Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 2928/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2928/R/2009
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
- - -președinte al Secției civile
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta și, respectiv de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 165/A din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantele și, precum și pe pârâții, și, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că la data de 15 decembrie 2009, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5123 din 16 octombrie 2000 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta, împotriva pârâtelor și și în consecință, s-a constatat că părțile sunt coproprietare asupra terenului în suprafață de 2 ha și 8089 mp situat în locul numit "", înscris în titlul de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993 în cotă de 6/8 parte, reclamanta, 1/8 parte pârâta și în cotă de 1/8 parte pârâta.
S-a dispus partajarea imobilului conform variantei I-a din expertiza efectuată de expertul, care face parte integrantă din sentință, prin atribuirea în lotul reclamantei, a următoarelor parcele de teren:
1. "În vie" și "Sub vie" în suprafață de 4829 mp, în valoare de 1.738.440 lei;
2. "Grădina casei" în suprafață de 3560 mp în valoare de 1.067.580 lei;
3. " pomilor" în suprafață de 2042 mp, în suprafață de 306.300 lei;
4. "La " în suprafață de 4302 mp, în valoare de 387.180 lei;
5. " casei" în suprafață de 1904 mp, în valoare de 2.284.800 lei;
6. "" în suprafață de 4647 mp în valoare de 1.115.280 lei.
Valoarea totală a parcelelor din lotul reclamantei, este de 6.899.580 lei.
Înlotul atribuit pârâtei, au fost incluse următoarele terenuri:
1. " de " în suprafață de 680.400 lei;
2. Cota de parte din terenul situat în locul numit " de ", în suprafață de 1129,5 mp, în valoare de 406.620 lei.
Valoarea totală a parcelelor din lotul pârâtei, este de 1.087.020 lei.
Înlotul atribuit pârâtei, au fost incluse următoarele terenuri:
1. Cota de parte din terenul " de ", în suprafață de 1129,5 mp, în valoare de 406.620 lei;
2. "" în suprafață d e820 mp, în valoare de 295.200 lei;
3. "Pe deal" în suprafață de 1836 mp, în valoare de 330.480 lei.
Valoarea totală a parcelelor de teren din lotul pârâtei, este de 1.032.300 lei.
Pentru echivalerea loturilor, a fost obligată reclamanta, să îi plătească pârâtei o sultă de 40.342 lei, iar pârâtei o sultă de 95.062 lei.
A fost obligată fiecare pârâtă să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de câte 86.500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în ședința publică din data de 30.10.1995, s-a constatat că asupra terenului reconstituit prin titlul de proprietate nr.60668/9 din 6.06.1993, sunt coproprietare reclamanta și pârâtele (decedată fără moștenitori), și, respectiv soții R și, aceasta din urmă fiind căsătorită de două ori.
În această situație, judecătoria a împărțit masa succesorală pe tulpini, din prima tulpină singura rămasă în viață fiind reclamanta, care a fost soția lui, moștenitorul lui, alături de decedată, în calitate de nepoți de soră, conform certificatului de moștenitor nr.26 din 21.05.1969.
Reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare a lui, culege cota acestuia, precum și cota defunctei, care nu are alți moștenitori și care a fost întreținută și înmormântată de reclamantă, acest fapt rezultând din adeverința nr.510/06.06.1994, eliberată de Primăria comunei, motiv pentru care cota reclamantei este de 6/8 parte.
Din cea de-a doua căsătorie a lui cu, moștenitoare sunt pârâtele care deși nu ar fi fost îndreptățite la moștenire, fiindcă antecesorii lor au renunțat la aceasta, ele au fost repuse în termenul de acceptare a moștenirii, în baza Legii nr.18/1991, formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că moștenesc fiecare câte o cotă de 1/8 parte.
Pentru partajarea terenului ce compun masa succesorală, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară, de către expertul.
Prin sentința civilă nr.735 din 2 decembrie 2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pronunțată în dos.conexat nr-, s-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâtele, și și în consecință, s-a constatat că la succesiunea lui, au vocație succesorală concretă, și. S-a sistat starea de indiviziune existentă între reclamanți și pârâte asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993, care au aparținut defunctului prin atribuirea tuturor terenurilor în valoare de 134.205 lei în favoarea lui, care a fost obligată să le plătească celorlalți reclamanți o sultă de câte 8.387,81 lei, iar pârâtei o sultă de 16.775 lei.
Prin decizia civilă nr.165/A din 9.06.2009 a Tribunalului Maramureș, s-au respins ca nefondate apelurile civile declarate de pârâta împotriva sentinței civile nr.5123 din 16.10.2000 a Judecătoriei Baia Mare și a încheierii de admitere în principiu din 30.10.1995, precum și a sentinței civile nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
A fost obligată apelanta să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că titlul de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993, s-a eliberat pe numele lui, și, pentru terenul în suprafață de 2 ha 8089 mp teren situat în hotarul satului.
Acest teren a aparținut lui, decedat la data de 20.11.1968, fără moștenitori direcți. Potrivit certificatului de moștenitor din 21.05.1969, moștenitorii legali ai defunctului sunt și.
Au renunțat la moștenire pârâta căsătorită și soțul pârâtei, precum și străină de proces.
În dosarul nr- al Judecătoriei Târgu Lăpuș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.735 din 2 decembrie 2008, reclamanții, și au fost de acord ca terenul să revină în natură surorii lor, frații urmând să se desocotească între ei în ceea ce privește terenul.
Privitor la sentința civilă nr.5123 din 16.10.2000 și la încheierea de admitere în principiu, ambele ale Judecătoriei Baia Mare, tribunalul a reținut că aceste hotărâri nu pot fi schimbate pentru a fi în concordanță cu soluția dată prin sentința civilă nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, întrucât nu a fost atacată decât de fostă, căreia nu i se poate înrăutăți situația în propria ei cale de atac, însă cele două hotărâri pot face eventual obiectul unei revizuirii.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs și.
În recursul declarat de, s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.000 lei.
În motivarea recursului, s-a susținut că având în vedere atât acțiunea promovată de, mama recurentei, în dos.nr.6690/1993 al Judecătoriei Baia Mare, cât și acțiunea intentată de recurentă în dos.nr.303/2001 la Judecătoria Târgu Lăpuș, aceasta a ocazionat cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei, constând în onorarii de avocat și de expert.
În recursul declarat de, s-a solicitat modificarea deciziei civile nr.165/A din 9.06.2009 a Tribunalului Maramureș, în sensul admiterii apelului acesteia împotriva încheierii de admitere în principiu din 30 octombrie 1995 și a sentinței civile nr.5123 din 16.10.2000, ambele ale Judecătoriei Baia Mare, precum și a sentinței civile nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș și în consecință, să se constate că părțile sunt coindivizare asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993, în suprafață totalăd e 2 ha și 8089 mp, în cotă de 2/6 parte pentru; în cotă de 2/6 parte pentru; în cotă de parte pentru și intimații, și; în cotă de 1/6 parte pentru; să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor conform variantei a II-a a raportului de expertiză efectuat de expertul, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, a susținut că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar motivele sumare sunt contradictorii, ceea ce duce la nelegalitatea hotărârii recurate.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu din 30 octombrie 1995 și a sentinței civile nr.5123 din 16.10.2000, ambele ale Judecătoriei Baia Mare, în mod nelegal a reținut tribunalul că în cazul admiterii apelului acestei pârâte, i s-ar crea o situație mai grea în propria-i cale de atac, ceea ce ar fi inadmisibil. Or atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința sunt nelegale, deoarece cotele ce li se cuvin părților nu au fost stabilite în raport de dispozițiile legale, aspect neanalizat și nemotivat de instanța de apel.
Referitor la apelul împotriva sentinței civile nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, tot în mod nelegal tribunalul a respins apelul, fără să analizeze motivele invocate în acest sens, în decizia pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Această sentință a fost atacată pe motiv că judecătorul fondului a acordat ceva ce nu s-a cerut, nesocotind principiul disponibilității.
De asemenea, instanța de apel nu a analizat aspectul referitor la legalitatea hotărârii bazate exclusiv pe o decizie în interesul legii. Însă obiectul acțiunii nu a constat în stabilirea calității de moștenitori ai părților după. Ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate, s-a solicitat pentru prima dată în anul 1993, iar ulterior în anul 2001. Titlul de proprietate nu a fost anulat, iar el a fost emis în favoarea lui., și, toate persoanele pe numele cărora s-a eliberat titlul de proprietate, solicitând reconstituirea după autorul lor comun,. Decizia în interesul legii publicată în luna noiembrie 2007, nu se poate aplica în cauză.
Soluționând apelurile în sensul respingerii lor, tribunalul a încălcat dispozițiile legale privitoare la căile de atac, reținând că situația părților poate fi soluționată pe calea revizuirii, iar decizia pronunțată este nelegală, deoarece căile extraordinare de atac au fost puse la dispoziția părților de către legiuitor, numai pentru cazul în care nelegalitatea unei hotărâri nu s-a putut invoca prin procedura unei căi extraordinare de atac și în cazul unei hotărâri definitive sau irevocabile.
Tocmai pentru a se evita rămânerea definitivă a două hotărâri potrivnice, s-a invocat conexarea celor două apeluri, excepție ce a fost admisă, însă prin respingerea apelurilor nu s-a rezolvat juridic situația creată între părți pe parcursul a 12 ani de procese, nefăcând altceva decât să suprime și dreptul la o cale extraordinară de atac.
Nelegalitatea deciziei recurate mai rezidă și din lipsa motivării hotărârii cu privire la corecta stabilire a cotelor ce li se cuvin părților și la calitatea lor de succesori după autorul comun.
În privința stării de fapt, recurenta a arătat că terenurile cuprinse în titlurile de proprietate i-au aparținut lui, anterior cooperativizării lor. După apariția Legii nr.18/1991, toate părțile implicate în cauză, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, i-a repus în termenul de acceptare și dezbatere a succesiunii. Așa fiind, prin încheierea de admitere în principiu, judecătorul fondului în mod nelegal a apreciat că partajarea terenurilor trebuie făcută avându-se în vedere succesiunea unui defunct decedat în anul 1940, care s-a deschis atunci. În speță însă, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii operează retroactiv până în martie 1962, când se consideră că terenurile au fost scoase din circuitul civil, prin preluarea lor de către CAP, de la.
Întrucât toate părțile din proces au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după, cotele de proprietate ce li se cuvin, trebuie stabilite în funcție de acest autor comun, decedat la data de 20.11.1968, fără descendenți direcți, ci doar colaterali.
În continuare, recurenta a prezentat legăturile de rudenie ale părților cu autorul lor comun, și cotele-părți ce li se cuvin, solicitând ca partajarea să se facă potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză efectuat de expertul.
Terenurile nu pot fi partajate în varianta solicitată de, deoarece ar fi excluse de la partaj atât recurenta, cât și intimata, ceea ce nu este posibil.
prin întâmpinare depusă la dosar 22-25, a solicitat respingerea recursului declarat de.
Recurenta a depus și concluzii scrise la dosar.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5123 din 16.10.2000 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dos.nr.6690/1993, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta, împotriva pârâtelor și și în consecință, s-a constatat că părțile sunt coproprietare asupra terenului în suprafață de 2 ha și 8089 mp situat în, înscris în titlul de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993, în cotă de 6/8 parte reclamanta, 1/8 parte pârâta și 1/8 parte pârâta.
S-a dispus partajarea terenurilor în natură conform variantei a I-a din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul, prin atribuirea de loturi în natură, corespunzătoare cotelor de proprietate, iar inegalitatea lor a fost compensată prin sulte.
Ulterior, prin sentința civilă nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pronunțată în dos.nr-, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, și, constatându-se că la succesiunea lui au vocație succesorală concretă, și, s-a sistat starea de indiviziune existentă între reclamanți și pârâți asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr.60668/9 cod - din 16.06.1993, care au aparținut defunctului, după cum urmează: i-au fost atribuite toate terenurile în valoare de 134.205 lei, cuprinse în titlul de proprietate, reclamantei.
A fost obligată reclamanta să le plătească fiecăruia dintre reclamanții, câte o sultă în valoare de 8.387, 81 lei, iar pârâtei suma de 16.775,62 lei.
Au fost obligate pârâtele și în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în sumă de 1.205,35 lei.
Prin urmare, în ambele cicluri procesuale, s-a urmărit și obținut partajarea terenurilor în suprafață de 2 ha și 8089 mp, situate pe teritoriul satului, comuna, reconstituite prin același titlu de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993, în favoarea titularelor, și.
Aceste terenuri au aparținut anterior cooperativizării lor, lui.
Potrivit art.12 alin. (3) din Legea nr.18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren de determinată pe numele tuturor moștenitoarelor,urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Din certificatul de moștenitor nr.26 din 21 mai 1969, eliberat de notariatul de Stat B M, rezultă că după defunctul decedat la data de 20.10.1968, au acceptat succesiunea în calitate de nepot de soră predecedată și în calitate de nepoată de fiică predecedată, în cote egale de câte parte fiecare. Au renunțat la succesiunea după defunct, și.
Înalta Curte de Casație și Justiție în sencțiile unite, a stabilit prin decizia nr.XI din 5 februarie 2007, în aplicarea art.8 și art.13 alin. (2) din Legea nr.18/1991, republicată, că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 civ. iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Întrucât recurenta () a renunțat expres, prin declarație autentică la moștenirea după, chiar dacă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile avute de defunct anterior cooperativizării agriculturii și a fost înscrisă în titlul de proprietate, ea nu este îndreptățită la reconstituire.
Această situație nu este urmarea aplicării retroactive a deciziei nr.XI din 5 februarie 2007 a secțiilor unite ale ÎCCJ, ci ca efect al aplicării dispozițiilor art.12 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, care i-a repus în termenul de acceptare a succesiunii numai pe moștenitorii care nu și-au putut dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au aflat în circuitul civil, dar nu și pe succesibilii care au renunțat expres la succesiune prin declarație autentică, deoarece aceștia sunt considerați străini de succesiune, potrivit art.696 civ. conform căruia "eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede".
Așa fiind, încheierea de admitere în principiu din 30 octombrie 1995 și sentința civilă nr.5123 din 16.10.2000, ambele ale Judecătoriei Baia Mare, rămân fără niciun efect față de conținutul sentinței civile nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
Schimbarea încheierii din 30 octombrie 1995 și a sentinței civile nr.5123 din 16.10.2000 ale Judecătoriei Baia Mare, prin care actualei recurente i s-a atribuit un lot de teren în " de " în suprafață de 1890 mp și cota de parte din terenul " de " în suprafață de 1129,5 mp, s-ar fi putut dispune doar în calea de atac a urmașilor lui, care a acceptat succesiunea după defunctul.
În apelul declarat de, nu se puteau schimba sentința civilă nr.5123 din 16.10.2000 și încheierea din 30 octombrie 1995 a Judecătoriei Baia Mare, din cauza dispozițiilor art.296 teza a II-a pr.civ. potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Aceste hotărâri trebuie atacate de către cei care au interesul să o facă, respectiv de beneficiarii sentinței civile nr.735/2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
Prin urmare, nu se poate reține că decizia tribunalului ar fi nelegală sau dată cu aplicarea greșită a legii, ori că ar conține motive contradictorii și nici că Judecătoria Târgu Lăpuș prin sentința civilă nr.735 din 2.12.2008, ar fi acordat ceva ce nu s-a cerut.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.7 și 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta, curtea reține că prin sentința civilă nr.735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, toate terenurile în suprafață de 2 ha și 8089 mp, reconstituite prin titlul de proprietate nr.60668/9 din 16.06.1993, i-au fost atribuite acesteia, iar pârâtele și au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.205,35 lei.
Diferența cheltuielilor de judecată până la suma de 3.000 lei pretinsă de recurentă, urmează să fie suportată de aceasta, deoarece expertiza și asistența juridică i-au folosit exclusiv acesteia, astfel că nu este legal și nici echitabil ca să își recupereze toate cheltuielile de judecată pentru servicii care i-au folosit exclusiv ei, iar nu lui și, acestea nefiind în culpă procesuală.
Așa fiind, în baza art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și de pârâta împotriva deciziei civile nr.165/A din 9 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- - TARȚA
Red.DT: 16.12.2009
Dact.CA: 18.12.2009 - 11 ex.
Jud.fond.;
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
