Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 272/
Ședința publică din 17 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții și -, domiciliați în Curtea de A, str.- Doamna, -.18,.B,.31, județul A, împotriva deciziei civile nr.359 din data de 30.11.2007 și deciziei civile nr.84 din data de 08.04.2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la ambele strigări ale cauzei, recurenta-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.00248/2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, răspunzând și pentru recurentul-pârât lipsă, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin depunerea la dosar, la prezentul termen de judecată, a chitanțelor seria - nr.- și seria - nr.- din data de 17.09.2008, emise de Trezoreria Pitești, din conținutul cărora rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 70 lei și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului, care se comunică, în copie, apărătorului recurenților-pârâți, avocat.
Avocat, pentru recurenții-pârâți, depune la dosar dovada achitării timbrajului și solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 4.09.2008, iar intimatul nu invocă în conținutul acesteia excepții sau apărări noi, Curtea constată neîntemeiată cererea de amânare a cauzei, urmând aor espinge și a lăsa cauza la oad oua strigare, pentru a-i da posibilitatea apărătorului recurenților-pârâți să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La cea de-a doua strigare a cauzei, părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată că recursul este legal timbrat și, având în vedere precizările părților, acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5,7 și 9 Cod procedură civilă și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice, cu cheltuieli de judecată. Arată că încălcarea normelor procedurale și greșita reținere a contribuției egale a părților, atrage casarea deciziei. În ceea ce privește cele două acte sub semnătură privată, semnate de și, arată că au caracterul unei convenții.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 28 martie 2006, la Judecătoria Curtea d Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și pentru a se dispune partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului, decedat la 6 iunie 2000.
În motivarea acțiunii s-a arătat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori în calitate de soție supraviețuitoare, acesta și pârâtul în calitate de descendenți gradul I, iar masa succesorală se compune din bunurile mobile și imobile enumerate în acțiune.
S-a susținut că toate aceste bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare, cu excepția autoturismului 1300 ce constituie bun propriu al defunctului.
S-a mai susținut că la dobândirea apartamentului în timpul căsătoriei, defunctul a avut o contribuție proprie de 100.000 lei.
Cei doi pârâți au formulat la 10 mai 2006 întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctului, compusă din bunurile recunoscute prin aceasta, cu precizarea că mobila pentru bucătărie, sufragerie și dormitor, covoarele, lustrele, perdelele, au fost dobândite cu veniturile proprii ale lui, provenind din beneficiile ""
Cu privire la dobândirea apartamentului s-a susținut că defunctul nu ar fi avut vreo contribuție proprie la dobândirea acestuia și la data căsătoriei acesta avea datorii, mai multe procese cu fostele soții și a plătit o amendă penală de 37.500 lei, o parte din sumele de bani provenind din libretele constituite după botezul pârâtului, în 1986.
În legătură cu centrala termică și instalația de încălzire s-a susținut că aceste bunuri au fost realizate după decesul defunctului, fiind bunuri proprii ale soției supraviețuitoare.
Prin cererea reconvențională depusă la aceeași dată de către pârâți s-a solicitat aducerea la masa partajabilă și a unor bunuri dobândite împreună cu defunctul la gospodăria părinților acestuia, situată în comuna, județul A, în cote egale, iar cu privire la bunurile pretinse în acțiunea principală și recunoscute de către aceștia prin întâmpinare s-a susținut că pârâta are o contribuție majoră de 80 %, iar defunctul de 20 %.
S-a mai solicitat a se aduce la masa de împărțit de către reclamant a sumei de 47.000 lei, bun comun cu defunctul, pe care acesta a retras-o de pe libretele, sumă care fusese depusă pentru dobândirea unui autoturism.
Totodată, pârâta a susținut că succesiunea defunctului este grevată de un pasiv succesoral în cuantum de 10.000.000 lei la nivelul anului 2000, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea defunctului și pomenirea sa, ce au fost suportate exclusiv de către aceasta și solicită ca și reclamantul să participe la suportarea pasivului conform dreptului său.
La 25 mai 2006, reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâți, susținând că este neîntemeiată sub toate aspectele (54).
La aceeași dată reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat a se aduce la masa de împărțit suma de 20.000.000 lei depusă la Banca Internațională a Religiilor, sumă încasată de pârâtă, valoarea asigurării de viață a defunctului ce a fost încasată după decesul acestuia și pasivul succesoral în cuantum de 50.000.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate în exclusivitate de acesta cu înmormântarea și pomenile acestuia, potrivit obiceiului local, precum și monumentul funerar și candela din marmură (55).
Prin încheierea din 12 octombrie 2006, Judecătoria Curtea d Argeșa admis în parte în principiu atât acțiunea de partaj succesoral, așa cum a fost completată, formulată de reclamantul, cât și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și, constatând deschisă succesiunea defunctului la 6 iunie 2000, moștenitori cu vocație succesorală, acceptanți ai succesiunii, părțile din proces, pârâta în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/8, reclamantul și pârâtul în calitate de descendenți gradul I cu o cotă de 3/8 fiecare.
S-a reținut că masa succesorală se compune din bunurile proprii și comune enumerate în dispozitivul acestei încheieri și că la dobândirea bunurilor comune pârâta-reclamantă are o contribuție de 70 %, iar defunctul de 30 %, urmând ca această cotă de 30 % să fie împărțită între moștenitori conform dreptului ce li se cuvine.
S-a respins cererea reclamantului-pârât privind partajul capitalului social al "", având regim juridic de bun propriu al pârâtei.
S-a reținut că succesiunea defunctului este grevată de un pasiv succesoral în cuantum de 557,6914 RON, urmând ca pârâții-reclamanți să contribuie la plata acestuia în proporție cu partea ce li se cuvine din succesiune.
În vederea identificării, evaluării și lotizării bunurilor s-a dispus efectuarea unei expertize de către trei experți.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut pe baza probatoriul administrat în cauză care sunt bunurile proprii ale defunctului și care sunt bunurile dobândite împreună cu soția pârâtă, bunuri ce au fost enumerate în dispozitivul încheierii.
În ceea ce privește cererea reclamantului pârât prin care a solicitat să se rețină în favoarea defunctului o contribuție proprie de 100.000 lei la dobândirea apartamentului bun comun, s-a reținut a fi neîntemeiată deoarece declarațiile aflate la filele 16 și 40 din dosar nu pot fi luate în considerare de instanță, întrucât conțin o convenție contrară comunității de bunuri și nu s-au produs alte probe în completarea înscrisurilor.
În privința centralei termice s-a reținut că din probele administrate reiese clar că a fost dobândită după decesul autorului.
S-a mai reținut că pârâta a avut contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, deoarece era asociat unic și patron la SC SRL, iar defunctul a lucrat cu normă incompletă, resursele lui financiare folosindu-le în interesul său și al părinților.
În ce privește pasivul succesoral, s-a reținut că reclamantul pârât a plătit 1100 lei contravaloarea monumentului funerar, dar a ridicat ajutorul de înmormântare, de 736 lei și nu s-a făcut dovada că acesta a efectuat înmormântarea și pomenile ulterioare.
Prin sentința civilă nr.307 din 22 martie 2007, Judecătoria Curtea d Argeșa admis în parte atât acțiunea principală de partaj succesoral, așa cum a fost completată, cât și cererea reconvențională și a dispus partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului prin atribuirea bunurilor conform variantei I-a din raportul de expertiză tehnică, astfel cum a fost completat, întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, atribuind lotul nr.1 pârâtei, lotul nr.2 reclamantului și lotul nr.3 pârâtului-reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile se află în indiviziune asupra bunurilor succesorale ce fac parte din succesiunea defunctului, ce au fost reținute prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2006 și având în vedere criteriile impuse de dispozițiile art.6739Cod procedură civilă și art.741 cod civil s-a apreciat că varianta I-a din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, așa cum a fost completat în urma obiecțiunilor formulate de către părți, este cea corespunzătoare și echitabilă pentru părți.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamantul-pârât, calificat ulterior apel, criticându-le pentru următoarele motive:
În mod greșit a respins prima instanță cererea sa privind constatarea unei contribuții proprii a defunctului la dobândirea apartamentului, deoarece înscrisul aflat la fila 16 nu este o convenție contrară comunității de bunuri, ci o recunoaștere din partea pârâtei că suma respectivă este bun propriu.
S-a susținut că nici contribuția diferită la dobândirea bunurilor comune nu a fost legal stabilită de judecătorie, deoarece defunctul a avut venituri din muncă, iar pârâta nu a făcut dovada că dividendele din anii 1996 - 1997 le-a folosit în dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la centrala termică s-a susținut că în mod greșit a fost scoasă de la partaj pentru că factura invocată de pârâta-reclamantă prezintă ștersături, menționându-se numele ei, în loc de al societății, ștergându-se nr.contului și banca. După decesul autorului s-a mai cumpărat o centrală, dar ea a fost montată la sediul firmei, SC SRL, nu în apartamentul bun comun.
De asemenea, s-a susținut că nici pasivul succesoral nu a fost corect stabilit, câtă vreme pârâții nu au contestat suma solicitată de el și recunosc că nu au contribuit la pomeni.
Bunurile menționate în cererea reconvențională nu au fost efectuate de defunct cu pârâta-reclamantă, ci de părinții autorului, în gospodăria lui, cu contribuția exclusivă a acestora.
În ce privește autoturismul supus partajului, s-a reținut valoarea lui la data decesului, iar nu valoarea actuală de circulație.
În apel, s-au administrat probe cu înscrisuri și cu martori și s-au depus actele solicitate de instanță în original.
Prin decizia civilă nr.359 din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de reclamantul și a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2006.
A constatat că succesiunea defunctului este grevată de o creanță de 100.000 lei (la nivelul anului 1991), achitată exclusiv de defunct cu ocazia achiziționării apartamentului supus partajului, ce va fi împărțită între moștenitori, conform cotelor în care culeg succesiunea.
A constatat că la dobândirea bunurilor succesorale, defunctul și pârâta, au contribuție egală de fiecare.
A înlăturat din masa succesorală turnarea cimentului în curte și construirea gardului din ulucă de stejar, aflate în gospodăria din comuna.
A constatat că pasivul succesoral este în sumă de 3557 lei, în loc de 557 lei.
A menținut în rest încheierea de admitere în principiu și a dispus completarea raportului de expertiză specialitatea construcții, urmând ca ing. expert să stabilească cuantumul actualizat al creanței în raport cu valoarea bunului în care a fost investită suma, să determine sumele ce revin moștenitorilor, potrivit cotelor stabilite, să facă propuneri de lotizare, prin respectarea cotei de parte mai sus reținute, potrivit variantei omologate de prima instanță, prin luarea în considerare și a creanțelor actualizate precum și a valorii de circulație a autoturismului la data expertizei efectuată la fond de ing..
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește contribuția proprie a defunctului la dobândirea apartamentului bun comun din municipiul Curtea de A, tribunalul a reținut că prima instanță a apreciat greșit probatoriul administrat, întrucât din decizia civilă nr.1837/1983 a Tribunalului Județean A reiese clar că la căsătoria cu pârâta, defunctul deținut o sumă de bani provenită în urma partajului. În apel s-a depus originalul declarației dată de pârâta-reclamantă la 30.01.1991. Această declarație nu este o convenție a soților, menită să înfrângă regula comunității de bunuri, neprezentând caracterul unei convenții, în sensul prev. de art.942 - 947 Cod civil. Ea are valoarea juridică a unei mărturisiri (recunoașteri) extrajudiciare exprese, cu atât mai mult cu cât pârâta a recunoscut scrisul și semnătura de pe acest înscris.
Nu se poate considera că a existat o convenție între soți, la momentul respectiv, câtă vreme declarația invocată de pârâți (40 dosar fond) nu este datată, iar conținutul acesteia este cu totul altul.
Și motivul privind modalitatea stabilirii contribuției diferite la dobândirea bunurilor comune este fondat.
Operațiunea de stabilire a cotei părți a fiecărui soț nu este simplă deoarece prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte aportul unuia din soți la dobândirea bunurilor a fost mai mare.
Or, din actele aflate la fond și din cele depuse în apel reiese că defunctul a fost salariat, atât la o instituție de învățământ, cât și la societatea SC SRL Curtea de A, deci obținea venituri. Pârâții-reclamanți nu au făcut dovada că aceste venituri le-ar fi cheltuit defunctul exclusiv în gospodăria părinților săi. De asemenea, în ce privește dividendele pe care se susține că le-a încasat pârâta-reclamantă, acestea sunt bunuri comune, iar nu proprii, în accepțiunea art.30 Codul familiei.
Susținerile intimatei pârâte sunt de altfel oarecum contradictorii. Astfel, deși consideră că bunurile cumpărate cu suma pretins provenită din dividendele încasate de ea, sunt proprii, cele făcute de defunct, din veniturile sale în gospodăria părinților din comuna, ea le apreciază ca bunuri comune.
Centrala termică, care a fost cumpărată cu factura fiscală nr.-/05.09.2000 nu poate fi reținută ca bun comun. Chiar dacă prezintă ștersături, cu privire la persoana care a cumpărat-o, actul este ulterior decesului autorului, iar în dosar se află documentația privind garanția acesteia, din care reiese că la scurt timp după cumpărare a fost montată în apartamentul bun comun. Apelantul nu a făcut nici o altă dovadă din care să reiasă că defunctul și pârâta intimată au mai dobândit vreo altă centrală termică, anterior decesului.
Din declarațiile martorilor audiați în apel d e către apelantul reclamant reiese că într-adevăr s- ocupat de înmormântare și de o parte din pomenile ulterioare, pregătind mâncare la domiciliul lui și transportând-o apoi în comuna și cumpărând mai multe bunuri necesare. Prin urmare, în mod greșit prima instanță nu a reținut și suma de 3000 lei cu titlu de pasiv succesoral, suportată exclusiv de apelant.
Parțial fondat apare și motivul de apel referitor la bunurile din cererea reconvențională.
Astfel, apelantul la interogatoriu ce i-a fost luat la fond, a spus că toate acele îmbunătățiri au fost efectuate de bunicii paterni, iar nu de defunct. Prin urmare, în conformitate cu art.1169 Cod civil, trebuia să dovedească această afirmație. Coroborându-se declarațiile martorilor audiați la fond cu cei din apel și cu înscrisurile (chitanțe, facturi), depuse în prezenta cale de atac, tribunalul a apreciat că s-a făcut dovada că numai turnarea cimentului în curte și gardul din lemn de stejar au fost făcute de către părinții defunctului.
Nu are relevanță că fratele defunctului G locuit până la deces cu părinții, în gospodăria din comuna și a obținut venituri din muncă, în cauză nedezbătându-se succesiunea acestuia și neexistând dovezi certe că ar fi efectuat vreuna din lucrările menționate în cererea reconvențională. În ce privește instalația de apă, martorii audiați în apel (51) au arătat că defunctul a cumpărat materialele și s-a ocupat de montaj. Declarațiile martorilor audiați în apel se coroborează cu actele depuse, reieșind clar că defunctul a efectuat îmbunătățirile respective începând cu anul 1994, acesta recunoscând că are posibilitate materială. Susținerea apelantului, că au fost efectuate numai de bunicii paterni, nu se confirmă, câtă vreme martorii au arătat că aceștia erau în vârstă și aveau venituri mici, pensie de CAP și respectiv de veteran de război.
Cu privire la valoarea autoturismului, acest motiv va fi analizat odată cu pronunțarea asupra apelului declarat împotriva sentinței, avându-se în vedere valoarea de circulație la momentul efectuării lucrării, atunci când se vor efectua variantele de lotizare.
Dovedindu-se contribuția exclusivă a defunctului la dobândirea apartamentului bun comun în sumă de 100.000 lei în anul 1991, aceasta a fost considerată de tribunal ca o creanță ce grevează masa succesorală urmând a fi împărțită de aceiași moștenitori conform cotelor legale.
Cum intimata nu a dovedit că a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, s-a constatat că aceasta și defunctul le-au dobândit în cote egale de fiecare.
Pentru considerentele mai sus arătate, s-a constatat că pasivul succesoral este în sumă de 3557 lei și a fost suportat de apelantul reclamant, înlăturându-se din masa succesorală cimentului în curte și construirea gardului din ulucă de stejar, aflate în gospodăria din comuna și s-a menținut în rest încheierea de admitere în principiu.
S-a dispus completarea raportului de expertiză specialitatea construcții, conform obiectivelor arătate în dispozitiv, onorariu provizoriu fiind în sumă de 400 lei, în sarcina apelantului.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.296 Cod procedură civilă a admis apelul și a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu.
Prin decizia civilă nr.84 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 12 octombrie 2006 și a sentinței civile nr.307 din data de 22 martie 2007, pronunțate de Judecătoria Curtea d Argeș și a chimbat în parte sentința în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților în varianta unică propusă de expertul tehnic prin expertiza tehnică efectuată în apel - filele 135-142, pe care o omologhează cu precizările aduse de instanță în sensul că din lotul nr.1 atribuit pârâtei mai fac parte următoarele bunuri: 2 acțiuni la SC SA; 282 acțiuni la SC SA Pitești; 2 acțiuni la SC SA Curtea de A; din lotul nr.2 atribuit reclamantului mai fac parte 3 acțiuni la SC SA; 419 acțiuni la SC " "SA Pitești; 4 acțiuni la SC SA Curtea de A, iar din lotul nr.3 atribuit pârâtui mai fac parte: 3 acțiuni la SC SA; 419 acțiuni la SC SA Pitești și 4 acțiuni la SC SA Curtea de
Lotul nr.1 a fost atribuit pârâtei-reclamante, compus din: apartament în Curtea de A, str.- Doamna, -18,.B,.2,a p. 31 - 94.407,40 lei; mobilă bucătărie -675,75 lei,TV Philips -242,25 lei, mobilă dormitor (pat mijloc + saltea) -1.084,50 lei, lustră albă- 100,00, lustră porțelan și -166,50 lei, covor persan bucătărie 2/1,8 -224,64 lei, set lână cuvertură și plocade fotolii -212,50 lei, depozit Banca Internațională a Religiilor -2.150,00 lei, asigurare viață -500 lei. Achită lui suma de 20.167,4124 lei și lui suma de 18.409,9924 lei. Total lot -61.208,1052 lei.
Lotul nr.2 a fost atribuit reclamantului-pârât, compus din: frigider -1.102,50 lei, aragaz cu 4 ochiuri -268,20 lei, perdea obișnuită 10.-72,00 lei, vitrină mică lăcuit -289,00 lei, damigene 5. 50.-225,00 lei, tuci inox conf.-176,00 lei, șifonier 2 uși lăcuit- 279,50 lei, pat tip recamier cu ladă -228,00 lei, butelie mare SNP -85,00 lei, butelie voiaj 10.-35,00 lei, autoturism 1300 - 1.361,58 lei, gard plasă sârmă -2.527,40 lei, cameră de 9,80. -4.360,40 lei și apă pt.udat -1.288,00 lei. Primește de la suma de 20.167,4124 lei. Total lot - 32.464,9924 lei.
Lotul nr.3 a fost atribuit pârâtului-reclamant, compus din: mobilă sufragerie -1.800,00 lei, colțar fotoliu -1.572,50 lei, covor persan 3,5 /2,0 -436,80 lei, perdea dormitor -5.-93,75 lei, mobilă dormitor -șifonier 3 uși -1.606,53 lei, perdea sufragerie 6,5.-121,87 lei, covor oltenesc-65,00, ferestre apartament - 120,00 lei, uși apart.uzate -180,00 lei, bidoane 200. gri+albastru -114,80 lei, pentru Ť. 60.-644,00 lei, aragaz cu 4 ochiuri -108,75 lei, boltă vie -1.409,30 lei, camera de 8,40. -3.737,50 lei, apă potabilă - 1.042,20 lei, plantație pomi -1.002,00 lei. Primește de la suma de 18.409,9924 lei. Total lot -32.464,9924 lei;
A fost menținută în rest sentința și au fost obligați intimații să plătească apelantului suma de 2831 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut că părțile se află în indiviziune potrivit deciziei civile nr.359 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, care a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș.
S-a reținut că expertul tehnic prin expertiza tehnică efectuată în apel a propus o singură variantă de lotizare, variantă cu care părțile au fost de acord și au solicitat să fie omologată.
De asemenea, s-a reținut că expertul a omis să introducă în compunerea loturilor și acțiunile nominative reținute de instanța de fond prin încheierea de admitere în principiu și sentință, situație în care instanța a completat varianta unică de lotizare, prin includerea acestora în loturile părților astfel cum au fost reținute în varianta omologată de instanța de fond.
S-au avut în vedere la partajare dispozițiile art.728 proc.civ. și art. 6739proc.civ.
Împotriva deciziilor civile nr.359 din 30 noiembrie 2007 și nr.84 din 8 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în termen legal au formulat recurs pârâții-reclamanți și, susținând că sunt nelegale pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5, 7 și 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a susținut că decizia civilă nr.359 din 30 noiembrie 2007 a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât la 20 noiembrie 2007 tribunalul a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea la 27 noiembrie 2007, dată când a amânat pronunțarea tot la 27 noiembrie 2007 pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțându-se la 30 noiembrie 2007, fără ca aceștia să aibă posibilitatea de a susține interesele în proces prin concluzii scrise.
Pentru acest motiv de casare încadrat în art.304 pct.5 Cod procedură civilă s-a cerut casarea cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea rejudecării acestuia.
S-a mai susținut că decizia civilă nr.359 din 30 noiembrie 2007 nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește modificarea hotărârii instanței de fond care a stabilit că la dobândirea bunurilor comune părțile au contribuții diferite de 30 % defunctul și 70 % pârâta-reclamantă, pentru care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
De asemenea, recurenții susțin că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că în loc să constate că declarația, sub formă de înscris olograf executată de pârâtă, semnată și datată, constituie o convenție a acesteia și a defunctului, menită să înfrângă regula comunității de bunuri, are caracterul unei convenții în sensul prevăzut de art.942-947 din Codul civil, instanța de apel a constatat că acest înscris are valoarea juridică a unei recunoașteri extrajudiciare exprese.
Se susține că instanța a interpretat greșit acest aspect al procesului, cât și celălalt înscris intitulat tot "declarație", scris și semnat de și nu a manifestat rol activ și obiectiv pentru a stabili pe calea unei expertize grafice dacă a doua declarație este scrisă de defunctul și semnată de el ori să se administreze interogatorii.
Acest motiv de recurs se referă la greșita reținere de către instanța de apel a unei creanțe de 100.000 lei la nivelul anului 1991, achitată exclusiv de defunct cu ocazia achiziționării apartamentului supus partajului.
Examinând deciziile recurate în raport cu motivele de recurs invocate și actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Se constată că motivele de recurs vizează practic numai decizia civilă nr.359 din 30 noiembrie 2007.
Primul motiv de recurs încadrat în dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă este nefondat și urmează a fi respins, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă pentru anularea deciziei civile nr.359/2007.
Susținerile recurenților cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin lipsa posibilității de a depune concluzii scrise sunt nejustificate în raport cu actele dosarului.
Potrivit încheierii din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș, s-a acordat cuvântul părților asupra apelului și s-a amânat pronunțarea la 27 noiembrie 2007 pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, astfel că s-au respectat dispozițiile art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă, intimații-pârâți având posibilitatea să-și susțină și în scris interesele din proces.
Faptul că instanța la data de 27 noiembrie 2007 a amânat din nou pronunțarea nu constituie motiv de casare în sensul dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă, pentru că nu s-a pricinuit nici o vătămare recurenților.
Pe de altă parte, recurenții-pârâți au depus la 26 iunie 2007 întâmpinare la apelul declarat de reclamant, în care și-au exprimat în scris punctele de vedere cu privire la motivele de apel invocate (filele 16 și 17).
Al doilea motiv de recurs încadrat de recurenți în art.304 pct.7 Cod procedură civilă, prin care se susține că decizia civilă nr.359 din 30 noiembrie 2007 nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește modificarea încheierii de admitere în principiu pronunțată la fond privind contribuția diferită la dobândirea bunurilor comune a celor doi soți, este de asemenea neîntemeiat, întrucât decizia recurată este motivată sub acest aspect.
Astfel, se reține prin decizie că modalitatea stabilirii contribuției diferite la dobândirea bunurilor comune de prima instanță este greșită, întrucât din actele depuse la instanța de fond și în apel reiese că defunctul a fost salariat atât la o instituție de învățământ, cât și la Curtea de A și că pârâții-reclamanți nu au făcut dovada că veniturile obținute de către acesta le-ar fi cheltuit exclusiv în gospodăria părinților săi.
De asemenea s-a reținut că dividendele pe care le-a încasat pârâta-reclamantă constituie bunuri comune și nu proprii în accepțiunea dispozițiilor art.30 din Codul familiei.
În continuare s-a mai reținut că susținerile intimatei-pârâte cu privire la această contribuție sunt contradictorii, întrucât deși consideră că bunurile pretins cumpărate cu suma provenită din dividendele încasate de ea sunt proprii, cele efectuate de defunct, din veniturile sale în gospodăria părinților din comuna, le apreciază ca fiind bunuri comune.
Rezultă așadar, faptul că hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, așa cum prevăd dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă.
Al treilea motiv de recurs încadrat inițial în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă și precizat cu ocazia dezbaterilor a fi pct.9 din același text de lege, vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul reținerii greșite de către instanța de apel a unei creanțe de 100.000 lei la nivelul anului 1991, achitată exclusiv de defunct cu ocazia achiziționării apartamentului supus partajului, prin interpretarea greșită a celor două înscrisuri depuse de către pârâtă la dosar (40 și 101).
Acest motiv de recurs este de asemenea nefondat și urmează a fi respins, întrucât nu se constată că decizia dată de tribunal este cu încălcarea și nesocotirea dispozițiilor legale în ceea ce privește așa-zisa convenție a soților.
De fapt, acest motiv de recurs vizează interpretarea dată probelor, respectiv a celor două înscrisuri de care se prevalează pârâta-reclamantă, situație care nu justifică invocarea dispozițiilor art.304 pct.8 sau 9 din Codul d e procedură civilă.
Soluția dată de instanța de apel în ceea ce privește contribuția exclusivă a defunctului la dobândirea apartamentului în sumă de 100.000 lei la nivelul anului 1991, se bazează pe probele administrate în cauză atât la fond cât și în apel.
Văzând conținutul celor două înscrisuri olografe depuse de recurenta-pârâtă la dosar, se constată că în mod corect tribunalul a reținut că acestea nu reprezintă o convenție a soților menită să înfrângă regula comunității de bunuri și că declarația din 30 ianuarie 1991, scrisă de, reprezintă din punct de vedere juridic o recunoaștere extrajudiciară expresă cu privire la avansul plătit la apartamentul dobândit în timpul căsătoriei ca aparținând soțului, înainte de căsătorie.
Întrucât nici unul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat, urmează ca în baza art.312 pct.1 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat în cauză de către pârâții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții-reclamanți și -, împotriva deciziei civile nr.359 din 30 noiembrie 2007 și deciziei civile nr.84 din 8 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/02.10.2008.
Jud.fond:.
Jud.apel:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
