Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 2778/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2778/R/2009 | |
Ședința publică din 2 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Andrea Annamaria Chiș | - - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții - și, împotrivadeciziei civile nr. 94/A din 21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamantul -, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată depuse concluzii scrise la data de 2 2009, din partea pârâților-recurenți - și, precum și din partea reclamantului-initmat -.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6057/27.05.2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.11215/2003 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților și soția și s-a sistat indiviziunea asupra părților indivize comune înscrise în col. nr.52642 C, nr. top. 4809 conform variantei a doua din expertiza ce face parte integrantă din hotărâre, astfel:
Imobilul înscris în 52642 col. sub, cu nr. top.4809/1 în suprafață de 927 mp, casă cu două apartamente, având părțile indivize comune compuse din: intrarea în curte, fațadele, fundațiile, intrarea la pod și pivniță, acoperișul, instalațiile de curent electric, apă, gaz, canal și teren, asupra părților indivize comune aferente apartamentului nr.1, în cotă de parte și în cotă de parte, iar asupra părților indivize comune aferente apartamentului nr.2, pârâții și soția, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
Parcela constituită cu nr. top.4809/2 de 927 mp. s-a atribuit lui și soția formată din teren, situate în C-N, B-dul 21 2. nr. 88A.
Parcela cu nr. top.4809/3 de 927 mp. cuprinzând teren situate în C - N, b-dul 21 2. nr.88B, s-a atribuit lui și în cotă de parte.
Parcela cu nr. top.nou 4809/4 de 173 mp. cu destinația de alee de acces s-a atribuit lui în cotă de parte, în cotă de parte, și soția în cotă de 2/4 parte, ca bun comun.
Imobilul înscris în 52643 C, cu nr. top.4809/1/I, apartament nr.1, situate în b-dul 21 2. nr.88, compus din 3 camere, 1 bucătărie, un antreu, o baie, o de alimente, un WC, o terasă, 5 boxe de pivniță, un garaj pentru autoturism și podul de deasupra cu suprafața construită de 163 mp. cu în cotă de 50/100 parte, înscris în col. 52642 C, în favoarea lui, în cotă de parte, cu titlu de drept cumpărare și partaj și în cotă de parte, cu titlu de moștenire și partaj.
Imobilul din 52644 ind.C, sub, situat în C - N, B-dul 21 2. nr.88B, compus din 3 camere, o bucătărie, două antree, o baie, o de alimente, un WC, o debara, o terasă, 5 boxe pivniță, un garaj pentru autoturism, 2 magazii și podul deasupra apartamentului nr.2, cu suprafața construită de 167 mp. cu c în cotă de 50/100 parte, înscris în col.52642 Totodată s-a dispus intabularea în a drepturilor părților și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile sunt coproprietare asupra imobilului înscris în col. 52642 C, nr. top 4809, în suprafață de 2954 mp.casă cu două apartamente, având părți indivize comune intrarea în curte, fațadele, fundațiile, intrarea în pod și pivniță, acoperișul, instalațiile de curent electric, apă, gaz și canal, precum și terenul asupra părților indivize comune aferente apartamentului nr.1, în cotă de parte și în cotă de parte, iar asupra părților indivize comune aferente apartamentului nr.2, pârâții și soția, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
În cauză au fost efectuate două expertize tehnice, instanța alegând varianta a doua din raportul de expertiză întocmit de expert. La alegerea variantei de expertiză instanța a ținut cont de regulamentul general de urbanism și de necesitatea asigurării unei echități între părți.
Prin decizia civilă nr. 94/A/21.02.2007 Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 6057/2006 pronunțată la data de 27.05.2006 în dosarul nr. 11215/2003 al Judecătoriei Cluj -N, care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Conform expertizei întocmite de exp., expertiză cu privire la care apelanții au solicitat să se facă sistarea indiviziunii, fiecare parte a primit un lot in suprafață de 924 mp având o lungime de 81,19 și lățime de 11,37.
Lotul propus a se atribui reclamanților se află în continuarea magaziilor și a țarcurilor pentru câini aparținând pârâților. Varianta de partaj menține și o suprafață de teren in indiviziune, respectiv 1106 mp, reprezentând curte comună. Varianta aleasă de prima instanță întocmit de exp., cuprinde 2 loturi din care lotul pârâților în suprafață de 927 mp se află în continuarea porții iar lotul atribuit reclamanților se află la capătul lotului atribuit pârâților, având o lățime mai mare cu 3,6 decât cea a pârâților, întrucât include și lățime parcelei rămasă in indiviziune și care reprezintă o cale de acces.
În mod corect a apreciat prima instanța că această variantă corespunde cel mai bine intereselor ambelor părți, întrucât menține o valoare ridicată a ambelor parcele, spre deosebire de cea aleasă de către pârâți, care duce la o scădere a valorii parcelelor, datorită lățimii de 11,37 mp.
Trebuie menționat faptul că la cuvântul pe fond însăși reprezentantul pârâților a solicitat admiterea acțiunii, conform variantei din raportul de expertiză întocmit de exp., respectiv a variantei alese de prima instanță.
Motivele invocate de apelanți au fost apreciate ca fiind total neîntemeiate, întrucât conform CF col.52642 categoria de folosință a imobilului este aceea de teren și nu de curte sau grădină, iar pe de altă parte, ținând cont de amplasamentul imobilului în centul municipiului C-N și de ritmul in care se construiește, la sistarea indiviziunii instanța trebuia să țină cont și de regulamentul de urbanism. Aceasta, deoarece în condițiile în care una dintre părți ar dori să construiască sau să vândă parcela, respectarea frontului la stradă prevăzut de regulamentul de urbanism constituie un criteriu a cărui nerespectare duce la scăderea considerabilă a valorii de circulație a parcelei.
Susținerea potrivit căreia disp.art.6739pr.civ. nu prevede între criteriile de sistarea a indiviziunii și pe cele reținute de prima instanță au fost considerate, neîntemeiate întrucât textul legal menționat cuprinde niște criterii exemplificative și nu limitative. La finalul textului, se menționează că pot constituie criterii avute in vedere partaj și formarea și atribuire loturilor "altele asemenea".
Ca urmare, tribunalul a apreciat că acel criteriu avut în vedere de către prima instanță referitor la necesitarea de a respecta și regulamentul de urbanism a fost încadrat corect de către prima instanță, în sintagma de "altele asemenea" prevăzută de textul legal.
În ceea ce privește întinderea celor 2 parcele, tribunalul considerat neîntemeiat motivul de apel potrivit căruia în modalitatea aleasă de prima instanță suprafața parcelelor este mai mică deoarece în această modalitate suprafața este mai mare, respectiv de 927 mp în loc de 924 mp în varianta întocmită de expertul.
Faptul că în varianta aleasă de prima instanță s-ar menține în indiviziune și o suprafață de 173 mp cu titlu de cale de acces, nu contravine dispozițiilor art.741 civ. întrucât era necesar atât crearea a două parcele cu valoare economică și de circulație egală cât și asigurarea accesului la aceste parcele.
Deși s-a invocat existența unui partaj de folosință între părți, acesta nu a fost dovedit, simpla îngrădire a parcelelor folosite de fiecare părți nu duce la concluzia existenței acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând modificarea în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe în sensul sistării stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu, în conformitate cu varianta din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul.
În motivarea recursului, pârâții au invocat următoarele motive:
Instanța de apel omis să se pronunțe asupra motivului vizând faptul că în varianta adoptată de prima instanță se propune o sistare a stării de indiviziune prin formarea de două loturi considerabil inegale atât ca dimensiuni, cât și ca valoare, cu încălcarea disp. art. 741.civil.
recurenți li se atribuie în varianta aleasă de instanțele de fond un lot cu front la stradă, cu 4 m mai puțin decât lățimea parcelei de teren atribuită reclamanților, fără a exista nicio justificare pentru această alegere.
Nu există nici un argument juridic pentru efectuarea unei asemenea modalități de partajare care încalcă art. 741.civil.
Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că varianta de partaj stabilită de instanța de fond și menținută de cea de apel nu sistează indiviziunea asupra întregii suprafețe de teren, aflată în coproprietate, menținându-se în indiviziune o suprafață de 173 mp, cu titlu de alee de acces, deși imobilul se pretează a fi împărțit în natură.
Deși instanța de fond argumentat că prin menținerea în indiviziune a suprafeței de 173 mp, se creează două parcele cu valoare economică și de circulație egală, și că se asigură accesul la aceste parcele, în realitate loturile formate au fronturi la stradă inegale, iar suprafața de 173 mp rămasă în indiviziune nu asigură accesul la ambele parcele, ci doar la parcela atribuită reclamanților.
Un alt motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii și în raport de faptul că hotărârea se întemeiază pe prevederile regulamentului de urbanism potrivit căruia, loturile nou formate trebuie să aibă o lățime de minim 12.
Nelegalitatea constă în faptul că imobilul supus partajului are destinația de grădină evaluarea sa impunându-se a fi făcută conform destinației actuale și nu conform unei eventuale și ipotetice situații în care s-ar edifica construcții pe acest teren.
Ținând cont de zona în care se află terenul și de faptul că este amplasat între alte construcții, legea nu impune respectarea unei lățimi minime de 12.
Prin întâmpinarea formulată ( 10-12), reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cursul soluționării recursului, recurenții au invocat excepția de neconstituționalitate a art. 6739Cod proc.civ. la termenul de judecată din 24.10.2007 instanța respingând ca nefondată cererea de sesizare Curții Constituționale ( 65).
Declarându-se recurs împotriva acestei încheieri, dosarul a fost trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 6804/10.11.2008 a respins ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 24.10.2007 Curții de Apel Cluj.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul vizând omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra motivului vizând criticarea variantei de partaj stabilită de prima instanță din perspectiva art. 741.civil, acesta este nefondat.
Din considerentele deciziei pronunțate în apel, reiese că instanța investită cu soluționarea acestei căi de atac a analizat acest motiv de apel, arătând expres că varianta aleasă de prima instanță corespunde cel mai bine intereselor ambelor părți, întrucât menține o valoare ridicată a ambelor parcele, spre deosebire de varianta aleasă de pârâți, care ar duce la o diminuare a valorii acestora.
Procedând la verificarea susținerilor recurenților sub aspectul inegalității valorice, economice și de circulație a celor două loturi, acestea sunt nefondate. Prin parcelarea imobilului teren cu nr. top inițial 4809, au rezultat două loturi: 4809/2, în suprafață de 927 mp s-a atribuit pârâților, 4809/3, în suprafață de 927 mp s-a atribuit reclamanților. Cele două apartamente s-au partajat în urma acestei operațiuni rezultând imobilele cu nr. top nou 4809/I apartamentul nr. 1, atribuit reclamanților și 4809/II apartamentul nr. 2, atribuit pârâților, iar terenul aferent cu nr. top nou 4809/1 în suprafață de 927 mp s-a atribuit în ce privește părțile indivize comune aferente celor două apartamente atât reclamanților, cât și pârâților.
În fine, asupra lotului cu nr. top nou 489/4 în suprafață de 173 mp alee de acces s-a menținut starea de indiviziune, cotele ideale ale reclamanților și pârâților fiind egal stabilite.
Reiese din cele arătate că această modalitate de partaj, varianta II-a este absolut echitabilă tuturor părților atribuindu-li-se în mod egal atât câte un apartament, cât și câte o suprafață de 927 mp, în proprietate exclusivă, părțile indivize comune aferente celor două apartamente rămânând în indiviziune forțată, la fel ca și de acces în suprafață de 173 mp, cotele ideale fiind egale.
De nicăieri nu reiese că lotul atribuit recurenților egal ca dimensiune cu cel atribuit intimaților ar fi inferior valoric, ceea ce ar duce la încălcarea disp. art. 741.civil.
La stabilirea modalității de partaj instanța a avut în vedere și cele constatate cu ocazia administrării probei cu cercetare la fața locului ( 89 dosar fond).
Motivul de recurs vizând nelegala menținere în indiviziune a suprafeței de 173 mp cu destinație alee de acces, care însă deservește doar accesul reclamanților, este la rândul său nefondat.
Din analiza schiței aferente variantei II-a aleasă de instanță ( 58 dosar fond), reiese că de acces deservește ambele parcele atribuite părților, fiecare având posibilitatea să exploateze lotul atribuit în cel mai echitabil mod cu putință.
Critica vizând inutilitatea reținerii prevederilor regulamentului de urbanism, raportat la destinația imobilului - aceea de grădină - nu este fondată.
Acest act normativ nu poate fi ignorat cu ocazia partajării imobilelor situate în intravilan, cum este și cel din speță. Chiar dacă recurenții nu au intenția de a edifica construcții, respectarea dispozițiilor acestui act normativ aprobat de autoritatea administrativ-teritorială este impusă pentru menținerea valorii de circulație a terenului amplasat în zona centrală localității.
Pentru toate aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul pârâților va fi respins, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. aceștia urmând să fie obligați să plătească intimatului - suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr. - 01/21.05.2007 și bon fiscal - CJ -/12.05.2008).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții - și, împotriva deciziei civile nr. 94/A din 21 februarie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului - suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
5 ex/15.12.2009
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Andrea Annamaria Chiș
