Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 2920/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2920/R/2009
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI
--- -
--- -
- -președinte al Secției civile
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 268/A din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, pe pârâta, precum și pe intervenienta -, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent, avocat -, pârâta-intimată asistată de avocat -, și reprezentanta intervenientei-intimate -, avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1538 lei taxă judiciară de timbru și 5,10 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar, timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat și concluzii scrise, iar reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar dovezile prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în întregime deciziei atacate și admiterea cererii principale, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru. Susține pe larg motivele de recurs formulate în scris și arată că în aprecierea sa decizia recurată este netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente și cu nerespectarea regulilor de procedură. În mod greșit s-a reținut existența și valabilitatea unui testament olograf ce ar fi fost redactat, în susținerea pârâtei-intimate, de către defunctul său soț, în anul 2004. Pârâta-intimată nu a prezentat instanței, în original, acest testament, iar copia existentă la dosar nu poate ține loc de original Instanța de fond în mod eronat a apreciat că moartea defunctului, urmată de funeralii, poate fi considerată caz fortuit. Consideră că întreaga fundamentație juridică cuprinsă în considerentele deciziei atacate este greșită. În hotărârea atacată nu au fost analizate de către instanță aspectele de nelegalitate invocate prin apelul declarat de pârât, astfel că instanța de recurs este chemată să se pronunțe asupra legalității hotărârii atacate, analizând cauza sub aspectele invocate în motivele de recurs. Reiterarea motivelor de nelegalitate invocate în apel, atât timp cât acestea nu au fost luate în considerare nu încalcă caracterul nedevolutiv al recursului. În ceea ce privește practica și doctrina invocate de pârâta-intimată, aceasta este unitară în a solicita dovedirea prealabilă a existenței cazului de forță majoră, și abia după ce s-a dovedit existența împrejurării de neînlăturat care a dus la pierderea înscrisului original se poate pune în discuție aplicabilitatea art. 1198 Cod civil. În speță, nu s-a dovedit existența unui testament olograf la data decesului, nici existența vreunei împrejurări ce constituie caz fortuit, care să ducă la pierderea sau distrugerea testamentului, și nici că înscrisul de pe copia invocată ar fi aparținut defunctului. Având în vedere aceste împrejurări, cererea reconvențională a pârâtei, ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată.
Reprezentanta intervenientei-intimate - arată că în aprecierea sa recursul ar trebui admis, întrucât copia aflată la fila 62 în dosarul de apel prezintă două acte, care aparent sunt scrise de două persoane diferite, iar actul de confirmare, nu se știe ce anume confirmă. Consideră dubios faptul că abia după un an de zile, pârâta-intimată a prezentat copia testamentului, pe care ar fi putut să o prezinte cu ocazia procedurii succesorale notariale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei-intmate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca neîntemeiat și în mare parte ca inadmisibil, având în vedere că majoritatea motivelor invocate sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate. În situația în care instanța apreciază că recursul este admisibil, singura soluție ce poate fi dată în speță este aceea de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării de probe întrucât probațiunea nu a fost administrată așa cum trebuia, iar clienta sa, se mai poate apăra încă. Cu privire la copia testamentului olograf depusă la dosarul instanței de apel, arată că potrivit relatării clientei sale, defunctul avea obiceiul de a fotografia toate actele pentru a avea copii ale acestora. În susținerea acestei afirmații, pârâta-intimată prezintă instanței spre vedere, și apoi părții adverse, fotocopiile unor acte originale, respectiv, certificate de naștere, certificatul de căsătorie, diploma de absolvire a facultății de electrotehnică a defunctului, diploma de absolvire a facultății de drept a pârâtei-intimate, o diplomă de tehnician a pârâtei dobândită anterior căsătoriei. Reprezentanta pârâtei-intimate consideră că în speță nu a fost contestată forma actului, întrucât testamentul nu este olograf. Problema care se pune este modalitatea în care se poate dovedi existența acestui act, situație în care probațiunea trebuie administrată din acest punct de vedere, luând în considerare faptul că semnătura ce apare în fotocopia testamentului nu a fost contestată.
În replică, reprezentanta reclamantului-recurent artă că în urmă cu câțiva zeci de ani, fotocopiile erau singura modalitate de a efectua copia unui act.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12067/2008 a Judecătoriei Cluj -N a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Lucretia, și, în consecință s-a constatat ca masa succesorală rămasă după defunctul, se compune din imobilul situat în mun. C N, str. - nr.17 jud. C, casa de vacanță situată în comuna, un automobil marca "",un automobil marca "Ford", s-a constatat că moștenitoare a defunctului este soția supravetuitoare, nu și reclamanții în calitate de frați. Instanța a respins cererea de sistare a stării de indiviziune, prin atribuirea în totalitate a imobilelor și bunurilor descrise mai sus, pârâtei și obligarea acesteia la plata sultei în favoarea reclamanților. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional Lucretia, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali și și în consecință s-a constatat calitatea de unic moștenitor a pârâtei, după def., decedat la 26.08.2006, în calitatea sa de moștenitor legal, ca soț supraviețuitor și de moștenitor testamentar, beneficiar al unui legat universal în baza testamentului olograf întocmit la 22 08 2004. S-a constatat ca în masa succesorală lăsată de defunct intră cota de din bunurile arătate de reclamanți în acțiunea introductivă-la pct. 1,3,4,5, fără bunul de la punctul 2, respectiv:imobilul situat în C N, str. - nr.17 jud. C - - euro (cota soților este de 60/96 din întreg imobilul, în masa succesorală vor intra doar - euro reprezentând din cota de 60/96 din imobil; casa de vacanță situată în 50.000 euro,în masa succesorală vor intra doar 25.000 euro reprezentând cota ce îi revenea lui; automobil marca 3500 euro, în masa succesorală vor intra doar 1750 euro reprezentând cota de ce îi revenea lui; automobil marca Ford: 0 lei, automobil -unul și același automobil cu automobilul; teren în Muntele 26.000 euro în masa succesorală vor intra doar 13000 euro reprezentând cota de ce îi revenea lui; societatea comercială Import Export SRL - 200 lei reprezentând părțile sociale ale societății. S-a dispus trimiterea în posesia pârâtei a întregii moșteniri lăsate după def.. S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a pârâtei asupra cotei de proprietate ce face parte din masa succesorală, cu titlu de drept moștenire în următoarele CF-uri și cu privire la următoarele bunuri: CF nr.1456 loc.Muntele -cota de din terenul în Muntele; CF nr.48152 C, CF nr.48153 C și CF nr.35030 C -cota de din imobilul situat în mun.C N- jud. C, CF nr.792 com. - cota de din imobilul casă de vacanță situată în comuna. S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de, și în consecință s-a constatat ca după def. are calitate de moștenitor în calitate de soție supravețuitoare în cota de 1 /1 parte. S-a respins cererea de constatare a calității de moștenitori a reclamanților și, în calitate de frate și soră în cota de parte. S-a dispus obligarea reclamanților în solidar la plata în favoarea pârâtei-reclamantei reconvenționale a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7522,03 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii avocațiale.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că din copia actelor de stare civilă aflate la dosar a rezultat faptul că reclamanții din acțiunea introductivă sunt frați cu defunctul, decedat la 26.08 2006, cu ultimul domiciliu în C N, str. - nr.17, jud. C, soțul pârâtei, ipoteză în care reclamă calitatea lor de moștenitori legali după acesta, ca și colaterali privilegiați cu decujus.
Conform art.1 litera c din Legea nr.319/1944, soțul supraviețuitor moștenește J din averea celuilalt soț, când vine la moștenire numai cu frații acestuia. La fila 62 din dosar, pârâta a depus fotocopia testamentului olograf întocmit la 22 august 2004 de către defunct, prin care aceasta a fost instituită unică legatară a averii sale. Actul său de ultimă voință a fost dat în prezenta unui martor, preotul, care a și semnat testamentul. Acesta a fost audiat de instanță, ca de altfel și un prieten de familie, ambii învederând că au văzut în timpul vieții defunctului, testamentul în discuție, relatând cu lux de amănunte împrejurările concrete ale întocmirii sale.
Referitor la imposibilitatea prezentării originalului actului în chestiune, în forma sa materială de legatarul interesat, în acord cu jurisprudența constantă în domeniu, instanța a apreciat că existența și conținutul său pot fi probate prin orice mijloc de probă.
Potrivit art. 859.civ, testamentul olograf nu este valabil decât dacă este scris în totalitate, semnat și datat de mâna testatorului, iar în baza rolului activ, instanța este obligată ca prin probele administrate să stabilească existența condițiilor de valabilitate a testamentului.
Procedând la verificarea înscrisului de la fila 62, prin prisma cerințelor imperative anterior indicate, instanța a reținut că acesta îndeplinește toate condițiile legale, reclamanții nu au contestat actul în discuție pentru a se impune aplicarea art. 177-179 Cod proc.civ.
Probațiunea administrată în cauză a format convingerea instanței că în mod indubitabil, testamentul în discuție a existat în original, a fost văzut de martorii audiați și acesta respectă toate cerințele impuse de art. 859 din Codul civil.
Instanța de fond valorificând testamentul a constatat că unicul moștenitor al defunctului este, atât în calitate de moștenitor legal, ca soț supravețuitor, cât și de moștenitor testamentar, beneficiar al unui legat universal cu privire la averea succesorală a lui decujus, în baza testamentului olograf întocmit la 22 august 2004. Reclamanții, nefiind moștenitori rezervatari și fiind practic exheredati prin testamentul întocmit de decujus în favoarea pârâtei, nu pot reclama calitatea de succesor legal al defunctului, acțiunea lor fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Cererea acestora a fost apreciată ca fiind fondată doar din perspectiva constatării calității de moștenitor a soției defunctului și a componenței parțiale a masei succesorale rămase după el, în timp ce acțiunea reconvențioanlă este fondată în întregime.
Masa succesorală a fost stabilită în baza probațiunii cu înscrisuri și este menționată în dispozitivul sentinței.
In temeiul art. 274, 276-277 Cod procedură civilă, al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamanții au fost obligați în solidar în favoarea pârâtei-reclamantei reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7522,03 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii avocațiale, aceștia căzând în pretenții.
Prin decizia civilă nr. 268/A/23.04.2009 Tribunalului Cluja fost admis în parte apelul declarat de către reclamantul, sub aspectul motivului de ordine publică invocat și, în consecință a fost anulată sentința civilă nr.12067 pronunțată la data de 5.11.2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, și, judecând pe fond cauza a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Lucretia, și, în consecință, s-a constatat ca masa succesorală rămasă după defunctul, se compune din imobilul situat în mun. C N, str. - nr.17 jud. C, casa de vacanța situata în comuna, sat nr.6 A; un automobil marca "",un automobil marca "Ford". S- constatat că moștenitoare a defunctului este soția supravetuitoare, nu și reclamanții în calitate de frați. S-a respins cererea de sistare a stării de indiviziune, prin atribuirea in totalitate a imobilelor și bunurilor descrise mai sus, pârâtei și obligarea acesteia la plata sultei în favoarea reclamanților. S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional Lucretia, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali și și în consecință s-a constatat calitatea de unic moștenitor a pârâtei, după def., decedat la 26 08 2006, în calitatea sa de moștenitor legal, ca soț supravețuitor și de moștenitor testamentar, beneficiar al unui legat universal în baza testamentului olograf întocmit la 22 08 2004. S-a constatat că în masa succesorală lăsată de defunct intră cota de din bunurile arătate de reclamanți în acțiunea introductivă-la pct.1,3,4,5, fără bunul de la punctul 2, respectiv:imobilul situat în C N, str. - nr.17 jud. C - - euro (cota soților este de 60/96 din întreg imobilul, în masa succesorală vor intra doar - euro reprezentând din cota de 60/96 din imobil; casa de vacanță situată în 50.000 euro,în masa succesorală vor intra doar 25.000 euro reprezentând cota ce îi revenea lui; automobil marca 3500 euro,în masa succesorală vor intra doar 1750 euro reprezentând cota de ce îi revenea lui; automobil marca Ford: 0 lei, automobil -unul și același automobil cu automobilul; teren în Muntele 26.000 euro în masa succesorală vor intra doar 13000 euro reprezentând cota de ce îi revenea lui; societatea comercială Import Export SRL- 200 lei reprezentând părțile sociale ale societății. S-a dispus trimiterea în posesia pârâtei a întregii moșteniri lăsate după def.. S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a pârâtei asupra cotei de proprietate ce face parte din masa succesorală, cu titlu de drept moștenire în următoarele CF-uri și cu privire la următoarele bunuri: CF nr.1456 loc.Muntele -cota de din terenul în Muntele; CF nr.48152 C, CF nr.48153 C și CF nr.35030 C -cota de din imobilul situat în mun.C N- jud. C, CF nr.792 com. - cota de din imobilul casă de vacanță situată în comuna. S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de, și,în consecință s-a constatat că după def. are calitate de moștenitor în calitate de soție supravețuitoare în cota de 1 /1 parte. S-a respins cererea de constatare a calității de moștenitori a reclamanților și, în calitate de frate și soră în cota de parte. S-a respins apelul sub celelalte aspecte. S-a luat act act de renunțarea la judecată în privința apelului declarat de către reclamanta împotriva aceleiași sentințe. Au fost obligați reclamanții apelanți la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată în fond și apel,11687,03 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În baza art. 295 alin.1, teza a doua pr.civ, tribunalul a invocat din oficiu nulitatea absolută a sentinței, ca motiv de apel d e ordine publică, referitor la faptul că nu se poate stabili constituirea completului de judecată la pronunțarea sentinței atacate și a anulat sentința atacată, rejudecând fondul.
Tribunalul reținut că drepturile procesuale a recalamanților nu au fost încălcate, iar modul în care au fost administrate probele și eventualele deficiențe s-au datorat culpei reprezentantului acestora.
Cererea de amânare depusă pentru termenul din 20.02.2008, termen la care fost încuviințată audierea unor martori, nu a fost justificată prin depunerea unei adeverințe medicale. La fel, la termenul următor de judecată, s-a depus o cerere de strigare a cauzei la ora 13.00, însă tot datorită deficiențelor procedurale datorate exclusiv reprezentantului reclamanților, aceasta nu a ajuns în timp util la dosar pentru a putea fi luată în considerare. Prin urmare, nici de această dată nu s-au încălcat drepturile procedurale ale părților In plus, tribunalul a reținut că prin cererea de apel nu s-au solicitat în probațiune administrarea altor probe sau refacerea probelor administrate la fond. Nici când a luat cuvântul în fața instanței de apel, reprezentantul apelantului, rămas în cauză, nu a mai solicitat încuviințarea altor probe.
Astfel, probele administrate la fond, până în momentul nulității, au putut fi luate în mod legal în considerare de către instanța de apel.
În baza actelor de stare civilă depuse la dosarul de fond, tribunalul a reținut că reclamanții sunt frații defunctului, decedat la 26.08. 2006, cu ultimul domiciliu în C N, iar pârâta este soția defunctului.
Defunctul nu a avut descendenți în linie directă, astfel încât, în mod legal,la succesiunea acestuia vin, conform art.1 litera c din Legea nr.319/1944, soțul supraviețuitor, respectiv pârâta și frații defunctului-colaterali privilegiați, respectiv, reclamanții, în cote de câte parte.
Având în vedere că colateralii privilegiați nu sunt moștenitori rezervartari, aceștia au fost înlăturați de la moștenire prin testamentul defunctului care a instituit-o legatară pe pârâta. Testamentul nu a fost depus în original, Doar o fotocopie a acestuia.
Pârâta nu a putut prezenta originalul testamentului, susținând că acesta a fost distrus sau sustras cu ocazia funeraliilor defunctului, sens în care a apreciat că poate face dovada existenței și a conținutului acestuia cu martori.
Tribunalul a apreciat că moartea defunctului, urmată de funeralii poate fi considerată ca un caz fortuit, în împrejurările date fiind posibil ca pârâta să-și fi îndreptat atenția către acțiunile uzuale în această situație, motiv pentru care nu poate prezenta originalul.
Prin urmare, tribunalul a reținut că dovada existenței și a cuprinsului testamentului se poate face în cauză cu orice alt mijloc de probă.
Actul de ultimă voință a defunctului a fost dat în prezenta unui martor- preotul -, care a și semnat testamentul și a fost audiat în cauză, relatând împrejurările întocmirii actului.
Tribunalul a verificat conținutul testamentului, constatând existența acestuia, precum și faptul că a fost scris, semnat și datat de mâna testatorului, fiind îndeplinite exigențele art. 859.civil.
Reținând existența testamentului, a stabilit că unicul moștenitor al defunctului este, în calitate de moștenitor legal ca soț supraviețuitor, cât și de moștenitor testamentar beneficiar unui legat universal în baza testamentului întocmit în 22.08.2004.
masei succesorale a fost stabilită în baza înscrisurilor depuse.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, tribunalul a apreciat că aceasta și ea întemeiată doar în parte, în ceea ce privește constatarea calității de moștenitor a pârâtei, dar nu în cota de parte, ci de 1/1 parte.
Contestarea de către intervenientă a testamentului nu poate fi primită, deoarece aceasta nu are interes să intervină în raporturile juridice dintre celelalte părți. Interesul său în cauză este raportat strict la stabilirea persoanelor coproprietare ale imobilului în care și intervenienta deține o parte.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului s-a arătat că întreaga fundamentație juridică cuprinse în considerentele deciziei recurate este greșită.
Reținerea de către instanța de apel a faptului că decesul testatorului poate fi apreciat ca și un caz de forță majoră sau caz fortuit este exclusă, deoarece cazul de forță majoră sau cazul fortuit constau în evenimente care nu pot fi prevăzute și pot constitui cauze de neînlăturat în producerea unui eveniment. Exemple de caz de forță majoră sunt cutremurele, inundațiile, alte calamități naturale, războiul și alte evenimentele comparabile ca anvergură și efecte imposibil de a fi prevăzute.
În ceea ce privește presupusa distrugere a testamentului, recurentul arată că instanța de apel trebuia să clarifice dacă testamentul a existat la data momentului decesului testatorului, iar în acest sens nu s-a administrat nici un mijloc de probă. Abia ulterior dovedirii existenței presupusului testament la data decesului testatorului se impunea a fi analizată existența sau inexistența cazului de forță majoră.
Prin precizarea depusă de către pârâtă la termenul din 9.01.2008, aceasta arată că din cauze independente de voința defunctului sau voința sa nu poate depune testamentul olograf în original, însă pârâta nu a precizat care ar fi cauzele independente de voința sa, nu a descris împrejurarea care constituie caz de forță majoră.
Recurentul a învederat instanței că la data decesului lui nu a existat nici un testament redactat de acesta, nimeni nu a văzut presupusul act ulterior decesului, iar susținerea pârâtei nu este susținută de probe. Deși s-a făcut aplicarea art. 225 Cod proc.civ. la interogatoriile reclamanților, în acestea nu se face vorbire despre existența testamentului sau sustragerea și distrugerea acestuia, ci doar de participarea recurentului și a surorii sale la înmormântarea defunctului.
Din contră, în interogatoriul luat numitei se susține că, ulterior decesului, pârâta a vizitat-o pe cumnata sa la A I, unde i-a arătat testamentul, astfel că pârâta se contrazice: dacă testamentul a existat la data vizitei în A I nu avea cum să fie distrus anterior.
Recurentul a arătat că pârâta nu a făcut dovada împrejurării ce constituie caz de forță majoră și nu s-au administrat dovezi în sensul pierderii, sustragerii sau distrugerii testamentului.
Recurentul a mai invocat faptul că instanța de apel a omis să analizeze criticile formulate în apel, potrivit cărora: nu s-a dovedit existența testamentului la data decesului, nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări ce constituie caz de forță majoră, presupusul testament este posibil să nu fi existat; iar în cazul existenței vreunui testament la un moment dat este posibil ca defunctul să-l fi distrus cu propria mână anterior decesului.
Recurentul a dezvoltat și în recurs criticile mai sus arătate care nu au fost analizate de către instanța de apel, arătând că în lipsa dovedirii existenței împrejurării ce constituie caz fortuit sau de forță majoră care ar fi dus la ascunderea testamentului sau distrugerea lui peste voința testatorului, nu se poate prezuma că testamentul a existat la data morții defunctului. Poziția recurentului este de nerecunoașterea înscrisului sub semnătură privată invocat de pârâtă, însă înscrierea în fals față de o copie xerox nu s-a putut face, deoarece o expertiză grafologică nu poate avea la bază înscrisuri copiate.
S-a invocat încălcarea dreptului recurentului de participa la administrarea probelor în condiții de contradictorialitate, deoarece în data de 20.02.2008 a fost încuviințată probațiunea testimonială fără prezența apărătorului recurentului, care formulase cerere de amânare pe motive medicale. La termenul din 23.04.2008 au fost audiați acești martori fără prezența apărătorului reclamanților, deși se face mențiune de o cerere de strigare a cauzei la ora 13,30 expediată prin fax de avocatul reclamanților și primită de grefieră în mod convenabil abia la ora 15,10.
Recurentul a apreciat că în ambele situații se impunea fie amânarea cauzei, fie lăsarea ei la a doua strigare, fiind vorba de încuviințarea și administrarea probelor.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes în ceea ce privește petitele I și II din recurs și în ce privește petitele III și IV din recurs, respingerea acestora ca nefondate.
Pârâta a arătat că nu a fost încălcat dreptul la apărare în fața instanței de fond și deși avea posibilitatea, reclamantul nu a solicitat refacerea sau completarea probațiunii în apel. Se menționează că abia în recurs se vorbește de înscrierea în fals și, prin recurs, recurenții încearcă să investească instanța de recurs cu abordarea fondului cauzei.
Pârâta a precizat că testamentul original a fost adus la cunoștința mai multor persoane de către soțul său, persoane care au fost audiate ca martori în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, tribunalul a admis parțial cererea reclamanților și cererea reconvențională a pârâtei și a constatat calitatea de unic moștenitor a pârâtei după defunctul, decedat la 26.08.2006. are calitate de moștenitoare legală(fiind soție supraviețuitoare), dar tribunalul a constatat că este și beneficiara unui testament și în calitate de legatară universală a moștenit întreaga masă succesorală, deoarece reclamanții sunt moștenitori nerezervatari, care pot fi exheredați.
Testamentul invocat de pârâtă nu a fost depus în original la dosar, la instanța de fond (62) a fost depusă o fotocopie a acestui testament, provenind de la defunctul.
Testamentul este definit de art. 802.civil ca fiind un act unilateral de voință, revocabil, prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viață de tot sau o parte din avutul său. Fiind vorba de un testament olograf, acesta trebuie să îndeplinească condiții generale de valabilitate prev. de art. 859.civil, condiții analizate de tribunal. Din probele testimoniale administrate, tribunalul a reținut că a existat un testament olograf scris și datat de defunctul, însă instanțele fondului nu au verificat dacă acel testament exista la data decesului defunctului. Deoarece nu a fost depus testamentul în original trebuia verificată existența acestuia la data decesului testatorului, știut fiind faptul că testamentul poate fi revocat tacit prin distrugerea voluntară a acestuia de către testator, modalitate de revocare, recunoscută de doctrină și practică.
În ipoteza în care testamentul a fost distrus independent de voința testatorului, legatul nu poate fi considerat revocat, ci se poate admite proba existenței și cuprinsului acestuia în condițiile art. 1198.civil.
În cazul de față, pârâta a invocat faptul că dintr-o împrejurare mai presus de voința ei acest testament olograf a dispărut, însă nu a indicat cu precizie care a fost acea împrejurare mai presus de voința sa ( 79 - 82) și arătând că se află în situația în care se aplică dispozițiile art. 1198 pct. 4.civil. Era important să detalieze cauza independentă de voința sa, pentru care nu mai deține aceste testament olograf, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1198 pct. 4.civil.
Aceste dispoziții legale stipulează că, în cazul în care instrumentul probator al unui act juridic a dispărut datorită unui caz de forță majoră sau caz fortuit, dovada se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori sau prezumții.
Față de susținerea pârâtei că nu mai deține originalul testamentului olograf, instanța de apel trebuia să clarifice dacă la data decesului testatorului exista testamentul, ca și condiție de valabilitate. Apoi trebuia să clarifice împrejurările dispariției testamentului pentru a se aprecia dacă acea împrejurare poate fi considerată caz fortuit sau caz de forță majoră.
În considerentele deciziei recurate instanța de apel a arătat că "moartea defunctului urmată de funeralii poate fi considerată ca un caz fortuit și este posibil ca pârâta să-și fi îndreptat atenția către acțiunile uzuale, fiindu-i diminuată vigilența în raport cu bunurile sau actele sale". Însă în aceste considerente nu se stabilește cu certitudine că a existat un testament olograf la data decesului testatorului și se menționează doar posibilitatea ca acesta să dispară cu ocazia funeraliilor.
Pentru clarificarea acestor împrejurări, curtea a apreciat că se impune completarea probatoriului administrat în cauză: se impune fi luat interogatoriul reclamanților pentru a stabili dacă aceștia au distrus sau sustras testamentul, probe testimoniale pentru a dovedi că acest testament a existat la data decesului, în materialitatea sa (nu a fost distrus de testator) și probe testimoniale pentru a dovedi că înscrisul original dispărut dintr-o cauză de forță majoră.
După cum rezultă din cele mai sus reținute, instanța de apel nu a clarificat cu certitudine starea de fapt în prezenta cauză, fiind necesară completarea probațiunii.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care permite analizarea deciziei pronunțate în apel numai pe motive de nelegalitate nu și pe motive de netemeinicie pe de o parte și, pe de altă parte, pentru justa soluționare a cauzei este necesară completarea probațiunii, probațiune ce nu se poate completa în recurs potrivit disp. art. 305 Cod proc.civ.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, curtea va admite recursul și va casa decizia pronunțată în apel și va trimite cauza spre rejudecarea apelului și completarea probațiunii.
Chiar dacă soluția curții a fost de casare cu trimitere spre rejudecare, nu toate motivele de recurs invocate de reclamantul sunt fondate. Astfel, criticile referitoare la faptul că, a fost încălcat dreptul de apărare al reclamanților și încuviințarea și administrarea probelor s-a făcut fără respectarea principiului contradictorialității, sunt nefondate și în mod corect au fost analizate de către tribunal.
Este real că în ședința publică din 20.02.2008 a existat o cerere de amânare formulată de reprezentantul reclamanților, care a arătat că nu se poate prezenta din motive medicale, dar în mod corect a fost respinsă această cerere de amânare, deoarece nu a fost însoțită de acte în justificare. Dispozițiile art. 156 Cod proc.civ. prevăd că instanța poate da un termen pentru lipsă de apăraretemeinic motivată.Cererea de amânare formulată de reprezentantul recurenților nu a fost motivată nici la acel termen și nici la termenul următor, așa încât nu se poate reține culpa instanței că a încuviințat probe fără prezența reprezentantului reclamanților.
Pentru termenul următor, 23.04.2008, dată la care au fost audiați martorii încuviințați, apărătorul reclamanților trimite prin fax la cabinetul av. o cerere de lăsarea cauzei la a doua strigare în jurul orei 13,30 (în data de 23.04.2008), dar această cerere este primită de instanță după dezbateri, la ora 1510, logic, instanța de fond nu a putut ține seama de această cerere. Așadar, dacă au existat unele disfuncționalități în modul în care au fost administrate probele, acestea nu pot fi imputate instanței, ci modalității în care mandatarul a înțeles să își reprezinte clienții.
Prin urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia a fost încălcat dreptul la apărare a reclamanților.
Cu ocazia rejudecării apelului, vor fi clarificate aspecte legate de existența testamentului la data decesului testatorului, dovada dispariției acestui act dacă a existat, și verificarea motivelor invocate ca fiind cauză de forță majoră.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 268/A din 23 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
7 ex/15.01.2010
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
