebuiau depuse notificările, respectiv 14.02.2002, motivând greșit sentința pe prevederile CEDO fără să țină cont și de mențiunile legii interne și a practicii unitare a ÎCCJ și a Curții Constituționale.
Analizând sentința civilă apelată sub aspectul motivului de apel, dar și din oficiu în temeiul art.295 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.28729 din 18.08.2008 a Primarului municipiului B, apelantul a respins notificarea nr.72/15.08.2005, întrucât aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.22 din Legea 10/2001.
Prin modificarea adusă Legii 10/2001 prin Legea nr.247/2005, se reglementează un drept nou pentru depunerea notificărilor, față de care nu se poate reține că operează sancțiunea decăderii pentru nedepunerea notificării în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, așa cum a fost prevăzut ulterior, astfel încât, instanța de apel apreciază că notificarea reclamantului a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Legea nr. 247/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.653 din 22 iulie 2005, modificat și completat /2001, termenul menționat fiind un termen procedural, dispozițiile referitoare la aceasta aplicându-se de îndată.
În acest sens ÎCCJ prin decizia civilă nr. 8438/2005 a arătat că, sintagma " prezenta lege" prevăzută de art.21 alin.1 din Legea 10/2001 și de la intrarea căreia în vigoare începe să curgă termenul de 6 luni, prima instanță a apreciat judicios că, notificarea contestatorului a fost depusă în termen, respectiv la 15.08.2005.
Prin hotărârile pronunțate de CEDO în cauzele Păduraru vs. România și Beian vs. România, s-a stabilit că jurisprudența divergentă a ÎCCJ constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin.1 din Convenția Europeană și este contrară principiului securității raporturilor juridice, rolul instanței supreme fiind acela de a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică. Hotărârile CEDO mai sus menționate obligă instanța supremă să adopte o jurisprudență unitară, iar instanțele ierarhic inferioare să respecte dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă, nu numai prin intermediul deciziilor în interesul legii, inclusiv pentru considerente de echitate având în vedere că reclamantul din prezenta cauză se află într-o situație similară cu cea pentru care instanța supremă prin decizia menționată a stabilit că notificarea a fost formulată în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a apreciat judicios situația de fapt și de drept în sensul că, autorul contestatorului, respectiv este îndreptățit la despăgubiri pentru imobilele pentru care a formulat notificarea mai sus precizată.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că autorul contestatorului, a deținut în proprietate două imobile, unul destinație "farmacie" iar celălalt cu destinație "locuință" și terenul aferent în suprafață de 385,27 mp, situate în B str. - nr. 133.
Imobilul farmacie și anexele au fost preluate abuziv de autoritățile statului comunist prin Decretul de naționalizare nr. 134/02.04.1949, iar prin Decretul de expropriere nr.34/1986 a fost expropriată casa deținută de autorul contestatorului, în suprafață construită de 108,2 mp.
Referitor la suprafața de teren deținută de autorul contestatorului s-a reținut că prin actul de vânzare din 22.10.1947 acesta a achiziționat 250 mp teren situat în B, Calea (actuală -) nr. 153, iar prin actul de vânzare din 1948 dobândit în proprietate suprafața de 27 mp situată în B str. - nr. 15.
În conformitate cu înscrisul intitulat "Matricola de clădiri și terenuri" autorul contestatorului a deținut în proprietate suprafața de 475 mp.
Contestatorul nu a făcut dovada preluării abuzive a terenului însă faptul că în prezent acesta este deținut de pârâtă constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, potrivit art. 1 lit. E din HG 250/2007, prezumție nerăsturnată de către pârâtă.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert a fost identificată suprafața de teren din str. - nr. 133 de 385,27 mp în prezent ocupată de utilități și rețele edilitare.
Așa fiind,prima instanță a dispus corect obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună despăgubiri pentru terenul în suprafață de 385,27 mp situat în B- și imobilele cu destinația " farmacie" și "casă" de la aceeași adresă.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, urmează ca în temeiul art.196 Cod procedură civilă, constatând legală și temeinică sentința civilă apelată, să respingă apelul pârâtei potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de pârâtul MUNICIPIUL B reprezentat prin PRIMARUL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1149 din 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehn.AA 4 ex 04.02.2010
Com la părți la 04.02.2010
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
