Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.291
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții domiciliat în M,-, -A,.13 județul D,împotriva încheierii de admitere în principiu din 2.12.2005, a sentinței civile nr. 1481 din 24.11.2006, ambele pronunțate de Judecătoria Găești și a deciziei civile nr. 582 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, de pârâta domiciliată În G, str. - -,. 31,.A,.3,.13, județul D și de către reclamanta - domiciliată în G,- A, județul D împotriva deciziei civile nr. 582 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Recursul recurentului pârât a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul declarat de pârâta și de reclamanta - sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat din cadrul baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 42, lipsind recurenta pârâtă și recurenta reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că recurenta pârâtă și recurenta reclamantă -, au depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură, înregistrată sub nr. 2171/26.02.2008, și solicită judecarea în lipsă.
Se înmânează apărătorului recurentului pârât copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât solicită amânarea pronunțării cauzei, pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea depusă și pentru a depune concluzii scrise.
Curtea respinge cererea de amânare a pronunțării cauzei având în vedere că întâmpinarea a fost depusă încă din data de 27 februarie 2008, deci în termenul legal prevăzut de lege.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentului pârât, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat declarat de recurenta pârâtă și recurenta reclamantă -, arătând că acestea confundă fondul cu calea de atac.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au observat că de fapt este vorba de două succesiuni consecutive, respectiv a tatălui, -, la a cărei succesiune, mamare, respectiv soția supraviețuitoare, a renunțat la succesiunea acesteia din urmă.
Acest lucru trebuia dedus din însuși faptul că prin cererea reconvențională, recurentul pârât a solicitat pasivul succesoral și de pe urma mamei sale, precum și din faptul că toate părțile au recunoscut că imobilele construcții au fost edificate de părinți în timpul căsătoriei.
Astfel, era necesară delimitarea celor două mase succesorale, chiar dacă cotele părților sunt egale la ambele succesiuni.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, consideră că nu trebuia anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârât, întrucât acesta a fost de acord să plătească, însă dat fiind starea precară a sănătății a sale, se putea acorda un nou termen de judecată, sau putea acorda reduceri, conform legii timbrajului, sau chiar scutit.
Arată în continuare că greșit prima instanță a reținut la masa de partaj două bunuri imobile, respectiv magazia din lemn acoperită cu și magazia de cereale din lemn acoperită cu, întrucât din probele administrate în cauză, a rezultat că acestea au fost construite numai de către recurentul pârât. Nu solicită cheltuieli de judecată având în vedere că a solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Găești sub nr.729/4 aprilie 2005, reclamanta a chemat în judecată pre pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor ce au aparținut defunctului -, decedat la data de 18 martie 1990.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că la data de 18 martie 1990 decedat tatăl -, moștenitorii acestuia conform certificatului nr.411/6.07.1990 fiind ea și cei doi pârâți în calitate de descendenți, cu cota de 1/3 fiecare, că masa succesorală se compune dintr-o casă din cărămidă cu două camere și sală, acoperită cu tablă, un grajd din lemn acoperit cu, un patul din lemn acoperit cu, magazie din lemn acoperită cu, magazie de cereale din lemn acoperită cu, gard la fațadă din lemn, teren în suprafață de 9 ha, reconstituit conform titlului de proprietate nr. -/28 iunie 2004, situate pe raza comunei, sat de
În drept, au fost invocate disp.art.723 cod civil și art.art.6731Cod procedură civilă.
Pârâta prin întâmpinarea formulată a precizat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, necontestând calitatea de moștenitor sau componența masei partajabile.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate pârâtul a precizat că este de acord cu partajarea bunurilor succesorale, menționând însă că a făcut o serie de îmbunătățiri în privința casei, în sensul că a consolidat-o, decopertând pereții, turnând centură de beton și stâlpi de susținere din beton armat, a edificat un gard în lungime de peste 90. din ulucă de stejar pe stâlpi de beton și țeava, a edificat pod de beton armat peste șanțul de la poartă, a introdus canalizare, instalație electrică și contuar, a edificat o sobă de teracotă, două coșuri din cărămidă, a acoperit casa cu nouă și a adus țevi și tije din pentru construirea boitei de de vie.
Pârâtul contestă ca făcând parte din masa partajabilă cele două magazii din lemn menționate de reclamantă în acțiune și a solicitat să se constate că pasivul succesoral care se ridică la suma de 3.000 RON reprezentând înmormântarea, pomenile și datinile creștinești, a fost suportat exclusiv de către el pentru ambii părinți și aducerea la masa de partaj a sumelor de bani însușite de cele două surori rezultate din folosința exclusivă a suprafeței de 9 ha teren.
Reclamanta prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională a susținut că cererea privind pasivul succesoral și sumele dobândite prin folosirea exclusivă a celor 9 ha teren, sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare pentru defunctul - au fost suportate de ea, iar a avut cele necesare pentru aceste
evenimente, respectiv bani și bunuri și în privința terenului a folosit doar 1 ha până în anul 2000.
În privința îmbunătățirilor pretinse de pârât, reclamanta a menționat că podul din beton, racordarea la rețeaua de apă și canalizare, instalație electrică, contorul și coșurile din cărămidă, gardul de la fațadă au fost edificate de tatăl lor recunoscând că la casă pârâtul a construit patru stâlpi de susținere.
Instanța de fond, la cererea părților, a admis proba cu înscrisuri, interogatorii și martori și a pus în vedere pârâtului- reclamant să timbreze cererea reconvențională cu suma de 10.656.960 lei și 50.000 lei timbru judiciar la mai multe termene de judecată, însă acesta nu s-a conformat.
S-au luat interogatorii reclamantei, pârâtei și pârâtului și s-au audiat martorii, și.
Prin încheierea din 2.12.2005, pronunțată de Judecătoria Găești, s-a admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și, s-a respins capătul de cerere din reconvențională formulată de pârâtul reclamant privind pasivul succesoral, reprezentând cheltuielile de înmormântare și obiceiurile creștinești și contravaloarea producției obținute pe terenul în suprafață de 9 ha, s-a anulat ca
netimbrat capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse în gospodăria bătrânească, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului - la data de 18 martie 1990, cu ultim domiciliu în comuna, județul D, moștenitorii acestuia fiind reclamanta și pârâții, în calitate de descendent, cu cota de 1/3 fiecare.
De asemenea, s-a constatat că masa succesorală se compune din următoarele bunuri situate pe raza comunei, județul: casă din cărămidă cu două camere și sală, acoperită cu tablă (din care se vor scade 4 stâlpi de susținere din beton efectuate după decesul lui -, de pârâtul ), grajd din lemn acoperit cu, părul din lemn acoperit cu, magazie din lemn, magazie pentru cereale (expertul va verifica dacă acoperișurile magaziilor sunt vechi sau sunt reparate, respectiv înlocuite, și în acest ultim caz să stabilească valoarea), gard la stradă din lemn, din care în prezent mai există cea. 10-12 stâlpi, suprafața de 9 ha teren reconstituită potrivit titlului de proprietate nr. - din 28 iunie 2004.
Pentru evaluare și lotizare, în cauză au fost desemnați un expert constructor și un expert topo, ultimul urmând să facă lucrarea centralizatoare, identificând în teren și construcțiile, la stabilirea loturilor urmând a se avea în vedere modul de folosire al bunurilor, posibilitatea atribuirii în natură a acestora, urmând să se propună cel puțin trei variante care să acopere toate posibilitățile de atribuire a bunurilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 18.03.1990 a decedat numitul -, cu ultimul domiciliu în comuna, jud. D, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 411/6.07.1990 de
către notariatul de Stat Local G în dosarul nr. 332/1990, moștenitorii defunctului sunt, și, în calitate de descendenți, cu cota de 1/3 fiecare, că a renunțat expres la moștenire, soție supraviețuitoare conform declarației autentificate sub nr. 189/1990, că pârâții au recunoscut că din masa succesorală fac parte o casă din cărămidă cu două camere și sală, acoperită cu tablă, casă la care a edificat patru stâlpi de susținere din beton, după decesul lui -, aspect recunoscut de către reclamantă și pârâtă și care se vor scădea din valoarea casei, grajd din lemn acoperit cu, patul din lemn acoperit cu, suprafața de 9 ha. teren reconstituită conform titlului de proprietate nr. -/2004, doar pârâtul contestând faptul că din componența masei partajabile mai fac parte și două magazii, precum și gard la fațadă, că în privința magaziilor la interogatoriul luat la propunerea reclamantei, acesta a avut o altă poziție, recunoscând că au rămas la decesul tatălui său, însă le-a schimbat acoperișurile care erau din șiță, punând, în acest sens fiind și declarația martorului, propus de pârât care a confirmat că la o magazie a făcut circa 1.000..
În aceste condiții, instanța de fond a reținut la masa de partaj magazia din lemn, magazia pentru cereale, expertul urmând să verifice dacă acoperișurile acestor anexe sunt vechi sau reparate, respectiv înlocuite, în ultimă instanță să evalueze această situație.
Cu privire la gardul din lemn de la fațadă solicitat de către reclamantă să fie reținut în componența masei partajabile, prima instanță a reținut că din declarațiile martorilor a rezultat că la decesul lui - a rămas și acesta, din care în prezent mai există circa 10-12 stâlpi.
Cu privire la pasivul succesoral reprezentând cheltuielile de înmormântare și obiceiurile creștinești, precum și cu privire la contravaloarea producției obținute de către celelalte părți de pe suprafața de 9 ha. s-a reținut că pârâtul nu a făcut nici o dovadă.
In legătură cu cererea privind îmbunătățirile efectuate în gospodăria bătrânească instanța de fond a reținut că pârâtul-reclamant nu s-a conformat precizărilor instanței de a timbra la valoarea solicitată, astefl încât s-a dispus anularea acestei cereri, ca netimbrată potrivit dispozițiilor Legii nr. 147/1997 și OG32/1995.
Lucrările de expertiză au fost întocmite de experții - și .
În urma obiecțiunilor formulate de părți cu privire la acestea, s-au depus la dosar completări privind rapoartele de expertiză.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Găești prin sentința civilă nr. 1481/24.11.2006, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și, s-a respins capătul de cerere din reconvenționala formulată de pârâtul reclamant privind pasivul succesoral, reprezentând cheltuielile de înmormântare și obiceiurile creștinești și contravaloarea producției obținute pe terenul în suprafață de 9 ha, s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse în gospodăria bătrânească, s-a dispus partajarea și ieșirea din indiviziune conform încheierii pronunțată la data de 2.12.2005 și rapoartelor de expertiză întocmite de experții - și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin încheierea de partaj pronunțată la data de 2.12.2005 s-au stabilit moștenitorii, cotele părți ce se cuvin acestora, bunurile ce fac parte din masa partajabilă.
Ținând seama, atât de voința părților, cât și de concluziile rapoartelor de expertiză, s-a apreciat de către instanța de fond că este interesul acestora să se repartizeze bunurile astfel: reclamantei: suprafața de 300. situată în tarlaua 42, parcela 378/31, suprafața de 10.000. situată în tarlaua 42, parcela 378/66, suprafața de 5.000. situată în parcela 394/4, tarlaua 43, suprafața de 10.000. situată în tarlaua 53, parcela 532/1/30, suprafața de 1.996. situată în trupul doi al terenului din trupul acasă, patul cu porumbar și gard aferent, urmând pentru compensarea loturilor să primească sultă, pârâtului: suprafața de 10.050. în tarlaua 42, parcela3 78/64, suprafața de 5.000. în tarlaua 8, parcela 66/16, suprafața de 66/16, suprafața de 5.000. în tarlaua 27, parcela 249/22, suprafața de 1.200. în tarlaua 43, parcela 394/20, suprafața de 5.000. în tarlaua 43, parcela 394/1/112, suprafața de 2.400. în tarlaua 27, parcela 249/2, magazie, suprafața de 1.606., trupul trei al terenului din punctul "Acasă " grajd, gard aferent terenului, casă compusă din două camere situată în comuna, sat de M, o altă magazie, pentru bunurile atribuite urmând să plătească sultă reclamantei și pârâtei, pârâtei: suprafața de 5.000. în tarlaua 45, parcela 417/12, suprafața de 3.000. în tarlaua 42, trupul doi al parcelei 378/31, suprafața de 8,600. din tarlaua 42,parcela 378/66, trupul doi, 1.500. din tarlaua 45, parcela 417/42, suprafața de 7.700. în tarlaua 22, parcela 194/1/5, suprafața de 1.800. în tarlaua 6, parcela 503/1, 1.914. din trupul unu al terenului din punctul "Acasă", pentru egalizarea loturilor, pârâta urmând să primească sultă de la.
S-a făcut în cauză și aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva încheierii și a sentinței menționate a declarat apel, în termen legal, apelantul pârât-reclamant, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând următoarele:
1.Greșit prima instanță a reținut la masa de partaj două bunuri imobile, respectiv magazia din lemn acoperită cu și magazia de cereale din lemn acoperită cu, întrucât din probele administrate a rezultat că au fost construite de către apelant.
În susținerea acestui motiv de apel, apelantul a arătat că declarațiile martorelor și ( probe indirecte) vin în contradicție cu depozițiile martorilor propuși de către el care au participat în mod direct la construcțiile din gospodăria părinților, percepția lor fiind directă și nu se coroborează cu mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 411/1990 și nici cu adeverința de rol nr. 255/2006.
2. Trebuiau reținute cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de obiceiurile creștinești, întrucât din înscrisurile de la dosar rezultă că la decesul defunctului - apelantul a fost cel care a achiziționat alimentele ( potrivit chitanței nr. 4876/20.03.1990 ), iar la decesul mamei sale, a achiziționat sicriul, a plătit la de M, ceremonia religioasă, conform chitanțelor nr. -/12.01.2004 și nr. 53/2004.
3.Instanța de fond, în mod greșit, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse în gospodăria bătrânească, deoarece la termenul din data de 28.11.2005 nu a putut timbra întrucât ieșea din spital, iar apărătorul său nu a fost prezent pentru a-i preciza cuantumul taxei de timbru.
În sprijinul acestui motiv de apel, apelantul invocă adeverința medicală nr. 105/18.01.2006.
4.La efectuarea expertizei topografice nu a fost citat, aspect care reiese din cuprinsul raportului de expertiză.
Astfel, expertul a solicitat instanței de fond amânarea cauzei pe motivul că va reface măsurătorile pentru a se efectua o nouă fază de teren, dată la care apelantul nu a mai fost citat.
Apelantul susține că nerespectarea acestei obligații atrage sancțiunea nulității actului întocmit cu nerespectarea formelor legale în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
5.Expertul topo nu a arătat criteriile avute în vederea evaluării bunurilor, nejustificat făcând subevaluări ale parcelelor nr. 417/12/45 și nr. 417/42/245, în sensul că prețul trebuia să fie 1500 lei/, deoarece au ieșire la șoseaua națională și nu s-a conformat încheierii, în sensul de a întocmi 3 variante de lotizare, întocmind doar o variantă, hotărârea fiind dată cu încălcarea disp. art. 741 Cod Civil, întrucât la formarea loturilor nu s-a realizat o dublă egalitate a bunurilor, în natură și în valoare.
Apelantul mai susține că în timp ce în celelalte loturi au fost atribuite terenuri în intravilan, lui i-au fost atribuiți numai 2256 mp. față de 234.6 mp,respectiv 3714 mp și că deși a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză acestea nu au fost avute în vedere de către expert, expertul neprocedând la stabilirea unei căi de acces de la drumul public la imobilul casă, respectiv magazie.
Apelantul solicită completarea probelor cu martori și completarea raportului de expertiză, în sensul întocmirii încă a două variante de lotizare.
Apelul declarat împotrivasentinței civilea fost legal timbrat de către apelant cu taxă de timbru de 91,5 lei, fiind anulat timbru judiciar de 0, 15 lei potrivit dispozițiilor art.7 lit. c raportat la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 147/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Apelul declarat împotrivaîncheierii de partaja fost legal timbrat cu taxă de timbru de 532 lei, fiind anulat timbru judiciar de 2 lei potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c raportat la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 147/1997.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susținând că în mod corect a reținut prima instanță în componența "bunurilor succesorale și a celor două magazii, întrucât martorii și pârâții au arătat că cele două magazii au existat la decesul lui -, fapt confirmat și de către expertul constructor, iar faptul că cele două construcții nu sunt trecute în certificatul de moștenitor și nici în rolul agricol nu reprezintă o dovadă că acestea nu existau în patrimoniul defunctului, cât timp acest lucru a fost dovedit cu celelalte probe, iar cele două înscrisuri nu valorează titlu de proprietate, chiar pârâtul recunoscând că cele două magazii au aparținut tatălui său.
Intimata mai arată că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea privind cheltuielile de înmormântare ale defunctului -, întrucât acestea nu au fost dovedite de către pârât.
Cu privire la cheltuielile de înmormântare pentru defuncta intimata arată că puteau fi solicitate doar dacă pârâtul ar fi dovedit că intimatele au calitatea de moștenitoare, acceptând moștenirea acesteia, or această dovadă nu a fost făcută.
Aceeași intimată mai susține că, în mod corect, prima instanță a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională a pârâtului cu privire la îmbunătățirile aduse în gospodăria lui -, deoarece i-a pus în vedere acestuia la mai multe termene să timbreze indicându-i și cuantumul, iar acesta nu a timbrat.
Intimata mai arată că apelantul a fost citat prin scrisoare recomandată cu privire la efectuarea expertizei, nulitatea expertizei pentru necitare putând fi cerută la următorul termen de judecată, lucru pe care apelantul nu 1-a solicitat, că expertul a arătat modul de evaluare a terenurilor și criteriile avute în vedere, pârâtul nefăcând obiecțiuni în acest sens, și că s-au atribuit tuturor părților bunuri în natură, obiectiunea cu privire la stabilirea unei căi de acces nefiind întemeiată deoarece fiecare lot are ieșire la calea publică.
La cererea apelantului tribunalul a admis în temeiul disp. art. 295 din Codul d e procedură civilă proba cu înscrisuri, apelantul depunând la dosar mai multe acte medicale cu privire la starea de sănătate a lui și proba cu un martor, fiind audiat martorul
La solicitarea intimatei reclamante s-a admis proba cu un martor, tribunalul luând act că aceasta a renunțat, ulterior, la proba încuviințată.
În ședința publică din data de 21.06.2007 Tribunalul, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtului-reclamant de a solicita pasivul succesoral de pe urma autorului -.
În aceeași ședință publică apărătorul intimatei-reclamante a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor în privința cererii de obligare a acestora la plata pasivului succesoral solicitat de pe urma defunctei, motivat de faptul că apelantul nu a făcut dovada că intimatele ar fi acceptat moștenirea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 367/19.07.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admisapeluldeclarat de apelantul - pârât împotrivaîncheierii deadmitere în principiu din 02.12.2005șia sentinței civile nr.1481/24.11.2006,pronunțate de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr.729/2005, având ca obiect ieșire din indiviziune, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă; a schimbat, în parte, încheierea din data de 2.12.2005 pronunțată în dosarul nr. 729/2005 al Judecătoriei Găești, în sensul excluderii de la masa de împărțit a țiglei cu care sunt acoperite cele două magazii; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtului-reclamant de a solicita pasivul succesoral de pe urma autorului -, respingând ca prescrisă această cerere, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor în privința cererii de obligare a acestora la plata pasivului succesoral solicitat de pe urma defunctei și a respins cererea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
S-a admis și cererea de probatorii formulată de apelant, în sensul completării expertizei în specialitatea construcții pentru a se exclude din valoarea celor două magazii acoperișurile din, emițându-se adresă către experta - potrivit celor menționate.
Au fost păstrate restul dispozițiilor încheierii.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepțiile invocate, Tribunalul a reținut următoarele:
Toate cheltuielile efectuate de moștenitori cu înmormântarea, cu parastasele pentru pomenirea memoriei autorilor lor, la diferite intervale de timp, după data înmormântării, conform obiceiurilor creștinești, constituie și se înscriu în pasivul succesoral, care va fi suportat de toți succesorii acceptanți în funcție de cota pe care o culeg din succesiune.
Acțiunea, pe care moștenitorul care a plătit în întregime cheltuielile de înmormântare și celelalte mai sus menționate, o poate folosi, după caz, față de ceilalți moștenitori obligați la plata lor în proporție cu partea pe care o culeg este o acțiune personală, prin care se valorifică un drept de creanță, supus prescripției de 3 ani prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Practica anterioară a supremei instanțe era în sensul că, lichidarea cheltuielilor de înmormântare și a celor ulterioare între moștenitori în cadrul procedurii de împărțeală judiciară, nu este supusă prescripției de 3 ani, câtă vreme ce acțiunea de partaj este imprescriptibilă.
În speță, pârâtul-intimat a solicitat obligarea celorlalte două moștenitoare la suportarea pasivului succesoral de pe urma părinților lor,
defuncții -, decedat la de 18.03.1990 și în sumă de 3.000 lei, pretinzând că aceste cheltuieli au fost suportate exclusiv de el.
Având în vedere că dreptul pârâtului-intimat la acțiune, având un obiect patrimonial, conform art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se stinge prin prescripție în termen de 3 ani, termen care a început să curgă de la data deschiderii succesiunii defunctului - la data de 18.03.1990 și s-a împlinit la data de 18.03.1993, deci cu mult timp înainte de formularea cererii, Tribunalul va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtului-reclamant de a solicita pasivul succesoral de pe urma autorului -, respingând ca prescrisă această cerere.
Constatând că în cauză pârâtul nu a făcut dovada că celelalte două moștenitoare au calitatea de succesoare acceptante ale defunctei Tribunalul va admite și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor în privința cererii de obligare a acestora la plata pasivului succesoral solicitat de pe urma defunctei și va respinge cererea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
Prin decizia civilă nr. 582 din 20 decembrie 2007, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul pârât în contradictoriu cu reclamanta - și pârâta, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a dispus partajarea bunurilor succesorale conform variantei finale de lotizare, întocmită în apel d e către expert -.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Critica apelantului privind neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare a defuncților săi părinți nu vor mai fi analizate, câtă vreme tribunalul s-a pronunțat pe această cerere pe excepțiile anterior expuse.
Critica apelantului potrivit căreia la efectuarea expertizei topografice nu a fost citat, iar nerespectarea acestei obligații atrage sancțiunea nulității actului întocmit cu nerespectarea formelor legale în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, nu poate fi primită potrivit următoarelor considerente:
Este adevărat că, potrivit art. 208 alin. 1 din Codul d e procedură civilă dacă efectuarea expertizei implică unele verificări sau lucrări pregătitoare ori chiar deplasarea specialistului la fața locului, expertiza nu poate fi efectuată decât după citarea părților prin scrisoare recomandată, arătându-se zilele și orele când începe și continuă lucrarea.
Conform art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, neregularitatea de felul celei provocată de nerespectarea art. 208 lin. 1 din Codul d e procedură civilă trebuie însă invocată la prima zi de înfățișare care urmează după săvârșirea expertizei. Aceasta înseamnă că nesocotirea dispozițiilor art. 208 din Codul d e procedură civilă reprezintă un viciu procedural, sancționat cu nulitatea relativă, nu absolută cum susține apelantul.
In speță, după depunerea raportului de expertiză topo, prima instanță a acordat un termen pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul acestuia.
Pârâtul apelant a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, dar nu a invocat împrejurarea necitării.
Astfel fiind și întrucât excepția de nulitate nu a fost valorificată în condițiile prevăzute de art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă pârâtul apelant este decăzut din dreptul de a invoca nulitatea menționatei expertize pe calea apelului.
Cu alte cuvinte, întrucât pârâtul nu a învederat la termenul din data de 6.03,2006, considerat ca prima zi de înfățișare după efectuarea expertizei împrejurarea că nu a fost citat în condițiile art. 208 alin. 1 din Codul d e procedură civilă cu ocazia deplasării efectuate de către expert în executarea obiectivelor expertizei și nici nu a făcut obiecțiuni cu privire la faptul că unele parcele au fost subevaluate, criticile din motivele de apel vizând nulitatea expertizei, nu pot fi primite fiind vorba de o nulitate relativă care trebuia invocată în ședința publică din data de 6.03,2006.
Neprocedând conform art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă,apelantul nu poate invoca pentru prima dată, în apel, nulitatea expertizei și nici o pretinsă subevaluare a unor terenuri,critici pe care, așa cum deja s-a relevat, trebuiau invocate la termenul din data de 6.03,2006 în fața instanței de fond.
De altfel, expertul a arătat în raportul de expertiză modul de evaluarea a terenurilor, inclusiv criteriile avute în vedere.
Neîntemeiată este și critica apelantului potrivit căreia, în mod greșit, prima instanță a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse în gospodăria bătrânească, deoarece la termenul din data de 28.11.2005 nu a putut timbra întrucât ieșea din spital, iar apărătorul său nu a fost prezent pentru a-i preciza cuantumul taxei de timbru.
Astfel, din analiza încheierilor de ședință rezultă că instanța de fond i-a pus în vedere pârâtului-reclamant să timbreze cererea reconvențională cu taxă de timbru de 10.656.960 lei și timbru judiciar de 50.000 lei la termenul din data de 17.10.2005, această obligație legală nefiind îndeplinită de către apelant la nici unul din termenele ulterioare( 7.11.2005,28.11.2005), prima instanță făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 147/1996 privind taxele judiciare de timbru, anulând ca netimbrată cererea reconvențională.
Faptul că apelantul ar fi fost în spital la data de 28.11.2005 nu este de natură să ducă la o altă soluție, cât timp a fost prezent personal la termenul din data de 17.10.2005, punându-i-se în vedere cuantumul taxei de timbru datorate, obligație legală neîndeplinită de către acesta.
Este întemeiat, doar în parte, primul motiv de apel, în sensul că din probele administrate rezultă că apelantul ar fi pus țigla la cele două magazii reținute la masa de partaj.
Astfel, din interogatoriul luat apelantului la cererea reclamantei ( fila 48 ) acesta a recunoscut că la decesul defunctului - au rămas două magazii de cereale din lemn, pe care însă le-a acoperit cu.
Și martorii audiați la cererea apelantului atât la prima instanță, cât și în apel au învederat instanței aceeași împrejurare.
Câtă vreme la interogatoriul luat apelantul nu a făcut vorbire că ar mai fi făcut și alte îmbunătățiri la cele două magazii, acestea nu pot fi acordate, depozițiile martorilor în acest sens fiind apreciate ca nesincere.
Cu privire la faptul că nu s-au efectuat mai multe variante de lotizare tribunalul reține că apelantul nu a avut nimic de obiectat la prima instanță, neformulând obiecțiuni în acest sens, solicitând omologarea variantei A - completare la raportul de expertiză din data de 26.06.2006.
Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia raportul de expertiză încalcă dispozițiile art. 741 cod civil, întrucât tuturor părților au fost date atât terenuri în extravilan, cât și în intravilan, suprafețele acordate fiind sensibil egale, neîntemeiată fiind și obiecțiunea cu privire la stabilirea unei căi de acces, întrucât așa cum reiese din schița raportului de expertiză fiecare lot are ieșire la calea publică.
În cursul judecății apelului a fost depusă la dosar completarea la raportul de expertiză efectuată în cauză de către experta -, ambele părți fiind de acord cu omologarea acestei variante, acord exprimat în ședința publică din de 20.12.2007, motiv pentru care, având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă se va admite apelul și se va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că se va dispune partajarea bunurilor succesorale conform variantei finale de lotizare, întocmită în apel, de către expert -, urmând a se păstra restul dispozițiilor sentinței.
Corespunzător soluției date, în temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă se va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată și vor fi obligate cele două intimate la 1.275,15 lei (91,5 lei taxă de timbru și 0, 15 lei timbru judiciar, aferente cererii de apel d eclarate împotriva sentinței civile, 532_lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, aferente apelului formulat împotriva încheierii de partaj, 150 lei onorariul expertului și 500 lei onorariul apărătorului ales) reprezentând cheltuieli de judecată către apelant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul, reclamanta - și pârâta.
Pârâtul a invocat nulitățile prevăzute de art.304 pct.5, 6,7 și 9 Cod procedură civilă în sensul că cele două instanțe nu au observat că în cauză sunt două succesiuni, respectiv a defunctului său tată -, la a cărei succesiune (mama) a renunțat la succesiunea acesteia din urmă.
S-a demonstrat acest fapt chiar prin cererea reconvențională for mulată prin care s-a solicitat pasivul succesoral și de pe urma mamei sale, precum și din faptul că toate părțile au recunoscut că imobilele construcții au fost edificate de părinți în timpul căsătoriei, așa încât certificatul de moștenitor nr.411/1990 trebuia anulat în parte, fiind necesară delimitarea celor două succesiuni.
Susține recurentul că greșit s-a reținut la masa succesorală bunuri ce nu făceau parte din aceasta (magazie de lemn și magazia de cereale) nefiind construite de defuncți, iar pasivul succesoral a fost reținut greșit și de asemenea greșit s-a anulat din cererea reconvențională ca netimbrată, capătul de cerere privind îmbunătățirile aduse în gospodăria bătrânească, deoarece nu a refuzat să timbreze, dar fiind starea precară a sănătății a solicitat un nou termen scurt.
Instanța de apel a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune privind pasivul succesoral a lui - dar și excepția calității procesuale pasive a celor două intimate față de pasivul succesoral a lui nefăcându-se dovada acceptării succesiunii acesteia.
Se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că cele două instanțe nu au observat că este vorba de două succesiuni.
Criticile formulate de reclamanta - și pârâta vizează exclusiv cheltuielile de judecată în sensul că greșit au fost obligate la plata către apelant a sumei de 1275,15 lei.
Instanța de apel invocă dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă fără însă a avea în vedere dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă deoarece apelul declarat de a fost admis num ai în parte, doar cu privire la țigla de pe magazii, restul motivelor fiind respinse.
Susțin acestea că nu pot fi obligate la suma de 532 lei reprezentând taxa de timbru pentru c/valoarea îmbunătățirilor pretinse de apelant câtă vreme instanța a respins motivul de apel ce făcea referire la acest aspect.
Se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul de a admite în parte cheltuielile de judecată, urmând ca restul să fie compensate.
Examinând hotărârile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul formulat de pârâtul este nefondat iar recursul declarat de reclamanta - și pârâta este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare;
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul, curtea constată că cele două instanțe, atât cea de fond cât și cea de apel au apreciat corect că obiectul cauzei îl constituie numai dezbaterea succesiunii defunctului -, așa cum reclamanta - a solicitat prin acțiunea formulată. Deși a formulat în cauză cerere reconvențională, recurentul pârât nu a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei, solicitând doar pasivul succesoral, ceea ce nu duce implicit la concluzia că a solicitat și partajarea activului succesoral.
De altfel la eliberarea certificatului de moștenitor au fost prezente toate părțile nici unul necontestând masa succesorală, nici chiar.
Instanța nu a fost investită cu anularea certificatului de moștenitor și ca atare nu se poate pune în discuție acest aspect.
Critica referitoare la greșita reținere la masa succesorală a celor două magazii este nefondată deoarece chiar recurentul la interogatoriul ce i-a fost luat (fila 48 dosar fond ) a recunoscut că magaziile au aparținut defunctului așa încât față de această recunoaștere nu mai poate pretinde că au fost edificate de el.
În ceea ce privește greșita anulare pentru netimbrare a capătului de cerere privind îmbunătățirile aduse în gospodăria bătrânească și această critică este nefondată deoarece așa cum rezultă din actele dosarului, instanța de fond a pus în vedere recurentului să timbreze la termenul din 17 octombrie 2005, această obligație nefiind îndeplinită de acesta nici la termenele ulterioare (7 noiembrie 2005; 28 noiembrie 2005) astfel încât s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea 147/1996 cu modificările ulterioare.
Cu privire la critica ce vizează excepțiile invocate de recurent, se constată că acțiunea prin care moștenitorul care a plătit în întregime cheltuielile de înmormântare este o acțiune personală prin care se valorifică un drept de creanță supus prescripției de 3 ani prevăzută de art. 3 din Decretul 167/1958.
Având în vedere că dreptul pârâtului-recurent la acțiune având un drept patrimonial, conform art. 1 coroborat cu art.3 din Decret 167/1958 se stinge prin prescripție în termen de 3 ani, termen care a început să curgă de la data deschiderii succesiunii defunctului -, respectiv 13.03.1990 s-a împlinit la data de 18.03.1993 cu mult timp înainte de formularea cererii, corect instanța de apel a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă această cerere.
De asemenea pentru că recurentul pârât nu a făcut dovada că celelalte două părți au calitatea de succesoare acceptante ale defunctei, corect s-a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora în privința cererii de obligare a lor la plata pasivului succesoral de pe urma defunctei.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință urmează să fie respins.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta - și pârâtaeste fondat pentru considerentele următoare:
Greșit instanța de apel le-a obligat pe acestea la plata sumei de 1275,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată făcând în cauză doar aplicarea art. 274 Cod procedură civilă și făcând abstracție de dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă.
Față de faptul că apelul declarat de pârâtul a fost admis numai în parte, respectiv pe capătul de cerere privind țigla de pe cele două magazii restul motivelor fiind respinse ca neîntemeiate în cauză trebuia să se facă aplicarea art. 276 Cod procedură civilă text de lege ce arată că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Poziția juridică de partea câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul cererii și rezultatul obținut prin hotărâre de soluționare a litigiului. Dacă pretențiile au fost admise numai în parte instanța va acorda reclamantului numai partea din cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise.
Recurentele nu pot fi obligate la 532 lei reprezentând taxa de timbru pentru întreaga valoare a îmbunătățirilor pretinse de apelant atâta vreme cât instanța de apel a scos doar valoarea țiglei.
Astfel scăzând din totalul cheltuielilor de judecată de 1275 suma de 532 lei rezultă 743 lei sumă reprezentând cheltuielile de judecată la care vor fi obligate recurentele.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul formulat de pârâtul este nefondat și în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează să îl respingă, iar recursul declarat de reclamanta - și pârâta este fondat și în temeiul aceluiași text de lege urmează să îl admită și să modifice în parte decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în M,-, -A,.13 județul D,împotriva încheierii de admitere în principiu din 2.12.2005, a sentinței civile nr. 1481 din 24.11.2006, ambele pronunțate de Judecătoria Găești și a deciziei civile nr. 582 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul declarat de reclamanta - domiciliată în G,- A, județul D și pârâta domiciliată în G, str. - -,. 31,.A,.3,.13, județul D,împotriva deciziei civile nr. 582 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și modifică în parte decizia în sensul că obligă pe acestea doar la plata sumei de 743 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- - - - -, C,
Grefier,
Red.EC
Tehnored.CN
3 expl./ 19.03. 2008
nr.729/2005 Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
>■■
Președinte:Adriana Maria Radu
Judecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
